“Le-ai desoperit pruncilor”

mana-de-Dimineata

MANA DE DIMINEAŢĂ

14 OCTOMBRIE 

Rugaţi-vă neîncetat.

1 TESALONICENI 5:17

În grup de lucrători în via lui Dumnezeu, s-au întâlnit ca să discute despre unele locuri din Scriptură mai dificile. Printre altele, s-au întrebat cum se poate aplica îndemnul imperativ “Rugaţi-vă neîncetat.”

S-au prezentat diferite păreri şi până la urmă, unul din ei a fost desemnat să scrie ceva în legătură cu aceasta, şi să fie citit la întâlnirea din luna următoare. O fată de serviciu care a auzit această propunere a exclamat: “Cum? O lună întreagă ca să se afle înţelesul acestui verset? Este unul din cele mai uşoare şi mai bune texte din Biblie!” Bine, bine, Maria, a spus un bătrân lucrător, ce poţi tu să ne spui despre asta? Vrem să ştim cum ai înţeles-o tu. Te poţi tu ruga tot timpul?”

“O, da domnule”. “Cum, când tu ai atâtea lucruri de făcut?” “Domnule, cu cât mai multe am de făcut, cu atât mai mult mă pot ruga.”

Bine, Maria, spune-ne şi nouă cum faci?

“Bine, domnule, a spus fata. Când mai întâi îmi deschid ochii dimineaţa mă rog: Doamne deschide-mi ochii minţii mele. În timp ce mă îmbrac, mă rog ca să pot umbla îmbrăcată în haina neprihănirii dată de El; când mă spăl, mă rog ca Domnul să mă curăţească de orice întinare căpătată şi aceasta prin spălarea cu apă, prin Cuvânt; când muncesc, mă rog ca să mi se dea puterea necesară pentru ziua respectivă; când încep să aprind focul, mă rog ca Dumnezeu să aprindă în mine râvna pentru El; în timp ce mătur casa, mă rog ca inima mea să fie curăţită de orice impuritate; când îmi pregătesc şi îmi iau masa de dimineaţă mă rog ca să fiu hrănită cu mana ascunsă şi cu laptele curat al Cuvântului; cânt sunt ocupată cu copiii cei mici, privesc în sus la Dumnezeu ca la Tatăl meu şi mulţumesc pentru duhul de înfiere şi-L rog să mă ajute să fiu copilul Lui ascultător – şi aşa mai departe, toată ziua. Tot ce fac îmi procură gândul necesar pentru rugăciune.

“Destul! Destul!” a strigat bătrânul. Iată cum se împlineşte Cuvântul: “Ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor” (Mat. 11:25). “Mergi înainte, Maria”, a spus el, “roagă-te neîncetat!” În ce ne priveşte pe noi, fraţilor, să binecuvântăm pe Domnul pentru lecţia aceasta, şi să nu uităm că El a zis: “El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi, calea Sa” (Ps. 25:9). Studierea Bibliei e de folos dacă ne aduce o viaţă creştină adevărată. Pe unii acumularea de cunoştinţe doctrinare îi duce mai degrabă la mândrie. Bune sunt întâlnirile pentru aprofundarea Cuvântului lui Dumnezeu, dar dacă ea nu este făcută după rânduiala lui Dumnezeu, nu ne aduc nici un folos. Trăirea în dragostea pe care ne-o recomandă Domnul Isus înseamnă viaţă. Iată ce ne spune Scriptura despre Ezra: “Căci Ezra îşi pusese inima să adâncească şi să împlinească Legea Domnului şi să înveţe pe oameni…” Iar apostolul Pavel spune: “Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine şi ce ati văzut în mine, acestea să le faceţi” (Fil. 4:9). Domnul însuşi ne spune: “învăţaţi de la Mine”. Să urmăm pilda Lui şi în privinţa rugăciunii stăruitoare. A ne ruga neîncetat înseamnă a fi mereu într-un duh de rugăciune, având grijă să ridicam totdeauna “mâini curate”.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

14 OCTOMBRIE

NICIODATĂ RUŞINAT

De aceea, pe orişicine Mă va mărturisi înaintea

oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu înaintea

Tatălui Meu,care este în ceruri.  Matei 10.32

Frumoasă făgăduinţă! Este o bucurie pentru mine să Îl mărturisesc pe Mântuitorul meu. Oricare ar fi fost greşelile mele, nu mă ruşinez de Domnul Isus şi nu mă tem să mărturisesc credinţa mea în jertfa Lui. Doamne, eu nu ascund deloc neprihănirea Ta în inima mea. Ce urmare plăcută îmi făgăduieşte versetul de mai sus, dacă eu Îl mărturisesc pe Domnul Isus. Prietenii mei mă părăsesc, vrăjmaşii mei se bucură de înfrângerile mele, dar Domnul nu îl va tăgădui niciodată pe slujitorul Său. Chiar de aici de pe pământ, Stăpânul meu recunoaşte că sunt al Lui şi-mi arată semnele dragostei Sale. Dar va veni o zi când eu va trebui să mă înfăţişez înaintea împăratului. Ce bucurie pentru mine să ştiu că Domnul Isus mă va legitima, zicând: „Acest om a crezut cu adevărat în Mine; el s-a învoit să primească batjocuri pentru Mine; îl recunosc că este al Meu.” Un om care a apărat pricina împăratului său, poate să fie înălţat de mâna Sa şi să fie încărcat cu onoruri. Dar aceasta este prea puţin faţă de slava nespus de mare de a fi recunoscut chiar de faţă cu Domnul Isus, împăratul ceresc. Oh, să nu mă ruşinez niciodată de Mântuitorul meu! Şi niciodată slăbiciunea mea să nu mă facă să mă mulţumesc cu liniştea unui om fricos sau cu un compromis cu lumea. Să mă ruşinez eu să-L mărturisesc pe Acela care făgăduieşte că şi El mă va mărturisi la rândul Său?

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

14 OCTOMBRIE

In toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum.

Filipeni 1:4.5

Apostolul Pavel putea confirma că din prima zi a activităţii lui la Filipi până când a scris epistola către ei, filistenii au fost alături de el în răspândirea Evangheliei. Lucrarea a început-o apostolul Pavel. (Vezi Faptele Ap. 16.13-40). Această lucrare a început în chip tainic afară din oraş unde câteva femei se adunau pentru rugăciune şi unde Domnul a deschis inima Lidiei în aşa fel ca să creadă cele spuse de Pavel şi Sila. Din cauza credinţei aceştia au ajuns în închisoare dar Dumnezeu a lucrat cu putere asupra temnicerului încât prin harul Său a venit şi el la credinţă. Aceasta a fost prima zi de mărturie în Filipi. „Până acum” de care vorbeşte apostolul în epistola lui, era iarăşi un timp în care a stat în temniţă dar de data aceasta la Roma. Deşi se găsea în împrejurări foarte grele totuşi apostolul vorbeşte în epistola către Filipeni despre bucurie mai mult ca oricând. în deosebi se bucura că filipenii lucrau neobosit pentru propăşirea Evangheliei. După ce au auzit Evanghelia nu s-au mulţumit numai să savureze fericirea mântuirii ci au lucrat alături de Pavel pentru propăşirea Evangheliei, „în apărarea şi întărirea Evangheliei voi sunteţi toţi părtaşi aceluiaşi har.” (cap. 1 v.7). Ei au suferit pentru propăşirea lucrării (cap. 1 v.29) se rugau pentru apostol şi au luat parte la nevoile lui (4.15). Ce exemplu minunat sunt pentru noi aceşti filipeni, noi care obosim aşa de uşor în lucrarea Domnului! Orice slujbă neadevărată urmăreşte să lege sufletele de slujitor, în felul acesta este ridicat şi slăvit slujitorul iar Dumnezeu dat la o parte sufletul rămânând fără o temelie dumnezeiască pe care să se poată odihni.Orice slujbă adevărată urmăreşte dimpotrivă să lege sufletele numai de Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

14 OCTOMBRIE

Doamne, vin la Tine în dimineaţa asta cu un simţământ de cădere spirituală. Curăţeşte-mă prin harul Tău şi restabileşte-mă în locurile cereşti, în Cristos Isus.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri  14 Octombrie

Poporul i‑a zis lui Iosua: „Vom sluji Domnului Dumnezeului nostru şi vom asculta de glasul Lui“ … Şi Israel a slujit Domnului în toate zilele lui Iosua şi în toate zilele bătrânilor ale căror zile s‑au lungit după Iosua şi care cunoscuseră toate lucrările Domnului, pe care le făcuse pentru Israel. 

 Iosua 24.24,31

Iosua (19)

Iosua prezentase poporului îndemnurile sale finale şi enumerase multe dintre lucrurile minunate pe care Domnul le făcuse pentru ei. Declarase că el şi casa lui aveau să‑I slujească Domnului. Acum poporul răspunde că n‑aveau să‑L părăsească pe Domnul pentru a sluji altor dumnezei, ci că aveau să‑I slujească Celui care le făcuse atât de mult bine.Iosua le reaminteşte că Domnul este un Dumnezeu sfânt şi gelos, care avea să‑i judece dacă Îl părăseau pentru a sluji altor dumnezei. În ciuda acestei atenţionări, poporul insistă că avea să‑I slujească Domnului. Iosua le prezintă faptul solemn că ei erau martori împotriva lor înşişi şi îi îndeamnă să înlăture din mijlocul lor dumnezeii străini şi să‑şi îndrepte inimile către Domnul Dumnezeul lui Israel. Poporul acceptă, cuvintele lor sunt scrise în cartea legii lui Dumnezeu, iar după aceea Iosua aşază o piatră mare lângă cortul întâlnirii, ca mărturie.Cartea se încheie cu moartea lui Iosua, la vârsta de o sută zece ani, cu înmormântarea sa, cu înmormântarea oaselor lui Iosif şi cu moartea şi înmormântarea preotului Eleazar. Toate aceste înmormântări au avut loc în teritoriul desemnat seminţiei lui Efraim. Dumnezeu consemnează faptul că Israel a slujit Domnului în timpul lui Iosua şi al bătrânilor care experimentaseră lucrările pe care Domnul le făcuse pentru Israel. Conducătorii credincioşi şi evlavioşi care au umblat cu Domnul şi care au experimentat puterea Lui sunt o mare binecuvântare pentru poporul lui Dumnezeu. Însă ei trebuie să plece de pe pământ, mai devreme sau mai târziu, de aceea încrederea noastră trebuie să fie în Domnul Însuşi, în Acela care rămâne. El nu Se schimbă şi niciodată nu eşuează.       E. P. Vedder, Jr.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

14 OCTOMBRIE

Cheia lucrării misionarului

„ Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ. Duceţi-vă deci şi învăţaţi pe toate neamurile…”

Matei 28:18-19. KJV

Baza chemării misionare este autoritatea Lui Isus Cristos, nu nevoia celor pierduţi. Noi suntem tentaţi să-L privim pe Domnul ca pe Unul care ne ajută în lucrarea pe care o facem pentru Dumnezeu. Dar Domnul nostru este Domn absolut, suveran şi suprem, peste ucenicii Săi. El nu spune că oamenii vor fi pierduţi pentru totdeauna dacă nu ne ducem la ei; El spune, pur şi simplu: „Duceţi-vă deci şi învăţaţi pe toate neamurile”. Cu alte cuvinte, „duceţi-vă pe baza revelaţiei cu privire la suveranitatea Mea; învăţaţi-i pe oameni şi predicaţi bazaţi pe o relaţie vie cu Mine”. Atunci cei doisprezece au mers… la muntele unde le poruncise Isus să meargă” (v. 16). Dacă vreau să cunosc suveranitatea universala a Lui Hristos, trebuie să-L cunosc eu însumi pe El şi să ştiu cum să fiu singur cu El; trebuie să-mi rezerv timp să mă închin Fiinţei al cărei nume îl port. „Veniţi la Mine” – acesta este locul unde trebuie să ne întâlnim cu Isus. Eşti trudit şi împovărat? Câţi misionari nu sunt aşa! Noi lăsăm aceste cuvinte minunate ale Suveranului universal al lumii pentru o discuţie de după strângere, dar ele sunt cuvintele pe care Isus le adresează ucenicilor Săi. „Duceţi-vă…” A te „duce” înseamnă pur şi simplu a „trăi”. În Fapte 1:8 se află descrierea modului în care trebuie să mergem. Isus n-a spus: ..Duceţi-vă în Ierusalim, în Iudeea, în Samana”, ci: „Îmi veţi fii martori” în toate aceste locuri. El îşi asumă sarcina de a stabili unde să mergem.„Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele…”-acesta este modul de a ne continua mersul în viaţa de fiecare zi. Nu contează unde suntem trimişi; Dumnezeu Se ocupă de aceasta.„Nici unul dintre aceste lucruri nu mă clatină” (Fapte 20:24. KJV) Aşa trebuie să mergem până când vom pleca din această viaţă.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

14 Octombrie

“Veţi scoate apă cu bucurie din izvoarele mântuirii.”

Isaia 12:3.

Ce fericiri sunt oamenii care ştiu cum să scoată apă! Nu degeaba porunceşte Domnul Isus: “Învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu”. Oamenii sunt foarte diferiţi în felul lor şi sunt ispitiţi în moduri şi pe căi diferite. Deseori se întâmplă, când li se pare unora: “La mine nu este ceva în ordine, eu sunt aşa sau altfel” şi se gândesc la ispitele care le dau cel mai mult de lucru. De aceea spunem uşor că noi mai suntem aşa. Dar cel care crede aşa ceva, acela leapădă Numele Lui Isus, acela nu mai socoteşte că: “Am murit odată cu Hristos față de păcat şi am înviat cu Hristos, viața Lui este viața mea”. Dar cel care înţelege să scoată cu bucurie  apă din  izvoarele mântuirii, prin faptul că se uită la  ceea ce a făcut Isus, aceluia îi merge bine. Pot să vină îngrijorări de orice fel, că el poate să spună cu bucurie: “Isus se îngrijeşte de mine!” Astfel lucrează după cum crede că este mai folositor şi se încrede în Dumnezeu şi nu în bogăţia nesigură. Dacă ai deja ceva provizii, vine duşmanul şi spune: “Iată, ai ceva aici pentru zile când vei fi bătrân”. Dar este periculos dacă încrederea noastră nu se bazează numai pe Dumnezeu, ci şi pe Mamona. Există dar mulţi care frecventează Adunarea şi n-au de luptat împotrivă la nimic. Ei sunt într-o stare de mare indiferentă, ei nu sunt ispitiţi, deoarece ei nu-l observă pe duşman. Acesta este un lucru ciudat. Este foarte important să stăm în luptă: “Dacă credem, atunci vorbim: “Este nevoie să-l cunoaştem pe Satana şi să nu slujim lui Mamona şi să nu trăim, închinându-ne la idoli. Dar mulţi nu lasă ca Dumnezeu să le vorbească, iar alţii scot cu bucurie apă din izvoarele mântuirii şi sunt fericiţi.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

14 OCTOMBRIE

Dimineaţa

Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii Lui  Christos Isus, Domnul meu.

Filipeni 3:8

Cunoaşterea spirituală a Lui Christos este o cunoaştere personală. Nu pot să-L cunosc pe Isus prin întâlnirea unei alte persoane cu El. Nu, trebuie să Îl cunosc eu însumi, trebuie să Îl cunosc pe răspunderea mea. Ea este o cunoaştere inteligentă. Trebuie să Îl cunosc pe El, nu din vise şi viziuni, ci aşa cum Îl descoperă Cuvântul Său. Trebuie să cunosc natura Lui, Divină şi umană. Trebuie să cunosc îndatoririle Lui, atributele Lui, lucrările Lui, ruşinea Lui şi slava Lui. Trebuie să meditez la El până când ajung să pricep „împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea” şi să cunosc „dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştinţă” (Efeseni 3:18-19). Trebuie să fie o cunoaştere afectivă. Întradevăr, dacă Îl voi cunoaşte cât de puţin, Îl voi iubi. O uncie de cunoaştere din inimă este mai preţioasă decât o tonă de învăţare cu mintea. Cunoaşterea noastră despre El trebuie să fie o cunoaştere mulţumitoare. Când Îl cunosc pe Mântuitorul, mintea mea se umple până sus. Simt că am căpătat lucrul după care tânjeam. Isus spunea: „Eu sunt pâinea vieţii; cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată” (loan 6:35). În acelaşi timp, trebuie să fie o cunoaştere captivantă. Cu cât cunosc mai mult despre Prea Iubitul, cu atât vreau să aflu mai mult. Cu cât urc mai sus, cu atât mai înalte vor fi culmile care îmi cheamă paşii. Vreau să iau tot ce pot să iau. Ca şi comoara zgârcitului, aurul mă va face mai lacom. În concluzie, această cunoaştere a lui Christos Isus va fi cea mai fericită cunoaştere. De fapt, va fi atât de înălţătoare, încât mă va purta deasupra încercărilor, îndoielilor şi durerilor. Cât timp mă voi bucura de ea, voi fi mai mult decât „omul născut din femeie”, care „are viaţa scurtă, dar plină de necazuri” (Iov 14:1). Mă va înfăşură în nemurirea Mântuitorului veşnic viu, şi mă va încununa cu coroana de aur a bucuriei Sale. Vino, suflete, aşează-te la picioarele Lui Isus şi învaţă de la El astăzi.

14 OCTOMBRIE

Seara

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia.

Romani 12:2

Dacă un creştin poate fi salvat în timp ce se conformează acestei lumi, va fi posibil numai prin foc. De o asemenea salvare trebuie să te temi înainte să o doreşti. Cititorule, vrei să părăseşti lumea aceasta în întunericul disperării, şi să intri în cer asemeni unui marinar naufragiat care urcă pe stâncile ţării sale ca să ajungă acasă? Atunci fii lumesc. Amestecă-te cu cei care iubesc banii, şi nu-L iubesc pe Dumnezeu (vezi Matei 6:24). Refuză să ieşi din tabără purtând ruşinea lui Isus (vezi Evrei 13:11-13). Sau vrei să ai cerul dedesubt şi deasupra? Vrei să „puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care este lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea; şi să cunoaşteţi dragostea lui Christos, care întrece orice cunoştinţă” (Efeseni 3:18-19)? Vrei să primeşti intrarea în bucuria Domnului tău? Atunci „ieşiţi din mijlocul lor, si despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ceea ce este necurat” (2 Corinteni 6:17). Vrei să atingi „credinţa deplină” (Evrei 10:22)? Nu o poţi atinge dacă trăieşti împreună cu păcătoşii. Vrei să arzi de dragoste fierbinte pentru Dumnezeu? Dragostea ta va fi descurajată de interesele societăţii lumeşti. Poţi fi copil în har, dar nu poţi deveni un mare creştin, nu poţi fi un „om mare” (Efeseni 4:13) în Christos Isus, atâta timp cât te lepezi de principii şi faci afaceri cu lumea. Prietenia cu moştenitorii iadului este dăunătoare pentru un moştenitor al cerului. Un curtean care este prietenos cu duşmanii regelui trezeşte suspiciuni. Chiar şi cedările mici sunt periculoase. Spinii mici fac răni mari, moliile minuscule distrug hainele bune, iar frivolitatea şi neascultarea vor jefui credinţa de o mie de bucurii. Dacă eşti credincios, dar îţi compromiţi credinţa, nu ştii ce pierzi prin asemănarea ta cu lumea. Ea taie tendoanele puterii tale, şi te va face să cazi când trebuie să alergi. De aceea, pentru binele tău, şi pentru creşterea ta în har, dacă eşti creştin, fii creştin, şi deosebeşte-te de ceilalţi.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

14 OCTOMBRIE

«Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă.»

                                                               1 PETRU 5: 8-9

Această îmbărbătare a apostolului Petru ne avertizează să fim treji şi veghetori mai ales când tocmai am experimentat puterea biruinţei lui Isus. Exact acelaşi lucru îl spune şi apostolul Pavel în Efeseni 6, l0-l1. El nu ne îndeamnă să luptăm cu toate forţele împotriva atacurilor devastatoare ale diavolului, ci mai degrabă ne porunceşte să fim tari în Domnul. Negăm prin aceasta lupta credinţei? Nu! Nu luptăm să ajungem la biruinţa lui Isus, ci luptăm din postura celui care beneficiază de ea! Cineva poate protesta însă în felul următor: dacă Satan a fost într-adevăr învins, de ce mai poate încă să acţioneze?

  1. Pentru că biruinţa Mântuitorului divin trebuie dovedită lumii văzute şi nevăzute de către cei care cred în Isus Hristos.
  2. Pentru că omul nu poate fi salvat decât prin decizia sa personală. El trebuie să aleagă între Isus şi Satan, între lumină si întuneric, între viaţă şi moarte.
  3. Pentru că Dumnezeul cel sfânt şi suveran nu are nevoie să distrugă întunericul prin forţă.

Simpla existenţă a lui Dumnezeu şi darul dragostei Sale, Isus Hristos, lumina lumii, a împăcat omul cu Tatăl şi i-a luat diavolului toată puterea.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

        pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 GESTIONAREA MINŢII (1)

„Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice”      (Proverbe 4:23)

În zilele noastre tot auzim vorbindu-se despre gestionarea timpului, management financiar şi controlul greutăţii – dar ce ai spune de gestionarea minţii? Nu ar trebui oare să fim preocupaţi mai mult de gestionarea minţilor noastre decât de gestionarea oricărui alt lucru? Domnul Isus a fost preocupat. El Şi-a păzit uşa inimii prin aceea că a refuzat concesiile referitor la: 1) „Ordinea de zi” a celor ce doreau să-L folosească pentru propriile lor interese. „Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur” (Ioan 6:15). Cea mai mare parte dintre noi ne-am bucura la ideea de a deveni „împărat”. Chiar dacă am refuza coroana, ne-ar plăcea să reflectăm la această invitaţie! Nu şi Isus. 2) Naivitatea celor ce doreau să-L salveze. Când Domnul Isus i-a anunţat pe ucenici că va muri pe cruce, Petru s-a împotrivit. Iar dacă Petru nu a înţeles necesitatea crucii, Domnul Isus a emis una dintre cele mai dure mustrări: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu” (Matei 16:23). 3) Dispreţul celor care nu-L cunoşteau sau care nu credeau în El. Înainte să învieze o fetiţă din morţi, Domnul Isus le-a spus celor aflaţi în casă: „fetiţa n-a murit, ci doarme” (Luca 8:52). Care a fost reacţia lor? Au râs de El. Isus a trebuit să se confrunte cu dispreţul, la fel ca noi toţi. Dar spre deosebire de cei mai mulţi dintre noi, a refuzat să-l accepte. Să remarcăm care a fost răspunsul Său: „i-a scos afară pe toţi” (Marcu 5:40). Îndoiala, critica şi dispreţul nu erau permise în casa fetiţei – dar nici în mintea lui Hristos. Cum rămâne cu mintea ta?

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

14 octombrie

Text: 1 Ioan 5:1-13

FAPTE – NU SENTIMENTE!

V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi… aveţi viaţă veşnică. 

1 Ioan 5:13

Siguranţa mântuirii noastre trebuie să se întemeieze pe fapte şi nu pe sentimente. Emoţiile pot fi nestatornice şi înşelătoare. Apostolul Ioan scrie: „V-am scris aceste lucruri ca să ştiţi că voi, care credeţi în Numele Fiului lui Dumnezeu, aveţi viaţă veşnică”. Domnul vrea ca noi să ne bizuim mai degrabă pe faptele înregistrate în Cuvânt pentru a avea siguranţa mântuirii decât pe sentimentele noastre schimbătoare.

Când George B. McClellan a fost desemnat general maior al armatei americane, a scris soţiei sale: „Nu mă simt cu nimic deosebit de felul în care m-am simţit ieri. Într-adevăr, nu mi-am pus încă noua uniformă. Sunt sigur, totuşi, că sunt comandantul armatelor Uniunii deoarece ordinul preşedintelui Lincoln dat în sensul acesta este chiar în faţa mea”.

Acceptând autoritatea cuvântului comandantului suprem, Mc- Clellan a fost încrezător de poziţia sa. In mod similar, toţi cei ce L-au primit pe Isus Cristos ca mântuitor pot să se încreadă cu desăvârşire în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, care spune că noi suntem Justificaţi prin credinţă” (Romani 5:1) şi am „trecut din moarte la viaţă” (1 Ioan 3:14).

Prietene, poţi spune: „…ştiu în cine am crezut. Si sunt încredinţat că El are putere să păzească ce l-am încredinţat până în ziua aceea?” (2 Timotei 1:12). Este un lucru minunat să ai deplină siguranţă că eşti destinat cerului. Poţi avea această încredere, bazându-te pe Isus Cristos, Cuvântul viu, şi pe Biblie, şi nu pe sentimentele tale oscilante.        – H.G.B,

Atât de dulce-i să te-ncrezi în Isus

Şi să-L crezi pe Domnul pe Cuvânt.

Eu stau pe făgăduinţele-I de sus –

Aşa vorbeşte Domnul meu Cel Sfânt.        -Stead

Când cineva este în Cristos, este în siguranţă; tot ceea ce poate  să-i facă diavolul este numai să-l îngrijoreze.

*
IZVOARE IN DEŞERT

14 Octombrie

Şi iată, un înger al Domnului a stat lângă el pe neaşteptate,şi o lumină a strălucit în temniţă. Îngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l în coastă,şi i-a zis: „Scoală-te, iute!“ Lanţurile i-au căzut jos de pe mâini.  (Fapte 12:7)

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi cântau cântări de laudă lui Dumnezeu…Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Îndată, s-au deschis toate uşile şi s-au deslegat legăturile fiecăruia.

  (Fapte 16:25-26)

Aşa lucrează Dumnezeu. În cel mai întunecat ceas al nostru, El vine spre noi peste valuri, ca un înger care a venit în celula lui Petru când s-a ivit ziua execuţiei lui Petru. Şi când a fost gata spânzurătoarea pentru execuţia lui Mardoheu, insomnia împăratului a dus în cele din urmă la acţiunea lui în favoarea poporului favorit al lui Dumnezeu. (vezi Estera 6). Dragă suflete, s-ar putea să trebuiască să experimentezi tot ce poate fi mai rău înainte să fii eliberat, dar vei fi eliberat! S-ar putea ca Dumnezeu să te facă să aştepţi, dar El Îşi va aminti întotdeauna de promisiunea Lui şi va apare la timp ca să împlinească Cuvântul Lui cel sfânt care nu poate fi desfiinţat.      F.B. Meyer

Dumnezeu are o simplitate în felul în care Îşi împlineşte planurile, şi totuşi are resurse potrivite pentru orice dificultate. Credincioşia Lui faţă de copiii Lui care se încred în El este fermă, şi El este neclintit în urmărirea scopurilor Sale. În viaţa lui Iosif, Îl vedem pe Dumnezeu lucrând printr-un om închis împreună cu Iosif, mai târziu printr-un vis, şi în final prin ridicarea lui Iosif din închisoare la poziţia de guvernator. Şi timpul petrecut de Iosif în închisoare i-a dat puterea şi fermitatea de care avea nevoie ca guvernator. Este întotdeauna mai sigur să te încrezi în metodele lui Dumnezeu şi să trăieşti după ceasul Său.     (  Samuel Dickey Gordon )

Dumnezeu în providenţa Sa are o mie de chei cu care deschide o mie de uşi diferite ca să-i salveze pe ai Săi, indiferent cât de disperată ar fi situaţia. Să ne facem cu credincioşie partea noastră, care este pur şi simplu să suferim pentru El, şi să punem partea lui Hristos asupra Lui şi s-o lăsăm acolo.   (George MacDonald)

Dificultatea este de fapt atmosfera din preajma unui miracol, sau a unui miracol în faza lui iniţială. Totuşi dacă este să fie un mare miracol, situaţia înconjurătoare nu va fi doar o dificultate, ci o totală imposibilitate. Şi mâna copilului Său care se agaţă cu putere de El face dintr-o situaţie disperată o plăcere pentru Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

14 Octombrie

2 Cronici 18.1-11, 28-34

Istoria lui Iosafat continuă. Cele ce l-au făcut pe acest om credincios să cadă au fost asocierile lui. Relaţiile mon­dene, schimburile prietenoase între oameni de aceeaşi clasă socială au constituit o cursă pentru mulţi credincioşi (1 Corinteni 15.33). Priviţi la consecinţele acestora pentru Iosafat!(1) A ajuns în situaţia de a aranja un mariaj nobil pen­tru fiul său, dându-i ca soţie pe o fiică a casei împărăteşti a lui Israel, nu alta decât Atalia! Fără îndoială, o căsătorie splendidă în ochii oamenilor! În realitate, ea a constituit startul unei inevitabile ruine a întregii sale familii.(2) Îşi pierde mărturia, punându-se pe aceeaşi treaptă cu împăratul rău al lui Israel: „Eu sunt ca tine …”(3) În final, temându-se să displacă prietenului său de rang împărătesc, se lasă antrenat în acţiunea de recuperare a Ramotului din Galaad. În adevăr, trebuie să medităm la acest aspect şi să ne reamintim textul de la Galateni 1.10. Alianţa pe care Iosafat o face cu Israel împotriva sirienilor nu este mai bună decât cea făcută de tatăl său, Asa, cu sirienii împotriva lui Israel. Alianţa se termină prin a-l plasa pe nefericitul împărat într-o poziţie dramatică, la fel cu cea a lui Saul pe muntele Ghilboa, situaţie din care numai Dumnezeu, ca răspuns la strigătul lui, poate să-1 salveze în mod miraculos (vezi Psalmul 120.1).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 14 Octombrie 2015

Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui. 2 Petru 1.3

Cunoaşterea lui Hristos

Fraţii lui Iosif ascultaseră cuvintele binevoitoare ale fratelui lor când au fost singuri cu el, dar necunoscându-i inima, au înţeles prea puţin din plinătatea şi semnificaţia lor. Este posibil ca şi noi să avem o cunoaştere importantă a cuvintelor Scripturii şi totuşi să ne aflăm în necunoştinţă faţă de adevărurile pline de semnificaţie pe care le transmit. O înţelegere adevărată a lor poate fi obţinută numai cunoscându-L pe Hristos. De aceea, apostolul rosteşte rugăciunea: „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui“. Cunoaşterea dobândită prin studii, cunoaşterea limbilor greacă şi ebraică, oricât de folositoare ar fi în anumite cazuri, nu va da niciodată duhul de înţelepciune şi de descoperire. O asemenea descoperire o poate da numai Cuvântul lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a dorit să-L cunoască pe Hristos. Noi cunoaştem şi ne bucurăm de lucrurile slăvite pe care Hristos le-a făcut, dar cunoaştem noi oare inima Mântuitorului care a făcut atât de mult pentru noi, încât să putem spune: „Ştiu ce simte Hristos pentru mine“?

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s