Se va ruşina şi Fiul Omului când va veni…

mana-de-Dimineata

MANA DE DIMINEAŢĂ

 18 SEPTEMBRIE  

“Pentru că de orişicine se va ruşina de Mine şi de Cuvintele Mele în acest neam adulter şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul Omului când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

MARCU 8:38

Cuvintele  acestea  stât  printre  cele  mai  solemne   pe  care   le-a pronunţat Domnul nostru. El declară că este posibil ca cel credincios, chiar ucenicul Său, să-i fie ruşine de El şi de cuvintele Lui. Se poate întâmpla ca, deşi purtând Numele Lui şi pretinzând a crede în lucrarea de la cruce, să refuzăm să ne asumăm răspunderea pe care o implică faptul acesta, fiindu-ne teamă să ne identificăm în totul cu El înaintea lumii sau în Biserică.

Cauza Lui Dumnezeu poate fi combătută de un potentat ca Faraon; ea poate fi atacată de un om de stat ca Haman; dar, vai, ea poate fi trădată şi din lăuntru de un ucenic “care a devenit vânzător”, căruia îi este ruşine de Domnul Hristos, ruşine de a se compromite (la serviciu) pentru cauza Sa şi are o reţinere   de a apăra Cuvântul Său în public sau în Biserică. Când ne păstrăm înfăţişarea de credincios şi biata noastră viaţă religioasă liniştită, fugind de ocară şi de lupta pentru cauza Sa, să fim siguri că asta însemnează că ne este ruşine de Domnul   Hristos. Atunci am părăsit tărâmul crucii, tărâmul dăruirii adevărate şi totale de sine. În felul acesta viaţa continuă cu aparenta linişte exterioară dar cu mizeriile şi nimicnicia lăuntrică; de aici înainte suntem ucenici care trădează pe Domnul lor.

Totuşi El cunoaşte orice lucru şi este scris că El va da fiecăruia după faptele lui. În momentul întoarcerii Sale pe pământ, slava şi măreţia Sa vor străluci şi vor umple universul de splendoarea lor. În faţa mulţimii cereşti de îngeri, în prezenţa mulţimii de oameni de pe pământ cuprinşi de panică, Domnul Se va opri, pentru fiecare, în acel moment suprem, să poată să-L vadă că şi Lui fi este ruşine de “…ai Săi…”, de cei cărora le-a fost ruşine de El când El a fost lepădat. Dacă Petru după lepădarea lui, n-a putut suporta privirea Domnului, ce va fi cu “…ai Săi…” care L-au tăgăduit? Ce vom fi atunci depinde de ce facem astăzi din viaţa noastră, din mărturia noastră în mijlocul acestei generaţii stricate în care trăim.Dumnezeu să ne trezească la realitate, căci acum putem să renunţăm la noi înşine, să ne ruşinăm nu de El ci de noi înşine, să renunţăm la pretenţiile şi închipuirile pe care le avem, şi să acceptăm crucea cu tot ce însemnează ea: lepădare de sine, dispreţ, ruşine, suferinţă, moarte şi să mergem pe urmele Lui consacrându-ne restul vieţii cauzei Lui şi a Evangheliei.”Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” (Mat. 16:24)

 *

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

18 septembrie

SIGURANŢĂ DEPLINĂ

Despre Beniamin a zis: „El este prea iubitul Domnului. El va locui la adăpost lângă Dânsul. Domnul îl va ocroti totdeauna, şi se va odihni între umerii Lui”

Deuteronom 33:12

Nimic nu dă o siguranţă mai mare decât a rămâne cât mai aproape de Dumnezeu. Domnul nu poate să dea prea iubiţilor Săi un loc mai sigur decât acesta. Îngăduie-mi, Mântuitorul meu, să rămân necurmat la umbra Ta, la coasta Ta străpunsă. Aş vrea sa mă apropii totdeauna mai mult de Tine şi, când voi fi în totul cu Tine, să rămân aşa totdeauna. Cât de bine ştie El să-i acopere pe aceia pe care i-a ales. Nu un acoperiş ridicat, nici o întăritură împotriva focului, nici aripa unui înger, ci Însuşi Dumnezeu este Acela care ne adăposteşte. Atunci nimic nu poate să ne atingă. Dumnezeu ne apără în fiecare zi şi pentru tot timpul cât dăinuieşte El. Doamne, vreau să rămân necurmat sub acoperişul dragostei Tale, sub steagul atotputerniciei Tale.A treia făgăduinţă se referă la faptul că Domnul va înfiinţa templul Său pe munţii lui Beniamin, unde El Se va ocupa de ai Săi, gata să ia pe umerii Săi poverile lor, sau mai bine zis că vom fi purtaţi pe umerii Lui Dumnezeu. În toate felurile vedem că Domnul este sprijinul şi puterea poporului Său.Doamne, fă-mă să folosesc neîncetat ajutorul Tău, şi puterea braţului Tău îmi va fi de ajuns.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

18 SEPTEMBRIE

«Lucrul acesta nu se va face face prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu.»

 ZAHARIA 4,6

Întreaga Biblie este plină de exemplele oamenilor care s-au umilit, au renunţat la ei înşişi şi, de dragul lui Dumnezeu au fost gata să se sacrifice. Dacă vrei să rămâi fierbinte în dragostea lui Dumnezeu, atunci renunţă la tine însuţi! «Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus» (Filip. 2,5). Focul Duhului Sfânt începe să lumineze, să ardă, să încălzească imediat ce un păcătos se smereşte. Samson, un personaj foarte cunoscut din Vechiul Testament, este un exemplu elocvent în acest sens. În mijlocul batjocurilor duşmanilor, Samson s-a smerit şi, în Judecători 16,28 auzim strigătul său de pocăinţă: «Doamne, Dumnezeule! Adu-ţi aminte de mine, Te rog, Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta». Prin această rugăciune scurtă Samson şi-a recunoscut neputinţa şi eşecul, povara grea a păcatelor sale. Şi iată că, prin umilinţă, el ne duce cu gândul la Mielul divin care a biruit moartea. Victoria lui Dumnezeu prin Samson a fost posibilă doar când acesta a renunţat în pocăinţă şi la ultima fărâmă de mândrie, de «eu». Aceastaascultare în renunţare, exprimată în cazul lui Samson în mod profetic, este cea care face ca focul Duhului Sfânt să ardă cu putere.

*

                                         IZVOARE IN DEŞERT

 18 Septembrie 

 Când nu este nici o descoperire dumnezeiască,  poporul este fără frâu.

Proverbe 29:18

Este vital să-L aştepţi pe Dumnezeu dacă vrei să-L vezi şi să primeşti o viziune de la El. Şi perioada de timp petrecută înaintea Lui este de asemenea critică, pentru că inimile noastre sunt ca filmul unui fotograf – cu cât este expus mai mult, cu atât este mai adânc impresionat. Pentru ca viziunea Lui Dumnezeu să fie imprimată pe inima noastră, trebuie să stăm în linişte la picioarele Lui destul de mult timp. Adu-ţi aminte că suprafaţa tulburată a unui lac nu poate reflecta o imagine.Da, viaţa noastră trebuie să fie liniştită şi plină de pace dacă vrem să-L vedem pe Dumnezeu. Şi viziunea pe care o vom vedea de la El are puterea să afecteze vieţile noastre în acelaşi fel în care un minunat apus de soare aduce pace unei inimi tulburate. Vederea Lui Dumnezeu transformă întotdeauna viaţa umană.Iacov „a trecut vadul Iabocului“ (Geneza 32:22), L-a văzut pe Dumnezeu şi a devenit Israel. Vederea unei viziuni a lui Dumnezeu l-a transformat pe Ghedeon dintr-un laş într-un luptător curajos. Şi Toma, după ce L-a văzut pe Domnul Hristos, a fost schimbat dintr-un om neîncrezător care-L urma pe Domnul într-un ucenic loial, devotat.Oamenii din timpurile Bibliei au avut de asemenea viziuni ale Lui Dumnezeu. William Carey, un misionar pionier englez din secolul al XVIII-lea care este considerat de unii părintele misiunii moderne, L-a văzut pe Dumnezeu şi a lăsat scaunul cizmarului ca să plece în India. David Livingstone L-a văzut pe Dumnezeu şi a lăsat totul în urmă în Anglia ca să devină misionar şi explorator, urmându-L pe Domnul prin cele mai dese jungle ale Africii în secolul al XIX-lea. Şi sunt efectiv mii de oameni care au avut viziuni ale Lui Dumnezeu şi astăzi Îi slujesc în cele mai îndepărtate părţi ale pământului, căutând evanghelizarea oportună a celor pierduţi. Dr. Pardington

Este foarte neobişnuit să existe linişte deplină într-un suflet, pentru că Dumnezeu aproape în permanenţă ne şopteşte ceva. Şi ori de câte ori sunetele lumii descresc în sufletul nostru, auzim ce ne şopteşte Dumnezeu. Da, El continuă să ne şoptească, dar deseori nu-L auzim din cauza zgomotului şi a distracţiilor provocate de paşii grăbiţi ai vieţii noastre. Frederick William Faber

Vorbeşte, Doamne, în această linişte,
Căci eu Te aştept;
Linişteşte-mi inima ca să asculte
În nădejde.

Vorbeşte, o, Stăpâne binecuvântat,
În această oră liniştită;
Lasă-mă să-Ţi văd faţa, Doamne,
Să simt atingerea puterii Tale.

Căci cuvintele pe care le spui Tu,
„Sunt viaţă“, în adevăr;
Pâine vie din cer,
Hrăneşte acum duhul meu!

Vorbeşte, căci robul Tău ascultă!
Nu tăcea, Doamne;
Sufletul meu pe Tine Te aşteaptă
Pentru cuvântul Tău dătător de viaţă!

*

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

18 SEPTEMBRIE

Iată, ce plăcut şi ce dulce este să locuiascăfraţii împreună!

Ps. 133:1

Dacă am avut clipe intime de comuniune cu Domnul Hristos şi cu fraţii atunci versetul de mai sus este foarte măreţ. Noi primimbinecuvântările dacă suntem în strânsă legătură frăţească şi trăim în pace unii cu alţii. Dacă nu se găsesc aceste lucruri la noi nu ne putem aştepta ca Domnul să ne binecuvinteze. în astfel de momente avem numai pierderi de înregistrat de aceea avem dorinţa de a scoate în relief versetul citat mai sus. Dacă dăruim locul care se cuvine Domnului Isus noi vom locui în plăcere şi în fericire laolaltă. El trebuie să fie centrul vieţii noastre a fiecărui creştin în parte dar şi centrul Adunării Sale.Intenţia Duhului Sfânt este de a ridica ochii noştri spre Persoana măreaţă a Domnului. In vremurile din urmă a harului, duşmanul luptă cu toate puterile pentru a distruge pacea între sfinţii şi prea iubiţii Tatălui.Adesea lucrurile mici au făcut ravagii mari. „Prindeţi-ne.. .vulpile mici care strică viile.” (Cânt. Cânt. 2.15). Mulţumim Domnului pentru pacea din ţară şi pentru libertatea care o avem. Dar această stare o foloseşte vrăjmaşul pentru operaţiuni distructive în rândul credincioşilor. În timpul prigoanei, şi în necazuri credincioşii se alipesc mai mult de Domnul lor şi ţin mai mult laolal tă, dar în timpul bunei stări duşmanul are o acţiune uşoară pentru a aduce dezbinări şi împotriviri în sânul credincioşilor. Noi putem vorbi foarte bine despre legătura frăţească. Dar să ne ferim ca aceasta să devină o formă exterioară. Aceasta duce la formalism şi la desfinţarea unei lucrări sfinte. Noi beneficiem de această legătură plăcută şi dulce împreună cu fraţii în măsura cum ştim să ne păzim şi în modul cum vom veghea în apropierea Domnului.E de plâns să vezi că atâţia merg pe drumul bătătorit al căii largi a unui creştinism de nume nearătând deloc trăsăturile iubirii sau ale sfinţeniei în purtarea lor. Să fugim de o astfel de mărturisire lumească!

 *

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

18 SEPTEMBRIE

Doamne, pentru Colegiu mă rog: umple-l azi cu prezenţa şi mântuirea Ta din sala cea mai de sus până la subsol. Binecuvântează cu vigoare şi cu forţă pe plan mental şi spiritual.

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

18  Septembrie

Ştiu că aceasta mi se va întoarce spre mântuire, prin cererea voastră şi prin ajutorul Duhului Lui Isus Hristos.

Filipeni 1.19

Pavel vorbeşte despre încrederea pe care o avea că aceasta, adică atacul vrăjmaşului asupra evangheliei, avea să se întoarcă spre mântuirea lui, prin rugăciune şi prin ajutorul Duhului Lui Isus Hristos. La ce mântuire se referă el aici? Nu este vorba de mântuire în sensul eliberării de vină şi de pedeapsa veşnică. Cu privire la aceasta, apostolul Pavel nu avea nicio îndoială şi nu avea nevoie de rugăciunile altora pentru el. Eliberarea de vina păcatelor şi de pedeapsa veşnică este darul Lui Dumnezeu în Hristos Isus. Suntem mântuiţi o dată pentru totdeauna prin lucrarea împlinită la cruce. La această mântuire nu se poate adăuga nimic. Credincioşii sunt mântuiţi şi în siguranţă pentru totdeauna, în Hristos. „Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus” (Romani 8.1).

În Noul Testament, mântuirea mai are două semnificaţii. Există acel aspect al mântuirii care se va împlini atunci când Domnul Isus va veni din nou – „Am fost mântuiţi în speranţă” (Romani 8.24). Mai este şi aspectul mântuirii prezente, de care cel credincios are nevoie zi de zi, în călătoria lui către cer. În mijlocul încercărilor, ispitelor, dificultăţilor şi pericolelor, este necesară biruinţa asupra acestor lucruri, pentru ca Numele Lui Hristos să fie înălţat şi glorificat. Mântuirea pe care o avem în Hristos trebuie să fie manifestată prin Hristos, în mod practic.În vederea acestei mântuiri dorea apostolul rugăciunile filipenilor; pentru aceasta, el avea nevoie, ca şi noi, de ajutorul Duhului. Cu siguranţă că nu avea nevoie, aşa cum susţin unii în mod greşit, de un nou botez cu Duhul. Duhul Sfânt locuieşte în credincios, iar dacă inima lui este preocupată cu Hristos şi controlată de El, ajutorul Duhului nu va lipsi. Prin urmare, aşteptarea şi nădejdea apostolului erau că nu va fi dat de ruşine, ci că va birui în toate aceste împrejurări. Hristos avea să fie preamărit în trupul său, fie prin viaţă, fie prin moarte. ( Gaebelein)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

 18 Septembrie

Noi ştim că legea este bună dacă cineva o întrebuinţează bine.

1 Tim.1:8.

Eu mă bucur de lege pentru că prin ea putem recunoaşte starea noastră păcătoasă, pierdută şi ne conduce la Isus; legea este deci îndrumătorul nostru spre Hristos. Prin credinţă în Domnul Isus suntem îndreptăţiţi şi ştim că Legea nu este împotriva celor drepţi ci împotriva nelegiuiţilor, a celor fără Dumnezeu şi păcătoşi, a tuturor acelora care se împotrivesc învăţăturii sănătoase. Legea judecă şi cei care o încalcă au parte de blestem. Aceştia sunt aceia, care nu cred cu adevărat în Domnul Isus, ci doar cu vorba. Ei fac parte dintre cei neascultători, fără Dumnezeu şi păcătoşi. Conform Scripturii cei care rămân în păcatele lor nu vor avea parte de mântuire căci nu sunt sfinţi şi nici duhovniceşti. Scriptura nu-i mai numeşte pe copiii Lui Dumnezeu păcătoşi niciodată, şi apostolul Pavel ne spune în Rom.5:8: “Dar Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.” Se poate că un copil a lui Dumnezeu să mai greşească sau să cadă în ispită. Dar datorită acestui fapt el nu este numit de Scriptură: păcătos. Există numai păcătoşi şi îndreptăţiţi şi altă categorie nu este pe pământ. Păcătoşii mor în păcatele lor dacă nu primesc mântuirea prin har, iar cei drepţi moştenesc Împărăţia cerurilor. Vedem în versetul 9 şi în toată Scriptura, căci cei neascultători nu moştenesc împărăţia cerurilor. “Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El Însuşi este neprihănit.”(I Ioan 3:7). Isus a venit ca să distrugă lucrările Satanei şi pentru ca noi să avem viaţă din belşug Și prin cunoaşterea puterii Sale Dumnezeieşti ne-au fost dăruite toate lucrurile pentru a umbla într-un chip vrednic de Dumnezeu.

 *

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

18 Septembrie

1 Cronici 28.11-21

Acum, în mod solemn, David îi predă fiului său, Solomon, tot ceea ce a pregătit pentru casa lui Dumne­zeu. Să ne gândim la acea sublimă declaraţie din Evan­ghelie: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna Lui” (Ioan 3.35).Începând cu porticul templului şi până la cel mai mic pocal, totul devine subiect al instrucţiunilor precise şi în detaliu. Priceperea cu privire la acestea îi fusese dată lui David în scris, prin mâna Domnului peste el (v. 19). Ca să-şi comunice gândurile Sale, Dumnezeu S-a folosit de scriitori inspiraţi. Cele şaizeci şi şase de cărţi ale Bibliei au fost scrise de patruzeci de autori foarte diferiţi, într-o perioadă de aproximativ o mie şase sute de ani. Dar unul şi acelaşi Duh a dictat toate paginile Cărţii Sfinte. Să nu uităm niciodată când le citim că Dumnezeu este Acela care ne vorbeşte prin ele.

Capitolul se încheie cu încă un cuvânt al tatălui pentru fiul său. Solomon aprimit tot ce îi era necesar. Acum este vremea ca el să acţioneze contând pe ajutorul Dom­nului. Şi noi am primit mult; vine timpul când este ne­cesar săacţionăm în acord cu ceea ce Domnul aşteaptă de la fiecare dintre noi! Într-o zi va trebui să dăm socoteală de tot ceea ce – din timiditate sau din lenevie -am neglijat să împlinim.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

 TE STRESEAZĂ BANII? (2)

„Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică”

2 Timotei 1:7

Pentru a învinge teama financiară, trebuie să faci următoarele lucruri: 1) Află de unde-ti vine teama. Dacă nu te cheamă Bill Gates, ai şanse să trăieşti un oarecare grad de frică financiară. Dar când teama devine starea ta de spirit permanentă, ceva e greşit; e timpul să scoţi lucrurile la iveală. Teama poate fi ereditară, fiind transmisă din generaţie în generaţie. Ea te poate prinde într-o capcană din care cu greu mai poţi scăpa. Dar se poate! Ghedeon a sfărâmat altarul unde familia lui s-a închinat la idoli timp de generaţii  şi familia s-a supărat pe el pentru aceasta (Judecători 6:25-30). Dar Ghedeon ştia că pentru a fi biruitor în viaţă, trebuie să se încreadă în Dumnezeu. 2) Treci peste eşecurile tale din trecut. Ai făcut investiţii nerentabile şi acum îţi este frică să-ţi mai asumi riscuri? Pui bani la ciorap de teama eşecului din viitor? lată cum stau lucrurile: nu-ţi asumi riscuri, nu câştigi nimic! În fotbal, jucătorii care înscriu cele mai multe goluri sunt deseori cei ce ratează cel mai mult. Dar ei continuă să încerce, întrucât dacă nu şutează la poartă, nu câştigă. Un hambar plin cu seminţe nu produce recoltă. Mai mult, când fermierul împrăştie sămânţa, seceta, îngheţul şi bolile îl pot distruge. Cu toate acestea, dacă nu împrăştie sămânţa, eşecul e garantat. Înţelegi ideea? 3) Anticipează bunătatea lui Dumnezeu. Pe măsură ce îmbătrâneşti simţi aversiune faţă de riscuri şi eşti mai înclinat să cauţi un loc sigur. E de la sine înţeles, dar nu poţi lăsa ca teama să-ţi controleze viaţa. David a scris: „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele” (Psalmul 23:6). Când bunătatea Lui Dumnezeu e lucrul la care speri – bunătatea lui Dumnezeu e ceea ce vei primi în mod sigur!

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

18 septembrie

Text: 2 Timotei 1:1-7

INFLUENTA VIEŢII TALE ASUPRA ALTORA

…îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta, Lois…  

2 Timotei 1:5

Tânărul Timotei a beneficiat de influenţa evlavioasă a bunicii şi a mamei care i-au modelat o „credinţă neprefăcută” şi i-au dat cunoştinţele Scripturii (2 Timotei 3:15). A fost de asemenea, afectat profund de viaţa, învăţăturile şi încurajările apostolului Pavel. Chiar şi după ce au murit cu toţii, influenţa bunicii, a mamei şi a apostolului Pavel a rămas în viaţa lui Timotei, care a transmis altor bărbaţi şi femei minunatele adevăruri ce i-au fost încredinţate. Şi noi putem lăsa impresii care să transforme o viaţă, mult mai tirziu,după plecarea noastră. Există oameni care chiar acum sunt în cer şi care au avut un impact ce dăinuie şi azi în viaţa mea. Unul dintre aceşti bărbaţi este fostul meu profesor de Vechiul Testament din seminar, doctorul Leon Wood. El a trăit o viaţă de erudit, auto-disciplinată şi devotată, în întregime lui Dumnezeu. Învăţătura sa a fost întotdeauna adevărată şi inspiratoare. Dar cel mai mare impact în viaţa mea a fost integritatea sa personală, credinţa şi reverenţa sa înaintea Domnului. Influenţa doctorului Wood continuă, nu numai prin cărţile sale, dar în, şi prin studenţii ale căror vieţi au fost atât de profund influenţate de el.

Nu toţi putem fi profesori de seminar. Dar toţi putem să ne dăm toată silinţa să trăim astfel ca munca noastră, credinţa şi mărturia noastră să continue după ce noi vom trece. Să demonstrăm altora realitatea existenţei lui Dumnezeu şi a bucuriei de-a fi creştini. Apoi, prin harul Lui Dumnezeu, următoarea generaţie va cunoaşte puterea care dăinue a vieţii noastre.                                    D.C.E.

Ai o singură viaţă, trăieşte-o bine,

Sus să porţi făclia pururi luminînd.

Veşnicia poate numai îţi va spune

Ce mare-i raza de viaţă dăruind.    Miller

Dacă vrei ca influenţa ta să rămână, pune-L pe Isus pe primul loc în viata ta.

 *

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 18 Septembrie 2015

… pe când eram noi încă fără putere, Hristos … a murit pentru cei nelegiuiți.

Romani 5:6

Criza financiară – fără sfârșit?

Deci, totuși nu este nicio speranță? Ba da, este! Într-adevăr, păcatul îl împiedică pe om să aibă o legătură normală cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu a găsit o soluție pentru problema noastră: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică“ (Ioan 3.16).

Fiul Lui Dumnezeu, Isus Hristos, a devenit om. Calea vieții Sale a fost marcată de smerenie adevărată; dar apoi și de desconsiderare și de împotrivire plină de ură din partea tovarășilor Săi. Această cale L-a condus la crucea de la Golgota, unde El a murit pentru păcătoși.

Pe această cruce, El S-a adus ca jertfă Lui Dumnezeu. Și Dumnezeu a primit această jertfă. Ca dovadă, El L-a înviat pe Fiul Său din morți. Și pe baza acestei lucrări de mântuire, Dumnezeu poate să ierte pe orice om care e gata să-și recunoască cu sinceritate păcatele. El promite: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Romani 10.13). „Cine le mărturisește [fărădelegile] și se lasă de ele capătă îndurare“ (Proverbe 28.13).

Aceste cuvinte din Biblie reprezintă o ofertă cu valoare veșnică. Cine o acceptă în credință, este împăcat cu Dumnezeu.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI 
Dimineaţa şi Seara

18 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Galateni 5:25

Cele mai importante două lucruri din religia noastră sfântă sunt trăirea prin credinţă şi umblarea în credinţă. Cel care le înţelege corect nu este departe de a fi expert în practicarea teologiei, fiindcă ele sunt puncte vitale pentru un creştin. Nu o să găseşti niciodată credinţă adevărată fără evlavie adevărată; pe de altă parte, nu vei găsi niciodată o viaţă sfântă care să nu se „întemeieze pe credinţa vie, bazată pe neprihănirea Lui Christos”. Vai de cei care caută să aibă una fără cealaltă!

Sunt unii care cultivă credinţa şi uită sfinţenia; ei pot să fie tari în ortodoxie, dar vor primi o mare condamnare, pentru că „înabuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani 1:18). Sunt alţii care se luptă pentru sfinţirea vieţii, dar leapădă credinţa, ca fariseii din vechime, despre care învăţătorul a spus că sunt morminte văruite. Noi trebuie să avem credinţă, fiindcă ea este temelia; trebuie să avem sfinţenia vieţii, fiindcă aceasta este suprastructura.

La ce îi foloseşte temelia unei clădiri unui om prins de furtună? Poate să se ascundă în ea? Are nevoie de o casă care să-l acopere, dar şi de o temelie pentru casă. Noi avem nevoie de clădirea vieţii spirituale dacă vrem să avem mângâiere în ziua îndoielii. Dar nu căutaţi să trăiţi o viaţă sfântă fără credinţă, fiindcă aceasta înseamnă să ridici o casă care nu-şi permite să te adăposteşti tot timpul în ea, pentru că nu are temelia pe stâncă.

Puneţi împreună credinţa şi viaţa sfântă, şi, ca două picioare ale unui pod, ele vor face evlavia să reziste. Ca lumina şi căldura, care vin de la acelaşi soare, sunt pline amândouă de binecuvântări. Asemeni celor doi stâlpi din templu, sunt înălţate pentru slavă şi pentru frumuseţe. Ele sunt două şuvoaie din fântâna harului, două lămpi cu foc sfânt, doi măslini udaţi de grija cerului. O Doamne, dă-ne viaţă lăuntrică astăzi, şi ea se va descoperi spre slava Ta.

18 SEPTEMBRIE
Seara

Şi ele vin după Mine.

loan 10:27

Noi trebuie să-L urmam pe Domnul fără şovăire, aşa cum îşi urmează oile păstorul, fiindcă El are dreptul să ne conducă unde îi place. Noi nu suntem ai noştri; noi suntem „cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6:20). De aceea, să recunoaştem drepturile sângelui răscumpărător. Soldaţii îşi urmează căpitanul, şi slujitorul îşi ascultă stăpânul.

Noi nu suntem sinceri profesiunii noastre de credinţă ca urmaşi ai Lui Christos, dacă punem la îndoială poruncile Domnului şi Conducătorului nostru. Supunerea este datoria noastră; curiozitatea este nebunia noastră. Domnul poate să ne spună adesea, aşa cum i-a spus lui Petru: „ce-ţi pasă ţie? Tu vino după Mine!” (loan 21:22). Oriunde ne-ar conduce Isus, El merge înaintea noastră. Chiar dacă nu ştim unde mergem, ştim cu cine mergem. Cu un asemenea Tovarăş, nu avem de ce să ne temem de primejdiile drumului Călătoria poate fi lungă, dar „braţul Său veşnic” (Deuteronom 33:27) ne va purta până la sfârşit Prezenţa Lui Isus este asigurarea mântuirii veşnice.

Fiindcă El trăieşte, vom trăi şi noi. Noi trebuie să-L urmăm pe Christos în simplitate şi credinţă, fiindcă toate cărările pe care ne duce El se termină în slavă şi nemurire. Este adevărat că nu sunt cărări uşoare. S-ar putea ca ele să fie acoperite cu spinii încercărilor, dar ne conduc la „cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” (Evrei 11:10).

Toate cărările Domnului sunt îndurare şi credincioşie, pentru cei ce păzesc legământul şi poruncile Lui” (Psalmi 25;10). Să ne punem toată încrederea în Domnul. Ştim că, în bogăţie sau necaz, în boală sau sănătate, în popularitate sau dispreţ, scopul Său se va împlini întotdeauna. Acest scop va fi binele desăvârşit pentru orice moştenitor al harului. Vom vedea că este bine să mergem pe culme cu Isus. Când ploaia şi zăpada ne bat în faţă, dragostea Lui ne va face mai binecuvântaţi decât cei care stau acasă în faţa focului lumii. In gura leilor sau în ghearele leopardului, te vom urma, Prea Iubitul nostru. Scump Isus, condu-ne, şi noi vom alerga după Tine,

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

 18 SEPTEMBRIE

Ispitirea Lui şi ispitirea noastră

Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi. Dar fără păcat.

Evrei 4:15

Până când nu ne naştem din nou, singurul fel de ispită pe care o înţelegem este cea menţionată de Iacov: „Fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuşi şi momit.” Dar, prin regenerare, suntem ridicaţi într-o altă sferă, unde avem de făcut faţă altor ispite, de exemplu, ispite ca cele cu care s-a confruntat Domnul.

Ispitele Lui Isus nu găsesc ecou în noi, ele nu sunt specifice raţiunii noastre umane. Ispitele Domnului nostru şi ale noastre se află în sfere diferite până când nu ne naştem din nou şi devenim fraţii Lui. Ispitele Lui Isus nu sunt cele ale omului, ci sunt ispitele Lui Dumnezeu ca Om. Prin regenerare, Fiul Lui Dumnezeu ia chip în noi şi în viaţa noastră fizică. El are acelaşi cadru pe care l-a avut când era pe pământ.

Satan nu ne ispiteşte ca să facem lucruri rele; el ne ispiteşte pentru a ne face să pierdem ceea ce am primit prin regenerare, adică posibi­litatea de a avea valoare înaintea Lui Dumnezeu. El nu caută să ne ispitească să păcătuim, ci caută să ne schimbe perspectiva; şi numai Duhul Lui Dumnezeu poate detecta aceasta ca fiind o ispită a diavolului.

Ispita înseamnă încercarea ataşamentului faţă de posesiunile spirituale de către o putere străină. Asta explică ispitirea Domnului nostru. După ce Mântuitorul Isus, prin botezul Lui, a acceptat misiunea de a purta păcatele lumii, a fost imediat pus de Duhul în “maşina de testat”‘ a diavolului. Dar El n-a obosit; a trecut prin ispită „fără păcat” şi Şi-a păstrat intacte posesiunile Sale spirituale.

Sursa: Meditații din 14 Calendare, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s