Un nume important

Rut

Omul la care am muncit azi, a zis ea, se numeşte Boaz.

Rut 2:19

Rut a părăsit ţara Moabului şi a urmat pe soacra ei până la Betleem. Ea a fost pe ogorul lui Boaz care îi arăta mult har. Deşi era o străină i-a vorbit foarte frumos şi milostiv. Hrană, astâmpărarea setei, mângâiere, un loc la masa Lui, acestea toate le-a primit din partea lui. Când s-a lăsat seara s-a întors la soacră-sa şi i-a arătat ceea ce a putut culege două mâini harnice într-o zi. Ea i-a povestit, de Boaz pe al cărui ogor a muncit şi care i-a făcut mult bine.

Harul şi milostenia lui a făcut plăcut şi foarte de preţ numele lui în inima ei. La fel este şi Numele lui Isus pentru fiecare credincios. Este Numele Fiului lui Dumnezeu care l-a preluat când a intrat în această lume în supunere şi sărăcie. Sub acest Nume de mare preţ a mers prin această lume, binecuvântând şi fiind pe deplin supus lui Dumnezeu până la moarte de cruce. Este Numele Aceluia care a fost înviat, a fost primit în cer şi de acolo va veni în curând. întrucât aşteptăm venirea Sa, avem aici marele privilegiu să ne adunăm pentru Numele Său şi în Numele Său putem să ne închinăm în faţa lui Dumnezeu ca în faţa unui Tată.

La fel avem posibilitatea de a vesti Numele lui Isus celor care sunt departe de Dumnezeu în lumea aceasta.E foarte măreţ Numele lui Isus pentru inima celor mântuiţi. Este Numele care îl avea în supunere aici pe pământ şi pe care îl va purta în slavă în vecii vecilor, în faţa căruia orice genunche se va închina şi fiecare limbă va mărturisi spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus este Domnul. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu de dragoste duioasă, caldă, neschimbătoare şi nemărginită. Şi pentru că este un Dumnezeu de dragoste nemărginită, este vrednic de o ÎNCREDERE nemărginită. Să-i dăm încrederea şi supunerea desăvârşită pe care o cere credinţa în El! (CALENDAR BIBLIC –  DOMNUL ESTE APROAPE)

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

20 Octombrie

“Ferice de tine, Israele! Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul, scutul care îţi dă ajutor şi sabia care te face slăvit? Vrăjmaşii tăi vor face pe prietenii înaintea ta şi tu vei călca peste înălţimile lor.”

Deut.33:29.

Acest om, Moise, a trecut în veşnicie crezând. Prin câte lucruri a trecut el împreună cu poporul! El ar fi putut să se gândească şi să socotească, că un astfel de popor nu intră în ţara făgăduinţei, nu ajunge la ţintă. Astfel ar fi putut să se plângă; dar el s-a uitat la promisiunile lui Dumnezeu, s-a uitat la ceea ce era scris şi a ştiut. Este scris că Dumnezeu va conduce poporul Său în ţară şi ceea ce El a promis va face. Si chiar când era în pustie îi vedea deja cum vor călca peste înălţimile lor. Ii auzea deja trâmbiţînd pe Munţii Israelului şi vedea căzând duşmanii.Şi Iacov a trecut în veşnicie binecuvântând şi nu plângând, deoarece el binecuvânta pe fiii lui, unul după altul şi astfel s-a dus acasă, în veşnicie. Şi David, cum a fost el prigonit! Lui i s-a pus cununa de har pe cap, iar Dumnezeu a spus despre el după ce a murit că: “El a făcut numai ce a fost plăcut înaintea Domnului”. Oare ce este scris despre noi în Cronici? Sunt tot felul de oameni printre eroii credinţei. Solomon nu este printre ei, dar este Samson. V-aţi gândit şi voi deja la acest lucru? Samson nu mi se pare să fi fost un om prea evlavios şi totuşi este amintit printre eroii credinţei. El a primit puterea înapoi, după ce a pierdut-o şi chiar dacă a rămas orb, totuşi a crezut. Dar printre eroii credinţei sunt aceia care ţin mereu “Steagul” sus sau cel puţin “Catargul” până când începe să sufle vântul.

 

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

20 OCTOMBRIE

Dimineaţa

Să creştem în toate privinţele. Efeseni 4:15

Mulţi creştini rămân încremeniţi şi închirciţi în lucrurile spirituale, aşa că prezintă aceeaşi înfăţişarea an după an. Nu manifestă simţăminte mai avansate şi mai pure. Ei există dar nu cresc „în toate privinţele”. Să ne mulţumim oare să fim frunze verzi, când putem înainta până la spic şi chiar până la boabe coapte în spic? Să ne mulţumim să credem în Christos, şi să spunem „sunt în siguranţă” fără să dorim să cunoaştem din experienţă mai mult despre plinătatea care se poate găsi în El? Nu ar trebui să fie aşa. Ar trebui, ca nişte negustori buni în piaţa cerului, să ne dorim să ne îmbogăţim în cunoaşterea lui Isus. Este foarte bine să ţinem viile altor oameni, dar nu trebuie să neglijăm creşterea noastră spirituală. De ce să fie întotdeauna iarnă în sufletele noastre? Trebuie să avem un timp pentru semănat, dar, o, trebuie să avem şi primăvară – şi o vară care promite o recoltă timpurie! Dacă vrem să secerăm în har, trebuie să trăim lângă Isus – în prezenţa Sa – şi să ne coacem la lumina zâmbetului Său. Trebuie să păstrăm părtăşia cu El. trebuie să renunţăm la vederea din depărtare şi să venim aproape, aşa cum a făcut Ioan, cu capul sprijinit de pieptul Său. Atunci vom vedea că avansăm în sfinţenie, în dragoste, în credinţă, în speranţă — da, în orice dar preţios. Aşa cum soarele răsare de pe vârful munţilor şi îi încununează cu lumină, înfăţişând o privelişte de neuitat călătorului, şi noi trebuie să privim lumea prin lumina Duhului turnată pe capul unui sfânt, care a crescut în statura spirituală, ca Saul, printre semenii săi. Ca şi Alpii veşnic încununaţi de zăpadă, el reflectă razele soarelui Neprihănirii printre cei aleşi. Apoi el poartă cununa de glorie ca să o vadă toţi, şi să aducă slavă Tatălui său din ceruri.

20 OCTOMBRIE

Seara

Nu opri

Isaia 43:6

Deşi mesajul acesta a fost dat „miază-zilei” (Isaia 43:6), referindu-se la copiii lui Israel, putem să îl considerăm un îndemn pentru noi şi să beneficiem de el. Suntem neînvăţaţi în privinţa lucrurilor bune, şi este o lecţie de har să învăţăm să păşim înainte pe calea Domnului. Cititorule, dacă eşti neconvertit, vrei să crezi în Domnul Isus? Atunci „nu opri“. Dragostea te invită, făgăduinţa îţi asigură succesul, şi sângele preţios al Lui Isus pregăteşte drumul. Nu lăsa păcatele şi temerile să te împiedice, vino la Isus aşa cum eşti. Vrei să te rogi? Vrei să-ţi verşi inima înaintea Domnului? Nu opri”. Tronul milei este pregătit pentru cei care au nevoie de milă. Strigătul unui păcătos va ajunge până la Dumnezeu. Tu eşti invitat, mai mult, ţi se porunceşte să te rogi. De aceea, vino cu îndrăzneală la tronul harului. Dragă prietene, eşti mântuit deja? Atunci „nu opri” părtăşia cu poporul Domnului. Nu neglija orânduirea botezului şi Cina Domnului. Poate că eşti timid. Trebuie să lupţi împotriva timidităţii, ca să nu te conducă la neascultare. O făgăduinţă preţioasă este acordată celor care Îl mărturisesc pe Christos. Nu o pierde în nici un caz, ca să nu ajungi sub condamnarea celor care îl neagă. Dacă ai talente, „nu opri” folosirea lor. Nu aduna bogăţii. Nu pierde timpul. Nu-ţi lăsa abilităţile să ruginească şi influenţa să se piardă. Isus nu s-a oprit. Urmează-I exemplul în lepădare de sine şi jertfire. „Nu opripărtăşia cu Dumnezeu, nu renunţa la binecuvântările legământului, nu stopa înaintarea în viaţa de creştin, nu-ţi retrage privirea de la tainele iubirii Lui Christos. Iubite prieten, nu te fă vinovat de îndepărtarea altora prin răceala, asprimea sau bănuielile tale. De dragul Lui Isus, păşeşte înainte, şi încurajează-i şi pe alţii să facă la fel. Iadul şi forţele unite ale superstiţiei şi necredincioşiei sunt în formaţie de luptă. Soldaţi ai crucii, nu vă opriţi.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

20 OCTOMBRIE

Este voia lui Dumnezeu voia mea?

Voia Lui Dumnezeu este sfinţirea voastră.

1 Tesaloniceni 4:3

Întrebarea nu este dacă Dumnezeu vrea să mă sfinţească, ci dacă este aceasta şi voia mea? Vreau să-L las pe Dumnezeu să facă în mine tot ce a devenit posibil prin Ispăşire? Vreau să-L las pe Isus să fie făcut sfinţire pentru mine şi să las ca viaţa Lui să se manifeste în trupul meu muritor?

Fereşte-te să spui: „O, doresc să fiu sfinţit!” Nu doreşti; încetează să tânjeşti doar după aceasta şi fă din ea o problemă de acţiune. „Vin cu mâinile goale”. Acceptă ca Isus Hristos să fie făcut sfinţire pentru tine prin credinţă implicită şi atunci, marea minune a Ispăşirii va deveni reală în tine. Tot ce a devenit posibil prin Isus devine al meu prin darul din dragoste al Lui Dumnezeu, pe baza a ceea ce a făcut Hristos Isus pe cruce. Atitudinea mea ca suflet mântuit şi sfinţit este aceea a unei sfinţenii profunde şi umile (nu există sfinţenie mândră); această sfinţenie se bazează pe pocăinţa plină de durere şi pe sentimentul de ruşine şi degradare de nedescris şi, de asemenea, pe înţelegerea uimitoare a faptului că dragostea Lui Dumnezeu mi s-a arătat prin aceea că, pe când mie nu-mi păsa de El, El a împlinit totul pentru mântuirea şi sfinţirea mea. Nu e de mirare că Pavel spune că nimic nu poate să ne „despartă de dragostea Lui Dumnezeu care este în Hristos Isus, Domnul nostru”.Sfinţirea mă face una cu Isus Hristos şi, în El, una cu Dumnezeu, ea este realizată numai prin minunata Ispăşire al Lui Hristos. Nu lua niciodată efectul drept cauză. Efectul în mine este ascultarea, slujirea şi rugăciunea; şi ţoate acestea sunt rezultatul mulţumirii şi adorării de nespus pentru minunata sfinţire lucrată în mine datorită Ispăşirii.

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE 20

Isus i-a zis: “Marie!”

Ioan 20:16

În marea ei durere, această femeie era tare descumpănită; dar numai menţionarea numelui ei de către Domnul Isus, a fost suficientă ca s-o ajute să-şi găsească echilibrul păcii Lui Dumnezeu care întrece orice pricepere. Chemând-o pe nume, Domnul i-a arătat că o recunoaşte ca pe copilul Său, căci dacă ea a crezut că este grădinarul, El nu se putea înşela cu privire la copilul Său. Pronunţându-i numele, El o făcea să înţeleagă că nu o pierduse din vedere, că marea tulburare prin care a trecut na putut s-o răpească din mâna Sa.”Isus i-a zis: “Marie” Era ca odinioară când Dumnezeu, voind să mângâie pe Israel care era atât de hărţuit, îi spune prin gura proorocului: “Nu te teme de nimic căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume; eşti al Meu! Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu vei fi ars şi flacăra nu te va aprinde” (Isa. 43:1-2). în adevăr, El îşi cheamă oile pe nume; El dovedeşte nu numai că nu le uită, dar că sunt ale Lui pentru totdeauna. Mai este însă, încă ceva în această menţionare a numelui Mariei: El îi vorbeşte ca Domn înviat. El îi descopere pe Tatăl ceresc: “Mă duc la Tatăl nostru… şi Tatăl vostru.” El îi descoperă că nu mai este singură, că ea este un copil preaiubit al Tatălui ceresc, deschizându-i astfel slava veşnică.După cum numele seminţiilor lui Israel erau înscrise pe umerii şi inima marelui Preot când se prezenta înaintea lui Dumnezeu, tot aşa şi numele noastre sunt săpate pe umerii şi inima Marelui nostru Preot, în mod permanent în slavă. “Iată te-am săpat pe mâinile Mele” (Isa. 49:16). În adevăr, în mâinile străpunse ale Domnului Isus, s-au înscris pentru totdeauna numele noastre, căci pentru noi au fost străpunse; iar coasta străpunsă de soldatul roman, în spatele căreia era inima Lui caldă şi plină de iubire, este cea mai vie dovadă că am fost şi suntem pe inima Lui, pe viaţă şi pe moarte. Da, viaţa Lui aici pe pământ a trăit-o pentru noi, iar moartea Lui a fost apogeul iubirii pe care o are pentru noi. Ne mai putem teme de ceva? Să nu mai fim descumpăniţi de împrejurările triste prin care trecem! Să ne reculegem în mijlocul furtunii şi a necazurilor de tot felul, să fim atenţi şi vom auzi pe Domnul nostru chemându-ne pe nume şi atunci vom înţelege şi ne vom bucura că suntem cunoscuţi de El pe nume. Să ne punem numele nostru în locul numelui Mariei şi vom simţi prezenţa Domnului Isus lângă noi, şi un flux din iubirea Lui caldă ne va umplea inima şi ne va aduce tot atâta mângâiere cât a adus Mariei. Da! Domnul meu este viu, şi este viu pentru mine! “Dragostea lui Dumnezeu este cheia tuturor încercărilor pe care le întâmpinăm, ea este şi puterea care ne ajută să le suportăm. Fiind pusă la încercare, inima poate să se încreadă în Dumnezeu dacă a învăţat că nimic nu o poate susţine decât dragostea lui Dumnezeu. Cel credincios poate în orice împrejurare, să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Da, chiar dacă necazul este rodul păcatului nostru, singurul mijloc de a fi izbăviţi de păcatul nostru şi de necazul pe care l-a cauzat, este de a merge la Dumnezeu ascunzându-ne în spatele Unsului Său”. J.N.D.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

20 OCTOMBRIE

Doamne, în ce mare nevoie sunt! Ce slăbiciuni pândesc în locuri ascunse şi distrug întreaga mea fiinţă! O, Doamne, mă îndrept spre Tine. Ce mult am nevoie să-mi dau seama că despărţit de Tine nu pot face nimic!

          

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

20 OCTOMBRIE

DE ORICE PĂCAT

…El va mântui poporul Lui de păcatele sale.

Matei 1:21

     Doamne, mântuieşte-mă de păcatele mele. Numele Tău, Isus, îmi dă îndrăzneală să mă rog astfel. Izbăveşte-mă de păcatele mele vechi, de teamă să nu mă înlănţuiască din nou. Izbăveşte-mă de metehnele mele fireşti, ca să nu ajung robul slăbiciunii mele. Izbăveşte-mă de păcatele pe care le am mereu sub ochi şi fă ca ele să-mi producă o scârbă din ce în ce mai mare. Curăţă-mă de păcatele făcute din greşeală, păcate pe care nu le cunosc din lipsă de lumină. Izbăveşte-mă ca să nu fiu luat de păcat prin surprindere şi să nu fiu niciodată dus de vreo ispită venită pe neaşteptate. Izbăveşte-mă, Doamne, de orice păcat. Fă ca nici o nelegiuire să nu stăpânească peste mine!Numai Tu poţi să faci acest lucru. Eu nu pot să zdrobesc lanţurile mele, nici să înving pe vrăjmaşii mei. Tu cunoşti păcatul, pentru că ai purtat povara păcatelor noastre. Tu ştii cum să mă păzeşti în timpul luptei. Tu poţi să mă păzeşti ca să nu păcătuiesc şi să mă curăţeşti când am păcătuit. Aceasta este făgăduinţa cuprinsă chiar în Numele Tău şi eu Te rog să împlineşti în fiecare zi cu mine această prorocie. Să nu mă laşi să mă plec vreodată în faţa firii mele păcătoase, nici în faţa mândriei mele, nici în faţa deznădejdii sau a vreunui rău. Du-mă, Te rog, în sfinţirea vieţii, pentru ca numele Tău, Isus, să fie slăvit cu putere în mine.

 

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

20 OCTOMBRIE

«Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai mai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi»

IOAN 21:18

Domnul îi spune lui Petru: «Până acum te-ai dus unde ai vrut, dar va veni o vreme când vei fi dus de alţii unde nu vei dori». Trebuie să fim mereu conştienţi de autoritatea lui Dumnezeu şi să acceptăm fară să protestăm conducerea Sa în viaţa noastră. Adevărul este că noi suntem conduşi de El şi când nu observăm acest lucru. Referitor la acest adevăr, în Sfânta Scriptură avem mai multe promisiuni. Iată, de exemplu, Psalmul 32,8: «Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta». Cu toate acestea mulţi credincioşi pierd direcţia şi eşuează. Care este motivul pentru care nu mai vezi calea? În mod sigur de vină este voinţa ta, firea veche şi păcătoasă care îţi întunecă vederea şi îţi creează permanent probleme. Întinde-ţi mâinile din nou spre El şi spune-I: «îmi încredinţez cu totul viaţa în mâna Ta, Fiu al lui Dumnezeu!» Atunci El te va conduce acolo unde nu doreşti — la Golgota, în suferinţă — dar o va face din pricina Numelui Său, pentru a te păstra pe calea cea dreaptă. El a promis că va veghea asupra noastră şi că va fi cu noi în toate zilele.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi   20  Octombrie

Da, Eu vin curând!  

Apocalipsa 22:20

Creştinii de la început ştiau că erau chemaţi să‑L aştepte pe Fiul lui Dumnezeu din cer şi Îl aşteptau. Este adevărat că, în timp ce‑L aşteptau, unii „adormeau“, de aceea apostolul le‑a scris pentru a‑i mângâia pe cei care rămâneau. Totuşi, este clar că nădejdea dominantă a creştinului în acele zile era imediata reîntoarcere a Domnului Isus Hristos – o nădejde cu adevărat fericită!Cineva ar putea întreba: Dar când va veni Domnul? Scriptura nu oferă nicio dată a revenirii Lui. De ce? Fiindcă, dacă ar oferi o asemenea dată, nu L‑am aştepta pe Domnul până la venirea datei respective. Din nefericire, sunt mulţi cei care au încercat să fixeze o astfel de dată. Ei au intrat astfel în compania acelora despre care Domnul vorbeşte în capitolul 24 din Evanghelia dupăMatei: „Robul acela rău va zice în inima lui: «Stăpânul meu întârzie să vin㻓 (versetul 48). Să ne punem o întrebare simplă: Dorim noi ca El să vină astăzi? Poate răspunsul inimii noastre este: Nu, ci aş vrea să mai întârzie un pic. Atunci trebuie să acceptăm că suntem însufleţiţi de acelaşi duh ca robul cel rău. Acesta, după ce a spus în inima lui că Stăpânul său întârzie să vină, a început „să‑i bată pe cei împreună‑robi cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii“; cu alte cuvinte, a alunecat cu totul în lume.Domnul să ne dea harul să fim cu adevărat gata pentru a‑L întâmpina în văzduh, după care vom intra în scena de odihnă, de viaţă şi de bucurie, unde vom fi cu El pentru totdeauna. Putem fi siguri de acest lucru? Da, fiindcă El a murit pentru ca noi să fim siguri!                     W. T. P. Wolstond

IZVOARE IN DEŞERT

20 Octombrie

Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere,vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.

(Filipeni 4:7)

Există o parte a mării cunoscută ca „perna mării“. Ea se află sub suprafaţa care este agitată de furtuni şi bătută de vânturi. Este la o adâncime atât de mare încât este o parte a mării care nu se mişcă niciodată. Când fundul oceanului în aceste locuri adânci este dragat de rămăşiţele plantelor şi animalelor, se descoperă dovada că au rămas complet nemişcate timp de sute, dacă nu chiar mii, de ani. Pacea lui Dumnezeu este un calm etern ca perna mării. Ea se află atât de adânc în inima omului încât nici o dificultate sau tulburare exterioară n-o poate ajunge. Şi oricine intră în prezenţa lui Dumnezeu devine părtaş al acestui calm netulburat şi de netulburat. Arthur Tappan Pierson

 

Când vânturile vuiesc peste suprafaţa oceanului,

         Şi valurile se aruncă sălbatice cu un muget furios,

Se spune că jos în adânc sub agitaţia sălbatică,

         Acea linişte plină de pace domneşte veşnic.

 

Jos, jos în adânc, zgomotul furtunilor amuţeşte,

         Şi valurile argintii sunt mereu liniştite,

Şi nici o furtună, oricât de furioasă sau de violentă,

         Nu tulbură Sabatul acelei adâncimi a mării.

 

Deci pentru inima care cunoaşte dragostea Ta, o, Tată,

         Există un templu veşnic sfânt,

Şi toate vocile mânioase ale vieţii care necăjesc

         Mor în liniştea tăcută de la uşa ei plină de pace.

 

Departe, departe de tot, strigătele de luptă amuţesc,

         Şi gânduri pline de iubire apar mereu paşnice,

Şi nici o furtună, oricât de furioasă sau de violentă,

         Nu tulbură sufletul care locuieşte, o, Doamne, în Tine.

                                                                                       Harriet Beecher Stowe

 

Pelerinul a fost dus într-o cameră mare de sus care privea spre răsărit. Şi numele camerei era Pace.  din Călătoria creştinului

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 NU MAI LUPTA PRIN PROPRIA TA PUTERE!

„Nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească”

(2 Corinteni 10:3)

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, bombardierele Aliaţilor aveau mitraliere în faţă, în spate, dedesubt şi deasupra. Avioanele B-17, cunoscute mai mult drept „fortăreţele zburătoare”, duceau treisprezece mitraliere de calibrul 50. La un moment dat, oamenii de ştiinţă au sugerat că avioanele ar putea fi mai sigure fără aceste mitraliere. În absenţa greutăţii suplimentare a armelor, ele puteau zbura mai rapid şi mai sus, sporind şansele de supravieţuire. Cu toate acestea, piloţii erau de altă părere. Nici nu se gândeau să se îmbarce într-o misiune fără să aibă arme cu care să riposteze şi să se apere. Cu acest gând în minte, Jon Walker spune: „Noi facem aceeaşi alegere când trebuie să ducem propriile noastre lupte”. Dumnezeu spune că nu avem nevoie de acele arme… că putem zbura mai rapid şi mai sus cu El. „Măcar că trăim în firea pământească, totuşi nu ne luptăm călăuziţi de firea pământească”. Armele pe care ni le dă El „sunt puternice, întărite de Dumnezeu ca să surpe întăriturile”; noi nu avem nevoie de „călăuzirea firii pământeşti” (2 Corinteni 10:3-4). Dar spunem „nu, mulţumesc”; vrem să ripostăm şi să ne apărăm cu arsenalurile cuvintelor pline de mânie, atitudinilor impunătoare, manevrelor manipulatoare, scuzelor excesive şi bombelor învinovăţirii. Îţi trebuie curaj dacă doreşti să nu mai foloseşti armele firii pământeşti, „să iei scutul credinţei” şi să te înarmezi cu armele lui Dumnezeu (Efeseni 6:16). Aceasta e credinţa de care a dat dovadă David când i-a spus lui Goliat: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului” (1 Samuel 17:45). Nu te mai lupta prin propria putere şi lasă ca arsenalul spiritual al lui Dumnezeu să te apere: „El este un scut pentru cei ce se încred în El” (Proverbe 30:5).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

20 octombrie

Text: Psalmul 20

AJUTORUL REGELUI

Cheamă-mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi…

  Psalmul 50:15

O legendă antică spune că un rege a angajat nişte oameni ca să facă tapiserii şi haine pentru el. Printre ei era un băiat care era deosebit de priceput la ţesături. Regele le-a dat mătase şi modele, împreună cu instrucţiuni, şi când se vor ivi dificultăţi, să-i ceară ajutorul.

Băiatul făcea progrese remarcabile, în timp ce ceilalţi se zbăteau în multe încercări neizbutite. Într-o zi s-au adunat în jurul tânărului şi l-au întrebat: „De ce eşti atât de fericit şi plin de succese, în timp ce noi avem numai necazuri? Fie că mătasea noastră se încâlceşte, fie că ţesătura noastră nu este la fel cu modelul”. Băiatul le-a răspuns: „Nu vă aduceţi aminte de cuvintele regelui, când ne-a spus să-l chemăm ori de câte ori este necesar?” „în final, l-am chemat şi noi în ajutor, dar atunci lucrurile erau atât de încâlcite că ne-au trebuit zile la rând să le descurcăm şi să ne reparăm greşelile.” „Nu aţi observat cât de des i-am cerut eu ajutorul?” a
întrebat el. „Ba da, dar el este foarte ocupat, şi am crezut că nu trebuie să-l deranjăm atât de des.” „Ei bine, eu l-am crezut pe cuvânt, a spus băiatul, şi întotdeauna a fost bucuros să mă ajute!”

Domnul ne încurajează să-L chemăm „în ziua necazului” (Psalmul 50:15). Dacă aruncăm asupra Lui îngrijorările noastre imediat, El ne va ajuta înainte ca firul să se încâlcească şi modelul vieţii noastre să nu se mai potrivească cu voia Sa. Cere-I ajutorul chiar azi şi evită marile probleme ale zilei de mâine.                                                                      H.G.B.

Vino la El cu orice problemă,

Orice nevoie din viaţa ta

Adu la El poverile zilei,

Niciodată singur nu le purta.  – Adams

 Rugăciunea este locul unde poverile se schimbă de pe umerii tăi, pe umerii Domnului

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

20 Octombrie

2 Cronici 22.1-12

Cât de trist este acest capitol! Ahazia, sfătuit de mama lui şi de rudele din partea lui Ahab, se aliază cu Ioram, împăratul lui Israel, şi merg împreună într-o nouă expe­diţie împotriva sirienilor. Această asociere fatală duce la „pieirea” lui (v. 7). Moare de o moarte violentă.

Acum să ne întoarcem puţin la această istorie: Cei şase fraţi ai lui Ioram au fost omorâţi chiar de el (21.4). Apoi toţi fiii săi au fost ucişi de arabi, în afară de cel mai tânăr dintre ei, Ahazia (v. 1). În sfârşit, la a treia genera­ţie, în urma unui alt masacru care se abate asupra spiţei imperiale, îi supravieţuieşte încă o dată doar un singur descendent: Ioas, un copilaş. Cum se pot explica aceste exterminări succesive? Prin îndârjirea lui Satan, decis să întrerupă linia genealogică a lui David, care avea să ducă la Hristos.

Pe de altă parte, cum se explică faptul că, în pofida tuturor circumstanţelor, un membru supravieţuieşte de fiecare dată – unul singur şi cel mai slab – totuşi un des­cendent al familiei împărăteşti? Prin credincioşia haru­lui Lui Dumnezeul El îşi ţine promisiunea făcută lui David, că-i va păstra o lumină (2 împăraţi 8.19). O lumi­nă care acum nu mai este decât un fitil care fumegă … (vezi Matei 12.20).

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 20 Octombrie 2015

N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.Luca 5.32

„Întotdeauna m-am străduit“

Eram la patul unui muribund. Acesta îmi zise: „Timpul plecării mele a sosit“. Atunci l-am întrebat: „Sunteţi pregătit să vă întâlniţi cu Dumnezeu?“. – „Aceasta este o întrebare spinoasă. Întotdeauna m-am străduit din răsputeri să fac ce este bine şi totuşi în viaţa mea am făcut şi lucruri rele.“ – „Atunci înseamnă că nu aveţi nicio şansă să mergeţi în cer“, am răspuns eu.Bărbatul m-a privit cu ochi mari şi a crezut că eu n-am înţeles ce mi-a spus. „Este totul aşa cum ţi-am spus.“ Atunci i-am zis bărbatului: „Mântuitorul a venit să cheme la pocăinţă nu pe cei care se cred drepţi, ci pe cei care se văd păcătoşi. Dacă dumneavoastră sunteţi drept, nu este nicio speranţă ca să fiţi mântuit“.Se părea că bătrânul a fost dezorientat: „Oare m-am înşelat toată viaţa? Eu credeam că Dumnezeu va lua în cer numai oameni buni“. – „Nu, şi iarăşi nu, pentru că Mântuitorul a venit să cheme pe păcătoşi la mântuire şi nu pe oameni drepţi.“ Apoi, am continuat să-i citesc mai multe versete din Biblie care arată că nu este niciun om drept, căci toţi au păcătuit. Încet, dar sigur, bărbatul cu care vorbeam a dat dreptate cuvintelor lui Dumnezeu şi a recunoscut că Fiul lui Dumnezeu a venit să mântuiască pe păcătoşi şi nu pe cei care se cred drepţi.

Sursa: Meditații din 14 Calendare primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s