“M-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine”

mana-de-DimineataMANA DE DIMINEAŢĂ

13 SEPTEMBRIE

“…în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”

GALATENI 2:20

El m-a iubit, El S-a dat pentru mine… toată această iubire mare este pentru mine! Soarele străluceşte peste lumea întreagă şi îşi aruncă razele peste tot; şi totuşi, toată plinătatea sa de lumină, străluceşte peste o singură floricică făcând-o să se desfăşoare sub lumina şi căldura razelor sale.

Tot aşa este şi cu dragostea lui Dumnezeu faţă de mine. Ca să mă bucur de ea deplin şi să mă odihnesc într-o siguranţă totală a mântuirii mele, trebuie să iau ca apostolul Pavel, această dragoste “…pentru mine.” Faptul acesta va avea un efect binecuvântat asupra sufletului meu, mă va întări în adevărul că sunt al Lui, şi că nimic nu mă poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul meu. Apostolul a înţeles aceasta pe drumul Damascului. Acolo, Domnul a imprimat în sufletul său, marele şi slăvitul fapt că, dacă Dumnezeu a iubit aşa de mult lumea, această dragoste era dăruită şi lui Saul din Tars. Dacă ne găsim vreodată într-o stare de nelinişte şi frământare sufletească, de orice natură ar fi ea, este bine să ne oprim şi să facem linişte înăuntrul nostru, până când Duhul Sfânt va pune în fiinţa noastră, profunda încredinţare că suntem obiectul acestei iubiri a lui Dumnezeu. Da, Fiul lui Dumnezeu S-a dat în întregime pentru noi, pentru fiecare în parte şi faptul acesta să-l considerăm cu toată credinţa. Evangheliile ni-L arată pe Domnul Isus ca pe Cel lepădat, urât, dispreţuit şi necunoscut; dar cu toată această atitudine duşmănoasă a oamenilor, focul dragostei Sale a strălucit la Golgota, unde El S-a dat pe Sine însuşi pentru toţi. Să ne lăsăm cuprinşi şi transformaţi de această dragoste şi să trăim ca posesori conştienţi ai acestei comori. Dar noi care avem o astfel de comoară, suntem răspunzători de a prezenta prin cuvintele şi prin exemplul vieţii noastre, dragostea lui Dumnezeu faţă de aceia care ne înconjoară, atră-gându-i la Mântuitorul nostru care a murit şi pentru ei. Dumnezeu să ne dea nişte inimi aşa de arzătoare de dragostea Lui, încât ghiaţa inimilor celor din jurul nostru să se topească la focul dragostei Domnului Isus. “Dragostea lui Hristos ne constrânge…” ca să manifestăm peste tot iubirea Lui care salvează de la pierzare. Mântuitorul meu a pătruns până în adâncul inimii mele, ca să mă încredinţeze de adâncul inimii Lui iubitoare, astfel încât, să-mi cunosc toată păcătoşenia inimii mele şi să cunosc tot harul inimii Lui.Care a fost efectul adânc în viaţa lui Pavel, când a fost încredinţat că Domnul Isus l-a iubit pe el personal şi S-a dat pentru el personal? O spune chiar începutul versetului: “…trăiesc……dar nu mai trăiesc eu ci Hristos trăieşte în mine.” Putem spune şi noi ca el? Pentru că şi noi suntem posesori ai aceleiaşi iubiri: “…m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”Un tânăr foarte bogat a vizitat odată o expoziţie de pictură şi a văzut un tablou care reprezenta răstignirea Domnului Isus. Pictorul, probabil credincios, scrisese la piciorul crucii: “Iată ce am făcut eu pentru Tine. Tu ce faci pentru Mine?” Tânărul acela s-a întors la Dumnezeu pe loc şi dăruindu-şi averea la săraci, a devenit un vestitor al Evangheliei, plin de dragoste şi recunoştinţă pentru Acela care a fost răstignit pentru el.

 

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

13 SEPTEMBRIE

«Iată Mielul Lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» IOAN 1,29

Cine înţelege în profunzime şi trăieşte acest cuvânt în viaţa lui poate fi sigur că este pe calea spre viaţa veşnică. Mielul lui Dumnezeu este esenţa mesajului Sfintei Scripturi. Peste tot în Biblie întâlnim referiri la miel, la mielul făra nici un cusur: «Avraam a pus deoparte şapte mieluşele din turmă» (Gen. 21,28). Cifra şapte reprezintă desăvârşirea. Cei şapte miei ai lui Avraam simbolizează darul desăvârşit al lui Dumnezeu pentru noi, şi anume Fiul Său, Mielul Hristos. David şi întreaga adunare a isrsaeliţilor au sacrificat înaintea Domnului mii de miei. Aceasta înseamnă de zece ori zece ori zece. Cifra zece simbolizează în Sfânta Scriptură imaginea întregii omeniri. Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a purtat păcatele lumii întregi, este Mielul de jertfa pentru fiecare păcătos în parte, adică şi pentru tine, dragul meu cititor, care îţi cunoşti păcatele şi caracterul stricat. loan Botezătorul a predicat mult despre pocăinţa spre iertarea păcatelor. Când timpul s-a împlinit, într-o zi, s-a oprit şi a arătat spre un Om din mijlocul mulţimii. Toate privirile s-au întors spre El şi Ioan a exclamat: «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii» (loan 1,29).

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

13 SEPTEMBRIE

Moise a zis: Ah! DOAMNE, trimite pe cine

vei vrea să trimiţi.  Exodul 4,13.

De patru ori s-a împotrivit Moise soliei lui Dumnezeu, de a duce poporul din Egipt. întâi este persoana sa în care nu are încredere. Este bine dacă noi nu ţinem la noi, dar cu patruzeci de ani în urmă Moise era în puterea proprie pornit pentru această lucrare dar fără succes. Dumnezeu îi spune acum: „Eu voi fi cu tine” şi aceasta trebuia să-i fie de ajuns deşi Dumnezeu îi dă şi un semn ca poporul să-i slujească. Dar Moise îşi menţine poziţia sa. El are greutăţi acum că nu va putea spune Numele Celui ce l-a trimis. Aceasta îi dă posibilitatea lui Dumnezeu să se descopere ca: „Eu sunt Cel ce sunt” Cel veşnic, Cel neschimbat, „El este acelaşi ieri şi azi şi în veci.” „Acela care este, care a fost şi care va veni”. La fel îl găsim în Evanghelia după loan pe Domnul nostru prezentându-se ca: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”, „învierea”, „Pâinea vieţii” şi multe altele. Moise vine acum cu un nou argument şi anume că poporul nu-l va crede că l-a trimis Dumnezeu. Dar şi pentru aceasta Dumnezeu îi dă trei semne: toiagul care devine şarpe, mâna care devine leproasă şi iarăşi sănătoasă şi apa din râu care devine sânge pe pământ. Acestea erau cazuri concrete despre puterea lui Dumnezeu peste satan, păcat şi moarte. A patra oară Moise se izbeşte de motivul că ar avea o limbă încurcată. Dumnezeu îl îmbărbătează că va fi gura lui, dar totuşi Moise se împotriveşte fără un motiv deosebit. Dumnezeu s-a mâniat şi i-a dat pe Aaron ca ajutor. A ne da la o parte dinaintea unei mari răspunderi, înseamnă neîncredere în noi înşine şi o adâncă smerenie; dar singurul lucru, care trebuie ştiut este următorul: Ne-a aşezat Dumnezeu pe umeri această răspundere? Dacă da, negreşit că Dumnezeu va fi cu noi ca să ne ajute s-o ducem şi cu El, putem răbda orice. Dumnezeu nu ne cheamă la lucru pe temeiul priceperii noastre ci pe a Lui.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

 

13 SEPTEMBRIE. ELIBEREAZĂ-TE DE AMĂRĂCIUNE (2)

„Luaţi seama bine… ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare”

(Evrei 12:15)

Eliberarea de amărăciune atrage după sine: 1) Alegerea de a ierta. „Iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4:32). Indiferent dacă persoana care te-a rănit îşi cere iertare sau nu, dacă trăieşte sau a murit, ori te răneşte în continuare, sigura ta opţiune este iertarea. Prin ea, devii liber să te bucuri de viaţă. 2) Eliberarea de orice aşteptări din partea ofensatorului. Schimbându-ţi aşteptările, îţi redobândeşti liniştea sufletească. Că cealaltă persoană se schimbă sau nu, e problema ei – tu, însă, mergi mai departe! Când pretinzi un anumit răspuns, eşti legat de el. Pavel spune: „Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi …Rămâneţi, deci, tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei” (Galateni 4:31-5:1). 3) Toate aşteptările legate de nevoile tale să fie lăsate în seama lui Dumnezeu. Cuvântul Său spune: „Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos” (Filipeni 4:19). Să remarcăm cuvântul „toate”. Dumnezeu poate să se îngrijească de oamenii, de resursele şi de ocaziile de care ai nevoie pentru a duce o viaţă plină de bucurie. 4) Roagă-te lui Dumnezeu să-l binecuvinteze pe ofensatorul tău. Da, e dificil, însă Domnul Isus a spus: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blastămă” (Matei 5:44). Acest fel de rugăciune te plasează în poziţia de lider al propriei tale vieţi. 5) Să faci o faptă bună pentru cel ce ti-a greşit. Întreabă-L pe Dumnezeu cum l-ai putea binecuvânta. „Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci dacă vei face astfel,… biruieşte răul prin bine” (Romani 12:20-21). Poţi învinge mânia şi amărăciunea când crezi Cuvântul lui Dumnezeu şi acţionezi în consecinţă.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

13 Septembrie

ROUA CERULUI

… Şi cerul lui picură rouă.                   Deuteronom 33.28

Ceea ce este în Orient rouă pentru natura înconjurătoare, tot aşa este influenţa Duhului Sfânt în domeniul harului. Cât de mult am nevoie de ea! Fără Duhul lui Dumnezeu, eu sunt ca o plantă uscată şi neroditoare, care se veştejeşte, slăbeşte şi moare. Dar îndată ce această rouă mă înviorează, mă însufleţeşte şi-mi redă sănătatea, vigoarea şi bucuria, nu mai am nevoie de nimic, căci Duhul Sfânt îmi dă viaţa şi tot ceea ce cere viaţa. Fără această rouă a Duhului Sfânt, toate celelalte bunuri sunt fără valoare pentru mine. Eu ascult, citesc, mă rog, cânt, iau parte la cină, dar nu primesc binecuvântare atât timp cât nu mi-o aduce Duhul Sfânt. Îndată ce El Se arată şi mă udă, găsesc în căile harului, blândeţe şi folos.Încă o făgăduinţă pentru mine: „Cerurile vor picura rouă”. Eu voi fi cercetat prin har; nu voi fi părăsit în uscăciunea mea firească, în căldura arzătoare a lumii şi în vântul arzător al ispitei. Oh, cum simt chiar acum această dulce, liniştită şi pătrunzătoare rouă dumnezeiască! Şi de ce nu? Acela care mă face să trăiesc şi face să crească iarba pe câmpii, va face şi pentru mine cum face cu iarba; El mă va înviora din înălţime. Iarba nu poate, ca mine, să ceară rouă; şi Domnul, care udă plantele fără ca ele să ceară, răspunde la rugăciunile fierbinţi ale copilului Său.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

 

13 Septembrie

“Si voi părinţilor nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului”. Efes. 6:4.

Copiii sunt un dar de la Dumnezeu; deci un bun încredinţat. Este important cum ne comportăm cu acest dar. Versetul de mai sus ne îndeamnă să nu întărâtăm la mânie pe copiii noştri. Este important să luăm seama la aceasta şi să le potolim mânia. Dar aceasta nu înseamnă să-i lăsăm de capul lor şi să-i sprijinim în a duce la capăt voinţa lor proprie. Cu atât mai mult trebuie să fim atenţi ca să ducă la îndeplinire ceea ce le-am cerut. Tot aşa este important ca ambii părinţi să fie de aceeaşi părere privind educaţia copiilor, pentru că, dacă unul din părinţi îi mustră, să nu găsească o mângâiere greşită la cealaltă parte. Înainte de toate este necesar ca atât tatăl cât şi mama să fie cu frică de Dumnezeu. Este groaznic dacă copiii învaţă să înjure şi să mintă de la părinţi sau dacă sunt îndemnaţi, să fure. De multe ori se întâmplă, că părinţii cer de la copii să spună lucruri neadevărate. Astfel fac din inima copiilor un adăpost pentru toate relele. Si după un timp se plâng de faptul că au atâtea de îndurat din partea lor. Sunt părinţi care frecventează cu copiii lor localuri, şi-i îndeamă la folosirea alcoolului, iar copiii stau într-o societate unde discuţiile purtate, devin murdare şi sunt trezite poftele firii. Mulţi părinţi nu acordă atenţie la subiectul de discuţie care este purtat cu ocazia servirii mesei. Sunt judecaţi unii, sunt amintite lucruri urâte făcute de alţii, iar copiii sunt receptivi. Astfel se sădeşte sămânţa rea în inima copiilor. Tată ceresc, Te rugăm dă-ne har şi înţelepciune, ca să creştem copiii noştri înaintea Ta, ca să putem fi mireasma vieţii spre viaţă, pentru ei. Amin!

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

13 SEPTEMBRIE

Cât de totală trebuie să fie agăţarea mea de Tine! Altfel, prin simplă superficialitate, mă veştejesc şi mă rătăcesc şi sunt doar neputincios. In dispoziţia mea de acum sunt înclinat să fac loc sentimentului că am ratat ţinta. Doamne, ocupă-Te de mintea şi perspectiva mea.

 

IZVOARE IN DEŞERT

13 Septembrie

Dis-de-dimineaţă … suie-te … să stai acolo Dis-de-dimineaţă … suie-te … să stai acolo înaintea Mea, pe vârful muntelui.(Exod 34:2)

Dimineaţa este timpul la care am stabilit că mă întâlnesc cu Domnul. „Dimineaţa“ – chiar cuvântul în sine este ca un ciorchine de struguri delicioşi, buni de zdrobit în vin sfinţit pe care să-l beau. Dimineaţă! Acesta este momentul când Dumnezeu vrea să fiu plin de putere şi speranţă ca să pot să încep urcuşul meu zilnic nu în slăbiciune, ci în putere. Azi-noapte am îngropat oboseala zilei de ieri, şi azi-dimineaţă am luat o nouă porţie de energie. Binecuvântată este ziua când dimineaţa este sfinţită – pusă deoparte pentru Dumnezeu! Plină de succes este ziua când prima victorie este câştigată în rugăciune! Sfântă este ziua când zorile mă găsesc pe vârful muntelui cu Dumnezeu!Dragă Tată, vin să mă întâlnesc cu Tine. Nimic de pe câmpia banală, de fiecare zi a vieţii nu mă va ţine departe de înălţimile Tale sfinte. La chemarea Ta eu vin, aşa că am siguranţa că mă vei întâmpina. Fiecare dimineaţă începută atât de bine pe munte mă va face puternic şi plin de bucurie tot restul zilei.                                                    Joseph Parker                                                                                 

                                                                       

Liniştit, liniştit cu Tine, când răsare dimineaţa purpurie,

Când păsările se trezesc, şi umbrele fug;

Mai frumoasă decât dimineaţa, mai minunată ca lumina zilei,

Se iveşte în zori dulcea conştienţă că sunt cu Tine.

 

Singur cu Tine, în mijlocul umbrelor învăluite în ceaţă,

În liniştea solemnă a naturii noi-născute;

Singur cu Tine în senină adorare,

În tăcerea picăturilor de rouă şi-n prospeţimea zorilor.

 

Aşa cum într-un răsărit de soare peste un ocean fără valuri,

Se odihneşte imaginea luceafărului de dimineaţă,

Tot aşa în această linişte, Tu distingi doar

Chipul Tău în apele inimii mele.

Când sufletul se cufundă, copleşit de oboseală, în somn,

Ochii lui ce se închid privesc în sus la Tine în rugăciune;

Dulce e odihna sub aripile Tale ocrotitoare,

Dar mai dulce este să mă trezesc şi să Te găsesc acolo.

                                                                       Harriet Beecher Stowe

 

Mama mea şi-a făcut un obicei de fiecare zi, imediat după micul dejun, să petreacă o oră în camera ei, citind Biblia, meditând asupra ei şi rugându-se Domnului. Ora aceea era ca o fântână binecuvântată din care ea îşi trăgea puterea şi prospeţimea care o pregăteau pentru îndeplinirea tuturor sarcinilor ei. De asemenea o făceau în stare să-şi păstreze pacea autentică în ciuda încercărilor şi a meschinăriilor normale care acompaniază atât de des viaţa în vecinătatea multor oameni.Când mă gândesc la viaţa ei şi la tot ce a trebuit să îndure, văd victoria absolută a harului lui Dumnezeu în femeia creştină ideală. Era o fiinţă atât de minunată pe care niciodată n-am văzut-o pierzându-şi cumpătul sau spunând un cuvânt la mânie. Niciodată n-am auzit-o luând parte la bârfă deşartă sau făcând o remarcă defăimătoare despre o altă persoană. De fapt, niciodată n-am văzut în ea nici cea mai mică urmă de emoţie nepotrivită pentru cineva care a băut dintr-un „râu cu apa vieţii“ (Apoc. 22:1) şi care a mâncat din „Pâinea vie, care a coborât din cer“ (Ioan 6:51).  Frederick William Farrar

Dă-I lui Dumnezeu floarea proaspătă a zilei. Nu-L lăsa niciodată să aştepte până i se ofilesc petalele.

 *

PÂINEA CEA DE TOATE ZILE

13 septembrie

Text: 2 Corinteni 7:1-12    

INGREDIENTUL LIPSĂ

În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu,
aduce o pocăinţă care duce la mântuire…2 Corinteni 7:10

Un băieţel a chemat telefonista de serviciu şi i-a cerut un număr. Nu vorbea bine şi aceasta n-a putut să-l înţeleagă. După ce a repetat de câteva ori numărul, el a răbufnit: „Voi, telefonistele sunteţi nişte proaste”, şi a trântit receptorul. Auzind conversaţia aceasta, mama a fost şocată. Ea a chemat telefonista şi l-a obligat pe băieţel să-şi ceară scuze. Mai târziu, mama a plecat de acasă, iar băiatul a luat din nou receptorul. „Sunteţi aceeaşi telefonistă cu care am vorbit mai înainte?” „Da”, a spus ea. „Ei bine, a replicat băieţelul, încă mai cred că sunteţi o proastă!”Scuza băiatului îmi aduce aminte de unul din elementele lipsă din vieţile multor creştini – pocăinţa adevărată. Recunoaşterea păcatului este făcută în urma prinderii lor asupra faptului sau în circumstanţe deranjatoare. Dar mintea nu se schimbă cu nimic, nu există fapte noi şi nici motivaţii noi.Pocăinţa biblică restabileşte credibilitatea în faţa lumii şi în faţa Domnului. In 2 Corinteni 7:11, există şapte exclamaţii, care sunt şapte semne ale unei pocăinţe adevărate: (1) Frământarea de-a face binele. (2) Dorinţa de a cere scuze. (3) Indignarea împotriva păcatului. (4) Frica de Dumnezeu. (5) Dorinţa intensă să vadă binele săvârşit. (6) Zelul de-a corecta răul săvârşit. (7) Gata să vadă fărădelegea pedepsită.Pentru creştini, pocăinţa este o atitudine de viaţă. Zilnic îi cerem Duhului Sfânt să ne arate păcatele. Apoi lucrăm pentru biruirea lor. Fie ca ingredientul „întristării după voia lui Dumnezeu” să nu lipsească din vieţile noastre!                                                              D.J.D.

Când a fost ultima dată când ţi-a părut rău pentru
cuvintele ce le-ai spus, ceva ce ai făcut, sau pentru o
atitudine greşită faţă de fratele tău? Te-ai pocăit, sau
trebuie să faci unele mărturisiri chiar acum?

A te pocăi înseamnă a-ţi părea rău de păcatul tău şi a fi gata să renunţi la el.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  – Volumul II

13 Septembrie

1 Cronici 23.1-6 şi 23.24-32      

David îl aşază pe Solomon alături de el pe tron. Nu se face aici nici o menţiune despre conspiraţia lui Adonia, nici despre împrejurările încoronării noului împărat. În consecinţă, aici putem să ne ridicăm la înălţimi mai mari decât în 1 împăraţi şi să-L vedem pe Fiul aşezat cu Tatăl pe tron (vezi Apocalipsa 3.21). Dintre activităţile lui Isus în glorie, una ne este descoperită în Efeseni 4.8-12: „Suindu-Se în înălţime, … a dat daruri oamenilor … pe unii apostoli şi pe unii profeţi şi pe unii evanghelişti şi pe unii păstori şi învăţători, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos”.Aici, ca şi în capitolele următoare, asistăm la desem­narea fiecărui lucrător: supraveghetori, administratori, judecători, uşieri, cântăreţi, împărţiţi după cele trei case părinteşti ale leviţilor. Funcţiile lor sunt precise, mai ales cele legate de serviciul esenţial al laudei. Să-L adori şi să-L lauzi pe Dumnezeu în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară este un serviciu de mare privilegiu … şi se află la îndemâna noastră (v. 30; Ps. 92. 1, 3). În capitolul care urmează îi găsim pe preoţi, fiii lui Aaron, împărţiţi în douăzeci şi patru de grupe.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Duminică, 13 Septembrie 2015

Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu şi aveţi credinţă în Mine.

Ioan 14:1

Dragostea şi grija Domnului

Cât de minunat este pentru noi să privim la dragostea şi grija pe care Domnul Isus o are pentru ai Săi! Doar cu câteva ore înainte de crucea teribilă pe care urma să o sufere, Domnul a stat cu ucenicii Săi şi le-a întărit şi încurajat inimile. Şi a făcut aceasta ştiind bine ce stătea înaintea Lui în ziua următoare. Care profet sau care om mare ar fi putut face aşa ceva? Niciunul! Hristos este Unic în toate privinţele. De aceea El singur merită să primească închinarea noastră. El singur să fie centrul atenţiei noastre!Cât de minunat este pentru noi, să privim la dragostea şi la grija pe care Domnul Isus o are pentru ai Săi! Cine Îl are pe Isus ca Mântuitor este ridicat deasupra împrejurărilor şi influenţelor din jurul său. Un astfel de creştin este ridicat, din punct de vedere moral, deasupra gândurilor şi părerilor oamenilor şi nu caută un nume sau un loc de pe pământ. Hristos Însuşi este Izvorul puterii noastre, dar, dacă nu privim în sus la El, prin credinţă, dacă El nu este ţinta privirilor credinţei noastre, nu va exista nicio cale prin care puterea vieţii celei noi să curgă în sufletele noastre. Atât timp cât Hristos este prezent înaintea sufletelor noastre, primim putere, dar, dacă privirea noastră este atrasă de lucrurile lumii acesteia, ne împiedicăm şi suntem dezamăgiţi în viaţă.

Sursa: Meditații din Calendare primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s