TABLA ÎNMULŢIRII A LUI DUMNEZEU

Tezaurul_promisiunilor_lui_Dumnezeu1_thumbTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

21 OCTOMBRIE

TABLA ÎNMULŢIRII A LUI DUMNEZEU

Cel mai mic se va face o mie, şi cel mai neînsemnat un neam puternic. Eu, Domnul, voi grăbi aceste lucruri la vremea lor.

Isaia 60:22

Lucrările pentru Domnul încep adesea prin lucruri mici şi din pricina aceasta parcă n-au valoare. În slăbiciune se face educaţia credinţei, care îl apropie pe om de Dumnezeu şi aduce slavă numelui Său. Sămânţa de muştar este cea mai mică dintre toate seminţele; dar ea dă naştere unui pom mare care adăposteşte multe păsări pe ramurile sale.

Să începem cu unul, „cu cel mai mic” şi poate acesta se va face o mie. Domnul Şi-a arătat mărimea în ziua înmulţirii pâinilor şi de câte ori a repetat El aceasta cu fiecare din slujitorii Săi în parte: „Eu te voi înmulţi!” Încredeţi-vă în Dumnezeu, voi care nu sunteţi decât unul sau doi; El este în mijlocul vostru, dacă voi v-aţi adunat în numele Lui.Cu toate că „cel mic” este de dispreţuit în ochii acelora care privesc la putere, la număr, la mărime, acesta poate fi sămânţa unui neam mare la număr. La început nu se vede strălucind pe cer decât o singură stea, şi curând după aceea întreg cerul se acopere de nenumărate stele luminoase.Să nu ne mai gândim că această făgăduinţă de înmulţire trebuie să fie cine ştie cât de târziu, căci Dumnezeu zice: „Eu voi grăbi aceste lucruri la timpul lor”, fără graba care ar aduce o îndeplinire mai timpurie, ci la timpul lor şi fără întârziere. Când Domnul Se grăbeşte, iuţeala cu care lucrează este plină de slavă.

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

21 OCTOMBRIE

Călăuziţi de impuls

Zidindu-vă pe credinţa voastră preasfântă…

Iuda 20- Bucureşti 2001

În Domnul nostru n-a existat nimic ce ţine de impuls sau de sânge rece, ci numai o tărie calmă care n-a intrat niciodată în panică. Cei mulţi dintre noi dezvoltăm un creştinism potrivit temperamen­talui nostru, nu potrivit naturii Lui Dumnezeu. Impulsul e o trăsătură a vieţii naturale, dar Domnul nostru ignoră întotdeauna impulsurile, pentru că ele împiedică dezvoltarea vieţii ucenicului. Priveşte cum, atunci când Duhul Lui Dumnezeu ne cercetează imboldurile, cerce­tarea Sa trezeşte în noi conştiinţa de sine şi dorinţa prostească de a încerca să ne îndreptăţim. A acţiona călăuzit de impuls este ceva normal la un copil, dar e un dezastru la un bărbat sau la o femeie; un om călăuzit de impuls e întotdeauna un om capricios. Impulsul trebuie transformat în intuiţie prin disciplină.Ucenicia se zideşte numai pe harul supranatural al Lui Dumnezeu. A merge pe apă este un lucru uşor pentru curajosul impulsiv, dar a umbla pe uscat ca ucenic al Lui Isus Hristos este cu totul altceva. Petru a umblat pe apă ca să se ducă la Isus, dar L-a urmat de departe pe uscat. Nu avem nevoie de harul Lui Dumnezeu pentru a ţine piept crizelor, natura omenească şi mândria sunt de ajuns ca să putem face faţă tensiunii şi stresului în mod minunat: dar este nevoie de harul supranatural al Lui Dumnezeu ca să trăieşti ca un sfânt timp de douăzeci şi patru de ore pe zi, să faci o muncă de rând ca ucenic, să duci o existenţă obişnuită, neobservată şi ignorată de ucenic al Lui Isus. S-a întipărit în noi ideea că trebuie să facem lucruri excepţionale pentru Dumnezeu; dar nu este aşa. Trebuie să fim excepţionali în lucrurile obişnuite ale vieţii şi să fim sfinţi pe străzi neînsemnate, printre oameni neînsemnaţi; acesta nu este un lucru care se învaţă în cinci minute.

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri 21 Octombrie

Atunci va fi sfârşitul, când El va da Împărăţia Celui care este Dumnezeu şi Tată, când va fi desfiinţat orice stăpânire şi orice autoritate şi putere. Pentru că El trebuie să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale. Cel din urmă vrăjmaş desfiinţat va fi moartea, … pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.  

                                                       1 Corinteni 15:24‑26,28

Ziua eternităţii (3)

Vedem aici că nu numai Petru şi Ioan au scris despre „ziua eternităţii“, ci şi Pavel, numind‑o „sfârşitul“, când Dumnezeu va fi totul în toţi. De fapt, „sfârşitul“ despre care vorbeşte Pavel aici este sfârşitul domniei mileniale a lui Hristos şi care este începutul zilei eternităţii.Domnul Isus va domni o mie de ani, iar toate formele de cârmuire şi de putere vor fi aduse în supunere faţă de El, ca şi toţi vrăjmaşii lui Dumnezeu. Ultimul vrăjmaş supus va fi moartea, care va fi şi ea anulată. Vedem cum apostolii se completează unii pe alţii cu privire la acest subiect, fiindcă Ioan descrie anularea morţii, spunând: „Moartea şi locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc“ (Apocalipsa 20.14). De asemenea, Ioan spune că moartea nu va mai exista. În starea veşnică, totul va fi fixat pentru totdeauna: cei nelegiuiţi vor fi pentru totdeauna separaţi de Dumnezeu, în timp ce credincioşii vor fi într‑o stare de binecuvântare şi de părtăşie eternă cu Dumnezeu.Pavel adaugă acestei descrieri ceva ce Ioan şi Petru nu menţionează:Dumnezeu va fi totul în toţi. Ce înseamnă aceasta? În timpul Mileniului, accentul va fi pus pe Domnul Isus, căci El va administra Împărăţia. Apoi va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia Celui care este Dumnezeu şi Tată. Atunci Dumnezeu (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) va fi totul în toţi. Mileniul va avea rolul de a manifesta caracterul lui Dumnezeu, însă ziua eternităţii va avea rolul de a satisface natura Sa.  (B.Reynolds)

 

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

21 OCTOMBRIE

Dimineața

Căci dragostea Lui Hristos ne strânge.

2 Corinteni 5:14

Cât de mult datorezi Domnului meu? A făcut vreodată ceva pentru tine? Ţi-a iertat păcatele? Te-a acoperit cu haina neprihănirii Sale? Ţi-a aşezat picioarele pe stâncă? Ţi-a îndrumat cărările? A pregătit cerul pentru tine? Te-a pregătit pe tine pentru cer? Ţi-a scris numele în Cartea Vieţii? Ţi-a dăruit nenumărate binecuvântări? A pregătit pentru tine o grămadă de binecuvântări, pe care „ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit” (1 Corinteni 2:9)? Atunci fă pentru Isus ceva vrednic de dragostea Lui. Nu oferi numai cuvinte Răscumpărătorului tău muribund. Cum te-ai simţi dacă, la venirea Mântuitorului, ar trebui să mărturiseşti că n-ai făcut nimic pentru El, şi ţi-ai ţinut dragostea închisă ca un lac, fără să laşi nici o picătură să treacă spre săracii Lui, sau spre lucrarea Sa? Lipseşte-te de o asemenea dragoste! Ce cred oamenii despre o dragoste care nu se arată niciodată în acţiune? Ei bine, spun: „Mai bine o mustrare pe faţă decât o prietenie ascunsă” (Proverbe 27:5). Cine ar accepta o dragoste atât de slabă, care nu te motivează să faci o singură faptă de lepădare de sine, generozitate, eroism sau zel? Gândeşte-te cât de mult te-a iubit El şi cum s-a dat pe Sine însuşi pentru tine! Cunoşti puterea acestei iubiri? Atunci las-o să se repeadă ca un vânt puternic în sufletul tău, ca să alunge norii asemănării cu lumea şi să gonească ceţurile păcatului. Fie ca declaraţia „de dragul lui Christos” să reprezinte limba de foc care se aşează pe capul tău. Fie ca răpirea divină şi inspiraţia cerească să te înalţe de pe pământ, iar Duhul Sfânt să te facă curajos ca un leu şi uşor ca un vultur în slujba Domnului tău. Dragostea dă aripi picioarelor credinţei şi putere braţelor care lucrează. Să manifestăm dragostea pentru Isus care ne strânge aţintindu-ne privirile asupra lui Dumnezeu cu o atenţie neclintită, hotărâţi să-L onorăm cu o fermitate care nu poate fi neglijaţi, grăbindu-ne la lucru cu un zel care nu oboseşte niciodată. Fie ca steaua divină să ne atragă înspre ceruri, către ea.

21 OCTOMBRIE

Seara

Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Luca 24:38

Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?” (Isaia 40:27). Domnul se îngrijeşte de toate lucrurile, şi cea mai umilă creatură este cuprinsă de providenţa Sa universală; dar providenţa Sa particulară este rezervată sfinţilor Săi. „îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El” (Psalmi 34:7). „Sângele lor va fi scump înaintea Lui” (Psalmi 72:14). „Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El” (Psalmi 116:15). „Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său” (Romani 8:28). Incurajează-te şi mângâie-te cu acest fapt chiar dacă El esic Mântuitorul tuturor oamenilor” (1 Timotei 4:10), El este Mântuitor „mai ales a celor credincioşi” (vers. 10). Tu eşti grija Lui specială, comoara regală pe care o păzeşte zi şi noapte ca pe „lumina ochiului Lui” (Deuteronom 32:10), via Sa pe care o veghează zi şi noapte. „Până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi” (Matei. 10:30). Fie ca gândul iubirii Sale să fie un calmant special, un sprijin în necazurile tale. „Niciodată n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi” (Evrei 1 13:5). Dumnezeu îţi face aceeaşi făgăduinţă ca şi sfinţilor din vechime. „Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare (Genesa 15:1). Pierdem multă mângâiere citind făgăduinţele Sale ca fiind adresate doar bisericii, în loc să le aplicăm în dreptul nostru, Credinciosule, prinde-te de Cuvântul divin cu o credinţă personala, potrivită. Ascultă-L pe Isus cum îţi spune: „Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta” (Luca 22:32). Priveşte-L cum păşeşte pe apele necazului tău, fiindcă El este acolo, şi îţi spune! „îndrăzniţi; Eu sunt, nu vă temeţi” (Matei 14:27). O, ce cuvinte blânde rosteşte Christos! Să ne ajute Duhul Sfânt să ne gândim la ele ca fiind rostite în dreptul nostru. Uită-i pe ceilalţi un timp, şi accepă că vocea Lui Isus ţi se adresează ţie. Spune: „Isus îmi aduce mângâierea, Nu pot să o refuz. Mă voi aşeza cu aşa drag… la umbra lui”(Cânt 2:3).

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE  21

În pornirea mea  nechibzuită ziceam: “Sunt izgonit dinaintea privirii Tale!” Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele când am strigat către Tine.

 PSALMUL 31:22

În pripeala mea”… în loc de a cugeta, în loc de a ne reculege, în loc să aşteptăm îndrumarea de sus, noi ne pripim! Câte regrete, câte situaţii neîntemeiate, greşite, câte pagube neplăcute şi dureroase cauzate de pripeala noastră! Sunt în adevăr în viaţa noastră momente şi împrejurări în care trebuie să acţionăm cu rapiditate. Dar aici psalmistul vorbeşte de o ispită care se prezintă fiecărui credincios: pripeala. Mai întâi acceptăm cu pripeală un gând; apoi, cu aceeaşi pripeală, adoptăm o atitudine, în sfârşit spunem un cuvânt, scriem o scrisoare, luăm o hotărâre care, pentru că toate acestea erau pripite, ne ascund negreşit faţa lui Dumnezeu şi ne lipsesc de părtăşia Sa până când, recunoscându-ne pripeala cerem iertare şi mai mult har. Atunci inima noastră nu poate rezista la gândul rebel: “Sunt izgonit dinaintea ochilor Tăi”. Tot psalmul acesta este de o mare actualitate, căci el vorbeşte de suferinţă, de întristare, de luptă şi de vrăjmaşii credinciosului, dar el vorbeşte şi de ajutorul credincioşiei lui Dumnezeu, de purtarea Lui de grijă părintească şi de puterea Sa care lucrează în  favoarea  fiecăruia  din credincioşii Săi. El îi apără la adăpostul feţei Sale, le aude implorările, El Se va ocupa de duşmanii lor şi dă putere şi bucurie celor ce-L aşteaptă şi care se bucură de El. De ce atunci să avem această pripeală care este începutul unei răzvrătiri, chiar mută fiind, dar care dă pe faţă felul de viaţă proprie, şi care în mod fatal aduce cu ea febra îndoielii şi poate o trenă de fapte care pot fi uneori, ireparabile. Poate că vine după aceea un regret, o pocăinţă, poate sinceră, dar ceea ce s-a creat cu pripeala noastră poate aduce multă suferinţă şi pagubă nu numai sufletelor, dar şi lucrării lui Dumnezeu. Să ne mărturisim pripeala noastră înaintea Tatălui nostru, să ne dăm seama unde poate duce ea, ce situaţie a creat şi Să-L implorăm, dacă este cu putinţă, să repare El răul pe care l-a pricinuit graba noastră nechibzuită, dar fără-ndoială, să căutăm cu totdinadinsul să reparăm şi noi dacă se poate, pagubele pe care le-am făcut unui frate sau soră. El care a văzut şi ştie tot, aşteaptă să venim la El, nu plângându-ne că ne-a ascuns faţa Sa, ci plângându-ne de noi înşine, recunoscând înaintea Lui graba firească pe care o avem adeseori, şi rugându-L să ne izbăvească de starea aceasta. Şi atunci vom putea spune cu David: “Binecuvântat să fie Domnul, căci Şi-a arătat în chip minunat îndurarea faţă de mine” (vs. 21).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

21 Octombrie

În care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii  şi ale ştiinţei.

Coloseni 2:3.

În Hristos ne-a fost dăruit totul; dar în acest Hristos sunt ascunse toate. Făptura Dumnezeiască este ascunsă. Prin cunoaşterea lui Dumnezeu ne sunt dăruite toate, ceea ce priveşte viaţa şi evlavia. Dacă în vreun lucru nu ne comportăm în chip dumnezeiesc, atunci ne lipseşte înţelepciunea. Dacă ne “opunem” doar, nu vom avea o viaţă de biruinţă. Trebuie să căutăm şi să întrebăm: “Ce avem în Hristos?” Avem în El făgăduinţele. Pe acestea ne putem baza şi încrezându-ne în ele, putem “suna în trâmbiţă în afara zidurilor”; astfel ni se descopere taina. Pavel spune în vers. 4: “Spun lucrul acesta pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare”. Dacă a primit cineva iertarea de păcate, acela ştie, că jertfa este valabilă pe veci, acela este fericit. Dar iată că vin mulţi din toate părţile şi spun: Greşim în fiecare zi, zilnic păcătuim. Aceasta este amăgitor şi cel care o crede, care nu rămâne la izvor şi la ce a fost învăţat de ungere, acela va fi înşelat prin cuvinte amăgitoare. Ei mai spun: până când mai faci greşeli, până când mai cazi în vreun păcat, până atunci mai trăieşte omul cel vechi; da, omul cel vechi şi cel nou trăiesc împreună unul lângă altul sub aceiaşi piele. De multe ori mi s-a părut când i-am auzit, că au dreptate; dar ungerea m-a învăţat altfel. Ea m-a învăţat că omul cel vechi este răstignit şi un om nou este aici. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. Dar priceperea amăgitoare, înşelătoare, m-a învăţat că ceva din cel vechi s-a dus şi ceva s-a făcut nou. Dar eu am murit împreună cu Hristos, am fost îngropat și înviat cu El, deci prin har am fost mântuit, prin credinţă. Și credinţa noastră este cea care câştigă biruinţa asupra lumii.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

21 OCTOMBRIE

„Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga.”

ISAIA 30:21

Unul dintre semnele vremii sfârşitului este faptul că tot mai mulţi copii ai lui Dumnezeu au tendinţa, pe această ultimă sută de metri, să o ia pe căi greşite. Nu îi mai conduce Domnul pe copiii Săi? Bineînţeles că Domnul ne mai conduce, dar în zilele noastre mult prea puţini credincioşi mai sunt gata să se lase călăuziţi de El fară să protesteze. Prezenţa Duhului Sfânt în noi ne îndeamnă însă să dorim această călăuzire. Domnul cere sacrificiul total al voinţei noastre. Aici este vorba de a ne lăsa conduşi acolo unde, în mod normal nu vrem să mergem. Domnul nu ne cere mult, ci ne cere absolut totul! «Când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» (loan 21,18). Nu trebuie neapărat să îmbătrânim pentru ca aceste cuvinte pe care Isus i le-a spus lui Petru să devină valabile pentru fiecare dintre noi. Eşti pregătit – în orice domeniu al vieţii tale — să-ţi subordonezi voinţa lui Dumnezeu? Acest lucru înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât să te laşi transformat după chipul şi caracterul Domnului Isus Hristos, chiar dacă asta presupune să mergi sau să faci ce nu vrei.

IZVOARE IN DEŞERT

21 Octombrie

Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă, care nu este făcută de mână, ci este veşnică.

(2 Corinteni 5:1)

Proprietarul casei în care am locuit mulţi ani m-a anunţat că n-are de gând să facă nimic ca s-o repare. El m-a sfătuit de asemenea să mă pregătesc să mă mut.La început aceasta n-a fost o veste foarte bună. În multe privinţe zona era foarte plăcută, şi chiar dacă starea casei era evident în declin, era totuşi o casă foarte drăguţă. Însă o privire mai atentă mi-a arătat că şi un vânt uşor o putea clătina şi mişca, şi fundaţia ei nu era suficient de sigură. De aceea am început să mă pregătesc de mutare.Pe când mă gândeam la mutare, e ciudat cât de repede s-a transferat interesul meu spre viitoarea mea casă nouă într-o altă ţară. Am consultat hărţi şi am studiat rapoarte despre locuitorii ei. Şi cineva care a venit de acolo în vizită mi-a spus că că e frumoasă de nedescris şi că nu se poate spune în cuvinte ce a auzit acolo. El a spus că pentru a face o investiţie acolo, a pierdut tot ce avea aici, şi totuşi se bucură de ceea ce alţii numesc sacrificiu. Un alt om, a cărui dragoste pentru mine s-a dovedit prin cel mai greu test posibil, acum locuieşte acolo. El mi-a trimis câţiva ciorchini din cei mai delicioşi struguri pe care i-am mâncat vreodată, şi după ce i-am gustat totul aici părea fără gust.De câteva ori am mers la marginea râului care formează graniţa dintre aici şi acolo şi am dorit fierbinte să fiu cu cei care cântă laude Împăratului din partea cealaltă. Mulţi dintre prietenii mei s-au mutat dincolo de acest râu, dar înainte să plece de aici au vorbit despre a-i urma pe ei mai târziu. Am văzut zâmbetul de pe feţele lor când au dispărut din faţa ochilor mei. Cuvintele Domnului Isus în ultimele Sale zile pe pământ exprimă viu dorinţa Lui de a Se duce „la Tatăl“ (Ioan 16:28). Noi, ca popor al Său, avem de asemenea o viziune a ceva ce este mult dincolo de dificultăţile şi dezamăgirile vieţii acesteia şi călătorim spre împlinire, spre desăvârşire şi spre o viaţă îmbelşugată. Şi noi ne ducem „la Tatăl“. O mare parte din noua noastră casă este încă neclară pentru noi, dar două lucruri sunt sigure. „Casa Tatălui“ nostru (Ioan 14:2) este casa noastră. Şi ea este în prezenţa Domnului. Ca şi credincioşi, ştim şi înţelegem că toţi suntem călători şi nu avem o locuinţă permanentă în această lume.                           R. C. Gillie

 

Păsărelele se încred în Dumnezeu, căci ele zboară cântând

         Din pădurile nordice unde bat vânturile toamnei,

Străbătând cu credinţă voioasă cărarea lor nemarcată

         Spre ţinuturile de cântec ale verii, îndepărtate şi necunoscute.

 

Să mergem cântând deci, să nu mergem plângând:

         Întrucât suntem siguri că zilele noastre sunt în mâna Lui,

De ce să plângem, şi să ne temem, şi s-o numim moarte?

         Este doar un zbor spre o Ţară a Verii.

 

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

21 OCTOMBRIE

Să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui DUMNEZEU; cea bună plăcută și desăvârșită.  

    Romani 12:2

Chiar și copiii lui Dumnezeu sunt uneori furați de gânduri rele în lucrarea lor, gândindu-se la interesele și foloasele personale. „Eul” este adesea scopul tendințelor, năzuințelor și a ostenelii noastre. Până la sfârșit totul este egoism. Dumnezeu vrea să ne salveze. De aceea dorința Lui este să privim și să respirăm aerul curat și ceresc al noii creații.Adesea se găsesc și oameni nepocăiți care sunt amabili și iubitori. Mulți sunt fără pretenții, ospitalieri, bine voitori și plini de abnegație. Și totuși este imposibil ca „omul natural” să fie călăuzit prin Duhul lui Dumnezeu și așezat pe temelia creștină cu aceste caracteristici în slujba lui Dumnezeu. Ceea ce nu putem nega e faptul că uneori putem învăța de la acești oameni. Noi ca oameni cerești și duhovnicești trebuie să mărturisim cu adâncă durere că adesea suntem înclinați să ne căutăm interesele, comoditatea și foloasele noastre. Ar trebui să nu fie așa. Dacă tot timpul am avea în fața noastră pe Domnul Isus și în simplitate și supunere ne-am măsura cu dimensiunile Lui nemărginite, atunci El va fi pas cu pas descoperit în viața noastră. Atunci am cerceta care este voia lui Dumnezeu cea BUNĂ, PLĂCUTĂ și DESĂVÂRȘITĂ. Pentru aceasta e necesar să ne ocupăm tot mai mult cu Marele nostru Model și să citim mai mult Cuvântul Său.Aceasta este taina adevărată și practica creștină. Îndemnuri legaliste și râvna firii pământești nu formează niciodată un caracter asemenea lui Hristos. Numai dacă lăsăm să lucreze în noi Duhul Sfânt putem umbla pe urmele Lui; dacă ne preocupăm cu slava Sa, atunci vom fi schimbați din chipul acesta în chipul Său. (2 Cor. 3.18). în felul acesta va fi slăvit Domnul nostru iubit și lăudat Tatăl nostru ceresc.

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

21 OCTOMBRIE

Doamne, Iţi mulţumesc pentru cuvântul din dimineaţa asta -„Domnul îl susţine cu mâna Lui” (Psalmul 37:24, KJV). Ah, Doamne, Tu îmi vorbeşti, într-adevăr, cu apăsarea mâinii Tale.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

21 Octombrie

2 Cronici 23.1-11

De data aceasta, în mijlocul nopţii morale care domneşte în Iuda, este ca şi cum un far îşi proiectează fasciculul de lumină asupra lui Ioas, importantul prinţişor. Toate sfaturile lui Dumnezeu îl vizează de acum înainte pe acest copil slab, ultimul „fiu al lui David” (Ps. 89. 29, 36).

Câte analogii aici cu o altă perioadă, şi mai întunecată, când Irod avea să ocupe pe nedrept tronul la Ierusalim! Adevăratul împărat al iudeilor, născut în Betleem, a fost scăpat, ca şi Ioas aici, de la masacrul ordonat de uzur­pator. De-a lungul întregii vieţi, Isus a rămas ascuns sub umilul „chip de rob” pe care a ales să-l poarte. Şi, chiar acum, El este ascuns de ochii lumii, în cer, unde numai credinţa îl poate vedea şi cunoaşte. În acest capitol avem un exemplu al zilei arătării Lui în glorie. Precum aceşti leviţi şi aceste căpetenii ale poporului, aceia care astăzi îi slujesc şi-L aşteaptă vor fi cu El în ziua aceea. Ei se vor arăta împreună cu Isus în glorie (vezi Colos. 3.4; 1 Tes. 3.13). Cât de privilegiaţi suntem pentru că facem parte din escorta binecuvântată şi putem să fim „cu împăratul când intră şi când iese” (v.7)! Şi, pentru că aceasta este partea noastră, a creştinilor, să ne ţinem aproape de El prin credinţă, încă de acum, când, pentru încă puţină vreme, El Se află în afara vederii noastre, în cer!

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 ZDROBIREA

„Facă-se nu voia Mea, ci a Ta”

(Luca 22:42)

Dacă scopul tău este să fii folosit de Dumnezeu, să nu fi uimit când vei vedea că El îngăduie să treci prin vremuri potrivnice în care eşti zdrobit. Domnul Isus a trecut prin ele şi a spus: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său” (Ioan 15:20). Un învăţător subliniază: „Intenţia lui Dumnezeu nu este să ne rănească, ci să ne dezvolte capacitatea de a transmite dragostea Sa unei lumi ce duce lipsă de compasiune. Întristarea ne limpezeşte gândirea. E imposibil să ai o relaţie apropiată cu Dumnezeu dacă nu te desparţi de independenţă, mândrie şi de părerea persistentă că ideile noastre sunt mai bune decât ale lui Dumnezeu. Despărţirea e staţia finală, înainte să mărturisim: „Eu nu pot; Dumnezeu poate”. Pavel a mărturisit: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?” (Romani 7:24). Fiul risipitor s-a luptat cu porcii pentru mâncare (Luca 15:11 -32). Iosif, aflat încă în închisoare, a fost uitat de paharnic (Geneza 40:23). Iona, când a ajuns în pântecele balenei, a mărturisit că aceasta a fost consecinţa faptului că a fugit de Dumnezeu (Iona 2:1-9). Petru a plâns cu amar aşteptând afară şi ascultând judecarea Domnului Isus (Luca 22:62). Domnul Isus a lăsat totul în seama lui Dumnezeu şi s-a rugat: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Dumnezeu în căutarea Lui neobosită, mânată de dragoste, ne va separa de mândrie, de păcat, de nebunie şi de independenţă (Matei 21:44). La fel cum Domnul Isus le-a servit ucenicilor pâine la Ultima Cină, Dumnezeu ne ia pe fiecare, ne frânge, ne binecuvântează şi ne foloseşte”. Treci cumva printr-o perioadă de frângere? Simte-te încurajat; în Împărăţia lui Dumnezeu, frângerea e calea spre binecuvântare. Un paznic de noapte a spus-o în felul următor: „Mai bine să-L vezi pe Dumnezeu făcându-şi lucrarea prin tine, chiar şi numai o dată, decât să te trudeşti o viaţă întreagă prin propriile tale forţe”.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

21 octombrie

Text: 1 Corinteni 6:12-20

NU EXISTĂ PĂCATE NEVĂTĂMĂTOARE

Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt… Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri? 

1 Corinteni 6:19

Un ziar publica un articol intitulat: „Infracţiunile care nu se soldează cu victime, se reanalizează”. El afirma că practici cum sunt: prostituţia şi jocurile de noroc se află într-un proces de reevaluare de către autorităţi. Deoarece legile care pedepsesc asemenea infracţiuni sunt greu de aplicat, unii cred că aceste infracţiuni ar trebui legalizate. Unele state nu mai consideră beţia o infracţiune. Unele nu au legi împotriva actelor sexuale ilicite între persoane adulte care consimt. Se pretinde că aceste comportări reprobabile nu lasă victime pentru că nimeni nu este rănit. Este un raţionament profund greşit.

Păcatul întotdeauna răneşte fiinţa umană, atât pe cel care comite păcatul cât şi pe ceilalţi. Nici un om nu este o insulă izolată, şi societatea este la fel de puternică pe atât cât sunt de puternici indivizii ce-o compun. Dar pătrunzând mai adânc în miezul problemei, putem să vedem că păcatul îl ofensează pe Dumnezeu care ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa şi care ne spune ce este bine şi ce este rău. Poruncile Sale sunt întotdeauna îndreptate spre bine. A nu le da ascultare înseamnă să nu cunoaştem niciodată ceea ce a pregătit El bun pentru noi.In textul de azi, Pavel a spus că noi creştinii nu ne mai aparţinem nouă înşine – suntem în posesia altuia. A viola trupul, mintea, şi sufletul prin imoralitatea sexuală, înseamnă a lovi direct în Dumnezeu, care ne-a creat şi a pus Duhul Lui cel Sfânt în noi.Poate credem că unele lucruri sunt nevătămătoare. Dar chiar şi atunci când nimeni nu este afectat direct, ne rănim singuri şi producem amărăciune Celui care ne-a creat. Nu există păcate nevătămătoare!               D.J.D.

 

Tu eşti sortit, legat de alte vieţi

Prin faptă sau cuvânt de rău sau bine.

Păcatul tău, să nu crezi niciodată

Că el te va răni numai pe tine.         D.J.D.

 Păcatul unui singur om adesea aduce tragedia în viaţa multora.

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 21 Octombrie 2015

… Oh! iartă nelegiuirea fraților tăi și păcatul lor, căci ți-au făcut rău! Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău …!

Geneza 50.17

Lipsa încrederii

Lipsa unei cunoașteri adevărate a inimii lui Iosif și, ca urmare, lipsa de încredere în el se descoperă în mesajul pe care i l-au trimis frații lui. Ei au încercat să-și ascundă propria necredință și neîncredere față de Iosif, pretinzând că nu fac decât să îndeplinească poruncile tatălui său, date înainte de moarte.Într-o stare de totală uitare a iertării acordate de Iosif tristului lor trecut, ei se roagă acum să fie iertați. În ciuda harului deplin și a dragostei lui Iosif, conștiința lor neliniștită i-a condus să nutrească gândul că Iosif încă mai avea ceva împotriva lor. La fel și noi, dacă nu trăim în apropiere de Hristos, dacă nu am cunoscut inima Domnului nostru, se poate ca prin păcat, greșeală și o umblare neatentă, încă să mai fim lipsiți de încredere față de iertarea Sa divină. În astfel de cazuri suntem îndemnați de Sfânta Scriptură: „Dacă ne mărturisim păcatele, El [Isus Hristos] este credincios și drept, ca să ne ierte păcatele și să ne curățească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1.9). Aceasta este calea biblică pentru reabilitarea celui care s-a abătut în vreun fel de pe cale. Fiecare este chemat să-și pună încrederea nu în forțele proprii, ci numai în Domnul și Mântuitorul său.

Sursa: Meditații primite prin Email

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s