Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie

Domnul este aproapeCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

21 SEPTEMBRIE

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii,nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.   (Ps. 23:4)

David a fost uns ca împărat dar nu a primit împărăţia imediat.Saul căuta ca să-l omoare şi din această cauză a fost pus pe drumuri. Dumnezeu a ştiut însă să-l ocrotească în toate strâmtorările şi necazurile lui. Deşi tot pământul a devenit „o vale a umbrei morţii” prin căderea omului în păcat credinciosul este ocrotit de Dumnezeu. El poate spune: „Nu mă tem de niciun rău căci Tu eşti cu mine” -aceasta-i partea credinţei şi a comuniunii cu Dumnezeu.

Fiecare om care prin lucrarea Domnului Isus a primit iertarea păcatelor având prin aceasta comuniune cu Dumnezeu, are dreptul să spună lucrul acesta. Moartea credinciosului înseamnă pentru el portiţa de trecere spre împărăţie.Credinciosul care umblă cu Dumnezeu prin această lume plină de necazuri, greutăţi, are îmbărbătarea toiagului şi a nuielei Domnului. „Nuiaua” ne lasă să ne gândim la o lucrare de îndepărtare a duşmanilor noştri pe când expresia „toiagul” ne lasă să ne gândim la o proptea, la un ajutor. David le-a simţit pe amândouă. Nu era nuiaua lui Dumnezeu prin prezenţa unui sol care nu-l lăsa pe Saul să-l urmărească, deşi David era înconjurat? (1 Sam. 23.26-28). Saul a trebuit să se retragă fără a isprăvi vreolucrare. Când David a fost primit de Nabal foarte respingător, Dumnezeu l-a întâmpinat ca Păstorul cel Bun cu toiagul prin Abigail ca să reţină pe robul său de la o greşeală. (1 Sam. cap. 25).La fel ca şi David putem noi, toţi copiii lui Dumnezeu să ne bizuim pe credincioşia lui Dumnezeu. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu locuieşte în mine din belşug şi dacă Duhul Sfânt lucrează în mine, Satana nu va găsi niciun loc pe unde să facă pătrunderea gândurilor întunecate şi îngrozitoare, cu care este gata să invadeze orice fiinţă.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

21 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Mă voi bucura să le fac bine.  Ieremia 32:41

Cât de încurajatoare este pentru credincios bucuria Domnului pentru sfinţii Săi! Nu putem vedea în noi înşine nici un motiv pentru care să se bucure Domnul. Noi nu ne bucurăm de noi înşine, fiindcă murmurăm adesea când suntem împovăraţi. Suntem conştienţi de păcătoşenia noastră, şi ne deplângem necredinţa. Ne temem că poporul Domnului nu se poate bucura prea mult de noi, fiindcă văd atât de multe imperfecţiuni şi nebunii, încât sunt mai tentaţi să ne plângă infirmităţile, decât să ne admire darurile. Dar nouă ne place să medităm la acest adevăr transcendent, la această taină slăvită: cum se bucură un mire de mireasa sa, aşa se bucură Domnul de noi. Nu citim nicăieri că Dumnezeu se bucură de munţii acoperiţi de nori sau de strălucirea stelelor; citim însă că El se bucură, jucând pe rotocolul pământului” şi că îşi găseşte plăcerea „în fii oamenilor” (Proverbe 8:31). Nu găsim scris că îşi găseşte plăcerea în îngeri. Nici nu spune, în privinţa heruvimilor şi serafimilor: „nu te vor mai numi Părăsită… ci te vor numi Plăcerea Mea este în ea” (Isaia 62:4), ci face această declaraţie pentru nişte sărmane creaturi ca noi, căzute şi depravate de păcat, dar salvate, înălţate şi slăvite prin harul Său. Cât de puternic este limbajul prin care El îşi exprimă plăcerea în poporul Său! Cine şi L-ar putea închipui pe Cel Prea înalt extrem de bucuros? Totuşi este scris că El „se va bucura de tine cu o mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de bucurie pentru tine” (Tefania 3:17). In timp ce s-a uitat la lumea pe care a făcut-o, a spus „Este foarte bună”; dar când îi priveşte pe cei răscumpăraţi prin sângele lui Isus, aleşii Săi, inima Infinitului nu se mai poate abţine, şi izbucneşte în exclamaţii divine de bucurie. Nu ar trebui să înălţăm un răspuns recunoscător la o asemenea declaraţie de iubire şi sä cântăm: „Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:18)?

21 SEPTEMBRIE
Seara

                   Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii.Psalmi 26:9

Ascultaţi-l pe David înălţând această rugăciune, fiindcă cineva îi şoptise la ureche: „Poate că, până la urmă, vei fi socotit împreună cu păcătoşii”. Deşi tulburat de necredinţă, acest fel de temere izvorăşte din nelinişte sfântă, ca rezultat al amintirii păcatelor din trecut. Chiar şi omul iertat se va întreba: „Şi dacă, la sfârşit, păcatele îmi sunt reamintite, şi sunt tăiat de pe lista celor mântuiţi?” Îşi aminteşte de prezentul neroditor,atât de puţin har, atât de putină dragoste, atât de putină sfinţenie. Privind spre viitor, îşi vede slăbiciunea şi multele ispite care îl înconjoară, şi se teme că poate deveni prada duşmanilor săi. Simţământul păcatului şi relele prezente, ca şi stricăciunea inimii lui, îl îndeamnă la rugăciune, în frică şi cutremur. „Nu-mi lua sufletul împreună cu păcătoşii”. Cititorule, dacă ai înălţat o asemenea rugăciune, şi dacă psalmul din care este luată îţi descrie caracterul, nu trebuie să te temi că vei fi socotit împreună cu păcătoşii. Ai cele două virtuţi pe care le avea David — umblarea în neprihănire şi încrederea în Domnul? Te sprijini pe jertfa lui Christos, şi poţi să te apropii de altarul lui Dumnezeu cu speranţă umilă? Dacă da, fii sigur că nu vei fi niciodată socotit împreună cu păcătoşii, fiindcă aceasta calamitate este imposibilă. La Judecată, cei ce se aseamănă vor fi socotiţi împreună. „Smulgeţi întâi neghina, şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu” (Matei 13:30). Deci, dacă vei fi ca poporul lui Dumnezeu, vei fi cu poporul lui Dumnezeu. Nu poţi fi socotit împreună cu cei răi, fiindcă ai fost răscumpărat pentru totdeauna. Eşti cumpărat prin sângele lui Christos, şi eşti al Lui pentru totdeauna. Unde este El, trebuie să fie şi poporul Lui. Eşti iubit prea mult ca să fii aruncat cu neghina. Va pieri un suflet iubit de Christos? Imposibil! Iadul nu te poate ţine. Cerul te cheamă. Încrede-te în Asigurătorul tău, şi nu te teme!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

21 septembrie

BINECUVÂNTAREA ÎNCERCĂRILOR

                 …căci ştim că necazul aduce răbdare.  Romani 5.3

Aceasta este o făgăduinţă care se împlineşte, şi nu este dată numai de formă. Noi avem nevoie de răbdare, şi avem aici mijlocul prin care s-o căpătăm. Nu este altceva decât să răbdăm; să învăţăm să răbdăm, ca atunci când înveţi să înoţi. Nu putem să dobândim arta de a înota pe uscat, tot aşa nu putem învăţa răbdarea fără încercare. Nu este cazul să te osteneşti şi să te frămânţi ca să câştigi liniştea sufletului, care vine numai dacă te învoieşti în toate cu voia lui Dumnezeu.Cu toate acestea versetul nostru stabileşte un principiu care este contra legii fireşti. Nepotrivirea cu firea pământească aduce tulburare, neîncredere şi răzvrătire. Numai lucrarea sfântă a harului aduce răbdare. Noi nu batem grâul ca să scoatem praful, ci aceasta o face biciul necazului în aria lui Dumnezeu. Noi nu zguduim un om în toate felurile, ca să-i dăm odihnă; cu toate acestea, Domnul aşa Se poartă cu copiii Săi. Desigur, acest fel de a lucra nu este al omului, dar contribuie foarte mult la slăvirea înţelepciunii Dumnezeului nostru.Oh, să-mi fie îngăduit harul de a fi binecuvântat prin încercările mele şi să nu le împiedic în lucrarea lor. Doamne, dacă Te-aş ruga să îndepărtezi necazul, Te voi ruga de zece ori mai cu stăruinţă să mă fereşti de nerăbdare. Doamne Isuse, sapă în inima mea suferinţele crucii Tale, ca să înţeleg răbdarea Ta.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

21 SEPTEMBRIE

Predestinarea misionarului

Şi acum, Domnul vorbeşte. El, care m-a întocmit din pântecele mamei ca să fiu robul Lui.Isaia 49:5

Primul lucru care se întâmplă după ce am înţeles alegerea noastră către Dumnezeu în Isus Cristos este distrugerea prejudecăţilor noastre, a ideilor noastre înguste şi a patriotismului nostru; suntem trsformaţi în nişte slujitori ai scopului Lui Dumnezeu. Întreaga rasă umană a fost creată ca să-L slăvească pe Dumnezeu şi să se bucure pentru totdeauna de EI. Păcatul a schimbat cursul rasei umane, dar n-a schimbat câtuşi de puţin scopul Lui Dumnezeu; când ne naştem din nou, ajungem la înţelegerea scopului măreţ al lui Dumnezeu pentru rasa umană, adică a faptului că El ne-a creat pentru Sine. A înţelege alegerea Lui Dumnezeu este cel mai minunat lucru de pe pământ şi trebuie să învăţăm să ne bazăm pe uimitorul scop pentru care ne-a creat Dumnezeu. Primul lucru pe care-l va face Dumnezeu cu noi este să sădească în inima noastră interesele întregii lumi. Dragostea lui Dumnezeu, ba chiar natura lui Dumnezeu, este adusă în noi. Şi natura Dumnezeului Atotputernic se specifica în Ioan 3:16: .fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea…”Trebuie să ne păstrăm mereu sufletul deschis la adevărul scopului creator al lui Dumnezeu, să nu-l încurcăm cu propriile noastre intenţii. Dacă o facem. Dumnezeu va trebui să ne zdrobească intenţiile, oricât de mult ne-ar durea. Scopul pentru care este creat misionarul este de a fi robul lui Dumnezeu, un om în care Dumnezeu să fie glorificat. O dată ce înţelegem că, prin mântuirea adusă de Isus Cristos, suntem făcuţi cu totul potriviţi pentru scopul lui Dumnezeu, vom înţelege de ce cerinţele Lui Isus Cristos sunt atât de aspre. El cere corectitudine absolută de la slujitorii Săi. deoarece a pus în ei însăşi natura Iui Dumnezeu.Ai grijă să nu uiţi scopul Iui Dumnezeu pentru viaţa ta.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

21 Septembrie

“Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. In El aţi fost tăiaţi împrejur, nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, în dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti”. Col. 2:10-11.

Aceasta este tăierea împrejur a inimii. Din clipa în care are loc această tăiere împrejur, nu mai este nimic vrednic de osândă în om, dacă nu mai trăieşte după fire, ci după Duh. Tăierea împrejur a fost simbolică în Vechiul Testament. Prin tăierea împrejur a copiilor, ei au intrat în posesia promisiunilor şi a moştenirii. Avraam a crezut în Dumnezeu şi ca sigiliu al credinţei sale, a primit tăierea împrejur. Aceasta a fost doar un simbol, o umbră a ceea ce va urma. Cine crede în Isus primeşte tăierea împrejur a inimii şi este eliberat de păcat.”Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om drept cu greu ar muri cineva; dar pentru cel bun, poate că cineva ar avea curajul să moară. Dar Dumnezeu îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, fiind îndreptăţiţi prin sângele Lui, vom fi mântuiti prin El de mânie. Căci dacă, fiind vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin cunoaşterea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu”.”Stim că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robiţi păcatului. Căci cine a murit este eliberat de păcat. Tot aşa şi voi socotiţi-vă morţi faţă de păcat şi vii pentru Dumnezeu în Hristos Isus.”

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

21 SEPTEMBRIE

Cât de mult am nevoie să Te văd lucrând cu măreţie şi tărie şi slavă! Noi toţi avem nevoie tocmai de acea atingere a Ta care face toate lucrurile noi şi minunate, opunându-se oricărei influenţe sau standard străine de Tine. Purifică-ne şi întăreşte-ne cu prezenţa Ta.

MANA DE DIMINEAŢĂ

21 SEPTEMBRIE 

Dacă vrei să mântuieşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus,…voi pune un val de lână în arie; dacă numai Una va fi acoperită de rouă şi tot pământul va rămânea uscat, voi cunoaşte că vei scăpa pe Israel prin mâna mea, cum ai spus.” JUDECĂTORI 6:36,37

Când Ghedeon a auzit chemarea lui Dumnezeu, el a luat singura atitudine care trebuia: s-a supus. Totuşi în faţa sarcinei măreţe şi a mulţimii vrăjmaşilor, el dorea să mai primească de la El confirmarea apelului ce i s-a făcut.Dacă Dumnezeu ne dă harul să recunoaştem insuficienţa mărturiei noastre, dacă ne dăm seama de slăbiciunea noastră în faţa vrăjmaşului nostru, să ne expunem şi noi “lâna” înaintea Lui până când o va acoperi rouă de sus. Să-I mărturisim lipsa de putere dar şi îndoielile pe care le avem, să-i mărturisim nevoia de a primi “rouă” din cer peste ce ne cere El să facem. Suntem într-adevăr incapabili de a face ceva bun fără “rouă” Duhului Sfânt, sau să nu încercăm să facem cel mai mic lucru fără a avea ungerea de sus: cu atât mai mult când este vorba de o lucrare mai mare, cum primise Ghedeon.Suferim noi din cauza sterilităţii mărturiei noastre? Programul de cult este poate menţinut cu fidelitate, dar unde sunt roadele, unde este acţiunea Duhului Sfânt, singura care înclină inimile, trezeşte cugetele şi le aduce până la cruce? Cât de adeseori am neglijat chemarea pe care am primit-o! Ea a devenit faţada în spatele căreia am ascuns ceea ce este incompatibil cu o adevărată consacrare pentru Domnul Isus. Să ne expunem “lâna”: înaintea lui Dumnezeu. Dacă ea va rămâne uscată, să ne cercetăm îndată pentru ca Dumnezeu să ne arate ce nu este în regulă cu noi şi să ne trezească.Suntem noi în adevăr încercaţi de nevoia unei vieţi reînoite, suntem noi întristaţi de uscăciunea care ne înconjoară, sau ne-am obişnuit cu ea “ca viermele în hrean”?Dacă venim înaintea Domnului cu lâna noastră uscată împreună cu ruşinea şi recunoaşterea uscăciunii noastre, El este gata s-o îmbibe cu rouă de sus chiar atunci când tot ce ne înconjoară ar fi uscat, dar cu o condiţie: rouă nu cade decât atunci când totul este liniştit. Când chemările vieţii personale ne înfierbântă, când duhul veacului de acum pe care îl îngăduim în viaţa noastră luptă în noi împotriva unei adevărate consacrări, rouă nu va cădea. Ghedeon, când a cerut Domnului dovada aceasta, el era hotărât să asculte. Când Dumnezeu vede în noi dorinţa sinceră de a-I plăcea şi de a lucra pentru El, când inima noastră este cu adevărat loială şi ascultătoare, El nu ne refuză “roua” pe care I-o cerem să cadă peste noi, ca o dovadă a încredinţării că El ne cheamă pentru acea lucrare şi ca o dovadă a harului cu care ne va însoţi. Atunci El va da o nouă înviorare vieţii şi slujirii noastre ca credincioşi devotaţi.Fiecare zi îşi are lucrul ei; luptele şi trebuinţele ei; de aceea să avem în minte în fiecare dimineaţă că ne-am sculat să lucrăm pentru Dumnezeu, să luptăm împotriva vrăjmaşilor Lui, obţinând de la Dumnezeu porţia de har, rouă pentru tot ce avem nevoie în ziua respectivă. Dacă spun : Domnul Isus este totul pentru mine, cum arată programul meu zilnic?

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

21 Septembrie

El este Stânca, lucrarea Sa este desăvârşită, pentru

că toate căile Lui sunt drepte.  Deuteronom 32.4

Orice suflet are nevoie de o temelie solidă, stabilă; altfel, totul devine confuz. Vechiul Testament dă o mărturie clară despre faptul că Dumnezeu Însuşi este Stânca, acea temelie neschimbătoare şi solidă. Noul Testament vorbeşte de asemenea despre Stâncă, declarând că „Stânca era Hristos” (1 Corinteni 10.4). Acest lucru arată că Hristos este Dumnezeu. Slăbiciunea şi dependenţa noastră necesită o temelie de o perfecţiune absolută. Unde poate fi găsită aceasta, decât în Acela care El Însuşi este Dumnezeul cel viu?

Doar pe El se poate sprijini sufletul cu o încredere deplină, pentru că toate căile Lui sunt drepte. Am putea fi oare mulţumiţi cu un Dumnezeu care să‑Şi compromită dreptatea, în oricât de mică măsură? Ne plângem de un judecător care dă un verdict nedrept sau incorect. Nu ne putem încrede într‑o astfel de persoană. Dacă Dumnezeu ar fi nedrept în vreun detaliu cât de mic, n‑am putea fi siguri că El va acţiona cu dreptate faţă de noi. Ce haos ar aduce acest lucru în întreaga creaţie! El însă procedează cu dreptate în orice aspect. A procedat cu dreptate atunci când ne‑a arătat starea noastră de păcat şi când ne‑a îndreptat privirile către jertfa Domnului Isus, demonstrându‑ne clar că, fără ea, n‑am putea avea parte de îndreptăţirea Sa. Mai mult decât atât, El acţionează cu dreptate atunci când îl iartă şi îl îndreptăţeşte pe păcătosul vinovat care Îl primeşte pe Fiul Său ca Domn şi Mântuitor, fiindcă întreaga judecată dreaptă a lui Dumnezeu a fost purtată de El la cruce.El este perfect credincios şi lipsit de orice înşelăciune. Acest lucru se vede în mod minunat în faptul că L‑a dat pe Fiul Său şi, de asemenea, în faptul că L‑a înviat dintre cei morţi. Se va schimba vreodată valoarea jertfei Sale? Niciodată! Nimic „nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8.39). L. M. Grant

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

21 SEPTEMBRIE

«Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu.» IOAN 3,3

Există două feluri de creştini – creştini adevăraţi, autentici şi creştini doar cu numele. Satan, duşmanul sufletelor oamenilor, este cel mai mare înşelător. El creează cu multă uşurinţă haos în mintea unui om, mai ales când este vorba de întrebări şi principii cu valoare veşnică. Îmi pot închipui că un om care nu-L cunoaşte pe Isus Cristos ca Domn şi Mântuitor spune ceva de genul: «Fiecare trebuie să se sfinţească singur. Există atâtea biserici şi adunări, secte şi mişcări religioase că nu mai poţi şti cu certitudine cine spune adevărul şi cine minte». Aceasta este tactica mârşavă a diavolului care te împiedică să experimentezi siguranţa mântuirii şi a sfinţeniei. Dar suntem totuşi de acord într-un punct, şi anume că Isus Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, nu poate minţi. El însuşi este adevărul. Crezi acest lucru? Tu spui: «Mi-am pierdut încrederea în oameni!» Dragul meu cititor, nu eşti primul! Poţi fi supărat pe diverşi oameni care te-au dezamăgit, dar ce ai împotriva lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, care de dragul tău a părăsit cerul, a devenit om şi a murit pe cruce? El vrea ca şi tu să fii parte a împărăţiei Sale.

IZVOARE IN DEŞERT

21 Septembrie

Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu.(Filipeni 3:8)

Sezonul toamnei în care intrăm acum este un sezon al holdelor coapte pentru seceriş, al cântecelor vesele ale acelora care strâng recoltele, şi a grânelor adunate şi depozitate în siguranţă. Aşa că permite-mi să-ţi atrag atenţia asupra predicii ogoarelor. Acesta este mesajul lor solemn: „Tu trebuie să mori ca să trăieşti. Trebuie să refuzi să iei în consideraţie comfortul şi bunăstarea ta. Trebuie să fii răstignit, nu numai faţă de dorinţele şi obiceiurile tale care sunt evident păcătoase, ci şi faţă de mulţi alţii care pot părea nevinovaţi şi drepţi. Dacă doreşti să-i salvezi pe alţii, nu te poţi salva pe tine însuţi, şi dacă doreşti să porţi mai mult rod, trebuie să fii îngropat în întuneric şi în singurătate“.Curajul mă părăseşte când ascult. Dar când cuvintele sunt din partea Domnului Isus, îmi amintesc că este marele meu privilegiu să intru în „părtăşia suferinţelor Lui“ (Filipeni 3:10) şi deci sunt într-o companie minunată. Îmi amintesc de asemenea că toată suferinţa este menită să mă facă un vas destoinic şi folositor pentru El. Şi vreau să-mi aduc aminte că drumul Lui de calvar a înflorit şi a dat rod îmbelşugat, şi aşa va înflori şi al meu.

Durerea duce la plinătate, şi moartea la viaţă – aceasta este legea împărăţiei!

                                                                                               din În ora liniştită

Numim noi moarte când un boboc se deschide într-o floare? selectat

 

Căutarea, urmarea, păstrarea, lupta,

Sigur El le binecuvântează?

Sfinţii, apostolii, profeţii, martirii,

Răspund: „Da“.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

21 Septembrie

1 Cronici 29.21-30

Iată o grandioasă zi de sărbătoare şi un semn de hotar în istoria poporului Israel! Sunt aduse sacrificii; poporul mănâncă, bea şi se bucură în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, pentru a doua oară, Solomon este proclamat împă­rat şi uns pentru Domnul. El se aşază „pe scaunul de domnie al Domnului”. Maiestatea şi dominaţia conferite fiului lui David prefigurează acea perioadă de o mie de ani, în care Hristos va domni pentru Dumnezeu peste întreg pământul.Moartea lui David „la o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţii şi de glorie” (v. 28) încheie acum aceas­tă primă carte a Cronicilor, căreia ne-ar plăcea să-i conferim ca titlu cuvintele de la Isaia 55.3: „Harurile întărite lui David”. Felul în care le citează Pavel în Fapte 13.34 arată că acestea se referă în special la în­vierea pe care acest om al credinţei o aşteaptă de atunci împreună cu mulţimea sfinţilor adormiţi. Dar n-a fost el întreaga viaţă un subiect al harurilor întărite de Dum­nezeu însuşi? Dragii mei credincioşi, şi noi ne bucurăm, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor, de harurile întărite în Hristos: „Pentru că noi toţi (nu numai David) am primit din plinătatea Lui, şi har peste har” (Ioan 1.16).

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

21 SEPTEMBRIE. TU EŞTI UN PREOT! (1)

„Creşteţi, înmulţiţi-vă … şi stăpâniţi” (Geneza 1:28)

Dacă doreşti să afli care a fost intenţia originală a lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi, uită-te la Adam. „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l” (v. 27-28). Noi am fost creaţi ca să fim roditori, să ne înmulţim şi să stăpânim. Fiecare profesie cunoscută de om se rezumă la aceste trei cuvinte: „creşteţi, înmulţiţi-vă şi stăpâniţi”. Un preot este cineva care îl reprezintă pe Dumnezeu înaintea oamenilor şi pe oameni înaintea lui Dumnezeu. Dar, de fapt, aceasta a fost descrierea iniţială a fiecăruia dintre noi. Am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu pentru a continua lucrarea Sa, să facem pământul să înflorească, iar prin propria noastră înflorire să dăm glas întregului pământ ca să-L laude pe Dumnezeu. Orice activitate a fost concepută de Dumnezeu ca să fie o slujbă preoţească. Nu numai clerul sau misionarii de profesie sunt cei chemaţi de Dumnezeu şi nici nu sunt mai plăcuţi sau mai însemnaţi înaintea lui Dumnezeu. Învăţatul în ale Bibliei N.T. Wright zugrăveşte o frumoasă imagine a acestui concept. Să se imaginăm că fiinţele umane sunt nişte oglinzi aşezate în unghi de 45 de grade între cer şi pământ. Noi am fost creaţi să reflectăm pe pământ grija lui Dumnezeu şi stăpânirea Lui asupra pământului şi să trimitem înapoi la Dumnezeu închinarea şi recunoştinţa din partea întregii creaţii. Asta facem noi atunci când lucrăm. Tu ai o chemare. Ai daruri. Eşti preot. Nu e ceva legat numai de activitatea ta de voluntariat din biserică. Locul tău de muncă e un loc principal – poate primul loc în care chemarea ta prinde viaţă. Când începi să te vezi ca fiind „ordinat de Dumnezeu” să faci munca pe care o desfăşori, vei putea zâmbi, vei păşi cu înflăcărare şi-ţi vei desfăşura activitatea cu demnitate.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

21 septembrie

Text: Matei 11:25-30            

ÎN SCOALA LUI DUMNEZEU

Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine,
căci Eu sunt blând şi smerit cu inima…
  Matei 11:29

Un om de afaceri a sunat la biroul unei mari companii de comunicaţii şi a cerut să vorbească cu un prieten de-al său care deţinea o funcţie importantă în conducere. Secretara l-a informat că persoana pe care o căuta nu era la birou. „Este la şcoală astăzi”, a explicat ea. Atunci când omul a întrebat dacă prietenul său nu era prea bâtrân pentru a mai merge la şcoală, ea i-a spus: „Nu în compania noastră!”Aceasta ar trebui să fie atitudinea fiecărui creştin. Indiferent de câţi ani umblăm cu Domnul şi cât de mult am asimilat din Cuvântul Lui, avem nevoie încă să învăţăm. Nu suntem niciodată prea bătrâni ca să stăm la picioarele Domnului Isus – să învăţăm despre El şi de la El. Niciodată nu terminăm şcoala lui Dumnezeu. Dacă a existat vreun om care a dobândit mari cunoştinţe spirituale, acela a fost apostolul Pavel. Dar el nu s-a mulţumit să rămână la cele pe care le-a ştiut. El a spus: „Nu că am şi câstigat premiul, sau că am ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât si eu am fost apucat de Cristos” (Filipeni 3:12). Chemarea la creştere ne stă mereu înainte. Cât de mult avem de învăţat despre Dumnezeul nostru! Şi cât de puţin timp avem să învăţăm! Aşa că haideţi să fim „la şcoală” petrecând timpul cu studiul Bibliei, învăţînd de la dascălii pricepuţi în ale Scripturii, citind literatură creştină. Niciodată nu vom fi prea bătrâni sau nu vom şti prea multe pentru a mai învăţa noi lecţii spirituale în clasa vieţii lui Dumnezeu.                                                             P.R.V,

Doamne Isuse, am adânc în inima mea

O sfântă dorinţă, Cuvântu-Ţi să-nţeleg.

Din mii de voci să învăţ s-aud doar vocea Ta,

Ca voia Ta cea bună de-apururi să aleg.       – D.J.D.

Dacă unui creştin îi pasă puţin de citirea Bibliei, îi va păsa şi mai puţin de trăirea creştină.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 21 Septembrie 2015

Nu trebuie să te temi … Îl voi sătura cu viață lungă …Psalmul 91.5,16

Pentru riscuri și efecte secundare

Eu nu sunt un ipohondru! – Un ce? – Un ipohondru! Acesta nu este un monstru de mare, dar dacă vrei să știi exact… caută în dicționar.În DEX, Dicționarul explicativ al limbii române, citim: Ipohondru, cineva care suferă de ipohondrie. – Dar tot nu știu ce este un ipohondru. Ipohondrul suferă, dar de ce anume? Acum să ne uităm la ipohondrie: stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii.Despre aceasta este vorba. Automat apare întrebarea dacă nu fiecare dintre cititori și chiar și scriitorul acestor rânduri aproape inevitabil devine un ipohondru. În mod deosebit când este vorba de studierea riscurilor și a efectelor secundare: nu ne vine să credem că medicamentul pentru tensiune arterială – o pastiluță de mărimea unui bob de orez – poate provoca probleme de văz, duce la căderea părului și afecțiuni acute ale rinichilor. Deja la citirea prospectului începe antrenamentul de supraviețuire.Știința este putere. De aceea farmaciștii ne oferă mărinimos pliante gratuite care ne aduc regulat cele mai recente date din branșa farmaceutică. Poți găsi de toate acolo: despre varice și zona zoster, arsuri la stomac și insuficiență cardiacă. Apoi mai găsești o mulțime de recomandări pentru vitamine și alte suplimente alimentare.

Sursa: Meditații din 14 Calendare biblice, primite prin Email

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s