Credinciosule, Domnul este gelos pe dragostea ta!

Dimineata_si_seara_2CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

12 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Domnul este un Dumnezeu gelos

Naum 1:2

Domnul nostru este foarte gelos pe dragostea ta, credinciosule. Te-a ales El? Atunci nu poate îndura ca tu să alegi pe altcineva. Te-a cumpărat El cu sângele Său? Atunci nu poate îndura ca tu să gândeşti că îţi aparţii ţie sau acestei lumi. Te-a iubit cu o dragoste atât de mare, încât nu a vrut să fie în ceruri fară tine; a ales să moară El, ca să nu te vadă pe tine murind. El nu poate îndura nici un obstacol între dragostea inimii tale şi El însuşi. Este foarte gelos pe încrederea ta.

Nu îţi va permite să te încrezi într-un braţ de came. Nu poate îndura ca tu să sapi puţuri crăpate, atunci când izvorul de apă vie este întotdeauna la dispoziţia ta. Când ne sprijinim pe El, El este bucuros; dar când ne transferăm dependenţa supra altuia, când ne sprijinim pe înţelepciunea noastră sau pe un prieten — şi, cel mai rău, când ne încredem într-o lucrare a mâinilor noastre — El este nemulţumit şi ne va pedepsi ca să ne întoarcă la Sine. El este foarte gelos şi pe tovărăşiile noastre. Nu trebuie să existe nici o persoană cu care să vorbim mai mult decât vorbim cu Isus. Să rămâi numai în El este adevărata iubire; dar să comunici cu lumea, să găseşti mângâiere în plăcerile fireşti, sau chiar să preferi societatea iubiţilor tăi creştini timpului petrecut cu El, toate aceste lucruri sunt dureroase pentru Dumnezeul nostru gelos. El este fericit să rămânem în El şi să ne bucurăm de tovărăşia Lui constantă. Multe din încercările pe care El le trimite asupra noastră au drept scop îndepărtarea inimilor noastre de la lucrurile create şi apropierea de Creator. Fie ca această gelozie, care ne tine întotdeauna aproape de Christos, să fie o mângâiere pentru noi; fiindcă, dacă El ne iubeşte atât de mult încât îi pasă de dragostea noastră, putem fi siguri că nu va îngădui să ni se întâmple nimic rău, şi că ne va proteja de toţi duşmanii. O, dacă am avea destul har ca să ne păstrăm inimile pentru Christos astăzi, şi să închidem ochii cu gelozie sfântă la toate fascinaţiile lumii!

12 SEPTEMBRIE
Seara

Voi cânta bunătatea şi dreptatea.

Psalmi 101:1

Credinţa biruieşte în încercări. Atunci când raţiunea este aruncată în temniţă, cu picioarele în butuci, credinţa face să răsune zidurile de cântare, în timp ce spune: „voi cânta bunătatea şi dreptatea; Ţie, Doamne, îţi voi cânta” (Psalmi 101:1). Credinţa trage masca neagră de pe faţa necazurilor şi descoperă îngerul de sub ea. Credinţa priveşte spre nori şi vede că acest nor mare se va sfărâma şi va ploua cu îndurare peste ea. Există motiv de a cânta chiar şi în judecăţile lui Dumnezeu. Mai întâi, încercarea nu este atât de grea cât ar fi putut fi. In al doilea rând, necazul nu este atât de mare, pe cât merităm noi. In al treilea rând, nenorocirea nu este mai grea decât poverile pe care le cară ceilalţi. Credinţa vede că până şi cea mai grea durere nu îi este dată ca o pedeapsă. Nu există nici o picătură din mânia lui Dumnezeu în ea; ne este trimisă numai din iubire. Credinţa discerne dragostea strălucind ca un diamant pe pieptul unui Dumnezeu mânios. Credinţa spune despre durere: „este un semn de onoare, fiindcă copilul trebuie să îndure nuiaua”. Apoi cântă ca rezultat al durerii, fiindcă durerea este trimisă spre binele ei spiritual. Credinţa spune: „căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4:17). De aceea, credinţa călăreşte pe calul ei negru, din victorie în victorie, doborând motivele firii şi înclinaţiile lumeşti, şi cântând imnul biruinţei în mijlocul luptei.

Tot ce îmi stă în cale mă conduce
Pe drumul bucuriilor cereşti
Căci, dacă viaţa încercări aduce
Ştiu că sunt trecătoare, şi lumeşti.
Chiar dacă aş primi onoare
Nu voi uita cărarea niciodat;
Căci ea mă duce-n depărtare
La Domnul meu, cel minunat.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

12 SEPTEMBRIE

«Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.»

   1 PETRU, 5,8-9

     Trebuie să conştientizăm adevărul că, din punct de vedere organic am fost altoiţi spiritual, am devenit una cu Israelul; de aici şi multiplele atacuri ale diavolului. Israelul este partea vizibilă a poporului lui Dumnezeu, iar Biserica lui Isus este partea nevăzută. De aceea avem acelaşi duşman şi ducem aceeaşi luptă! Concluzia care se desprinde de aici este logică: duşmanul nemilos care se luptă să distrugă complet Israelul, doreşte să-i nimicească şi pe copiii lui Dumnezeu, atât din punct de vedere fizic, cât mai ales spiritual. În viclenia, în şiretenia sa, diavolul îţi întunecă ochii astfel încât să nu mai poţi vedea păcatul. El vrea să-l sădească, să-l înrădăcineze în inima, în gândurile tale. Scriptura spune: «Păzeşte-ţi inima» (Prov. 4,23). Păstrează Cuvântul lui Dumnezeu în inima ta! Satan vrea să îţi stăpânească mintea, dar tu gândeşte-te mai degrabă la Domnul vieţii tale, la Mântuitorul nostru Isus Cristos. Duşmanul vrea să se folosească în mod negativ de limba ta, dar Cuvântul lui Dumnezeu te îndeamnă mai degrabă la tăcere: «Căci cine iubeşte viaţa şi vrea să vadă zile bune să-şi înfrâneze limba de la rău şi buzele de la cuvinte înşelătoare» (1 Petru 3,10). Mulţi cad – noi însă pornim la atac şi biruim în Numele lui Isus; exact în aceste vremuri din urmă este foarte important să nu cedăm ispitelor diavolului!

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

12 SEPTEMBRIE

Orizontul sufletului meu raportează, ca robul lui Ilie: „Nu este nimic” (1 Împăraţi 18:43). Orice uşă a oportunităţii pare închisă. Ajută-mă să nu mă pripesc.

*

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 12  Septembrie

Pentru că, ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi paharul, vestiţi moartea Domnului, până vine El.

1 Corinteni 11.26

Dumnezeu a făcut ca nădejdea revenirii Domnului să fie reaprinsă printre cei ai Săi. Un lucru care nu trebuie nicidecum uitat este că acest lucru a fost făcut în legătură cu restabilirea adevărului cu privire la masa Domnului. Era necesar să fie aşa, fiindcă Domnul Însuşi a pus împreună, în mod inseparabil, aceste două lucruri: adevărul cu privire la masa Sa şi adevărul cu privire la venirea Sa.Martorii pe care Dumnezeu i‑a folosit pentru această lucrare au plecat la Domnul, iar torţele lor au fost înmânate altora. Aşteptăm noi cu adevărat venirea Domnului nostru? Este această aşteptare atitudinea constantă a sufletelor noastre? La fel cum cineva poate citi Scriptura şi poate fi de acord că toţi oamenii sunt păcătoşi pierduţi şi totuşi să nu ia personal o astfel de poziţie înaintea lui Dumnezeu, tot aşa este posibil să susţii doctrina despre revenirea lui Hristos, fără să fii influenţat de ea. Trebuie să ne cercetăm în această privinţă! Aşteptăm noi cu adevărat să‑L vedem pe Domnul nostru binecuvântat? Este această nădejde fericită în fiecare zi înaintea sufletelor noastre? Guvernează ea acţiunile noastre? Modelează ea purtarea noastră? Ne desparte ea de lume şi ne arată deşertăciunea ei?Pavel a scris: „Pentru că, de la voi, Cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia şi Ahaia, ci credinţa voastră faţă de Dumnezeu s‑a răspândit în orice loc, încât nu avem nevoie să vorbim ceva; pentru că ei înşişi istorisesc despre noi ce intrare am avut la voi şi cum v‑aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L‑a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine” (1 Tesaloniceni 1.8‑10). Este această descriere adevărată şi pentru noi? Căile noastre proclamă oare înaintea lumii faptul că nu avem un loc de odihnă aici, ci că suntem doar străini şi călători, în aşteptarea venirii Domnului? Proclamă căminele noastre acest adevăr binecuvântat, prin rânduiala lor şi prin tot ceea ce le caracterizează? Într‑un cuvânt, este aceasta mărturia vieţilor noastre, a umblării şi a căilor noastre? (Dennett)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

 12 Septembrie

Eu sunt proslăvit în ei.”

Ioan 17:10.

În cuvântul lui Dumnezeu este scris ceea ce a făcut Isus. Dar şi Duhul lui Dumnezeu trebuie să ni le descopere. Si aceasta ne dă bucurii nespuse. Credeai că pierderi ceva? Nu credeai că viaţa cu Dumnezeu este mult mai frumoasă? Si eu am crezut că, dacă încep să frecventez la ore biblice, voi fi un om trist şi lipsit de orice bucurie. Am văzut pe ceilalţi oameni care erau acolo cu capetele plecate, asemenea unei vaci care trage la jug. Dar când m-am pocăit, am avut parte de o surpriză plăcută şi am spus: “Dacă ar şti oamenii ce viaţă poţi trăi cu Hristos, desigur încă astăzi s-ar hotărâ fiecare pentru El.” Cântarea spune:”desigur ar fi unii care s-ar hotărâ”. Dar eu am modificat această cântare prin pocăinţă şi am avut parte de bucurii şi necazuri până la naşterea din nou. Naşterea din nou a fost un lucru deosebit. Am ştiut sigur: sunt mântuit şi izbăvit. Am avut siguranţa că aparţin de Isus prin har! Unii cred că au o credinţă adevărată. Dar de ce nu-L mărturisesc pe Isus? Este scris: “Voi veţi fi martorii Mei!” În Adunări ar trebui chemat fiecare creştin să mărturisească. Cei mântuiţi vin dacă sunt chemaţi şi vin cu plăcere. Tu ce ai face dacă ai fi chemat să spui ceva despre Isus? Examinează-te! Poţi mărturisi despre dragoste şi har? Poţi să relatezi cum ai fost născut din nou? Poţi să spui ziua în care numele tău a fost trecut în cartea Vieţii? Un lucru e sigur, Duhul lui Dumnezeu îţi mărturiseşte când vii la el. De aceea te îndemn să rămâi în Cuvântul Său, astfel vei recunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera. “Dacă Fiul vă va face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi”.

 *

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

12 SEPTEMBRIE

Moise însă era un om foarte blând, mai blând decât orice om de pe faţa pământului. Num. 12,3.

Dacă apostolul Iacov ne avertizează în epistola sa: „Nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii fraţilor” este neapărată nevoie să auzim. Cuvântul lui Dumnezeu este plin de exemple concrete care sunt urmările celor care nu ascultă de aceste avertizări. Astfel de istorisire găsim şi în Numeri 12 unde ne este descris că Aaron, marele preot şi Miriam, proorocită au vorbit împotriva lui Moise. Dumnezeu a dat acestor trei israeliţi fiecăruia o deosebită solie, ca şi în zilele noastre când după învăţătura din Romani 12, Duhul Sfânt a dat fiecărui mădular al Trupului lui Hristos deosebite daruri cu avertizarea de a le folosi în adunare şi pentru adunare „potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu.” Moise era „foarte blând” şi a lăsat pe Dumnezeu să judece. Ceea ce a şi făcut Dumnezeu într-o formă evidentă. Numai în prezenţa lui Dumnezeu se putea clarifica această situaţie foarte urâtă. Dumnezeu arătând nevinovăţia lui Moise, a coborât o judecată momentană şi grea peste Minam încât s-a umplut de lepră. Ce semn dumnezeiesc că Aaron şi Miriam au păcătuit! Dar Moise – o pildă unică a Dumnului nostru – a stăruit în rugăciune şi Dumnezeu l-a ascultat. Dar şi întregul popor era încărcat cu acest păcat căci ei nu au putut merge mai departe până când Miriam nu s-a întors în tabără. Numai după primirea ei în tabără au putut să-şi continue drumul spre Canaan. Aici găsim de asemenea o mare lecţie pentru noi. Păcatul săvârşit de un mădular întinează pe toţi care sunt în părtăşie cu el. (Vezi cu atenţie 1 Cor. 5.6-13; 10.14-22). De aceea trebue măturat aluatul cel vechi de către noi. Nu scrie să ne rugăm să-l dea afară Dumnezeu. Să învăţăm şi noi ca şi Moise să: „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc.” (Rom. 12.14).

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

12 Septembrie

 ŞI CASA MEA …

Crede în Domnul Isus, şi vei fi mântuit tu şi casa ta. 

 Faptele Apostolilor 16.31

Aceste cuvinte adresate unui om care îşi aştepta sfârşitul, sunt de asemenea vestea bună şi pentru mine. Dacă aş fi aproape de moarte, n-aş dori nimic altceva, şi aceasta este tot ce-mi trebuie, cât voi trăi. Întorcându-mi privirile de la mine însumi, de la păcatele mele şi de la toate ideile şi meritele mele personale, eu mă încred în Domnul Isus pe care Dumnezeu mi L-a dat. Eu cred în El, mă odihnesc în El şi-L primesc ca pe Mântuitorul meu desăvârşit. Doamne, sunt mântuit, şi sunt pentru toată veşnicia, căci cred în Isus. Binecuvântat să fie Numele Tău. Fă-mă să dovedesc zilnic prin viaţa mea că sunt mântuit de egoismul meu, de tot ce este lumesc şi de orice arătare a răului.Dar nu vreau să mă mulţumesc cu jumătate de făgăduinţă, când Tu îmi dai una întreagă şi-mi vorbeşti şi de familia mea. Mântuieşte-i pe toţi, te rog fierbinte. Îngăduie de asemeni acest har servitorilor şi servitoarelor mele şi tuturor celor care sunt sub acoperişul meu sau care lucrează ceva pentru mine. Tu mi-ai dat această făgăduinţă mie personal şi eu cred în Domnul Isus; şi te rog împlineşte-mi această rugăciune pe care ţi-o aduc, după cuvântul Tău.În rugăciunile mele zilnice îi voi aduce pe nume înaintea Ta pe toţi fraţii mei, pe surorile mele, pe părinţi, pe copii, prieteni şi servitori, şi nu-ţi voi da pace până ce nu vei împlini aceste cuvinte; „tu şi casa ta”.

 *

IZVOARE IN DEŞERT

12 Septembrie

Cine este aceea, care se suie din pustie, rezemată de iubitul ei? (Cântarea Cântărilor 8:5)

Odată am învăţat o lecţie importantă la o adunare de rugăciune la o biserică din sud. Când s-a rugat un om, el I-a cerut Domnului diverse binecuvântări, aşa cum şi tu şi eu facem, şi apoi I-a mulţumit Domnului pentru multe binecuvântări deja primite, aşa cum şi tu şi eu facem. Dar el şi-a încheiat rugăciunea cu această cerere neobişnuită: „Şi Doamne, susţine-ne! Da, susţine-ne în toate părţile slabe!“Tu ai „părţi slabe“? Rugăciunea acestui om smerit le-a zugrăvit într-un fel nou şi totodată ni L-a prezentat pe Marele Susţinător într-o nouă lumină. El L-a văzut pe Dumnezeu ca umblând totdeauna alături de creştin, gata să întindă braţul Său puternic ca să-l sprijine pe cel slab în „toate părţile lui slabe“.

 

Copilul dragostei Mele, reazemă-te bine,

Şi lasă-Mă să simt presiunea grijilor tale;

Ştiu povara ta, copile. Eu am creat-o;

Am cântărit-o în mâna Mea; n-am făcut nici o parte

Din greutatea ei doar pentru puterea ta,

Pentru că deşi Eu am impus-o, am spus:

„Voi fi aproape, şi când ea se va rezema de Mine,

Această povară va fi a Mea, nu a ei;

Aşa că-l voi ţine pe copilul Meu înconjurat de braţele

Dragostei Mele“. Pune-o jos aici, nu te teme

S-o aşezi pe un umăr care ţine

Domnia peste lumi. Şi vino mai aproape:

Nu eşti destul de aproape. Vreau să primesc grijile tale;

Ca să-l simt pe copilul Meu plecându-se pe pieptul Meu.

Mă iubeşti, ştiu. Aşa că nu te îndoi;

Ci pentru că Mă iubeşti, reazemă-te bine.

 *

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

 ELIBEREAZĂ-TE DE AMĂRĂCIUNE (1)

Orice amărăciune, orice iuţime, orice mânie … să piară din mijlocul vostru

(Efeseni 4:31)

Mânia e deseori rezultatul aşteptărilor neîmplinite. Ne aşteptăm la ceva şi când nu obţinem acel lucru ajungem să fim dezamăgiţi şi mânioşi. Mânia ne duce spre un mod de viaţă personală, spirituală şi relaţională nedorită de nimeni. Aşteptările înşelate îşi au deseori rădăcinile în experienţele noastre timpurii cu părinţii, fraţii şi persoanele cu o anumită autoritate. Poate nevoia noastră de dragoste, acceptare, siguranţă şi semnificaţie nu a fost niciodată împlinită; apoi mai târziu, am trecut prin angajamente nerespectate în căsnicie, în relaţiile de afaceri şi de prietenie. În cele din urmă, mânia care mocneşte în noi devine o armă din arsenalul nostru, care ameninţă să rănească orice lucru şi fiinţă dragă. Devenim persoane singuratice, încărcate de amărăciune – care sunt evitate, excluse şi marginalizate. Dumnezeu ne învaţă să facem să „piară orice amărăciune” „pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea” (Evrei 12:15). Cum respectăm noi această poruncă? 1) Primind Cuvântul Său si comportându-ne ca atare. Fără o temelie biblică, vechile noastre emoţii ne vor submina eforturile de a le stăpâni. „Orice amărăciune … să piară” e o poruncă ce implică promisiunea unei reuşite atunci când o împlineşti. 2) Alegând să ne eliberăm de amărăciune. Alegerea nu e o emoţie şi nu necesită o reacţie emoţională. Dumnezeu nu-ţi va stăpâni emoţiile, însă nici nu le va lăsa să-L influenţeze. Când crezi Cuvântul lui Dumnezeu şi alegi să-l asculţi, întotdeauna vei avea parte de reuşită. Aşadar, începe să te întăreşti în putere şi în credinţă. Cum? Alegând să-L asculţi pe Dumnezeu în detrimentul sentimentelor tale! Exersează lucrul acesta zilnic, până ajungi să-l faci un mod de viaţă. Apoi, în loc să fii stăpânit de stările tale de spirit, vei ajunge să „domneşti în viaţă” (Romani 5:17), nemaifiind stăpânit de emoţiile tale negative.

 PÂINEA CEA DE TOATE ZILE

12 Septembrie

Text: Matei 14:13-21

SĂTUL DAR FLĂMÂND

Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor…  

Ioan 6:11

Dintre toate minunile săvârşite de Domnul Isus, cea a înmulţirii pâinilor este relatată de toate cele patru evanghelii. Fiecare relatare menţionează că El S-a rugat înainte de-a împărţi pâînile şi peştii. În fiecare caz, scriitorul afirmă că Isus fie că „a mulţumit” sau „a binecuvânta”. In rugăciunile Sale Isus a făcut două lucruri: a recunoscut dependenta Sa de Tatăl ceresc pentru viaţa fizică, şi Şi-a exprimat mulţumirile pentru purtarea de grijă a Tatălui. Un rege evlavios al Spaniei, cunoscut sub numele de Alfonso XIX, a observat că băieţii care serveau la curte uitau să se roage înainte de-a mânca. Aşa că s-a hotărât să le dea o lecţie. A dat un banchet si i-a invitat pe toţi să participe. În timpul cinei, un cerşetor în zdrenţe a intrat în sala banchetului, s-a aşezat la masă şi a început să mănînce vârtos. Când a terminat, a ieşit afară, fără să spună un cuvânt. „Mizerabilul acesta trebuie să fie biciuit”, au strigat băieţii. „A mâncat bucatele regelui şi nici măcar nu şi-a arătat gratitudinea”. Regele s-a ridicat liniştit în picioare, peste grupul revoltaţilor s-a aşternut liniştea. „În fiecare zi luaţi din bogăţia  inecuvântărilor vieţii din mâna Tatălui ceresc”, a spus regele. „Vă bucuraţi de lumina soarelui, respiraţi aerul Lui, mâncaţi mâncarea pe care v-o dă El, şi nici măcar nu vă sinchisiţi să-I spuneţi „mulţumesc” pentru ele. Sunteţi mult mai ingraţi decât cerşetorul acela”. Să nu ne mulţumim niciodată cu un stomac plin, lăsând sufletul înfometat prin ingratitudine.                                           D.J.D.

Îţi mulţumim cu lacrimi, Părinte-Adevărat,
Pentru pâinea zilnică şi viaţa ce ne-ai dat,
Pentru sănătate şi lumina ce-o primim,
Pentru toate, Te lăudăm şi proslăvim.                 Mohler

Cel care uită limba mulţumirii nu poate sta de vorbă cu Dumnezeu.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II – 12 Septembrie

1 Cronici 22.1-19

Casa la care s-a gândit David şi pe care Solomon a construit-o este o imagine a viitorului loc de poposire a lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel. Totuşi, multe dintre detaliile referitoare la pregătirea şi construirea ei ne vor ajuta să înţelegem mai bine, prin comparaţie, marile adevăruri ale Noului Testament cu privire la Biserică. În acelaşi fel în care aria lui Ornan (unde se oferea sacrificiul) va constitui terenul casei, lucrarea lui Hristos la cruce va fi fundamentul Bisericii.Acelaşi adevăr ar apărea sub o altă formă, dacă i-am considera pe David şi pe Solomon împreună, ca un singur prefigurator al Domnului Isus. David ne vorbeşte despre un Hristos suferind şi respins; el a pregătit – în necazul lui (v.14) – tot ce era necesar pentru construirea casei lui Dumnezeu. Solomon îl reprezintă pe Hristos glorificat, construindu-Şi Adunarea şi fiind gata să apară împreună cu ea ca să domnească peste întregul univers. Materialele, în special „pietrele vii”, care sunt credincioşii, n-au putut fi puse împreună fără suferinţele şi moartea Domnului Isus. Dar înălţarea Lui a fost necesară pentru ca Biserica să poată fi construită. Această construcţie nu este înche­iată în prezent. Poate că nu-i mai lipseşte decât o singură piatră. Vei fi tu această piatră?

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 12 Septembrie 2015

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

2 Corinteni 5.17

Mărturisirea Iuliei

„Cândva am devenit dependentă de droguri. Din cauză că nu mai aveam bani să-mi cumpăr cocaină, am început să fur. Acum mulţumesc acelui om care m-a prins şi astfel am ajuns la închisoare. Acolo veneau nişte creştini care ţineau unele expuneri biblice. Pentru mine, la început, acele expuneri erau motivul pentru a părăsi pentru scurt timp celula. Dar pentru Mântuitorul, aceasta a fost ocazia pentru a vorbi inimii mele împietrite. Mântuitorul a bătut la uşa inimii mele. Dumnezeu S-a îndurat de mine şi mi-a dăruit mântuirea prin credinţa în Fiul Său. De atunci ascult cu plăcere expunerile biblice.Cu toate că mă găsesc încă la închisoare când scriu aceste rânduri, mă simt mai liberă ca niciodată. Eu nu mă rog ca să fiu eliberată, ci mai bine să mai rămân aici până când se va întări credinţa mea. Acum, când privesc în urmă, mă întreb cum am putut să petrec o viaţă de păcat fără să mă interesez de sufletul meu. Pentru că un creştin mi-a spus să împart bucuria din sufletul meu şi cu alţii, am vorbit cu părinţii mei. Ei au fost adânc mişcaţi în suflet de marea transformare care o poate face Mântuitorul. Acum tata, mama şi soţul L-au primit în inimile lor pe Mântuitorul. Eu mulţumesc tuturor care vestesc evanghelia pretutindeni.“

Sursa: Meditații din Calendare, primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s