WIM MALGO: De ce «Sfinţenie Domnului»?

 

1peter1-15-16

”Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.”

1 PETRU 1:15-16

De ce «Sfinţenie Domnului» (Exod 28,36)?

1. Pentru că El este sfânt! Pe cine urmezi dacă nu ÎI urmezi pe Isus? De cine să asculţi dacă nu de Dumnezeul cel sfânt? In viaţa de credinţă posibilităţile de a păcătui sunt multe, aproape la tot pasul. Cum stau lucrurile în relaţia ta cu Dumnezeu? Sunt cumva adevărul şi minciuna mult prea apropiate? Din păcate mulţi binecuvântează cu gura, dar blestemă cu inima, mulţi au credinţă, dar nu au faptele credinţei, în timp ce alţii nu au credinţă, dar au faptele ei. Noi însă trebuie să fim o imagine completă a lui Dumnezeu în lume. Haina preoţească a lui Aaron, căciula albă, pietrele preţioase de pe piept, placa de pe frunte, prezentarea sa în sfinţenie, toate acestea sunt numai manifestarea exterioară a poziţiei inimii sale: «Sfinţenie Domnului».

2. De ce să fii sfânt? Pentru că eşti al Său! Este de-a dreptul şocant de câte ori repetă Domnul acest lucru în Exod 28: în versetul 1 — «pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi», în versetul 3. «să-Mi împlinească slujba de preot»; în versetul 4 — «să-Mi împlinească slujba de preot»; şi în versetul 41 — «şi-Mi vor sluji ca preoţi». Tragem concluzia că acest «Sfinţenie Domnului» reprezintă de fapt expresia dragostei Sale: «Îmi aparţii!»

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Izgoneşte pe roabă şi pe fiul ei, căci fiul celei roabe nu va moşteni împreună cu fiul femeii slobode“.

Galateni 4:30

Galatenii erau născuţi din nou, dar au fost aduşi din nou sub lege de unii învăţători falşi. Pavel încerca să le explice că, aceia care sunt sub lege, nu vor fi moştenitori, tot astfel şi aceia care împlinesc legea numai în parte, pentrucă puţin aluat dospeşte toată plămădeala. Pentru clarificarea acestui lucru apostolul foloseşte istoria lui Ismael şi Isaac. Avraam a avut doi fii, unul de la roabă, iar pe celălalt de la cea slobodă. Cel de la roabă a fost născut în mod firesc, dar fiul Sarei s-a născut prin făgăduinţă. Aceasta are o însemnătate adâncă. Cele două femei sunt două legăminte. Unul, cel de pe muntele Sinai, naşte pentru robie şi este Agar, care corespunde Ierusalimului de acum, care este în robie cu copiii săi. Dar Ierusalimul cel de sus este slobod, şi el este mama noastră. Pentrucă este scris: “Bucură-te tu care eşti stearpă, care nu naşti! Izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu eşti în durerile naşterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat”. (Gal. 4:27). Astfel, copiii de la Agar sunt copii ai legii care vor să fie îndreptăţiţi prin fapte. Dar toţi cei care sunt născuţi din nou, au devenit copii prin făgăduinţă şi anume, atunci când n-au mai avut nădejde. Ei au devenit copii ai lui Dumnezeu prin credinţă, fără fapte. Cuvântul e valabil acum: “Izgoneşte pe femeia roabă şi pe fiul ei, căci fiul celei roabe nu va moşteni împreună cu fiul celei slobode”. Aşa precum Agar reprezintă Legea, tot astfel Ismael înseamnă roada Legii. Sunt fapte pe care le facem din propriile noastre puteri. Isaac în schimb, reprezintă roada credinţei. Iar noi fiind asemenea copii, să privim faptele provenite din propriile puteri ca fiind fără nicio valoare. (MÂNTUIREA PRIN HRISTOS – Meditaţii zilnice de Fritz Berger)

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

10 OCTOMBRIE

Dimineaţa

Să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale.

Iuda 24

Ce minunat este cuvântul acesta: fără prihană” Suntem departe de el acum, dar fiindcă Domnul nostru nu se opreşte niciodată în îndeplinirea lucrării Sale de iubire, vom ajunge fără prihană într-o zi. Mântuitorul care îşi va păstra poporul până la sfârşit îi va prezenta la urmă ca pe o „biserică slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană” (Efeseni 5:27). Toate diamantele din coroana Mântuitorului sunt de calitatea întâi şi nu au nici o zgârietură. Toate doamnele de onoare care o aşteaptă pe soţia Mielului sunt fecioare curate, fără pată şi fără prihană. Dar cum ne va face Isus fără prihană? Ne va spăla păcatele în sângele Lui, până când Vom deveni la fel de albi şi frumoşi ca cei mai puri îngeri ai Lui Dumnezeu. Vom fi îmbrăcaţi în neprihănirea Sa, neprihănirea care îi sfinţeşte pe cei care o poartă, şi îi face desăvârşiţi în ochii Lui Dumnezeu. Vom fi fără vină şi fără mustrare în ochii Lui. Legea Sa nu numai că nu ne va acuza, dar va fi şi slăvită în noi. Mai mult, lucrarea Duhului Sfânt din interiorul nostru va fi completă. El ne va face atât de sfinţi încât nu vom mai avea nici o tendinţă spre păcat. Judecata, memoria, voinţa, fiecare putere și pasiune vor fi eliberate din sclavia răului. Vom fi sfinţi după cum Dumnezeu este sfânt, şi vom locul în prezenţa Lui pentru totdeauna. Sfinţii nu vor fi stingheri în cer. Frumuseţea lor va fi la fel de mare ca frumuseţea locului pregătit pentru ei. O, Cât de minunată va fi clipa în care se vor deschide porţile veşniciei, iar noi, pregătiţi pentru moştenire, vom locui cu sfinţii în lumină. Păcatul dispărut, Satan izgonit, ispita nimicită pentru totdeauna, şi noi ,fără prihană” înaintea lui Dumnezeu – asta înseamnă rai, de bună seamă! Să ne bucurăm acum repetând cântarea de laudă pe care o vom cânta curând în corul celor spălaţi de sângele lui Christos. Să învăţăm imnul de laudă pe care l-a înălţat David înaintea chivotului, ca un preludiu al extazului din faţa tronului.

10 OCTOMBRIE

Seara

Te voi izbăvi din mâna celor răi, şi te voi scăpa din mâna asupritorilor.

Ieremia 15:21

Observaţi glorioasa personalitate din această făgăduinţă: „Te voi… te voi”. Domnul Iehova Însuşi intervine ca să-Şi elibereze şi să-Şi răscumpere poporul. El se angajează personal să-i salveze. Braţul Său o va face, pentru ca slava să fie a Lui. Nu se spune nici un cuvânt despre vreun efort pe care l-am putea face noi ca să-l ajutăm pe Domnul. Nici puterea, nici slăbiciunea noastră nu sunt puse la socoteală. Singurul „Eu Sunt” străluceşte în toată puterea Sa, ca soarele la amiază. De ce, atunci, ne măsurăm puterile şi ne sfătuim cu carnea şi sângele — pentru a ne face rău singuri? Iehova are putere destulă fără să mai împrumute de la neputinţa noastră. „Taci, fii liniştită” (Marcu 4:39), minte necredincioasă, şi să ştii că Domnul împărăteşte. Nu există nici un indiciu în text care să arate spre mijloace şi cauze secundare. Domnul nu spune nimic despre prieteni şi ajutoare. El ia asupra Lui toată munca, şi nu are nevoie de ajutor omenesc. Toate aşteptările noastre de ajutor de la rude si prieteni sunt inutile. Sunt ca nişte trestii rupte pe care ne sprijinim (vezi Isaia 36:6). Adesea nu vor să ne ajute atunci când pot, şi nu pot să ne ajute atunci când vor. De vreme ce promisiunea vine de la Dumnezeu însuşi, am face mai bine să-L aşteptăm numai pe El. Când facem aşa, aşteptările nu ne sunt niciodată înşelate. Cine sunt cei răi, ca să ne temem de ei? Domnul îi va distruge în curând; sunt mai vrednici de milă decât de teamă. Cât despre teribilii asupritori, reprezintă o teroare doar pentru cei care nu au un Dumnezeu la care să fugă. Dacă Domnul este de partea noastră, de cine ne vom teme? Dacă alergăm înapoi în păcat ca să le facem pe plac celor răi, avem motive să ne alarmăm. Totuşi, dacă ne păstrăm integritatea,mânia tiranilor va fi controlată spre binele nostru. Când peştele l-a înghiţit pe Iona, a prins o înghiţitură pe care n-o putea mistui. În acelaşi fel, când lumea devorează biserica, să ne asigurăm că sufletele noastre îndură cu răbdare.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

10 OCTOMBRIE

Cum voi cunoaşte?

Te laud. Tată,… pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.”

Matei 11:23

În relaţiile spirituale nu creştem pas cu pas, ci ori avem acea relaţie, ori nu. Dumnezeu nu ne curăţă tot mai mult de păcat, dar când suntem în lumină, umblând în lumină, noi suntem curăţiţi de orice păcat. Este nevoie de ascultare şi imediat ce ascultăm, relaţia este făcută desăvârşită. Ajunge să te depărtezi doar o clipă de la ascultare, că întunericul şi moartea sunt îndată la lucru.Toate revelaţiile Lui Dumnezeu sunt pecetluite până când ne sunt dezvăluite prin ascultare. Nu vei avea parte niciodată de ele prin filozofie sau meditaţie. Imediat ce asculţi de El urmează o explozie de lumină. Lasă ca adevărul Lui Dumnezeu să lucreze în tine afundându-te în el, nu frământându-te cu el. Singurul mod în care poţi ajunge să cunoşti adevărul Lui Dumnezeu este să pui capăt încercării de a-l descoperi singur şi să te naşti din nou. Ascultă de Dumnezeu în primul lucru pe care ţi-L arată şi imediat El îţi descoperă lucrul următor. Am putea citi tomuri întregi despre lucrarea Duhului Sfânt, dar cinci minute de ascultare deplină ar face lucruri la fel de clare ca o rază de soare. „Presupun că voi înţelege aceste lucruri într-o zi!” Le poţi înţelege acum. Nu studiul te face să le înţelegi, ci ascultarea. Chiar şi cel mai mic act de ascultare este suficient ca cerul să se deschidă şi adevărurile profunde ale lui Dumnezeu să ajungă imediat la tine. Dumnezeu nu-ţi va descoperi niciodată mai multe adevăruri despre El până când nu L-ai ascultat în ceea ce ştii deja. Fereşte-te să devii ..înţelept şi priceput”.

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE  10

“Doamne”, I-a zis Filip, “arată-ne pe Tatăl şi

ne este de ajuns”. IOAN 14:8

O nuanţă de tristeţe se desprinde din cuvintele acestea. Cererea lui Filip era ca strigătul unui orfan care însă îşi găsea înţelegerea în inima Tatălui. Lui Filip îi lipsea ceva. El urmase pe Isus din Nazaret din ziua în care L-a întâlnit; el a spus lui Natanael că a găsit pe Mesia; el a înştiinţat pe Domnul Isus că nişte greci vor să-L vadă. El dăduse deci o bună mărturie şi a slujit pe Învăţătorul său, dar lui Filip îi lipsea cineva. Nu-L cunoştea pe Tatăl. Pricina pentru care el nu cunoaşte pe Tatăl, era pentru că nu-L cunoştea pe Domnul Isus, deşi umblase cu El trei ani neîntrerupţi. Şi situaţia aceasta era şi cu ceilalţi ucenici care nu L-au cunoscut pe Domnul, decât după învierea Sa. Filip era “orfan”, era lipsit de înţelegere cu privire la Acela pe care de fapt, Îl iubea din toată inima. Ce-i răspunde însă Domnul Isus? “De atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe?” Iată situaţia multora dintre noi, credincioşii Lui de astăzi. Oh! lipsa noastră de înţelegere, tristul adevăr că nu-L cunoaştem pe Domnul Isus, deşi L-am primit în inima noastră poate de ani şi ani de zile! El a fost cu noi însă tot timpul acesta cu toată dragostea şi înţelegerea pe care o are faţă de noi, fiindcă ştie din ce suntem făcuţi, şi-aduce aminte că suntem ţărână. Şi totuşi, trebuie să fim mai mult decât nişte credincioşi superficiali, mulţumindu-ne numai cu o cunoaştere superficială care nu se adânceşte în adevărata cunoaştere a scumpului nostru Mântuitor. Cel mai eficace mijloc de a-L cunoaşte pe Domnul Isus este de a cultiva legătura noastră personală şi intimă cu El, dedicându-ne în totul Lui, ocupându-ne cu El, întreţinând relaţiile noastre cu El prin mijloacele pe care ni le-a pus la îndemână. Cuvântul şi rugăciunea  şi dezvoltând această părtăşie cu El, în fiecare zi din viaţa noastră până ne va lua la El. Şi cunoscându-L astfel pe El, Îl vom cunoaşte în adevăr pe Dumnezeu ca pe Tatăl.”Aceasta ne este de ajuns”. în textul original, verbul “a fi de ajuns”, a fi suficient, cuprinde idea unui zid de protecţie, adăpost de orice surpriză din afară. Iată ce este pentru noi Tatăl nostru ceresc. Dacă Îl cunoaştem în felul acesta, El ne va păzi de orice deviere; nu vom mai avea nedumeriri cu privire la voia Lui Dumnezeu căci vom avea din belşug, în Domnul Isus, tot ce priveşte viaţa şi evlavia pe calea noastră în drumul spre cer. Nu ne vom mai simţi ca nişte orfani, pentru că cunoscându-L pe Domnul Isus, Îl vom cunoaşte pe Dumnezeu ca pe Tatăl nostru de care avem atâta nevoie, care împreună cu Domnul Hristos Îşi face locuinţa în noi, în viaţa noastră, transformând-o şi făcând din noi posesori şi moştenitori a tot ce are El şi a tot ce este El pentru noi. Domnul Isus ne-a arătat mâinile şi coasta Sa străpunse nu ca să declare că oamenii L-au urât, ci că Dumnezeu ne-a iubit.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

10 OCTOMBRIE

Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat. Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucru acesta. 1. Cor. 7,20-21.

Îndeosebi tinerii creştini, care nu s-au pocăit de mult timp, cred uneori că trebuie să schimbe locul de muncă sau profesia, ca să aibă timp mai mult să mărturisească pe Domnul. In majoritatea cazurilor putem spune acestor tineri credincioşi: rămâi liniştit acolo unde ai fost chemat, căci acolo ai un câmp mare de acţiune de a mărturisi şi a slăvi pe Domnul. Dacă inima ta este plină de Hristos, de harul Său şi de dragostea cu care te-a mântuit, atunci nu trebuie să te îngrijeşti de ocazii şi nici nu trebuie să le cauţi, trebuie numai să le foloseşti pe toate de a mărturisi ce a făcut Domnul pentru tine. Dragostea lui Hristos te va mâna la toţi cu care vii în contact ca să le vorbeşti despre Mântuitorul tău. Dacă eşti sincer cu tine însuţi vei spune şi tu cum spun eu şi mulţi alţii, că de multe ori nu folosim toate ocazile pe care ni le dă Domnul. Să ne cercetăm pe noi înşine, dacă nu schimbarea câmpului de activitate vrem să o facem cu ghidul să fim văzuţi de alţii! Chiar ghidul de a merge pentru Domnul în misiune, poate să izvorască din dorinţa de a ieşi mai la suprafaţă şi de a fi mai popularizaţi!

Numai acolo unde Domnul Isus ne arată locul nostru şi numai în puterea care ne-o dă El putem aduce roade veşnice. Acolo să rămânem până când Domnul ne arată un alt loc de activitate. Este foarte important să rămânem în locul unde ne-a pus Dumnezeu şi acolo să fim credincioşi mărturiei noastre. Atunci vor curge binecuvântări din noi pentru toţi care ne înconjoară.   ‘

„Cuvântul Meu nu se va întoarce fără rod.” – Isaia 55.11

„Eu îţi vin în ajutor.” – Isaia 41.10.

„Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?”

(Evrei 13.6).

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

10 OCTOMBRIE

„Curăţeşte-mă de greşelile ascunse. Fereşte-l, de asemenea, pe robul Tău de păcate ale mândriei” (Psalmul 19:12b, 13a- RV). O, să cunosc cum Tu manifeşti în mine pacea şi puritatea Ta!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

10 OCTOMBRIE

UŞA DESCHISĂ A PĂRTĂŞIEI

Iată, ţi-am pus în faţă o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide.Apocalipsa 3.8

Sfinţii care rămân credincioşi adevărului Lui Dumnezeu au o poartă deschisă înaintea lor. Suflete al meu, tu te-ai hotărât să trăieşti adevărurile pe care Domnul ţi le-a descoperit din Cuvântul Său; de aceea înaintea ta stă această uşă deschis. Eu voi intra întâi pe uşa legăturii cu Dumnezeu. Cine se va împotrivi? Domnul Isus a şters păcatul meu şi mi-a dat neprihănirea Lui, care îmi îngăduie să intru liber la Tronul Harului. Doamne, eu fac acest lucru prin harul Tău.Înaintea mea mai este deschisă încă o uşă, pentru tainele Cuvântului. Eu voi intra în lucrurile adânci ale Lui Dumnezeu. Alegerea, unirea cu Domnul Cristos, a doua venire, toate acestea sunt în faţa mea şi mă bucur de ele. Nici făgăduinţele, nici învăţătura dumnezeiască nu-mi sunt ascunse.O altă uşă se deschide pentru mine în slujirea ascunsă în rugăciune şi în lucrarea din afară. Dumnezeu mă va asculta, Dumnezeu mă va folosi. El îmi deschide calea pentru legătura frăţească, legătura mea zilnică cu sfinţii Săi. Dacă ar căuta cineva să-mi închidă uşa sau să mă dea afară, ar fi în zadar. În sfârşit, în curând mi se va deschide o uşă în cer; uşa de mărgăritar va fi uşa pe care voi intra ca să merg până la Mântuitorul şi Împăratul meu şi voi fi cu Dumnezeu toată veşnicia.

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Sâmbătă  10 Octombrie

Toată adunarea fiilor lui Israel a venit în pustia Sin.

Exod 16.1

Care a fost efectul eliberării pentru Israel? Şi care este pentru noi efectul eliberării noastre din robie? A fost aducerea în pustie, care implică tot felul de încercări. Pare ciudat că cei care tocmai cântaseră o cântare de biruinţă şi de eliberare să fie lăsaţi fără apă în pustie, vreme de trei zile; iar apoi, când au ajuns la apă, aceasta să fie atât de amară, încât să nu poată bea din ea. Dumnezeu însă îngăduie astfel de încercări pentru ca noi să ne cunoaştem nevoile şi ca El să‑Şi dovedească credincioşia şi harul.

Să ne aducem aminte întotdeauna, atunci când vorbim despre pustie, că, deşi este caracterizată de multe încercări, ea este locul în care este administrat harul. Lucrările Domnului de mai înainte fuseseră preliminare; El l‑a adus pe Israel în pustie pentru ca acesta să fie singur cu El şi să înveţe cine este El. Domnul a spus după aceea: „Aţi văzut ce am făcut Egiptului şi cum v‑am purtat pe aripi de vultur şi v‑am adus la Mine“ (Exod 19.4). El îngăduie să trecem prin aceste încercări pentru a înţelege pe deplin că, în pustie, totul trebuie să vină de la Dumnezeu. Aripile vulturului nu obosesc niciodată. Este ori biruinţă binecuvântată, siguranţă şi triumf, ori nimic.

Cu câtă tenacitate păstrează inimile noastre nu doar gândul dreptăţii proprii, ci şi pe cel al faptului că am avea o oarecare putere în noi înşine! Mulţi care au pace în Isus nu văd cu claritate că nu au nicio putere, nici pentru slujire, nici pentru luptă. Vor învăţa însă acest lucru în pustie. Călătoria noastră în pustie are ca efect pierderea oricărei încrederi în noi înşine, pentru ca astfel să ne încredem doar în Dumnezeu.         J. N. Darby

IZVOARE IN DEŞERT

10 Octombrie

Nu te mânia.(Psalmul 37:1)

Cred că acest verset este tot o poruncă divină ca şi „Să nu furi“ (Exod 20:15). Dar ce înseamnă să te mânii? Un om odată a definit aceasta ca ceea ce face pe un om să fie aspru la suprafaţă, făcându-l să se uzeze şi să se epuizeze pe el însuşi şi pe alţii. Nu-i aşa că un om iritabil, iraţional şi critic nu numai că se consumă pe el însuşi, dar totodată îi seacă şi îi obosesc şi pe alţii? Când ne îngrijorăm şi ne mâniem, suntem o sursă permanentă de necaz. Acest psalm nu spune doar: „Nu te mânia pe cei răi“, ci nu lăsa loc mâniei de orice fel. Este foarte dureros, şi Dumnezeu nu doreşte să ne rănim pe noi înşine sau pe alţii.Orice doctor poate să-ţi spună că o izbucnire de mânie este mai dăunătoare pentru sistemul tău nervos decât o febră şi că o predispoziţie pentru mânie continuă nu contribuie la sănătatea trupului tău. Următorul pas care rezultă din mânie este să fii irascibil, şi aceasta e tot una cu furia. Să punem deoparte aceasta odată pentru totdeauna şi să ascultăm pur şi simplu de porunca „Nu te mânia“.

                                                                                              Margaret Bottome

 

Auzită din întâmplare într-o livadă

 

Spunea Prigoarea către Vrabie:

         „Mi-ar plăcea într-adevăr să ştiu

Pentru ce aceste fiinţe umane neliniştite

         Se agită şi se îngrijorează atât“.

 

Spunea Vrabia către Prigoare:

         „Prietene, eu cred că trebuie să fie

Din cauză că nu au un Tată ceresc

         Ca Acela care are grijă de tine şi de mine“.

Elizabeth Cheney

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU
pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 SCHIMBURI (2)

„Oriunde se munceşte este şi câştig” (Proverbe 14:23)

Pe măsură ce ajungi mai sus şi acumulezi mai multe, vei descoperi că e destul de dificil să renunţi la truda ta. Acesta e motivul pentru care mulţi dintre noi îşi exploatează jumătate din potenţial, după care se opresc. Nu suntem dispuşi să renunţăm la ceea ce avem pentru a dobândi ceea ce ne aşteaptă la următoarea cotitură. Prin urmare, stagnăm – uneori pentru totdeauna! Trebuie să fii gata să faci concesii şi să schimbi: 1) Ceea ce e acceptabil cu ceea ce este excelent. Mediocritatea nu se cumpără. Lumea nu e impresionată de lucrurile satisfăcătoare. Dacă merită, dă ce ai mai bun sau nu te apuca de acel lucru. Solomon scrie: „Oriunde se munceşte este şi câştig, dar oriunde numai se vorbeşte, este lipsă”. Dacă doreşti să străluceşti, trebuie să „transpiri”. 2) Prima jumătate cu cea de-a doua jumătate. În cartea sa: „Halftime (La mijlocul vieţii – n.tr.),” Bob Buford spune că majoritatea oamenilor aflaţi în prima jumătate a vieţii aleg deseori să-şi trăiască a doua jumătate în acelaşi fel. E o greşeală. Dacă te afli în a doua jumătate a vieţii, probabil ţi-ai petrecut o mare parte din timp plătind preţul succesului. Nu-l irosi. Treci de la succes la semnificaţie. Fă lucruri care vor dăinui şi după ce tu nu vei mai fi. Nu lăsa pur şi simplu un testament, lasă o moştenire. 3) Lucrarea ta pentru Domnul cu umblarea ta cu Domnul. Indiferent ce valoare are lucrarea ta, nu se poate compara cu relaţia ta cu Dumnezeu. Una dintre cele mai mari capcane ale lucrării este să fii implicat în lucrul Domnului, dar să nu petreci timp suficient cu El. Asigură-te că lucrul acesta nu ţi se întâmplă şi ţie.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

10 octombrie

Text: Luca 17:11-19

MAJORITATEA NERECUNOSCĂTOARE

Isus a a luat cuvântul şi a zis: „Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?” Luca 17:17

Cu mulţi ani în urmă, Arthur Vandenberg, senatorul statului Michigan, s-a întors acasă ca să candideze pentru o nouă perioadă legislativă. A vizitat pe mulţi, a strâns mâini şi a solicitat oamenii să voteze pentru el. Intr-un orăşel a vizitat o familie, ai cărei membrii fuseseră ajutaţi de el într-un mod sau altul. Când i-a spus capului de familie că ar aprecia mult sprijinul lui la alegerile care urmau să vină, bătrânul i-a răspuns: „îmi pare rău, dar vom vota pentru adversarul dumneavoastră”. „Bine, a spus senatorul,
apreciez sinceritatea dumitale. Dar pot să te întreb de ce nu poţi vota pentru mine?” „Pentru că”, a spus bătrânul, n-aţi făcut nimic pentru noi în ultima vreme.” Cei nouă leproşi din textul nostru de azi au fost mult mai lipsiţi
de recunoştinţă decât acest om. Domnul i-a curăţit de boala lor fatală, şi cu toate acestea au plecat mai departe, să se bucure de noua lor libertate pe care o găsiseră, şi nu mai auzim nimic despre ei. Numai un singur lepros s-a întors la Isus, pentru a-şi exprima gratitudinea şi a I se închina.Cum au putut cei nouă să fie atât de lipsiţi de recunoştinţă? Pentru a găsi un răspuns, tot ce trebuie să facem este să privim în propriile noastre inimi. Cât de repede uităm tot ce suntem sau ce avem din mâna lui Dumnezeu! Trebuie continuu să hrănim harul recunoştinţei prin rugăciune, laudă, şi slujirea altora. Aceasta ne va păzi de-a lua binecuvântările Domnului ca pe un drept, crezând că le merităm.Fie ca noi să nu fim niciodată parte din majoritatea nerecunoscătorilor.                                                   D.J.D.

Lăudaţi pe Domnul toţi ai Lui,

Cei ce ştiţi că toate-I datorăm.

Bucuroşi-naintea Domnului

Cu tot ce-avem să ne-nchinăm.                                                           Kelly

Dumnezeu nu ne datorează nimic ci ne dăruie totul

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

10 Octombrie

2 Cronici 14.1-15

Asa, un împărat credincios, fiul şi succesorul lui Abiia, curăţă Iuda de idolatrie. Această carte insistă asupra odihnei şi liniştii de care ţara s-a bucurat în timpul primei perioade a domniei lui (v. 1, 5, 6, 7). Asa foloseşte acest timp de odihnă ca să construiască cetăţi înconjurate cu ziduri şi ca să-şi întărească sistemul de apărare al teri­toriului, oferindu-ne astfel o lecţie importantă. Sunt peri­oade din viaţa noastră care corespund unui timp de odihnă, de exemplu vacanţele şi diversele momente de distracţie sau de destindere. Să le folosim pentru a ne fortifica sufletele prin citirea Bibliei şi pentru a ne întări în adevăr. „Toată armura lui Dumnezeu” trebuie îmbrăcată mai dinainte, „ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea … ” (Efeseni 6.12 …) Ziua cea rea, ziua ofensivei lui Zerah, găseşte deci un Asa pregătit. „Peste toate”, el aşază „scutul credinţe; altfel spus, se bazează pe încrederea simplă în Dumne­zeul său. Ea străluceşte în frumoasa lui rugăciune din v. 11 şi constituie punctul de forţă de partea lui, indife­rent de cei cinci sute optzeci de mii de soldaţi ai săi. Un milion de adversari îi stau înainte. În termeni omeneşti, aceasta este o confruntare inegală, disproporţionată. Dar întotdeauna se verifică adevărul biblic: „când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12.10). Dumnezeu răspun­de credinţei lui Asa, dându-i o victorie strălucită şi o pradă bogată.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 10 Octombrie 2015

Binecuvântat să fie omul care se încrede în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul!Ieremia 17.7

Încrederea

O doamnă în vârstă din Coreea a suferit în copilărie o paralizie cerebrală. Datorită acelei paralizii, ea n-a trăit niciodată o viaţă normală şi nici n-a putut să vorbească. Dar după ce L-a primit pe Isus ca Mântuitor, ea a scris multe poezii. Şi poeziile pe care le-a scris impresionează mult. În poezia „Eu“, autoarea transmite un mesaj încurajator: „Eu nu am averea pe care o are altul; eu nu am abilitatea pe care o are altul; eu nu am sănătatea pe care o are altul, dar eu am ceva ce n-are altul; eu am văzut pe Cineva pe care altul nu L-a văzut; L-am auzit pe Acela pe care altul nu L-a auzit; am primit dragostea pe care altul n-a primit-o şi am înţeles ceea ce altul n-a înţeles. Eu nu am ceea ce are altul, dar Dumnezeu cel drept mi-a dat ceea ce altul nu are“. Pentru ce lucru mulţumea şi se bucura poeta? Datorită paraliziei cerebrale, ea n-a avut cam 90% din ceea ce avem noi. Dar ea L-a întâlnit pe Isus ca Mântuitorul ei personal. Bucuria mântuirii a făcut-o să fie mulţumită totdeauna şi pentru toate lucrurile.Fără o relaţie personală cu Dumnezeu prin credinţa în Isus Hristos este greu de înţeles cum cineva poate recăpăta curajul sau voinţa să mai trăiască fericit după o pierdere mare şi dureroasă. Exemplele sunt nenumărate. Şi tu poţi fi un astfel de exemplu, dacă îţi pui încrederea în Cel ce poate totul în viaţa ta!

Sursa: Meditații primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s