Împăcarea

 

A-View-of-Mount-Calvary-with-the-Crucifixion,-1652

Împăcarea

Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, [Dumnezeu] L-a facut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.

2 Corinteni 5:21 (Biblia Ortodoxă)

Păcatul este o relaţie fundamentală: el nu înseamnă a face rău, ci a fi rău, a avea o independenţă deliberată şi hotărâtă faţă de Dumnezeu.  Creştinismul pune totul pe baza naturii reale, radicale a păcatului.

Alte religii se ocupă de păcate; numai Biblia se ocupă de păcat. Primul lucru cu care S-a confruntat Iisus Hristos în oameni a fost ereditatea păcătoasă. Motivul pentru care mesajul Evangheliei şi-a pierdut forţa provocatoare şi puterea explozivă este faptul că am ignorat acest adevăr în modul nostru de prezentare a Evangheliei.

Adevărul revelat al Bibliei nu este că Isus Hristos a luat asupra Lui păcatele noastre carnale, ci faptul că a luat asupra Lui natura noastră ereditară de a păcătui, pe care nu o poate schimba nici un om. Dumnezeu L-a făcut pe propriul Său Fiu “păcat”, pentru ca El să-l poată face pe păcătos un sfânt.

Toată Biblia se arată că Domnul nostru a purtat păcatul lumii prin identificarea cu noi, nu prin compasiunea față de noi. El a luat în mod deliberat pe proprii Lui umeri şi a purtat în propria Lui persoană păcatul cumulat al întregii rase umane – “Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi” ,şi, în felul acesta,  El a pus întreaga rasă umană pe temelia răscumpărării.

Iisus Hristos a reabilitat rasa umană; a pus-o înapoi acolo unde a destinat-o Dumnezeu să fie; oricine poate ajunge să fie una cu Dumnezeu pe baza a ceea ce a făcut Domnul nostru pe cruce.

Omul nu se poate răscumpăra singur; răscumpărarea este lucrarea Lui Dumnezeu şi ea este absolut terminată şi completă; aplicarea ei la oameni în mod individual ţine de acţiunea lor individuală. Trebuie întotdeauna făcută o distincţie între adevărul revelat al răscumpărării şi experienţa conştientă a mântuirii în viaţa unui om. ( TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

7 Octombrie

“Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor.”

Rom. 1:18.

De aceea, decide-te să-L slujeşti în toate pe Dumnezeu şi să laşi deoparte ceea ce nu-I este plăcut, şi să faci ceea ce-I este plăcut. Aceasta înseamnă pocăinţă. Să nu-ţi închipui că este imposibil: “Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui nu este prea tare ca să audă. Să nu te gândeşti că este greu să trăieşti pentru Dumnezeu şi că tu nu vei mai avea parte de bucurii, pentrucă nu este aşa. Când eram necredincios şi eu m-am gândit că este un lucru plictisitor să trăieşti pentru Dumnezeu, dar am avut parte de surpriză, după ce m-am pocăit. Ceea ce am experimentat atunci, nu mi-am putut închipui mai înainte: o astfel de mântuire şi fericire! Nu m-aş fi gândit niciodată, că zilele vor trece aşa de repede; este cel mai frumos lucru să-L urmezi pe Domnul Isus din toată inima ta. Desigur, că vom avea parte de batjocuri şi de ocară; şi totuşi ne putem bucura pentru că răsplata noastră va fi mare în ceruri. Pentrucă Isus spune: “Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentrucă răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii care au fost înaintea voastră. Să-L mărturiseşti pe Isus şi să nu-ţi fie ruşine de Evanghelie, fiindcă ea este puterea Lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede. Oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri. Dar dacă-L mărturisim şi credem în mântuirea adusă de Isus, atunci suntem scăpaţi de mânia care va urma şi Domnul Isus ne va mărturisi înaintea Tatălui Său din ceruri.

                           *

 DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Miercuri  7  Octombrie

Ioan i‑a răspuns, zicând: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău; şi l‑am oprit, pentru că nu ne urma“. Dar Isus le‑a spus: „Nu‑l opriţi; pentru că nu este nimeni care să facă o minune în Numele Meu şi îndată să poată să Mă vorbească de rău. Pentru că, cine nu este împotriva noastră este pentru noi“.   

    Marcu 9:38‑40

Există pericolul de înălţare a eului, însă, în întâmplarea de mai sus, vedem o altă capcană – pericolul de înălţare a unei grupări. Ioan spune: „Învăţătorule, noi am văzut pe cineva scoţând demoni în Numele Tău; şi l‑am oprit, pentru că nu ne urma“. Ei înşişi, deşi Îl urmau pe Hristos, tocmai eşuaseră, din cauza lipsei rugăciunii şi a postului, să scoată un demon. Apoi i‑au interzis unui om să facă ceea ce ei nu putuseră, fiindcă acesta nu venea după ei. Domnul, în răspunsul Său, arată că ceea ce are valoare în ochii Săi, mai presus de toate, este relaţia ucenicului cu Sine Însuşi. Poate fi adevărat că omul respectiv nu avea credinţa de a se identifica, în ce priveşte calea în această lume, cu ucenicii care Îl urmau pe Domnul, însă, dacă putea face o minune în Numele lui Hristos, era evident că preţuia acel Nume şi că nu dorea să‑L nesocotească.Atât de complet Îl lepădase lumea pe Hristos, încât, în acea sferă, nu puteau fi decât împotrivitori ai lui Hristos. Dacă există vreunii care nu sunt împotrivalui Hristos, atunci ei sunt din sfera celor care sunt de partea Lui, chiar dacă le lipseşte măsura de credinţă de a se identifica pe ei înşişi cu El. Ioan spusese că omul respectiv nu era cu ei, însă, chiar şi în acest caz, Domnul spune că el nu era împotriva lor. Ucenicii dădeau prea mare importanţă grupării lor slabe strânse în jurul lui Hristos şi prea puţină importanţă lui Hristos Însuşi, acelei Persoane glorioase în jurul căreia erau adunaţi. Domnul le reaminteşte că Numele Său însemna totul. Cea mai neînsemnată faptă, chiar şi un pahar de apă rece dat unuia care Îi aparţinea lui Hristos, dacă era făcută în Numele Lui, n‑avea să‑şi piardă răsplata.                                                                               H. Smith

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

7 OCTOMBRIE

Dimineaţa

Pentru ce mâhneşti Tu pe robul Tău?

Numeri 11:11

Tatăl nostru ceresc trimite necazuri frecvente care să ne încerce credinţa. Dacă, credinţa noastră valorează ceva, va rezista testului. Spoiala se teme de foc, dar aurul nu. Pietrele artificiale se tem să fie atinse de diamant, dar adevăratele bijuterii nu se tem de test. Este o credinţă slabă cea care se încrede în Dumnezeu doar atunci când prietenii sunt adevăraţi, trupul sănătos şi afacerile profitabile. Adevărata credinţă se tine de credincioşia Domnului atunci când prietenii se duc, trupul este bolnav, sufletul descurajat şi lumina feţei Tatălui se ascunde. Credinţa care poate spune în cel mai mare necaz: „N-am nimic de nădăjduit, dar îmi voi apăra purtarea în faţa Lui” (Iov 13:15) este o credinţă născută în cer. Domnul îşi îndurerează slujitorii ca să se slăvească pe Sine, fiindcă El este slăvit prin darurile poporului Său, care sunt lucrarea mâinilor Lui. Atunci când „necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3), Domnul este onorat prin creşterea acestor virtuţi. Nu am auzi niciodată muzica harpelor dacă coardele nu ar fi atinse, nu ne-am bucura de must dacă strugurii nu ar fi zdrobiţi în teasc, nu am descoperi parfumul scorţişoarei dacă nu ar fi presată şi bătută, şi nu am simţi căldura focului dacă nu s-ar consuma cărbunii. Înţelepciunea şi puterea marelui Lucrător sunt descoperite în încercările prin care trec vasele îndurării Sale. Nefericirile prezente ne îndreaptă către bucuriile viitoare. Trebuie să existe umbre în tablou ca să se vadă frumuseţea luminii. Am putea fi atât de suprem binecuvântaţi în cer dacă nu am cunoaşte blestemul păcatului şi durerea pământului? Nu este pacea mai dulce după conflict, şi odihna mai binevenită după trudă? Oare amintirea suferinţelor trecute nu măreşte binecuvântarea slavei? Sunt multe alte răspunsuri mângâietoare la întrebarea care a deschis scurta noastră meditaţie. Să păstrăm aceste gânduri pe tot parcursul zilei.

7 OCTOMBRIE

Seara

În cine ţi-ai pus dar încrederea?

Isaia 36:5

Cititorule, aceasta este o întrebare importanta. Ascultă răspunsul Creştinului, şi vezi dacă este şi al tău. „In cine ţi-ai pus dar încrederea?” „Eu cred”, spune Creştinul, „într-un Dumnezeu întreit Cred în Tatăl, şi ştiu că El m-a ales „înainte de întemeierea lumii” (Efeseni 1:4). Cred că El mă va îngriji în providenţa Sa, mă va învăţa, mă va călăuzi, şi mă va corecta, dacă este nevoie, ca să mă aducă înapoi în casa Lui, unde sunt „multe locaşuri” (loan 14:2). Cred în Fiu. El este Dumnezeu din Dumnezeu, Omul Isus Christos. Cred că El îmi spală toate păcatele prin jertfa Sa, şi mă îmbracă cu neprihănirea Lui desăvârşită. Cred că El este Mijlocitorul meu, că prezintă rugăciunile şi dorinţele mele în faţa tronului Tatălui Său. Cred că va fi Avocatul meu şi în Ziua cea din Urmă, să-mi pledeze cauza şi să mă îndreptăţească. Cred în El pentru ceea ce este, pentru ce a făcut, şi pentru ce a făgăduit să facă. Cred în Duhul Sfânt El a început să mă izbăvească din păcatele înnăscute, şi cred că El le va izgoni pe toate. Cred că îmi potoleşte temperamentul, îmi supune voinţa, îmi luminează înţelegerea, îmi controlează pasiunile, îmi alină disperarea, îmi ajută slăbiciunea şi îmi iluminează întunericul. Cred că El locuieşte în mine şi în viaţa mea; domneşte în mine ca Rege, îmi sfinţeşte spiritul, sufletul și trupul, şi mă va face să locuiesc cu „moştenirea sfinţilor, în lumină” (Coloseni 1:12) pentru totdeauna”. O, binecuvântată încredere. Este o binecuvântare să te încrezi în Cel a cărui putere nu va slăbi niciodată, a cărui dragoste nu va pieri niciodată, a cărui bunătate nu se va schimba niciodată, a cărui înţelepciune nu va scădea niciodată, şi a cărui bunătate desăvârşită nu va fi niciodată micşorată! Binecuvântat eşti şi tu, cititorule, dacă ai această credinţă! Cu ea, te vei bucura de pace acum, şi de slavi în viaţa viitoare. Temelia credinţei tale nu se va zgudui niciodată.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

7 OCTOMBRIE

TOTDEAUNA ÎNTÂI LA ADUNARE

El merge înaintea voastră în Galilea; acolo îl veţi vedea, cum v-a spus.

Marcu 16:7

Acolo unde a spus El să vină ucenicii, acolo trebuiau să-L găsească la timpul hotărât. Domnul Isus îşi ţine cuvântul dat. Dacă El ne făgăduieşte că ne va primi la tronul harului Său sau în adunarea ucenicilor Săi, putem fi siguri că acolo îl vom întâlni. Noi, la rândul nostru putem să lipsim de la întâlnirea cu El din cauza leneviei noastre sau a necredinţei noastre, dar El nu va lipsi niciodată. „Acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu de faţa”, a zis El. El n-a zis „voi fi de faţă”, ci „sunt şi Eu de faţă”.Domnul Isus vine cel dintâi la întâlnire: „El merge înaintea voastră”. Inima Lui şi bucuria Lui sunt poporul Lui; de aceea El nu întârzie niciodată să vină la întâlnire cu cei credincioşi, întotdeauna El ne ia înainte.El Se descoperă acelora care-I urmează. „Acolo Îl veţi vedea.” Ce vedere binecuvântată! Noi nu ţinem deloc să îi vedem chiar pe cei mai mari oameni, ci să-L vedem pe El! Asta înseamnă să te umpli de bucurie şi de pace. Şi noi Îl vom vedea, căci El făgăduieşte să vină la cei care cred în El şi să li Se arate lor. Fii sigur că aşa va face şi cu tine, căci El lucrează întotdeauna după făgăduinţa „Cum v-a spus”. Agaţă-te dar de acest cuvânt şi fii sigur că până la sfârşit El va lucra pentru tine, „aşa cum ţi-a spus”.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE   7

„Dacă veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”.

ISAIA 1:19

Ascultarea de Cuvântul Lui Dumnezeu a fost totdeauna urmată de binecuvântarea Lui, iar neascultarea a fost totdeauna urmată de pedepse disciplinare şi adeseori, de mari nenorociri. Istoria poporului evreu este cea mai evidentă ilustrare a acestui adevăr. Avem mult de învăţat din istoria lui Israel. A asculta în toate lucrurile până în cele mai mici amănunte, a asculta fără comentarii, fără să înţelegem, a asculta într-un duh filial, iată ce vrea Dumnezeu de la noi. Duhul acesta de ascultare nu ne este natural. Dacă ar fi fost aşa, primii oameni n-ar fi nesocotit pe Dumnezeu prin neascultarea lor. Ascultarea trebuie învăţată şi ce bine când ea este de bună voie şi nu trebuie învăţată prin disciplinare. Fiul Lui Dumnezeu “a învăţat ascultarea prin lucrurile pe care le-a suferit” (Ev. 5:8), şi prin acest mijloc El a slăvit pe Dumnezeu pe pământ. Numai El putea să trăiască o viaţă de ascultare totală de voia lui Dumnezeu ca Om adevărat şi ca Dumnezeu adevărat. Domnul Isus să ne dea harul să învăţăm ascultarea de la El! Dumnezeu nu vrea să ascultăm ca un sclav care se teme de pedeapsă, sau ca un mercenar care are un profit din servilismul lui. Ascultarea adevărată îşi are izvorul în recunoştinţă faţă de Dumnezeu. O, dacă ar lucra El ca mulţumirea, lauda şi recunoştinţa reală să caracterizeze viaţa noastră. Dacă suntem într-o adevărată părtăşie cu Domnul Hristos (nu închipuită), dacă atitudinea noastră faţă de Dumnezeu este filială, nu vom putea face altfel decât să ascultăm din dragoste şi această ascultare nu va fi grea pentru că motivul ei este iubirea faţă de Tatăl nostru care ne-a iubit întâi (1 Ioan 2:19). Şi atunci, ca nişte copii ascultători vom iubi disciplinarea şi vom trăi dragostea ascultării şi ascultarea dragostei – ascultare de bună voie a unui fiu care dispune de toate bogăţiile tatălui său. O astfel de ascultare este cu siguranţă urmată de binecuvântările Lui, atât cu privire la pământ – “veţi mânca din cele mai bune roade ale ţării” – cât mai ales de “orice binecuvântare duhovnicească în locurile cereşti, în Hristos” (Ef. 1:3).” Când voia Lui Dumnezeu ne este descoperită, putem merge înainte cu o desăvârşită siguranţă. Dumnezeu este cu noi numai dacă ascultăm. A ne lăsa călăuziţi de propria noastră voinţă, este o stare care ne produce numai pagube în toate privinţele. Israel, în pustie, nu ştia unde merge, dar înainta fără şovăială, urmând direcţia indicată de stâlpul de nor. Împrejurările n-au putere asupra celui credincios când el este pe calea ascultării de Dumnezeu în toate împrejurările. A asculta de Dumnezeu este mai important decât orice. Urmându-L într-o deplină ascultare, credinciosul este în stare să umble ori de câte ori “se ridică norul” fără să ştie, ca Israel din vechime, unde merge, dar deplin încredinţat fiind că Domnul îl va conduce până în “ţara făgăduinţei”. Trebuie să facem aceasta în toate amănuntele vieţii de fiecare zi. Când nu suntem atenţi la noi, atunci când toate ne merg bine, nu-L vom putea deosebi în greutăţi. Copilul Lui Dumnezeu nu se bucură numai de mântuirea Lui, el este bucuros de a face voia Tatălui. Aceasta era bucuria Domnului Isus.” J.N.D.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

7 OCTOMBRIE

Cu siguranţă, Doamne, că nu am nevoie de mai multă confirmare a adevărului cuvintelor Tale cu privire la inima umană; dacă va fi voia Ta, nu vreau să ştiu mai mult despre aceasta. Vreau să ştiu mai mult despre Realitatea măreaţă şi plină de har a Răscumpărării Tale.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

7 OCTOMBRIE

Căci nu mi-ar ajunge vremea, dacă aş vrea să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson şi de Ieftaie.

Evr. 11:32

Înaintea morţii lui, Iosua a chemat poporul şi i-a spus să se decidă cui vrea să-i slujească: lui Dumnezeu sau idolilor. Poporul a răspuns: „Şi noi vom sluji Domnului, căci El este Dumnezeul nostru.” (Iosua 24.18). Dar după moartea lui Iosua şi a celor care au văzut lucrurile lui Dumnezeu s-a născut altă generaţie, „care nu cunoştea pe Domnul, nici ce făcuse El pentru Israel.” pud. 2.10). Unde au rămas însă învăţăturile părinţilor? întotdeauna copiii lui Israel au făcut ce e rău în ochii lui Dumnezeu în aşa fel încât El a trebuit să se folosească de duşmanii lor ca sistem de îndreptare. Sub jugul asupritorilor strigau către Dumnezeu şi El îi salva. Patru asemenea situaţii sunt amintite în Evrei 11 dar nu după cronologia lor care ar fi fost astfel: Barac, Ghedeon, Iefta şi Samson. Prin aceasta vedem că Dumnezeu ia seama la lucrările şi umblarea fiecărui credincios. De aceea Ghedeon stă pe locul întâi. Deşi credinţa acestui om nu ajunge la înălţimea celor amintiţi mai înainte în Evrei 11, harul lui Dumnezeu nu uită nici pe cel mai slab credincios ci îl pune la un loc de neuitat în Cuvântul Său. Barac, cel de-al doilea este dependent de Debora în ascultarea soliei lui Dumnezeu. Samson care a fost un om de credinţă, arăta o puternică pornire firească; pe când Iefta era un om cu o lucrare superficială ce l-a costat o jertfă mare.Noi nu suntem judecători în Israel, ci credincioşi şi dacă Dumnezeul nostru a scos la iveală viaţa acestor patru oameni, atunci El este Acela care ne va aduce la judecată toate neajunsurile noastre cu mult har. Ce mângâiere pentru noi!Dacă oamenii sunt gata să-şi dea viaţa pentru patria lor, cu atât mai mult ar trebui să fie gata creştinii să-şi piardă viaţa pentru Hristos şi pentru Evanghelie.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

7 OCTOMBRIE

«Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!»

IOAN 1:29

Ştii că acest Isus care a fost crucificat şi a murit pentru tine pe cruce este Creatorul şi Susţinătorul tuturor lucrurilor? Stii că Dumnezeul cel veşnic nu oboseşte niciodată? Inţelepciunea Sa nu poate fi pătrunsă; El guvernează întreg universul. De fapt nu există legi ale naturii, ci totul este pus în mişcare prin Persoana şi prin voinţa Sa. In Isaia 9,6 citim: «... domnia va fi pe umărul Lui». Acest Isus, Fiul veşnic al Lui Dumnezeu, este atât de puternic încât duce întreg universul pe umerii Săi. Acum citeşte şi pasajul din Luca 15,4-5. Aici Îl vei descoperi pe Dumnezeul măreţ drept Păstorul cel bun, Fiul Omului. El ne vorbeşte despre cele o sută de oi pe care le are şi despre felul în care, atunci când pierde una, merge şi o caută până o găseşte şi o aduce înapoi pe umerii Săi. Crezi că aceşti umeri puternici au cedat vreodată? Da, la un moment dat în istorie au cedat sub o povară care este mai grea decât întreg universul: «Iată Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (loan 1,29). Isus Hristos a murit purtând povara păcatelor noastre, dar moartea nu a putut să-L ţină. A înviat şi trăieşte! Glorie Lui!

IZVOARE IN DEŞERT

7 Octombrie

Cine dintre voi se teme de Domnul, să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină, să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!

(Isaia 50:10)

Ce trebuie să facă un credincios în vremuri de întuneric – un întuneric de nedumeriri şi confuzie – un întuneric nu al inimii, ci al minţii? Aceste vremuri de întuneric vin la un ucenic credincios care umblă supus în voia lui Dumnezeu. Ele vin ca nişte perioade în care el nu ştie ce să facă sau pe care drum s-o apuce. Cerul lui se acoperă cu nori, şi lumina clară a cerului nu mai străluceşte pe cărarea lui, aşa încât el se simte ca şi cum ar bâjbâi după drumul lui prin întuneric complet.Dragul meu credincios, te descrie aceasta pe tine? Ce ar trebui să faci în vremuri de întuneric? Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu: „Cine umblă în întuneric…să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!“ De fapt, primul lucru pe care trebuie să-l facă e nimic. Acesta este un lucru dificil de făcut pentru natura noastră umană umilă. Este o zicătoare: „Când eşti zăpăcit, nu te grăbi“. Cu alte cuvinte, „Când eşti confuz şi nu ştii ce să faci, nu fă nimic“. Când te găseşti într-o ceaţă spirituală, nu alerga înainte, ci încetineşte pasul vieţii tale. Şi dacă este necesar, ţine corabia vieţii tale ancorată sau legată la doc.Este bine să te încrezi pur şi simplu în Dumnezeu, pentru că atunci când ne încredem, El poate lucra. Îngrijorarea, însă, Îl împiedică să facă ceva pentru noi. Dacă întunericul care ne acoperă produce spaimă în inimile noastre şi alergăm încoace şi-ncolo, căutând în van să găsim o cale de ieşire din încercarea întunecată în care ne-a aşezat providenţa lui Dumnezeu, atunci Domnul nu poate lucra pentru noi.Numai pacea lui Dumnezeu va linişti minţile noastre şi va da odihnă inimilor noastre. Trebuie să punem mâna noastră în a Lui ca un copil mic şi să-L lăsăm să ne conducă în lumina strălucitoare a soarelui iubirii Sale. El cunoaşte calea de ieşire din pădurea deasă şi întunecoasă, aşa că ne putem urca în braţele Lui, încrezându-ne în El că ne va salva, arătându-ne cel mai scurt şi cel mai sigur drum.

Dr. Pardington

Să ne aducem aminte că niciodată nu suntem fără pilot – chiar când nu ştim pe ce drum să apucăm.

Persistă, inima mea, în credinţa ta –
Numai cei neclintiţi câştigă cununa;
Cel care, atunci când vânturile furtunoase întorc corabia,
Se desparte de ancora lui, se va scufunda;
Dar cel pe care îl susţine Isus prin toate,
Va rămâne în picioare, chiar dacă cerul şi pământul s-ar prăbuşi.
Persistă! Va veni un sfârşit al necazurilor;
Speranţa se va înălţa biruitoare din ţărână;
Furtuna prevesteşte vara de mâine;
Crucea arată spre paradis;
Tatăl domneşte! Deci orice îndoială să înceteze;
Persistă, inima mea. Persistă, rabdă până la capăt.

 

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

 MERGI ÎN PUTEREA LUI

„Du-te cu puterea aceasta pe care o ai… oare nu te trimit Eu?”

Judecători 6:14

Cineva a spus: „Nu există nimic mai ciudat ca omul, dar nimic mai important ca el!” Domnul Isus a înţeles acest principiu. El şi-a petrecut viaţa ca „unul care slujeşte” (Luca 22:27). El i-a ajutat pe cei consideraţi paria societăţii. El a căutat oaia pierdută în timp ce toate celelalte nouăzeci şi nouă au rămas să aştepte (Luca 15:4-6). Nici chiar pe cruce, Domnul Isus, nu s-a gândit la impactul lucrării Sale pe pământ sau la lucruri de ultim moment. El s-a ocupat cu iertarea tâlharului de pe crucea alăturată, rugându-Se Tatălui să-i ierte pe cei ce l-au răstignit şi cu încredinţarea mamei Lui cuiva, care să aibă grijă de ea după ce Se va înălţa la cer. Aşadar, programul lui Isus a fost oare mai puţin încărcat decât al nostru? Sau a ştiut El ceva ce noi nu ştim? De pildă, în loc să ne umplem jurnalele cu însemnări, ar trebui să fim preocupaţi de zidirea relaţiilor şi de dăruirea noastră totală în vieţile celor din jurul nostru. Gândeşte-te ce s-ar putea întâmpla dacă, asemenea Domnului Isus, am lua hotărârea conştientă de a ne investi timpul şi darurile în vieţile a doisprezece oameni. Posibilităţile sunt uluitoare! Poate te simţi intimidat de conceptul de a produce o schimbare în lume. Nu lăsa ca viziunea despre ceea ce este realizabil să fie limitată de ceea ce percepi ca fiind propriile tale calităţi şi defecte. „Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Numai o părere contează – a lui Dumnezeu. El i-a zis lui Ghedeon: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel … oare nu te trimit Eu?” Puterea Celui ce trimite, nu slăbiciunea celui ce este trimis e cea care aduce o schimbare şi face posibilă biruinţa.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

7 octombrie

Text: 1 Samuel 1:19-28

ÎNTREAGA VIAŢĂ SALVATĂ

Pentru copilul acesta mă rugam… vreau să-l dau Domnului; toată viaţa lui să fie dat Domnului.
                 1 Samuel 1:27- 28

Indrumarea din fragedă pruncie a copilului către Domnul este de-o importanţă vitală. Satan îşi caută prada de tânără, şi copiii noştri pot fi feriţi de uneltirile lui numai atunci când picioarele lor le sunt călăuzite prin rugăciuni spre Cel ce-a spus: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). Multe dureri de inimă pot fi prevenite şi multe realizări frumoase se pot atinge atunci când îi călăuzim pe fiii şi fiicele noastre la Isus din primăvara vieţii lor. Intreaga viaţă poate fi scutită de consecinţele unui stil de viaţă păcătos şi poate fi consacrată Domnului.

Isaac Watts a fost mântuit pe când avea 9 ani. Imnurile sale au încurajat inimile milioanelor de oameni. Jonathan Edwards, ale cărui mărturii clare şi predici dinamice au stârnit întreaga Nouă Anglie pentru Dumnezeu, a fost convertit la numai 7 ani. Matthew Henry a fost adus la Cristos la vârsta de 11 ani, şi de-a lungul multor ani de studiu al Cuvântului lui Dumnezeu, a produs binecunoscutul comentariu al Scripturilor. Mii de alţi bărbaţi şi femei au fost aduşi la piciorul crucii pe când erau tineri şi întreaga lor viaţă a putut fi dedicată lui Cristos.

Sunt copiii tăi instruiţi să urmeze calea Domnului? Ai vorbit cu ei în mod serios despre mântuirea lor? Este foarte important ca părinţii să-şi înconjoare copiii cu dragoste şi rugăciuni, şi să le vorbească devreme despre Cristos. Aceasta poate însemna salvarea unei întregi vieţi. – H.G.B.

„Unde, Doamne, oi semăna sămânţa Ta divină,

Ca s-aducă roadă sfântâ mai deplină?”

Domnul auzindu-l i-a răspuns zâmbind:

„Planteaz-o-n inima unui copil plăpând!”  Anonim

Aducând un copil la ntuire vei salva o întreagă viaţă din pieire.

 *

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 7 Octombrie 2015

Aceste lucruri li s-au întâmplat, ca să ne slujească drept pilde şi au fost scrise pentru învăţătura noastră …

Corinteni 10:11

Să învăţăm lecţia

Trebuie să recunoaştem că adesea ne asemănăm cu fraţii lui Iosif din vechime. Cunoaştem câte ceva din gloria Persoanei Lui Hristos, din lucrarea Sa desăvârşită, ne bucurăm de binefacerile care izvorăsc din lucrarea Lui de la cruce şi din slujba Lui actuală. Dar când în viaţa noastră intervine o mică neplăcere, apare limpede cât de puţin Îi cunoaştem inima şi, din această cauză, cât de slabă este încrederea pe care ne-am pus-o în El. Ne lipseşte acea stare de apropiere personală de Hristos, singura prin care Îi putem afla intenţiile într-un asemenea mod, încât să putem spune nu numai „ştiu ce a făcut pentru mine“, ci şi „cunosc ce simte pentru mine“. Rezultatul acestui comportament este că, într-o anumită încercare din viaţă, suntem asemenea fraţilor lui Iosif, foarte abătuţi în suflet. Nimic nu contribuie mai mult la o stare de nelinişte, de depresie decât lipsa legăturii personale cu Domnul şi Mântuitorul pentru situaţia prin care trecem. Poate exista un zel mare pentru cunoaşterea slovei Scripturii, însă numai cunoaşterea personală a Mântuitorului ne aduce linişte sufletească. Să învăţăm această lecţie importantă.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

7 Octombrie

2 Cronici 12.1-16

Trei ani scurţi! Atât a durat credincioşia lui Roboam şi a poporului. Ca şi odinioară sub judecători, Dumnezeu urmează să le vorbească ridicând împotriva lor adversari. Ofensiva lui Faraon Şişac va da posibilitate împăratului şi poporului să compare ce înseamnă să-I servească Dom­nului cu a-i servi împăratului Egiptului (v. 8). O primă constatare: în timp ce Domnul îşi îmbogăţeşte servitorii, Vrăjmaşul îi jefuieşte pe aceia pe care-i reduce la sclavie.Cuvântul profetului Şemaia a produs smerire în inimile căpeteniilor lui Israel şi a împăratului, ceea ce-i face să mărturisească: „Domnul este drept”. Recunoaş­terea acestei dreptăţi, … chiar dacă ea trebuie să se exer­cite contra noastră, este întotdeauna un semn fericit (vezi Luca 23.41). Acest fapt îi va permite apoi lui Dumnezeu să Se descopere nu numai ca un Dumnezeu drept, ci şi ca un Dumnezeu îndurător, un Dumnezeu Mântuitor. Să remarcăm cum, în har, subliniază „lucrurile bune” pe care încă le poate vedea în împărăţia lui Iuda. În pofida tuturor, Roboam „a făcut rău” (v. 14). Un rău cu rădăcini înde­părtate, întrucât mama lui, o amonită, fusese luată în căsătorie de Solomon înainte de moartea lui David (comparaţi 9.30 cu 12.13).

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s