În valea umilinţei

Marcu 9.23„Dacă poţi face ceva, fie-ţi milă de noi şi ajută-ne.”

Marcu 9:22

După fiecare perioadă de exaltare, suntem repede aduşi înapoi la lucrurile obişnuite, aşa cum sunt ele. adică nici frumoase, nici poetice, nici palpitante. Înălţimea muntelui se măsoară prin cenuşiul muncii de rând din vale; dar aici, în vale, este locul unde trebuie să trăim pentru gloria Lui Dumnezeu. Noi vedem gloria Lui pe munte, dar nu acolo trăim pentru gloria Lui. In valea umilinţei descoperim valoarea noastră reală în faţa Lui Dumnezeu, aici se arată credincioşia noastră.

Cei mai mulţi dintre noi putem face anumite lucruri dacă suntem întotdeauna la înălţimi eroice, datorită egoismului din inimile noastre, dar Dumnezeu ne vrea la înălţimea cenuşiului obişnuit al vieţii cotidiene de aici, din vale, unde trăim conform relaţiei noastre personale cu El. Petru s-a gândit că ar fi frumos pentru ei să rămână pe munte, dar Isus Hristos i-a luat pe ucenici de pe munte şi i-a dus jos în vale, locul unde se explică înţelesul viziunii.„Dacă poţi face ceva…” Este nevoie de valea umilinţei pentru a smulge scepticismul din noi. Priveşte înapoi la experienţele tale şi vei descoperi că, până în momentul când ai învăţat cine este Isus, ai fost foarte sceptic în privinţa puterii Sale. Când erai pe munte, puteai crede orice, dar ai mai putut crede oare atunci când ai fost faţă în faţă cu realităţile din vale? Poate eşti în stare să depui o mărturie despre sfinţire, dar ce poţi spune despre lucrul care este o umilinţă pentru tine în momentul de faţă? Ultima dată când ai fost pe munte cu Dumnezeu, ai văzut că toată puterea din cer şi de pe pământ este a Lui Isus, vei fi sceptic acum doar pentru că te afli în valea umilinţei? (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers – Meditație pentru ziua de 2 Octombrie)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

2 Octombrie

Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta, împărate“.

Daniel 3:17.

Am observat ieri că Satana le poate întuneca mintea la oameni în aşa fel, ca aceştia să se închine unor statui, în loc să se închine Lui Dumnezeu. Astfel a făcut împăratul Nebucadneţar şi a vrut să-i oblige pe cei trei iudei, Şadrac, Meşac şi Abed-Nego să se închine statuii lui. Dar ei au răspuns hotărât: “Noi nu ne vom închina chipului de aur pe care l-a înălţat împăratul.” Apoi împăratul a poruncit să fie aruncaţi în cuptorul de foc. “Și care este dumnezeul acela care vă va scoate din mâna mea?” Cei trei bărbaţi au răspuns: “Noi n-avem nevoie să-ţi răspundem la cele de mai sus. Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins şi ne va scoate din mâna ta împărate şi chiar dacă nu ne va scoate din mâna ta, să ştii împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat”. Aceasta înseamnă ceva, să răspunzi astfel unui împărat! împăratul a poruncit să se încălzească de şapte ori mai mult cuptorul decum se obişnuia. Apoi a poruncit unora dintre cei mai voinici ostaşi din armata lui să-i lege şi să-i arunce în cuptorul aprins. De ce a luat împăratul pe cei mai voinici ostaşi? S-a gândit că Dumnezeu i-ar putea cumva ajuta pe cei trei. Ei au fost aruncaţi cu hainele lor în cuptor şi cei care i-au aruncat au fost ucişi de flacără. Puterea lor nu i-a ajutat la nimic. Dar aceşti trei oameni: Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, au căzut legaţi în mijlocul cuptorului aprins. Atunci împăratul s-a înspăimântat, s-a sculat şi a spus sfetnicilor săi: “N-am aruncat noi în mijlocul focului trei oameni legaţi? Ei au răspuns: Negreşit, împărate. El a răspuns: Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”

DOMNUL ESTE APROAPE

CALENDAR BIBLIC

2 OCTOMBRIE

Ferice de ceice-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea. Ps. 84,5.

Marea taină a puterii în Dumnezeu este deplina încredere în dragostea Lui. Dacă am priceput dragostea Lui Dumnezeu care a dat pe Isus la moarte pentru noi şi după proslăvirea Lui, a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca să ne introducă în tot adevărul; dacă am priceput toate acestea, atunci în deplină încredere îi vom atribui cârma şi conducerea pe calea noastră cerească. Aceasta este dacă se poate spune aşa, puterea Lui Dumnezeu în suflet şi aceasta dă puterea şi bucuria inimii pe calea credinţei, pe care Dumnezeu ne călăuzeşte chiar dacă este uşoară sau grea. Ce altceva îi poate da călătorului puterea de a cânta cântări de laudă sau ce altceva poate să-i dea martirului puterea de a proslăvi pe Dumnezeu chiar în chinul focului? Chiar dacă, cărarea duce prin ape adânci este totuşi calea Lui Dumnezeu, calea spre veşnica moştenire. Cerinţele inimii înnoite nu se astâmpără pe deplin decât atunci când suntem în Casa Tatălui. Să cugetăm asupra cuvintelor: „Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta!” .. .„Ferice de acei oameni care îşi pun tăria în Tine!” De ar găsi toţi cei ce călătoresc prin valea plângerii, îmbărbătare şi putere în comuniunea cu Dumnezeu şi Tatăl lor! Cine oare ar putea să găsească mărimea cuvântului „ferice” dacă nu le ia în legătură cu Dumnezeu? Dumnezeu şi dragostea Lui, Hristos şi ataşamentul Lui, Duhul Sfânt şi lucrarea Sa, Casa Tatălui şi calea într-acolo; toate acestea sunt subiecte ale inimii noastre.Moartea Domnului Isus ne-a dat o cetate în cer. Acum nu mai este un loc sfânt pe pământ. Hristos a fost adus jertfă dincolo de marginile religiei acestei lumi. Dacă oamenii înalţă o „cetate sfântă” trebuie să căutaţi pe Hristos lepădat, „dincolo de poartă.” Dacă oamenii fac o tabără religioasă, oricare ar fi numele ei trebuie să ieşiţi afară din ea, ca să găsiţi pe Hristos cel lepădat.

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

de OSWALD CHAMBERS

2 OCTOMBRIE

„Dacă îşi ascunde El faţa, cine poate să-L vadă?” (Iov 34:29). În zilele astea de aşteptare sunt atât de puţine semne că Tu ai fi cu noi. Nu te rog pentru vreun semn vizibil al succesului, dar caut sentimentul binecuvântării şi a aprobării Tale.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

2 OCTOMBRIE

Dimineaţa

Din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri.

Coloseni 1:5

Nădejdea noastră în Christos pentru viitor este izvorul şi sprijinul bucuriei noastre pe pământ. Ea ne va îndemna inimile să se gândească mai des la cer, fiindcă tot ce putem dori este făgăduit acolo. Aici suntem obosiţi şi trudiţi, dar dincolo este tărâmul odihnei, unde truditorul nu va mai asuda şi oboseala va fi alungată pentru totdeauna. Pentru cei obosiţi şi istoviţi, cuvântul odihnă înseamnă cer. Noi suntem întotdeauna pe câmpul de luptă. Suntem atât de ispitiţi dinăuntru, şi atât de chinuiţi de vrăjmaşi în afară, încât nu avem decât puţină pace, sau chiar deloc. Dar în cer ne vom bucura de victorie când steagul va fi înălţat în triumf, sabia va fi pusă în teacă, şi Îl vom auzi pe Căpitanul nostru spunând: „bine, rob bun şi credincios” Matei 25:21). Am suferit pierdere după pierdere, dar ne îndreptăm spre ţara nemuririi, unde nu sunt cunoscute mormintele. Aici păcatul ne îndurerează mereu, dar acolo va fi o desăvârşită sfinţenie. Ceea ce mânjeşte nu va intra în cer prin nici un mijloc. Cucuta nu poate răsări în brazdele câmpurilor cereşti. O, nu este o mare bucurie că nu vei fi izgonit pentru totdeauna, că nu vei locui în pustie pentru totdeauna, ci vei moşteni în curând Canaanul? Totuşi, nu îngăduiţi să se spună despre noi că visăm la viitor şi uităm prezentul. Lăsaţi ca viitorul să sfinţească prezentul pentru cea mai bună folosire. Prin Duhul lui Dumnezeu, speranţa cerului este cea mai puternică forţă pentru producerea virtuţii. Este o fântână de eforturi voioase; este piatra unghiulară a sfinţeniei. Omul care are această speranţă îşi împlineşte lucrul cu putere, fiindcă bucuria Domnului îl întăreşte. El luptă împotriva ispitelor cu ardoare, fiindcă speranţa lumii viitoare înfrânge hoarda duşmanilor. El poate munci fără răsplată prezentă, fiindcă aşteaptă o răsplată în lumea care va veni.

2 OCTOMBRIE

Seara

Om prea iubit şi scump.

Daniel 10:11

Copil al Lui Dumnezeu, nu îndrăzneşti să ceri acest titlu? Oare necredinţa te-a făcut să uiţi că şi tu eşti prea iubit? Trebuie să fii foarte iubit ca să fii cumpărat „cu sângele scump al Lui Christos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Petru 1:19). Când „Dumnezeu… a dat pe singurul Său Fiu” (loan 3:16), nu înseamnă aceasta că eşti prea iubit? Trăieşti în păcat. Nu numai că trăieşti, te şi desfeţi în el. Trebuie să fii foarte iubit de Dumnezeu ca să aibă atâta răbdare cu tine. Ai fost chemat prin har şi condus la Mântuitorul. Ai fost făcut copil al Lui Dumnezeu moştenitor al cerului. Nu dovedeşte aceasta marea şi bogata iubire a Lui Dumnezeu pentru tine? De atunci, fie că ai păşit pe o cărare spinoasă şi plină de necazuri sau netedă şi pietruită cu îndurări, ai avut nenumărate dovezi ale faptului că eşti prea iubit. Dacă ai fost disciplinat de Domnul, El nu a facut-o cu mânie. Dacă ai ajuns sărac, eşti încă bogat în har. Cu cât te simţi mai nevrednic, cu atât este mai evident că numai dragostea inexprimabilă ar fi putut conduce la Domnul un suflet ca al tău. Cu cât te simţi mai păcătos, cu atât mai clar se demonstrează că dragostea bogată a lui Dumnezeu te-a ales, te-a chemat şi te-a făcut moştenitor al binecuvântării. Acum, de vreme ce există o asemenea o asemenea dragoste între Dumnezeu şi noi, să trăim în puterea şi dulceaţa ei, şi să folosim privilegiul poziţiei noastre. Să nu ne apropiem de Domnul ca nişte străini, ca şi cum El nu ar dori să ne asculte, fiindcă suntem foarte iubiţi de Tatăl nostru iubitor. „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:31). Vino cu îndrăzneală, credinciosule, fiindcă eşti prea iubit, în ciuda şoaptelor lui Satana şi a îndoielilor din inima ta. Meditează la măreţia şi credincioşia iubirii divine în seara aceasta, şi culcă- te în pace.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

2 OCTOMBRIE

MÂNGÂIERE ÎN DRUM SPRE CASĂ

Iosif a zis fraţilor săi: „Eu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta în ţara pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.

Geneza 50.24

Iosif fusese pentru fraţii săi o providenţă întrupată. Toţi „Iosif”-ii, adică protectorii noştri pământeşti mor şi, odată cu ei se duc şi multe ajutoare. Egiptul n-a mai fost pentru Israel la fel după moartea lui Iosif, şi lumea nu va mai fi pentru noi ceea ce era când trăiau cei dragi ai noştri.Dar ce mult a fost îndulcită suferinţa cauzată de această moarte! Israel avea făgăduinţa că Dumnezeul cel viu îl va cerceta, îl va vizita. O vizită, o cercetare a Lui Dumnezeu! Ce favoare, ce mângâiere şi ce ajutor ceresc! Doamne, vizitează-ne astăzi, cu toate că noi nu suntem vrednici Să intri sub acoperământul nostru! Dar o făgăduinţă şi mai bună ni s-a dat: Domnul îi va scoate din această ţară. Ei aveau să fie primiţi cu răceală în Egipt după moartea lui Iosif, şi ţara aceasta avea să ajungă pentru ei o ţară a robiei. Dar nu va fi totdeauna aşa; ei vor ieşi din ea printr-o izbăvire dumnezeiască şi vor intra în ţara făgăduinţei. Noi nu vom plânge aici pentru totdeauna. La rândul nostru vom fi chemaţi în ţara slăvită, ca să îi întâlnim acolo pe prea iubiţii noştri. „De aceea mângâiaţi-vă unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

2 OCTOMBRIE

«Copilaşilor, sä nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta şi cu adevărul.»

1 IOAN 3,18

Umblarea în dragoste înseamnă nici mai mult nici mai puţin decât urmarea perseverentă a Mielului oriunde S-ar duce El! Dar omul firesc, păcătos nu vrea acest lucru. Nici Petru, cel mai temperamental şi entuziast ucenic, nu a fost gata să o facă. Atunci când a mers cu Isus spre Golgota, «L-a urmat de departe» (Matei 26:8). Atât timp cât negăm calea Mielului, atât timp cât «Îl urmăm de departe» şi ocolim suferinţa Lui, rămânem în «de ce?» – urile noastre limitate şi nu observăm că Dumnezeul cel veşnic vrea să ni Se reveleze exact în aceste momente de încercare. Cum poate oare dragostea noastră pentru El să devină tot mai profundă şi mai intensă, în aşa fel încât să dorim cu toată fiinţa să îl urmăm pe Miel oriunde ar merge? Să privim şi să căutăm să înţelegem minunatul adevăr din Romani 8,32: «El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?» Iată dragostea fară margini a lui Dumnezeu, dragoste divină pe care ne-a dăruit-o prin suferinţa şi moartea Fiului Său! Această dragoste naşte la rândul ei dragoste. Şi adevărul că Dumnezeu ne dăruieşte absolut totul în Isus (deci şi dragostea Sa) îl descoperim citind şi textul din Romani 5,5: «pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat».

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

2 Octombrie

Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.

 Psalmul 84.5

Marea taină a puterii în Dumnezeu este deplina încredere în dragostea Lui. Dacă am priceput dragostea Lui Dumnezeu care L-a dat pe Isus la moarte pentru noi şi după proslăvirea Lui, a trimis pe Duhul Sfânt pentru ca să ne introducă în tot adevărul; dacă am priceput toate acestea, atunci în deplină încredere îi vom atribui cârma şi conducerea pe calea noastră cerească. Aceasta este dacă se poate spune aşa, puterea Lui Dumnezeu în suflet şi aceasta dă puterea şi bucuria inimii pe calea credinţei, pe care Dumnezeu ne călăuzeşte chiar dacă este uşoară sau grea. Ce altceva îi poate da călătorului puterea de a cânta cântări de laudă sau ce altceva poate să-i dea martirului puterea de a-L proslăvi pe Dumnezeu chiar în chinul focului? Chiar dacă cărarea duce prin ape adânci este totuşi calea Lui Dumnezeu, calea spre veşnica moştenire. Cerinţele inimii înnoite nu se astâmpără pe deplin decât atunci când suntem în Casa Tatălui.

Să cugetăm asupra cuvintelor: „Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta!” … „Ferice de acei oameni care îşi pun tăria în Tine!” De ar găsi toţi cei ce călătoresc prin valea plângerii, îmbărbătare şi putere în comuniunea cu Dumnezeu şi Tatăl lor! Cine oare ar putea să găsească mărimea cuvântului „ferice” dacă nu le ia în legătură cu Dumnezeu? Dumnezeu şi dragostea Lui, Cristos şi ataşamentul Lui, Duhul Sfânt şi lucrarea Sa, Casa Tatălui şi calea într-acolo; toate acestea sunt subiecte ale inimii noastre. Moartea Domnului Isus ne-a dat o cetate în cer. Acum nu mai este un loc sfânt pe pământ. Cristos a fost adus jertfă dincolo de marginile religiei acestei lumi. Dacă oamenii înalţă o „cetate sfântă” trebuie să căutaţi pe Cristos cel lepădat, „dincolo de poartă.” Dacă oamenii fac o tabără religioasă, oricare ar fi numele ei trebuie să ieşiţi afară din ea, ca să găsiţi pe Cristos cel lepădat.

MANA DE DIMINEAŢĂ

OCTOMBRIE  2

Fiţi plini de Duhul

 EFESENI 5:18

Subiectul plinătăţii Duhului preocupă  pe orice copil al  Lui Dumnezeu care doreşte să slăvească pe Domnul său; căci dacă el poate să realizeze acest grad de înaintare spirituală, cuvintole lui, gândurile lui şi faptele lui vor fi toate spre slava lui Dumnezeu, spre zidirea sfinţilor şi spre mântuirea sufletelor. Să observăm bine că nu este un adevăr abstract, un ideal irealizabil, ci un cuvânt de ordine, o poruncă: “Fiţi plini de Duhul”. Şi pentru că voia Domnului este ca toţi copiii Săi să fie plini de Duhul, să vedem care sunt condiţiile pentru ca fiecare din noi să atingă acest scop.

  1. Trebuie să fim adânc pătrunşi de gândul că Dumnezeu vrea să ne dea plinătatea Duhului. Vai! sunt atâţia credincioşi care totuşi nu cred în această plinătate şi care nici n-o caută. Creştinul care nu crede în Duhul Sfânt nu va putea fi niciodată deplin fericit fără să cunoască plinătatea Duhului.
  2. Orice copil al Lui Dumnezeu trebuie să fie plin de Duhul. Credinciosul de ieri ca şi un bătrân în Hristos, trebuie să caute plinătatea Lui.  Aici  nu  este vorba  de  lumini  deosebite  primite,  de  mulţimea cunoştinţelor acumulate, de progrese realizate, ci de primirea imediată a Celei de a treia Persoane a Sfintei Treimi, în toată plinătatea ei. Drept vorbind, Dumnezeu nu pune de loc condiţii cu privire la adevărul acesta, ci foarte simplu ne porunceşte să fim plini de Duhul. Această plinătate ne este semnalată în multe locuri din Cuvântul Lui Dumnezeu. 1) “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie”. Spunea lucrul acesta despre Duhul (Ioan 7:38-39). 2) “Apa (Duhul) pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14).”
  3. Trebuie ca cel credincios să părăsească orice este nepermis de Cuvântul Lui Dumnezeu şi orice păcat de orice natură ar fi el. “Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul” (Ps. 66:18).

Mii de copii ai lui Dumnezeu nu vor cunoaşte niciodată ce însemnează să fii plin de Duhul pentru că L-au întristat (Ef. 4:3a) prin felul lor lumesc de a fi, lipsa de dreptate, îngustimea de duh şi prin păcatul care-i înfăşoară asa de lesne.

  1. In sfârşit, trebuie ca fiecare credincios “să aducă trupul lui ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu” (Rom. 12:1). Când vom aduce ca jertfă în întregime eul nostru, acea apă vie, acea plinătate va începe să curgă din inima noastră. “Fiţi plini de Duhul”.

*

IZVOARE ÎN DEŞERT

2 Octombrie

El i-a luat cu Sine, şi S-a dus la o parte.

(Luca 9:10)

Ca să creştem în har, trebuie să petrecem o bună bucată de timp în singurătate liniştită. Contactul cu alţii în societate nu face sufletul să crească cel mai viguros. De fapt, o oră liniştită de rugăciune deseori va da rezultate mai bune decât multe zile petrecute în compania altora. În deşert roua este cea mai proaspătă şi aerul este cel mai pur.

 

Andrew Bonar

Vino cu Mine la o parte şi odihneşte-te puţin,

         Ştiu că eşti obosit de stres şi de aglomeraţie,

Şterge-ţi de pe frunte sudoarea şi praful muncii,

         Şi întăreşte-te din nou în puterea Mea liniştită.

 

Vino acum deoparte de tot ce iubeşte lumea,

         Pentru părtăşia pe care lumea n-a cunoscut-o niciodată,

Numai cu Mine, şi cu Tatăl Meu aici,

         Cu Mine şi cu Tatăl Meu, nu singur.

 

Vino, spune-Mi tot ce ai spus şi ai făcut,

         Biruinţele şi eşecurile tale, speranţele şi temerile.

Ştiu cum se cuceresc şi se câştigă inimile împietrite;

         Cele mai alese cununi ale Mele sunt întotdeauna udate cu lacrimi.

 

Vino acum şi odihneşte-te; călătoria este prea lungă,

         Şi tu vei leşina lângă drum şi vei cădea;

Pâinea vieţii este aici pentru tine s-o mănânci,

         Şi vinul dragostei este aici pentru tine ca să-l bei.

 

Apoi întoarce-te din părtăşia cu Domnul tău,

         Şi lucrează până nu se stinge lumina zilei înspre seară:

Nu sunt pierdute acele scurte ceasuri în care afli

         Mai multe despre Stăpânul tău şi despre odihna Lui din ceruri.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-OCTOMBRIE 2015

LUPTĂ-TE PENTRU CĂSNICIA TA! (2)  

„Comori de preţ şi untdedelemn sunt în locuinţa celui înţelept”

(Proverbe 21:20)

Una dintre cele mai des întâlnite probleme care face căsnicia să se năruie sunt banii. Există o povestire amuzantă despre un uşier care a împărţit farfuria pentru colectă la o nuntă în biserică. Când unul dintre invitaţi a obiectat, el a spus: „înţeleg ce simţi, dar tatăl miresei are nevoie de bani”. Serios vorbind, motivul principal al divorţului în zilele noastre sunt banii. E interesant, întrucât astăzi avem mai mulţi bani ca niciodată. Atunci care e problema? Pe scurt, e vorba de felul nostru de a trăi. Cu cât avem mai mult, cu atât ne dorim mai mult şi suntem dispuşi să intrăm în datorii pentru a le obţine. Când e o perioadă bună, această filozofie funcţionează, dar în ultimii cincizeci de ani am trecut prin zece recesiuni. De pildă, cei ce au cumpărat o casă cu 100.000 de euro, făcându-şi planuri că o vor vinde cu 200.000 de euro, peste un an sau doi, au ajuns să piardă tot din cauză că piaţa imobiliară s-a prăbuşit. Imaginează-ţi ce stres provoacă o astfel de situaţie în familie. Cei tari rezistă; cei slabi, nu. Recent ne-am refamiliarizat cu un cuvânt demult uitat,austeritate. Înseamnă să cumperi numai ce-ţi permiţi. Biblia spune: „în casa celui înţelept sunt stocuri, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbe 21:20 – parafrazare). Experţii financiari ne recomandă să avem o rezervă pentru cel puţin şase luni într-un cont „de vremuri tulburi”. În ultimii zece ani am trecut printr-o recesiune majoră şi dureroasă. În urma ei, am învăţat că secretul fericirii în căsnicie nu este să cheltui tot ce ai, ci să economiseşti şi să-ţi petreci timpul bucurându-te de tot ceea ce ai.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

VOLUMUL 2

2 Octombrie

2 Cronici 8.1-18

Solomon îşi întăreşte împărăţia. Construieşte cetăţi pentru provizii şi fortificaţii. Dintre acestea, Bet-Horonul de sus şi Bet-Horonul de jos (v. 5) ne amintesc de victoria extraordinară a lui Iosua (sau mai degrabă a Domnului) pe drumul de coborâre care separa aceste două cetăţi (Iosua 10.11). Acum toţi canaaniţii care, prin neascultarea poporului fuseseră lăsaţi cu viaţă după cuce­rire, sunt supuşi unui tribut. În contrast cu ei, ascultând de Cuvânt (Levitic 25.42), copiii lui Israel nu sunt supuşi muncilor rezervate sclavilor. Împăratul face astfel o dis­tincţie clară între cei care aparţin şi cei care nu aparţin poporului lui Dumnezeu, chiar şi în cazul propriei soţii (v. 11). Să nu uităm niciodată că această distincţie mai există şi astăzi şi se referă la noi.Este adevărat că noi am fost altădată sclavi ai păca­tului (Romani 6.20), dar acum Fiul ne-a eliberat; suntem liberi (Ioan 8.36). Liberi pentru a lăuda şi pentru a sluji, „după cum cere datoria fiecărei zile” (v. 14), dar nu liberi să facem ce vrem. „Nu s-au abătut de la porunca împăratu­lui” (v. 15). Versetul 13 menţionează porunca lui Moise, iar v. 14 pe cea a lui David. Adevărata libertate pentru credincios constă în a face din dragoste voia Domnului.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

2 octombrie

Text: 1 Corinteni 11:23-34

O CINĂ PENTRU PĂCĂTOŞI

Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceţi acest lucru in amintirea Mea.

                                                               1 Corinteni 11:24

Aproape toţi creştinii sunt uniţi într-o singură practică – celebrarea Cinei Domnului. Maniera în care ea se face poate diferi, dar cu toţii sunt de acord că pâinea şi rodul viţei vorbesc despre trupul frânt şi sângele pe care Cristos Şi l-a dat pentru cei păcătoşi.

Putem cădea în două extreme atunci când ne apropiem de Cina Domnului. Putem fi prea conştienţi sau prea împietriţi. Îmi aduc aminte de o istorioară despre o femeie care era gata pentru comuniune. Era o creştină devotată, deşi cam prea sensibilă şi era uneori necruţătoare cu ea însăşi. Practica era să bea cu toţii din acelaşi pahar. Când paharul a ajuns la ea, l-a luat cu mâinile tremurânde şi nu l-a putut duce la gură. Observându-i lacrimile din ochi, pastorul s-a apropiat în linişte şi a rugat-o să bea. „Dar, frate pastor, a spus ea, simt că sunt o mare păcătoasă.” „Da, dar Isus a murit pentru păctoşi”, a spus pastorul. „Bea să-ţi aminteşti acest lucru.” Ea avea nevoie de asigurarea că sângele Lui Cristos a fost dăruit pentru a ispăşi păcatele ei.

Pe de altă parte, putem lua Cina Domnului prea uşor. Unii credincioşi din zilele apostol lui Pavel se îmbătau la mesele frăţeşti atunci când aveau şi Cina Domnului. Pavel a trebuit să le spună să se cerceteze pe ei înşişi ca să nu cadă sub judecata Lui Dumnezeu (1 Corinteni 11:21, 28-30).  Să ne aducem aminte ori de câte ori luăm Cina Domnului că ea este pentru păcătoşii mântuiţi – păcătoşi care s-au pocăit cu adevărat şi care au nevoie de siguranţa mântuirii lor.                                                         D.J.D.

Iau pâinea şi paharul, Doamne,

Ce vorbesc de dragostea-Ţi divină

Şi mă dărui iarăşi numai Ţie,

Tot ce sunt, cu inima deplină. – Anonim

Venim la Masa Domnului, nu pentru că suntem merituoşi, ci pentru că avem nevoie.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 2 Octombrie 2015

… Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

Matei 25.41

Iadul

Oamenii vorbesc mai degrabă despre cer decât despre iad. Ei dau crezare mai degrabă falsei învăţături că toţi oamenii vor ajunge odată în cer. De iad, dimpotrivă, râd şi se vehiculează ideea că iadul ţine de lumea poveştilor şi a fabulelor.Un istoric american, care studia istoria bisericii, a cercetat principalele reviste teologice ale Americii cu privire la tema „iad“. Nu a găsit niciun articol despre iad. Comentariul lui asupra acestui fapt a fost: „Între timp, iadul a dispărut şi nimeni nu a observat acest lucru“.Dar, desigur, aceasta nu corespunde realităţii. Iadul nu a dispărut. Faptul că oamenii nu vor să ştie nimic despre iad, nu schimbă cu nimic realitatea. Domnul Isus a vorbit El Însuşi în mai multe rânduri despre focul veşnic, moartea a doua, iazul de foc, care întruchipează iadul.Iadul nu a fost pregătit pentru oameni, ci pentru diavolul şi îngerii săi, adică duhurile rele. Dar toţi oamenii, care se împotrivesc lui Dumnezeu şi stau de partea diavolului, îşi vor găsi acolo judecata. Cine vine cu păcatele şi greşelile lui la Hristos şi recunoaşte în faţa Lui totul, primeşte iertarea şi viaţa veşnică. Un astfel de om poate să ştie că destinaţia sa veşnică este cerul.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s