Până nu mă vei binecuvânta!

mana-de-Dimineata

MANA DE DIMINEAȚĂ

Nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta!

GENEZA 32:26

Istoria lui Iacov este plină de învăţăminte pentru noi, de aceea ne-a şi fost păstrată în Biblie. El era acum într-un moment critic şi decisiv al vieţii lui. Înaintea lui erau răspunderile şi grijile pe care le avea, iar în spatele lui, erau experienţele obositoare ale vieţii proprii în casa socrului său. La vadul Iabocului, Iacov a rămas singur.

Sunt momente când trebuie să ştim să rămânem singuri cu Dumnezeu ca să încercăm să cunoaştem voia Sa. El a rezervat ceva pentru noi. Dragostea şi protecţia Lui nu ne-au părăsit în trecut. Dar ceea ce este acum înaintea noastră, necesită o reînviorare a Duhului Său, şi El ne-o va da în singurătate cu El şi în linişte sufletească, nu în agitaţie lăuntrică şi în mijlocul frământărilor zilnice din jurul nostru. Să ieşim afară din ele ca să fim singuri cu El. “Un om s-a luptat cu el…” La început Iacov nu ştia că este Dumnezeu. Şi noi adeseori nu înţelegem că într-o împrejurare sau alta, Dumnezeu luptă cu noi, luptă care poate să ia diferite forme; se poate ca unele situaţii să ni se pară de neînţeles şi atunci luptăm, dar drept vorbind, Dumnezeu este în spatele acestor greutăţi; El vrea să le folosească pentru a ne binecuvânta, să ne îmbogăţească în experienţa noastră cu El şi să ne conducă mai departe, şi totuşi noi… luptăm cu El.Iacov s-a luptat cu El până în revărsatul zorilor. Domnul, în adevăr, ne conduce în lumina Sa, chiar dacă în jurul nostru este noaptea neînţelegerii şi a temerilor de tot felul. El vrea pentru noi o nouă experienţă a harului Său. Este deci nădejde, căci lumina zilei este înaintea noastră. Iacov nu s-a lăsat, căci cunoscând şi înţelegând acum de ce are nevoie, a suspinat spunând:”…nu te voi lăsa să pleci, până nu mă vei binecuvânta.” El a realizat până la urmă că a luptat cu Dumnezeu şi nu cu un om. Ce dorinţă scumpă şi ce nevoie adânc simţită a unui suflet care până acum s-a frământat şi s-a luptat cu împrejurările vitrege ale vieţii, dar şi-a dat seama că de un singur lucru avea nevoie: de Domnul şi de binecuvântările Lui. Aceasta nu este rugăciunea unui om care de acum mai caută ca înainte, o binecuvântre pentru el însuşi, ca să se bucure în mod egoist de harul dumnezeiesc, nu este nici căutarea unor simţăminte religioase plăcute firii pământeşti şi adeseori atât de artificiale, de false. Este ca şi rugăciunea unui creştin adevărat care şi-a înţeles răspunderea faţă de Dumnezeu şi de lumea pierdută. Dumnezeu este atent la astfel de rugăciuni, şi dacă aşa este a noastră, El o va asculta cu siguranţă. Luptăm cu Dumnezeu când nu vrem să ne supunem autorităţii Cuvântului Său. Ne luptăm cu El când nu vrem să facem nimic pentru El, deşi Biblia spune că suntem colaboratorii Lui. Luptăm cu Dumnezeu când ne aşezăm cu încăpăţânare pe poziţia dreptăţii noastre şi nu pe cea a harului pe care Domnul Isus stă faţă de noi, în fiecare zi, ţinând mai mult la demnitatea noastră decât la a Lui. Un general credincios a fost văzut odată stând de vorbă cu o bătrână săracă. Prietenii lui l-au mustrat spunând: “Trebuie să ţii seama de rangul pe care îl ai.” Generalul a răspuns: “Cum ar fi fost dacă Domnul ar fi ţinut seama de rangul Lui faţă de mine?” Nu suntem lăsaţi aici ca să facem ceva pentru Domnul, ci suntem trimişi să-L arătăm pe El.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

10 SEPTEMBRIE

«Şi ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască şi să mă împiedice să mă îngâmf.» 

  2 CORINTENI 12:7

O altă tactică devastatoare a diavolului este atacul direct, frontal asupra trupului, sufletului şi duhului copiilor lui Dumnezeu. Chiar şi apostolul Pavel, slujitorul Său credincios a avut parte de un astfel de atac. Acest ţepuş în carne i-a afectat nu doar trupul, ci şi sufletul. Ce măsuri de apărare trebuie să ne luăm atunci când duşmanul ne atacă atât de brutal? Cum putem rămâne în picioare? In mod sigur nu ar trebui să răspundem răului cu rău, cu nervi şi supărare, ci ar trebui să venim imediat în rugăciune înaintea Domnului nostru Isus Cristos. Exact acest lucru l-a făcut şi Pavel. Când îi vedea pe alţi credincioşi atacaţi de Satan, îi ruga în Numele lui Isus să nu răspundă provocărilor. Când era el însuşi atacat, se prezenta imediat înaintea Domnului: «De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia» (2 Cor. 12,8). Şi iată că Domnul Isus Cristos, Stăpânul suprem, a făcut o minune: i-a deschis slujitorului Său noi resurse de îndurare şi de putere şi i-a spus: «Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcuta desăvârşită» (2 Cor. 12,9). Doar astfel putem face faţă cu succes acestei stratageme a diavolului.

 *

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

 10  Septembrie

Iată, naţiunile sunt ca o picătură din vadră şi ca praful fin    de pe cântar; iată, El ridică insulele ca pe un fir de praf.  

 Isaia 40.15

Aţi citit Isaia 40 de curând? Este un capitol minunat de citit atunci când suntem descurajaţi sau înspăimântaţi de evenimentele care au loc în lume. De ce? Fiindcă în acest capitol este declarat controlul suveran pe care Dumnezeu îl are asupra creaţiei, asupra popoarelor, asupra conducătorilor şi asupra tuturor evenimentelor care au loc în lume.

Cu mulţi ani în urmă priveam cum un vânzător cântărea un kilogram de zahăr. Scotea zahărul dintr‑un sac mare şi îl punea cu grijă pe cântar. M‑a fascinat felul meticulos în care îl cântărea – niciun gram în plus sau în minus. De asemenea, m‑a izbit faptul că nu încercase să cureţe cântarul de praf, înainte să pună zahărul pe el. Cantitatea de praf care s‑ar fi putut afla pe acel cântar era cu totul nesemnificativă. De asemenea, clientul n‑a spus: «Vezi că ai inclus şi câteva fire de praf în kilogramul meu de zahăr!».Îmi place să rememorez acest incident atunci când tind să devin descurajat de către evenimentele care au loc în lume. Ce contează că nu am niciun control asupra mişcărilor popoarelor? Dumnezeu are acest control şi El ştie foarte bine ceea ce face. El Îşi duce la împlinire scopurile chiar prin intermediul evenimentelor din lume şi al celor mai ticăloşi conducători. Luate ca atare, naţiunile nu sunt mai semnificative decât firele de praf din acel magazin.Isaia însă ne spune mai mult. Dacă naţiunile sunt socotite a fi ca praful fin de pe cântar, poporul lui Dumnezeu nu este socotit aşa! El îi hrăneşte pe ai Săi ca pe turma Sa şi ia mieluşeii în braţele Sale. „El Îşi va paşte turma ca un Păstor, va strânge mieii în braţul Său şi‑i va purta la sânul Său; El le va călăuzi blând pe cele care alăptează” (Isaia 40.11). De asemenea, El le dă putere atunci când sunt epuizaţi.Suntem noi preocupaţi cu praful de pe cântar, sau mai degrabă cu Dumnezeul etern, care a creat toate lucrurile, pe cele văzute şi pe cele nevăzute – şi care ne‑a creat şi pe noi?                                                                                 G. W. Steidl

 *

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

10 SEPTEMBRIE

Doamne, acum când începem „Mijlocirea pentru ţara noastră” la Rugăciunile de dimineaţă, cer ca Duhul Tău să ne călăuzească.

 *

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

10 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Isus s-a suit pe munte; a chemat la El pe cine a vrut, şi ei au venit la EL.

Marcu 3:13

Aici a fost vorba de suveranitate. Sufletele nerăbdătoare pot să se enerveze şi să spumege fiindcă nu sunt chemate într-un loc mai înalt în lucrare. Dar, cititorule, bucură-te că Isus cheamă pe cine vrea. Dacă El îmi îngăduie să fiu portarul casei Lui, Il voi binecuvânta pentru harul de a face ceva în slujba Sa. Chemarea slujitorilor lui Christos vine de sus. Isus stă pe munte, deasupra lumii, în sfinţenie, sinceritate, dragoste şi putere. Cei pe care El îi cheamă trebuie să urce muntele la El. Ei trebuie să caute să se ridice la nivelul Său trăind în continuă părtăşie cu El. S-ar putea ca ei să nu fie în stare să se înalţe la onoruri sau să ajungă mari învăţaţi, dar trebuie, ca şi Moise, să urce pe muntele lui Dumnezeu şi să aibă părtăşie cu Cel Nevăzut; altfel, ei nu vor fi niciodată capabili să predice Evanghelia Păcii. Isus mergea deoparte ca să-Şi păstreze părtăşia cu Tatăl, şi noi trebuie să intrăm în aceeaşi tovărăşie divină dacă vrem să fim o binecuvântare pentru semenii noştri. Nu este de mirare că apostolii erau îmbrăcaţi cu putere când coborau de pe muntele unde se afla Isus. In dimineaţa aceasta, trebuie să tânjim să ajungem pe muntele părtăşiei, ca să putem fi întăriţi pentru lucrarea care ne aşteaptă. Să nu-i vedem pe oameni până când nu ÎI vedem pe Isus. Timpul petrecut cu El are un interes binecuvântat. Noi vom alunga demonii şi vom face minuni dacă vom coborî în lume încinşi cu energia divină a lui Isus. Nu foloseşte la nimic să mergi în lupta Domnului dacă nu eşti înarmat cu armătura cerească. Trebuie să-L vedem pe Isus; acesta este esenţialul. Vom sta în faţa scaunului de har până când ni se va arăta aşa cum nu se arată lumii, şi până când vom putea spune: „am fost cu El pe Muntele Sfânt”.

10 SEPTEMBRIE
Seara

Lupii de seamă

Habacuc 1:8

În timp ce pregăteam Seară de Seară, fraza de mai sus mi-a  venit în minte de atâtea ori, încât, ca să mă eliberez de persistenţa ei, am hotărât să-i dedic o pagină! Lupii de seară, înfuriaţi de o zi de foame, sunt mai periculoşi şi mai sălbatici decât au fost dimineaţa. Aceste sălbăticiuni furioase pot să reprezinte îndoielile sau temerile noastre după o zi de distracţii, pierdere în afaceri sau, poate, batjocură din partea oamenilor. Cum ne mai urlă gândurile în urechi, „ei, unde e Dumnezeu acum?” Cât de flămânde şi lacome sunt, înghiţind orice sugestie de alinare şi rămânând la fel de nesătule ca înainte. Bunule Păstor, ucide aceşti „lupi de seară”. Ajută-Ţi oaia să se odihnească în păşuni verzi, netulburată de aceste îndoieli nesătule. Demonii iadului simt ca „lupii de seară”. Atunci când turma lui Christos are o zi înnorată şi întunecată, şi soarele pare gata să apună, ei sunt pregătiţi să atace şi să sfâşie. Ei nu vor ataca un creştin în plină zi a credinţei, dar îl vor asalta atunci când sufletul îi este cuprins de întunericul conflictului. O Doamne, Tu ţi-ai dat viaţa pentru oile Tale. Scapă-le din colţii lupilor. Falşii învăţători, care vânează cu viclenie şi îndemânare vieţile preţioase ale oilor, şi le sfâşie prin falsitatea lor, sunt la fel de periculoşi şi detestabili ca şi „lupii de seară”. Întunericul este elementul lor, înşelăciunea este caracterul lor, şi distrugerea sfârşitul lor. Pericolul este şi mai mare atunci când sunt îmbrăcaţi în piei de oaie (vezi Matei 7:15). Binecuvântat este cel care este păzit de ei, fiindcă mieii cad pradă „lupilor răpitori” (Fapte 20:29), care intră în staulul bisericii. Ce minune de har este convertirea acestor persecutori! Atunci lupul locuieşte împreună cu mielul, şi oamenii cruzi şi sălbatici devin blânzi şi supuşi. O Doamne, converteşte cât mai mulţi lupi. Ne rugăm pentru mântuirea lor în seara aceasta.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

10 SEPTEMBRIE

Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă, şi zic: Lucrarea mea de laudă este pentru împăratul!.. . Tu eşti cel mai frumos dintre oameni, harul este turnat pe buzele tale.

Ps. 45:1.2.

Mulţi dintre credincioşi mărturisesc că la rugăciune şi la citirea Cuvântului lui Dumnezeu se zidesc puţin iar la Masa Domnului de multe ori sunt neputincioşi să aducă adorarea cuvenită Domnului. Nu se întâmplă oare aceasta din cauză că inima în viaţa practică nu gustă comuniunea cu Domnul şi că prea puţin în adevărată supunere se aştern la picioarele Domnului ca să asculte glasul Lui şi să privească măreţia Persoanei Sale? Trebuie oare să ne mai mirăm că există puţină putere iar la Masa Domnului este puţină laudă şi puţină bucurie? Oare putem aduce în ziua Domnului un coş plin de fructele cereşti dacă toată săptămâna nu am călcat pe pajiştea cerească? (Citeşte Deutero- nom 26.1-11). Cît de schimbată era situaţia cu Maria! Ea nu se pierdea în gân- durile proprii şi nu a fost răpită de împrejurări. Inima ei a fost în întregime încleştată în jurul Mântuitorului. Inima o împingea să verse mirul curat pe picioarele Domnului – gest prin care a dat deplina expresie a admiraţiei şi a adorării faţă de El. Ce trist este pentru Domnul, dacă venim cu coşul gol şi cu inima goală, din cauză că nu am căutat dragostea Lui şi nici nu am cercetat Persoana Lui. „Domnul este al tău, adu-i închinăciunile tale” scrie în vers 11 a Psalmului nostru. Ce frumos ar fi dacă s-ar găsi şi la noi această dependenţă de Domnul nostru Isus Hristos. Marele nostru învăţător, ISUS HRISTOS, nu a făcut un pas, nu a rostit o vorbă şi nu a făcut cel mai neânsemnat pas fără Cuvântul lui Dumnezeu. Se poate spune şi despre tine la fel?

 

IZVOARE IN DEŞERT

10 Septembrie

DOMNUL va sfârşi ce a început pentru mine.

(Psalmul 138:8)

Există un mister divin în suferinţă, un mister care are o putere uimitoare şi supranaturală şi care n-a fost niciodată pe deplin înţeles de raţiunea umană. Nimeni nu a realizat vreodată un nivel profund de spiritualitate sau de sfinţenie fără să experimenteze multă suferinţă. Când un om care suferă ajunge la un punct în care poate fi calm şi fericit, zâmbind în interiorul lui în faţa suferinţei prin care trece, şi nu-L mai roagă pe Dumnezeu să-l scape de ea, atunci suferinţa şi-a împlinit misiunea binecuvântată, răbdarea şi-a făcut „desăvârşit lucrarea“ (Iacov 1:4), şi durerea crucificării a început să se transforme într-o cunună.Prin această experienţă a suferinţei depline Duhul Sfânt lucrează multe lucruri miraculoase în adâncul sufletului nostru. În această stare, întreaga noastră fiinţă stă perfect liniştită sub mâna lui Dumnezeu; toată puterea şi abilitatea minţii, voinţa şi inima sunt în sfârşit supuse; liniştea eternităţii ne linişteşte întreg sufletul; şi în sfârşit, gura devine tăcută, având doar câteva cuvinte de spus, şi nu mai strigă cuvintele pe care Domnul Hristos le-a rostit pe cruce: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit?“ (Psalmul 22:1). În acest punct omul nu-şi mai imaginează castele în cer, şi nu mai urmăreşte idei nebune, şi raţiunea lui devine calmă şi relaxată, cu toate alegerile înlăturate, pentru că singura alegere acum a devenit planul lui Dumnezeu. De asemenea, sentimentele lui sunt înţărcate de la alţi oameni şi alte lucruri, pierzându-şi sensibilitatea, astfel încât nimic nu-l poate răni, nu-l poate ofensa, nu-l poate opri şi nu-i poate sta în drum. Acum el poate să lase împrejurările să fie aşa cum sunt, şi să continue să-L caute numai pe Dumnezeu şi voia Lui, cu acea calmă asigurare că El face totul în univers, fie bine fie rău, în trecut sau în prezent, ca să lucreze „spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“ (Rom. 8:28).O, binecuvântările supunerii absolute faţă de Hristos! Ce binecuvântare este să ne pierdem puterea, înţelepciunea, planurile şi dorinţele şi să fim acolo unde fiecare uncie din fiinţa noastră devine ca o mare liniştită a Galileii sub picioarele atotputernice ale Domnului Isus! din Hrana sufletului

Lucrul cel mai important este să suferi fără să te descurajezi.

                                                                                 François Fenelon

Inima care slujeşte, şi iubeşte, şi rămâne credincioasă,

Aude pretutindeni mişcarea aripilor îngereşti.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

 

RĂSPUNSUL TĂU ESTE DUMNEZEU!

„Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc”

(Iov 23:3)

Necazurile lui Iov au durat aproape un an. În această perioadă, şi-a pierdut copiii, banii şi sănătatea. În acel moment, s-a rugat: „Oh! dacă aş şti unde să-L găsesc”. Observăm că Iov nu s-a rugat: „Oh, dacă aş şti cum să-mi recuperez copiii, banii şi sănătatea”. El nu a dat atenţie nici unuia dintre aceste lucruri. Şi-a dat seama că atunci când te afli pe calea lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri se rezolvă de la sine. Iată un adevăr pe care îl înveţi când pierzi ceva ce îţi este drag: când nu ţi-a mai rămas nimic în afară de Dumnezeu, descoperi că Dumnezeu îţi este îndeajuns! Mare parte din cartea Iov descrie discuţia lui cu Dumnezeu şi lamentarea lui Iov referitoare la soarta vieţii lui. Faci şi tu la fel? Dacă răspunsul tău este da, nu te îngrijora. Dumnezeu poate rezolva problema. Câtă vreme privirea îţi este îndreptată spre Dumnezeu, El te poate mustra, te poate învăţa, te poate ajuta şi te poate face să dobândeşti o credinţă tot mai puternică. Iov nu era la curent cu ce se întâmplase în culise. El nu ştia că avusese loc o discuţie între Dumnezeu şi Satana, în care Satana a spus: „atinge-te de tot ce are, şi… Te va blestema” (Iov 1:11). Dar Dumnezeu era de altă părere, aşa că l-a lăsat pe Satana să-l atace pe Iov o vreme. Când totul s-a sfârşit, Dumnezeu nu şi-a schimbat părerea despre Iov, iar Iov şi-a păstrat la rândul său părerea despre Dumnezeu. Singurul care îşi schimbase părerea era Satana! Dacă te întrebi cum se termină această istorisire, iată: „Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvântări decât primise în cei dintâi” (Iov 42:12). Dacă astăzi treci prin necazuri, răspunsul tău este – Dumnezeu. Încrede-te mai departe în El şi El te va ajuta să treci prin ele şi să fii învingător!

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

10 septembrie

INTRÂND ŞI IEŞIND

Vei fi binecuvântat la venirea ta şi vei fi binecuvântat la plecarea ta.                                         Deuteronom 28.6

Binecuvântările legii nu sunt înlăturate pentru noi. Domnul Isus a întărit făgăduinţele când a purtat vina fărădelegilor noastre. Dacă eu păzesc cuvintele Stăpânului meu, pot să primesc îndurările legate de împlinirea lor. La întoarcere eu pot să intru aşadar în casa mea, fără să mă tem de veşti rele şi să mă duc la serviciul meu sau la treburile mele şi să le împlinesc cu grijă. Pot să intru în sfârşit în odăiţa mea ca să aud cuvintele bune ale Dumnezeului meu, şi nu mă tem să mă adâncesc în mine însumi ca să mă cercetez atent în cugetul meu. Şi este mult de lucru şi înăuntrul sufletului meu şi în afara lui. Oh, de-aş primi o binecuvântare de la Domnul Isus, care a făgăduit că va rămâne cu mine! Tot aşa la plecare. Sfiala m-ar îndemna să rămân acasă şi să mă ţin departe de legătura cu lumea întinată. Dar eu trebuie să ies din casă pentru lucrările pe care le am de făcut; trebuie să ies ca să-i ajut pe fraţi şi să fiu de folos celor neîntorşi la Dumnezeu. Eu trebuie să fiu un apărător al credinţei şi un duşman hotărât al răului. Şi aceasta este o binecuvântare la plecare. Eu voi merge, Doamne, acolo unde mă vei duce Tu, ca să împlinesc la porunca Ta şi cu puterea Duhului Sfânt, lucrările pe care Tu mi ie vei da.Doamne Isuse, vino cu mine şi fii oaspetele meu; apoi ieşi cu mine şi fă ca inima mea să ardă în mine, în timp ce Tu îmi vei vorbi pe drum.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

10 Septembrie

Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi“.

Ioan 8:31-32.

Cel care spune: “Aş dori” şi nu spune “Eu vreau” merge la pierzare. Unii spun: “Ar trebui să fie altfel!” Este bine dacă omul îşi dă seama că nu este bine, dar încă nu este suficient. Fiul risipitor a spus: “Mă voi scula și mă voi întoarce”. Si el a pornit înapoi spre casa tatălui.Cel care rămâne în Cuvânt îşi dă seama de starea sa şi va recunoaşte de ce are nevoie. Astfel poate recunoaşte drumul pe care poate merge liber, deoarece mântuirea este desăvârşită şi datoria plătită. Cu aceasta se consolează unii, trăind în continuare în păcat, gândindu-se că Isus a murit pentru păcatele lumii întregi. Dar Isus eliberează. Noi trebuie să devenim eliberați de păcat, altfel nu avem parte de mântuire. În clipa în care primim cu adevărat iertarea păcatelor, suntem eliberaţi. Cel care a primit iertarea păcatelor este părtaş al Duhului lui Dumnezeu, iar acolo unde este Duhul lui Dumnezeu este libertate. Astfel omul nu mai este robit de păcat, ci mântuit. A fi mântuit este minunat, a fi mântuit este frumos.Credeţi Cuvântul lui Dumnezeu şi nu ţineţi numai la religia voastră. Păgânii au şi ei religie şi o iau chiar în serios; dar nu cunosc libertatea. Adevărul eliberează şi acceptând adevărul, devenim liberi. Isus a spus: “Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie”, cum zice Scriptura.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILE

10 septembrie

Text: Luca 9:57-62

NU PRIVIŢI ÎN URMĂ

Oricine pune mâinile pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Luca 9:62

Când eram copil la fermă, tata mi-a spus: „Nu poţi trage o brazdă dreaptă dacă te uiţi înapoi”. Şi este adevărat. Pentru a încerca, priviţi numai 30 de secunde înapoi, în timp ce umblaţi prin zăpadă sau pe nisipul plajei. Apoi analizaţi urmele paşilor. Nu vor fi în linie dreaptă.Un fermier bun nu se va uita niciodată înapoi atunci când a pus mâinile pe coarnele plugului. Isus a folosit această analogie pentru a ne învăţa că dacă vrem să fim ucenicii Lui, trebuie să rupem orice altă loialitate care ar putea stânjeni relaţiile noastre cu El. Credinţa noastră totală faţă de Dumnezeu este un principiu care are rădăcini adânci în Vechiul Testament. Israeliţii, după ce au fost eliberaţi din robia egipteană şi au început să fie hrăniţi în mod miraculos cu mană, s-au uitat înapoi cu dor la zilele când se bucurau în Egipt hrănindu-se cu peşte, castraveţi, pepeni, praz, ceapă şi usturoi. Dumnezeu a fost foarte supărat şi a judecat cu asprime pe poporul Său pentru acest fapt. Privirea lor în urmă indica lipsa unei consacrări totale lui Dumnezeu. Tot astfel, oamenii care aderă la vechile păcate, la siguranţe vremelnice, la plăcerile lumeşti de care s-au bucurat înainte de-a fi credincioşi nu pot fi ucenici loiali lui Isus Cristos. Când ne pocăim şi credem în El, devenim cetăţeni în împărăţia Sa cea nouă. Trebuie s-o rupem cu păcatele trecutului.

Ucenicie înseamnă să nu mai te uiţi în urmă.                                    H.V.L.

M-am hotărât să-L urmez pe Isus,
M-am hotărât să-L urmez pe Isus,
M-am hotărât să-L urmez pe Isus,
Şi înapoi eu nu voi da.                         – Anonim

În dicţionarul uceniciei adevărate, nu veţi găsi niciodată cuvântul „retragere”.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  – Volumul II

10 Septembrie

1 Cronici 21.1-13

Ne putem întreba de ce Dumnezeu, care a trecut peste greşelile precedente ale lui David, o reaminteşte acum pe cea a numărării. Păcatul acesta ne arată înainte de toate distanţa care-1 separă pe acest împărat de acel Unul faţă de care el constituia doar o slabă reflectare. Era necesar ca Israel să nu-L confunde pe Mesia al lor nici măcar cu cel mai mare dintre împăraţii lor. Fiul lui David era în acelaşi timp şi Domnul său (Matei 22.41-45). Pe de altă parte, trebuia să explice necesitatea pedepsei divine şi harul care avea să-i pună sfârşit. Fără acestea, istoria nu poate fi înţeleasă. David apare aici ca fiind nici mai mult nici mai puţin decât un păcătos vinovat, la fel ca tine şi ca mine. Însă el cunoaşte inima lui Dumnezeu. Răspunsul lui este dovada pentru aceasta: „Să cad … în mâna Dom­nului, pentru că îndurările Lui sunt foarte mari” (v. 13). Cunoaşte fiecare dintre noi, din experienţă personală, bogăţia şi varietatea acestei îndurări a Domnului? (citiţi PI. Ier. 3.22,23, 32).

Pentru ispăşirea păcatelor noastre nu poate fi o chestiune de alegere între trei ani de foamete, trei luni de război sau trei zile de boală. Dar Hristos, luând locul nostru, a cunoscut în timpul celor trei ceasuri de întu­neric de la cruce măsura deplină a mâniei lui Dumnezeu; El a luat asupra Sa pedeapsa noastră eternă.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 10 Septembrie 2015

Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.

2 Timotei 3:5

Este suficientă faţada?

O contesă căuta pentru fiul ei de şase ani un educator excepţional. I-a fost recomandat poetul Gellert, unul dintre poeţii populari germani ai timpului său, care a lucrat şi ca pedagog. Contesa a fost foarte impresionată de personalitatea poetului. Dar s-a gândit că trebuie să-i mai dea câteva sfaturi: „Să nu faceţi din fiul meu un pedant învăţat. Nu cer nimic decât o zugrăveală uşoară de limbi, istorie, geografie, matematică şi chimie. Şi să nu faceţi din fiul meu un creştin care se roagă permanent. Îmi este prea suficient, dacă fiul meu învaţă cele zece porunci şi catehismul şi duminica merge la biserică. Cer din toate doar o zugrăveală corectă“.Gellert a ascultat cu răbdare dorinţele ei. După o scurtă pauză de gândire spuse: „Dacă aceasta este intenţia dumneavoastră, contesă, atunci vă pot sfătui supus: Mai bine vă luaţi un zugrav!“. Cu aceasta se înclină scurt şi plecă.Biblia cunoaşte doar adevărat şi neadevărat, cald sau rece. Ori eşti un creştin, ori nu eşti. Cum devii un adevărat creştin? Răspunsul este: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit“ (Faptele Apostolilor 2.21). Creştin devii doar prin întoarcerea adevărată şi credinţa în Domnul Isus. Toate celelalte nu au susţinere, nu sunt nimic altceva decât zugrăveală şi faţadă.

Sursa: Meditații din 13 Calendare, primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s