Părtași firii Dumnezeiești

 

H.C.SpurgeonCHARLES H. SPURGEON

MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

16 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Părtaşi firii dumnezeieşti
2 Petru 1:4

Să fii părtaş firii dumnezeieşti nu înseamnă, desigur, să devii Dumnezeu. Acest lucru nu se poate întâmpla. Esenţa dumnezeirii nu poate fi împărtăşită de fiinţele create. Între creatură şi Creator trebuie să existe o prăpastie fixată în respectul esenţei.

Dar, aşa cum primul om Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi noi, prin reînnoirea Duhului Sfânt, suntem făcuţi după chipul Celui Prea înalt într-un sens divin, şi suntem părtaşi firii dumnezeieşti. Suntem prin har, făcuţi ca Dumnezeu. „Dumnezeu este iubire” (1 loan 4:16). Noi devenim iubire: „oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu” (vers. 7). Dumnezeu este adevăr; noi devenim adevăr, şi iubim ceea ce este adevărat. Dumnezeu este bun, şi ne face buni prin harul Său, ca să devenim „cei cu inima curată”, care „îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8). Mai mult, devenim „părtaşi firii dumnezeieşti” într-un sens mai înalt — de fapt, într-un sens cât se poate de înalt, devenim absolut divini. Nu devenim noi mădulare ale trupului lui Christos? Da, acelaşi sânge care curge în cap curge şi în mână, şi aceeaşi viaţă care îl impulsionează pe Christos impulsionează şi poporul Său, fiindcă „voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). De parcă nu ar fi destul, suntem şi căsătoriţi cu Christos. El s-a legat de noi prin legământul dreptăţii şi credincioşiei, şi cel care se uneşte cu Domnul devine un singur trup cu El. O, minunat mister! Noi îl privim, dar cine l-ar putea înţelege? Una cu Isus – mai aproape de El decât mlădiţa de butuc, suntem o parte a Domnului, a Mântuitorului şi Răscumpărătorului nostru! În timp ce ne bucurăm de acest lucru, să ne amintim că cei care sunt făcuţi „părtaşi firii dumnezeieşti” vor manifesta relaţia lor înaltă şi sfânta în părtăşia cu ceilalţi. Din umblarea lor zilnică şi vorbirea lor, va fi evident că ei au „fugit de stricăciunea care este în lume, prin pofte ” (2 Petru 1:4). O, dă-ne mai multă sfinţenie divină!

 

16 SEPTEMBRIE
Seara

Oare o mare sunt eu, sau un balaur de mare, de-ai pus strajă în jurul meu?

Iov 7:12

Ciudat că Iov l-a întrebat aşa ceva pe Dumnezeul El se simţea prea neînsemnat ca să fie atât de păzit şi vegheat, şi spera că nu era atât de neascultător încât să o merite. Întrebarea era firească din partea unui om înconjurat de nenorociri insuportabile. Cu toate acestea, întrebarea este pusă în aşa fel încât să capete un răspuns umilitor. Este adevărat că omul nu este o mare, dar este măi tulburător şi mai neascultător decât marea. Marea îşi respectă marginile. Nu trece de limitele ei, chiar dacă limita este o plajă de nisip. Puternică cum este, ascultă divinul „până aici” (Iov 38:11). Chiar şi atunci când urlă în mijlocul furtunii, ea respectă cuvântul lui Dumnezeu. Insă omul încăpăţânat înfruntă cerul şi apasă pământul. Nu există limite pentru mânia lui răzvrătită. Marea, ascultând luna, vine şi se retrage cu o continuă regularitate, şi prin aceasta demonstrează o ascultare activă, dar şi pasivă. Numai omul trece de domeniul lui. El doarme la datorie, leneş atunci când ar trebui să fie activ. El nu va veni şi nici nu va pleca la porunca divină, ci va prefera să facă ce nu trebuie şi să lase nefăcut ceea ce i se cere. Fiecare picătură din mare, orice fărâmă de spumă, orice scoică şi orice pietricică simte puterea lui Dumnezeu, şi se mişcă de îndată. Dacă firea noastră ar avea a mia parte din ascultarea lor! Din zilele părinţilor noştri, şi din zilele proorocilor, marea a rămas unde era, izbindu-se de aceleaşi stânci, cu acelaşi zgomot. Ştim unde să o găsim. Ea nu îşi uită patul, şi vuietul ei neîncetat nu se schimbă. Dar omul unde este — omul uşuratic, plin de deşertăciune? Poate înţeleptul să ghicească prin ce nebunie va fi înşelat în ascultare? Avem nevoie de mai multă pază decât marea, fiindcă suntem mult mai răzvrătiţi. Doamne, condu-ne spre gloria Ta. Amin.

 

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

 16 SEPTEMBRIE

Roagă-te lui Dumnezeu în taină

Ci tu, când te rogi, intră în odăița ta, închide usa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.Matei 6:6

Ideea centrală în domeniul religiei este să-ţi aţinteşti privirea la Dumnezeu, nu la oameni. Să nu ai ca motivaţie dorinţa de a fi cunoscut ca om al rugăciunii. Caută-ţi o „cămăruţă” în care să te rogi. închide uşa şi vorbeşte cu Dumnezeu în ascuns. Să nu ai o altă motivaţie decât aceea de a-L cunoaşte pe Tatăl tău din cer. Este imposibil să ai o viaţă de ucenic fără un timp anume de rugăciune in ascuns.„Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe…” (v. 7). Dumnezeu nu este niciodată impresionat de zelul nostru în rugăciune. El nu ne aude pentru că ne rugăm cu zel, ci numai pe baza Răscumparării. Rugăciunea nu înseamnă doar a primi lucruri de la Dumnezeu, aceasta este o formă elementară de rugăciune; rugăciunea înseamnă a ajunge într-o comuniune perfectă cu Dumnezeu. Dacă Fiul lui Dumnezeu a luat chip în noi prin regenerare. El va trece dincolo de gândirea noastră naturală şi ne va schimba atitudinea faţă de lucrurile pentru care ne rugăm.„Cine cere capătă” (Matei 7:8). Noi rostim rugăciuni pioase în care voinţa noastră nu este implicată, iar după aceea spunem că Dumnezeu nu ne-a răspuns; de fapt. noi n-am cerut nimic. „Cereţi orice veţi vrea” (loan 15:7), a spus lsus. A cere înseamnă a ne implica voinţa. Ori de câte ori lsus a vorbit despre rugăciune, El a asemănat-o cu simplitatea măreaţă a unui copil; noi venim cu atitudinea noastră critică şi spunem: „Da, dar..,” lsus a spus: Cereţi. Dar să nu uităm că trebuie să-I cerem lui Dumnezeu lucruri care se potrivesc cu Dumnezeul pe care L-a revelat lsus Hristos.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

16 SEPTEMBRIE  

“La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid şi s-au întărit valurile în mijlocul mării.”

EXODUL 15:8

Cântarea lui Moise este un cântec de război şi de slavă în care fiecare frază mărturiseşte despre puterea Lui Dumnezeu triumfând asupra unui vrăjmaş teribil. Domnul ne este prezentat aici ca un Războinic viteaz, nimicind toată puterea lui Faraon şi croind poporului Israel un drum prin mare.În spatele greutăţilor şi a piedicilor, creştinul care umblă cu Dumnezeu trebuie să deosebească vrăjmaşul şi puterile întunericului care se împotrivesc la orice înaintare, la orice ofensivă şi la orice activitate pentru Dumnezeu.Dumnezeu ştie să îngrămădească apele care ar vrea să ne înece; curenţii care ar vrea să ne tragă, El îi opreşte şi-i face ca un zid; şi valurile care ameninţă să ne ia “El le împietreşte în mijlocul mării”. Ceea ce ar vrea vrăjmaşul să folosească ca să ne oprească, Dumnezeu le foloseşte negreşit ca să-Şi arate puterea Sa şi să răsplătească credinţa noastră. Dacă a fost vreodată o situaţie fără ieşire, a fost într-adevăr aceea a copiilor lui Israel: înaintea lor era Marea Roşie, şi în spatele lor egiptenii! Dar cuvântul “imposibil” nu există în vocabularul celui credincios. Dacă îl lasă să intre în duhul său, este de-acum biruit, şi-a predat deja armele în mâna vrăjmaşului.Ce facem noi în faţa curenţilor puternici şi a forţei valurilor care ar vrea să ne târască? Dumnezeu le îngăduie pentru ca credinţa noastră să se trezească şi să chemăm Numele Domnului care îşi va întinde braţul Său puternic şi cu siguranţă ne va croi un drum acolo unde vrăjmaşul ne-a încolţit.Să lăsăm în mâinile Lui apele, curenţii şi valurile şi să nu acceptăm gândul că o izbăvire din partea Lui este imposibilă! Dar facem noi aşa? De câte ori nu ne-a cuprins deznădejdea când nu vedeam o ieşire din impasul prin care treceam! Să nu uităm însă că la Dumnezeu nu este nimic cu neputinţă. “Ştiu că Tu poţi totul…” (Iov 42:2).Domnul ne spune să pornim, să înaintăm în faţa vânturilor împotrivitoare şi credinţa va face să strălucească slava lui Dumnezeu. Atunci vom cânta împreună cu Moise: “Domnul este tăria şi temeiul cântărilor mele de laudă; El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El îl voi lăuda” (Ex.l5:2).Un bătrân credincios spunea odată că până şi necazurile pe care ni le-am făcut singuri prin nebunia noastră, sunt pentru Domnul nostru o pricină de a-Şi exercita dragostea Lui dacă le aruncăm asupra Lui după ce ne-am judecat singuri. Când ni se pare că un răspuns sau o izbăvire întârzie, să căutăm pricina întâi la noi!

 *

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

16 septembrie

RĂSPLATA ESTE SIGURĂ

Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

    Matei 10.42

     Sigur că pot foarte bine să fac măcar acest lucru: să fac o faptă bună faţă de slujitorul lui Dumnezeu. Domnul ştie că eu îi iubesc pe toţi şi că socotesc ca o cinste pentru mine să pot spăla picioarele ucenicilor Lui. Pentru dragostea învăţătorului, îi iubesc pe ucenicii Săi.Ce bunătate arată Domnul Isus, că ţine seama de o faptă atât de neînsemnată: să dai numai un pahar de apă rece! Este un lucru care este cu putinţă să fie făcut, oricât ar fi cineva de sărac; este o faptă uşoară pentru mine, oricât ar fi de smerită starea mea pământească, şi o voi face cu bucurie. Oricât ar fi de mică, Domnul ţine seamă de această faptă, mai ales când este vorba de unul din ucenicii Săi. El nu se uită nici la preţul lucrării, nici la pricepere sau cantitate, dar vede gândul care te-a mânat să faci lucrarea. Ceea ce facem noi pentru un ucenic, pentru că este ucenic al Domnului, El ţine seama şi răsplăteşte. El nu răsplăteşte fapta după meritul nostru, ci după bogăţiile harului Său.Eu dau de băut un pahar de apă rece şi El îmi dă să beau din apa Sa vie. Eu fac acest lucru pentru unul din ucenicii Săi şi El mă primeşte ca pe unul dintre ei.Isus găseşte o îndreptăţire pentru dărnicia Sa, în chiar faptul că harul Său m-a condus să fac ce am făcut şi El mărturiseşte că răsplata mea nu se va pierde.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

16 SEPTEMBRIE

«După aceea m-am uitat şi iată că era o mare gloată pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului.»

APOCALIPSA 7:9

Ultima carte a Bibliei ne revelează dumnezeirea Mielului. Acolo vedem poziţia finală a Mielului înaintea lui Dumnezeu. Aproape nicăieri în Apocalipsa Mielul nu lipseşte de la tronul Său: «şi strigau cu glas tare şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care stă pe scaunul de domnie, şi a Mielului!”» (Apoc. 7,10) sau «Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului» (Apoc. 22,1). Aşadar Cristos ni Se descoperă ca fiind centrul dumnezeirii pentru toată eternitatea. Nu există viaţă veşnică decât prin credinţa în jertfa Mielului lui Dumnezeu: «Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în Cartea Vieţii Mielului» (Apoc. 21,27). Aşadar Dumnezeu a dat Mielului dreptul de a-Şi alege sfinţii. Numai cei care prin naşterea din nou primesc natura divină a Mielului vor putea să Îl vadă: «Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că îl vom vedea aşa cum este.» (1 loan 3,2). Ce minunat şi totuşi cât de cutremurător este mesajul Mielului!

*

IZVOARE IN DEŞERT

16 Septembrie

Ascunde-te lângă pârâul Cherit.

(1 Împăraţi 17:3)

Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să înveţe valoarea părţii ascunse a vieţii. Omul care urmează să slujească într-o poziţie înaltă înaintea altora trebuie totodată să ia o poziţie smerită înaintea Dumnezeului său. Să nu fim surprinşi dacă Dumnezeu ne spune câteodată: „Copile drag, ai avut destul din acest pas grăbit, din această agitaţie şi publicitate. Acum vreau să mergi şi să te ascunzi – „ascunde-te lângă pârâul Cherit“ de boală, de necazuri, sau într-un loc de solitudine totală, din care mulţimile au plecat“. Şi fericit este omul care poate să-I răspundă Domnului: „Voia Ta este şi a mea. De aceea alerg să mă ascund în Tine. «Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău: să alerg la adăpostul aripilor Tale» (Psalmul 61:4)“.Orice suflet neprihănit care doreşte să exercite o mare influenţă asupra altora, trebuie mai întâi să-şi câştige puterea dintr-un „pârâu Cherit“ ascuns. Dobândirea puterii spirituale este imposibilă dacă nu ne ascundem de alţii şi de noi înşine lângă un pârâu adânc din care putem sorbi puterea eternului Dumnezeu. Fie ca vieţile noastre să fie asemenea vegetaţiei seculare care a absorbit puterea din strălucirea soarelui şi acum dă înapoi energie după ce a devenit cărbune. Lancelot Andrews, un episcop al bisericii engleze şi unul din traducătorii Bibliei King James din 1611, a experimentat „pârâul lui Cherit“, în care petrecea cinci ore în fiecare zi în rugăciune şi devoţiune faţă de Dumnezeu. John Welsh, un contemporan al lui Andrews, şi un presbiterian care a fost închis pentru credinţa lui de către James al VI-lea al Scoţiei, avea şi el „pârâul“ lui. El considera ziua irosită dacă nu petrecea opt până la zece ore singur în comuniune cu Dumnezeu. „Pârâul“ lui David Brainerd erau pădurile Americii de Nord pe când slujea ca misionar pionier printre indienii americani în secolul al XVIII-lea. Şi Christmas Evans, un predicator de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a avut lungile şi singuraticele lui călătorii pe dealurile Ţării Galilor. Privind înapoi la epoca binecuvântată din care începem să datăm secolele, vedem că sunt multe „pârâuri“ remarcabile. Insula Patmos, singurătatea închisorilor romane, deşertul Arabiei, şi dealurile şi văile Palestinei sunt toate la fel de memorabile ca acelea experimentate de oamenii care au format lumea noastră modernă.

Domnul nostru Însuşi a trăit lângă „pârâul Său Cherit“ în Nazaret, în pustiul Iudeii, în mijlocul măslinilor din Betania, şi în singurătatea cetăţii din Gadara. Deci nici unul dintre noi nu este scutit de o experienţă a „pârâului“, în care sunetul vocilor umane este înlocuit de apele tăcerii care curg din tronul lui Dumnezeu, şi în care gustăm dulceaţa şi sorbim puterea unei vieţi „ascunse cu Hristos în Dumnezeu“ (Coloseni 3:3).                  din Ilie, de F. B. Meyer

*

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

16 SEPTEMBRIE 

El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă.

2Tim. 1,9.

Cercetăm acest cuvânt aşa de măreţ pentru credincios care spune: ne-a mântuit.” Prin aceasta se arată o lucrare bine definită. Noi toţi eram odinioară în rândurile celor care merg spre pierzare, dar azi Dumnezeu poate să privească la mii şi mii de oameni care, prin sângele Domnului au fost mântuiţi. Odinioară am fost duşmani, dar acum suntem împăcaţi prin moartea lui Hristos (Rom. 5.10), odinioară eram împovoraţi cu vinovăţie iar acum avem păcatele iertate. Acum SUNTEM „neprihăniţi” „sfinţi”,„copii ai lui Dumnezeu” „moştenitorii lui Dumnezeu şi moşteni torii lui Hristos.” Fericit popor! Făcuţi plăcuţi în faţa lui Dumnezeu în Prea Iubitul Tatălui – aşa călătorim. Iar Marele Preot, prin care ne apropiem de Dumnezeu şi care ne-a mântuit pe deplin, se preocupă de noi în faţa lui Dumnezeu. Ce bogaţi sunt copiii lui Dumnezeu, care începând de pe acest pământ pot gusta bucuria lucrurilor măreţe pe care în curând le vor vedea! Câtă mulţumire ar trebui să-I aducem Domnului nostru! De s-ar vedea mai mult această mulţumire prin umblarea noastră în credinţă! Te afli printre cei care se bucură de acest har măreţ, sau stai încă de partea celor care nu cunosc pe Domnul Isus ca Mântuitorul lor personal?

 

ÎN Domnul Isus Hristos…

  • Bogăţiile lui Dumnezeu în Hristos Isus.. .Filip. 4.19
  • Bunătate faţă de noi în Hristos Isus.. .Efes. 2.7
  • învăţaţi în El.. .Efes. 4.31
  • Mângâiere în Hristos.. .Filip. 2.1
  • Puternici în Domnul.. .Efes. 6.10
  • Păziţi în Hristos.. .Filip. 4.7
  • Părtaşi ai făgăduinţei în Hristos Isus.. .Efes. 2.6
  • Slava lui Dumnezeu în Hristos Isus.. .Efes. 3.21
  • Zidiţi împreună în El.. .Efes. 2.22
  • Sfinţi în Isus.. .Filip. 1.1

 *

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

16 SEPTEMBRIE

Doamne, cât de mult Te slăvesc pentru acest Colegiu. Au fost patru ani de frumuseţe unică; acum renunţ la el încredinţat că fac asta ca răspuns la chemarea Ta.

 *

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

16  Septembrie

Când am auzit aceste lucruri, am stat jos, am plâns şi m‑am văitat multe zile. Am postit şi m‑am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor.

  Neemia 1.4

Dumnezeu vrea să fim preocupaţi cu suferinţele şi cu nenorocirile care se abat asupra celor ai Săi. Dacă privim în jur şi vedem cât de fărâmiţat este poporul Lui astăzi, cum să nu ne întristăm? Fiecare dintre noi suferă pierdere în viaţa sa spirituală din pricina stării fărâmiţate a creştinătăţii – „dacă un mădular suferă, toate mădularele suferă împreună cu el” (1 Corinteni 12.26). Apostolul se referă la toate mădularele aflate aici pe pământ. Trupul lui Hristos este întotdeauna văzut ca fiind complet în orice timp pe acest pământ. Suntem astfel privaţi de multe lucruri de care sufletele noastre ar beneficia, fiindcă mulţi creştini cu daruri s‑au plasat în poziţii unde nu putem avea de‑a face cu ei; şi astfel suntem lipsiţi de anumite binecuvântări. Nu spun că Dumnezeu nu Se îngrijeşte de noi, căci Lui Îi face plăcere să pregătească resurse cu care să acopere lipsurile, însă suferim cu adevărat din pricina fărâmiţării creştinătăţii. Partea şi mai tristă este că foarte puţini creştini par să fie îndureraţi de starea divizată a Bisericii.Vedem în persoana lui Neemia un om care suferea din pricina stării nenorocite a poporului lui Dumnezeu. De ce este astăzi Biserica divizată în mii de părţi? Din cauza voinţei proprii şi a răzvrătirii omului – a nesupunerii sale faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Micile grupuri care caută să umble în separare de rău, de ce sunt şi ele fărâmiţate? Din acelaşi motiv: voinţa nezdrobită şi hotărârea de a avea un drum propriu – «Dacă nu se face cum vreau eu, îmi voi face adunarea mea». Acest lucru s‑a repetat mereu şi mereu. Ce trist! Diviziunea este păcat şi nu există nicio scuză pentru ea în Scriptură. Suferim noi din pricina aceasta? Sau spunem: «Un grup este la fel de bun ca altul; nu trebuie decât să alegem». În Luca 22, Domnul nu lasă nimic la latitudinea omului. Acolo El le spune ucenicilor Săi unde să se ducă şi cum să găsească locul dorit de El, şi o face de o asemenea manieră, încât era imposibil ca ei să se încurce. Este El mai puţin preocupat de noi astăzi? H. Brown

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

 “Intr-o zi de Sabat s-a întâmplat că Isus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grâu, le frecau cu mâinile şi le mâncau”.

Luca 6:1.

Fariseii, iarăşi au avut de reclamat. Tot timpul au vrut să-L corecteze pe Mântuitorul, să se dovedească ei ca fiind superiori, deşi Dumnezeu nu era de partea lor, şi n-au putut face nimic. “Pentru ce faceţi ce nu este îngăduit să faceţi în ziua Sabatului?” i-au întrebat pe ucenici. Ucenicii nici de astă dată n-au trebuit să răspundă. Isus a răspuns în locul lor spunând: “Oare n-aţi citit ce a făcut David, când a flămânzit el şi cei ce erau împreună cu el? Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, a mâncat din ele şi a dat şi celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănânce decât preoţii”. Si le zicea: “Fiul Omului este Domn şi al Sabatului”. Dacă privim în detaliu evenimentele, vedem că fariseii erau cei care au nesocotit Sabatul. Când citim în continuare cum au pândit pe Isus, dacă va vindeca bolnavii în ziua Sabatului, pentru a duce dovezi împotriva Lui, atunci se demască ura lor împotriva Lui şi aceasta este cu adevărat nesocotirea Sabatului. Cu astfel de lucruri s-au ocupat aceşti pânditori ai lui Isus. Pe mine mă bucură faptul că Isus a vorbit totdeauna în favoarea ucenicilor. Si El procedează la fel şi astăzi. Dacă suntem traşi la răspundere, El vorbeşte în locul nostru şi prin Duhul Sfânt ne dă cuvântul potrivit la momentul potrivit. Este un proverb care spune: Câştigul de duminică ne curge printre degete.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

16 Septembrie

Text: Psalmul 46

PUTEREA LUI DUMNEZEU, NU A NOASTRĂ

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru…

Psalmul 46:1

Adevărul că Dumnezeu Se îngrijeşte de nevoile noastre stă ca un motto potrivit fiecărui credincios în Domnul Isus Cristos. Chiar în cele mai grele încercări, sfinţii tuturor veacurilor au găsit mângâiere şi spijin în asigurarea că puterea lui Dumnezeu este mai mult decât suficientă pentru a face faţă oricărei adversităţi. Un transatlantic american a înfruntat o furtună deosebit de puternică în timpul traversării Oceanului Atlantic. În timp ce îşi îndeplinea slujba pe punte unul din marinari a fost pur şi simplu măturat şi aruncat în mare. Imediat ceilalţi membrii ai echipajului au lansat alarma: „Om la apă!” Un marinar a luat imediat un colac de salvare şi l-a aruncat peste bord. In câteva momente a simţit o smucitură a funiei cu care era legat colacul. Încercând să străpungă întunericul cu privirea, a strigat omului din valuri: „Ai funia?” A primit un răspuns slab: „Nu, funia mă are pe mine!” Marinarul extenuat îşi trecuse colacul pe sub braţe, dându-şi seama că nu avea puterea necesară să se agate de el.În calitate de creştini, avem de-a face cu furtunile şi încercările vieţii, care adesea ne copleşesc. Ajungem la sfârşitul puterilor. Chiar şi atunci când suntem slabi în credinţă, ori când simţim că nu mai avem credinţă deloc, El ne sprijineşte şi ne ridică din disperarea noastră. Cum ar trebui să-I mulţumim Domnului că nu trebuie să ne ţinem cu toate puterile noastre atunci când valurile durerii şi ale disperării se rostogolesc peste noi! Rezemându-ne pe Domnul şi bizuindu-ne pe promisiunile Cuvântului Lui, putem supravieţui fiecărei crize. Puterea Lui şi nu a noastră, ne este suficientă.                                                                          H.G.B.

Cumplit furtunile vieţii lovesc;
Purtat şi zdrobit, puterea-mi este sfârşită.
Mă bizui atunci pe braţu-I ceresc
Şi-ajutorul ce-mi vine în clipa dorită.     
D.J.D.

 Când nu-ţi mai rămâne nimic decât Dumnezeu, vei descoperi că Dumnezeu este suficient.

 *

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI – Volumul II

1 Cronici 27.1 şi 27.22-34

Capitolul 27 ne învaţă că, odată cu supraveghetorii, sunt necesari şi soldaţii. Ca să ne păstrăm avuţiile, va fi poate necesar să luptăm şi trebuie să fim pregătiţi pentru aceasta.

Versetele 25-31 arată că existau şi alte avuţii, mai puţin nobile decât cele din locul sfânt, dar care trebuia să fie păzite cu tot atâta grijă, pentru că erau bunuri care făceau parte din „averea împăratului” (v.31). Să evaluăm cu atenţie tot ceea ce Domnul ne-a încredinţat. Asemeni acelui stăpân care, plecând, a încredinţat talanţi servi­torilor lui, Domnul a pregătit fiecăruia dintre noi un anumit număr de bunuri sau de aptitudini pentru a le pune în folosul Său (Matei 25.14 …).

Subiectul particular al acestui fragment este munca la câmp. Fie ca aceia dintre cititorii noştri care locuiesc la ţară să nu subestimeze partea pe care Domnul le-a dat-o lor. Ceea ce le este încredinţat poartă numele tot de avuţii sau de „talanţi”. Nu este vorba de a le compara cu ceea ce au primit alţii, ci de a le administra cu credincioşie. Deci, în locul în care am fost aşezaţi, să acţionăm în aşa fel încât, într-o zi, Stăpânul să ni Se poată adresa cu aceste cuvinte de har: „Bine, rob bun şi credincios; ai fost credincios peste puţine, te voi pune peste multe; intră în bucuria domnului tău!”

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

 

 EŞTI RODITOR?

„A venit să caute rod în el, şi n-a găsit” (Luca 13:6)

Domnul Isus a spus: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, şi n-a găsit. Atunci a zis vierului: „lată că sunt trei ani, de când vin şi caut rod în smochinul acesta, şi nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă şi pământul degeaba?” „Doamne” i-a răspuns vierul „mai lasă-l şi anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, şi am să-i pun gunoi la rădăcină. Poate că de acum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia” (v. 6-9). De cât timp îl slujeşti pe Domnul? Care sunt „roadele” vizibile ale slujirii tale? Nu toţi suntem capabili de acelaşi nivel de productivitate. Domnul Isus ne-a învăţat că unii dintre noi avem un potenţial de treizeci, alţii de şaizeci şi alţii de o sută (Matei 13:8). Credinţa şi înzestrările tale sunt cele care determină nivelul productivităţii tale. De pildă, Dumnezeu nu se aşteaptă ca cineva cu capacitatea de treizeci să producă o recoltă de şaizeci. El nu este un stăpân cu care nu se poate discuta. Dar dacă există vreo lecţie pentru noi în această pildă, e că Dumnezeu nu te va lăsa să stai cu mâinile încrucişate şi să nu faci nimic. Cuvintele „îl vei tăia” ne trezesc la realitate. Dumnezeu este răbdător. El va lucra cu tine an de an, încercând să te aducă la un nivel de maturitate spirituală ca să poţi împlini planul Lui pentru care te-a adus în Împărăţia Sa. Dar dacă după toate eforturile Lui refuzi să aduci rod, El va merge în altă parte şi va găsi ceea ce caută, întotdeauna, planurile lui Dumnezeu se vor împlini!

 *

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 16 Septembrie 2015

 … Aceasta este lucrarea Celui Atotputernic, care te va binecuvânta cu binecuvântările cerurilor de sus …

Geneza 49.25

Binecuvântările

Iacov l-a binecuvântat pe Iosif în mod deosebit cu o binecuvântare care mergea așa de departe, încât se întindea „până în creștetul dealurilor veșnice“ (versetul 26). Ne dăm seama că în afară de cazul lui Iuda, Iacov avea în vedere pe unul mai mare decât Iosif. Este vorba de Hristos, care a luat poziția de nazireu pus deoparte pentru Dumnezeu și care a fost încununat, „uns cu un untdelemn de bucurie“, mai presus decât pe tovarășii Săi de slujbă (Psalmul 45.7).Cu mult mai mult decât pe Iosif, arcașii L-au provocat și L-au urât pe Hristos, dar El a rămas tare în suferință și a ieșit biruitor. Iosif a ieșit din temniță pentru a fi înălțat la dreapta lui faraon, pe când Hristos a murit, a înviat și este glorificat la dreapta lui Dumnezeu.Din Hristos cel înălțat în glorie curg toate binecuvântările care întrec binecuvântările promise patriarhilor. Binecuvântările destinate lui Israel, Avraam, Isaac erau binecuvântări pământești. Dar binecuvântările lui Hristos cel înălțat sunt cerești și veșnice.Este și cititorul un beneficiar al acestor binecuvântări veșnice?

Sursa: Meditații primite prin Email

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s