TEAMA ARE LOCUL EI

Tezaurul_promisiunilor_lui_Dumnezeu1_thumbTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

Promisiune: TEAMA ÎȘI ARE LOCUL EI!

Ferice de omul care se teme necontenit.

  Proverbe 28:14

Teama de Dumnezeu este începutul şi temelia adevăratei credinţe. Fără un respect sfânt şi o adorare serioasă a lui Dumnezeu şi a Cuvântului Lui, nu există punct de sprijin nici pentru cele mai strălucitoare virtuţi.

Sufletul care nu-L cinsteşte pe Dumnezeu, nu va cunoaşte niciodată sfinţenia. Fericit este acela care are această teamă sfântă de a face rău. El se gândeşte înainte de a face ceva şi se teme să nu greşească, să nu-şi neglijeze lucrul pe care-l are de făcut şi-i este frica să nu păcătuiască. El se depărtează de orice prietenie primejdioasă, de orice flecăreală şi de orice lucrare necurată.

Această abţinere de la rău nu-l face pe un om nenorocit, ci dimpotrivă, îi aduce fericire. Santinela care veghează este mai fericită decât soldatul care doarme în post. Cel ce vede de departe răul şi-l ocoleşte este mai fericit decât cel care merge spre rău cu nepăsare şi care sfârşeşte prin pierzare.

Temerea de Dumnezeu este un har luminos care îndrumă pe om pe o cale sigură, despre care se spune: „Nu va fi pe ea (pe cale) nici un leu şi nici o fiară sălbatică nu va trece pe ea”. Păzirea „de orice se pare rău” este o rânduială care face ordine şi care prin puterea Duhului Sfânt, îl pune pe om într-o stare care-l face să-şi păstreze îmbrăcămintea curăţată de întinăciunile lumii. În orice caz, cel ce „se teme necontenit” este fericit.

Solomon a încercat în viaţa sa şi a gustat şi din bucuriile lumii şi din teama sfântă, şi a găsit că cea dintâi este deşertăciune, iar cea de a doua este fericire. Să nu facem şi noi încercările lui, dar să ne aducem aminte de concluzia la care a ajuns: deşertăciune într-o parte, fericire în altă parte.

 

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

9 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

„Iţi voi arăta lucruri mari şi întărite”

Îţi voi răspunde, şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti. 

Ieremia 33:3

Există diferite traduceri ale acestui text. O versiune spune: „Iţi voi arăta lucruri mari şi întărite”, alta „lucruri mari şi puse deoparte”. Este sigur că există lucruri puse deoparte şi speciale în experienţa creştinului; nu orice dezvoltare a vieţii spirituale este uşor de obţinut. Există dispoziţii comune şi sentimente de căinţă, credinţă, bucurie şi speranţă, de care se bucură întreaga familie creştină; dar există şi domeniul mai înalt al extazului, părtăşiei şi unirii conştiente cu Christos, domeniu care nu este locuinţa obişnuită a credincioşilor. Nici unul dintre noi nu are privilegiul de a sta la pieptul lui Isus, ca Ioan, sau de a fi răpit în al treilea cer, ca Pavel. Există înălţimi în cunoaşterea lucrurilor lui Dumnezeu, la care nu ajunge nici ochiul de vultur al discernământului, nici gândul filosofic. Numai Dumnezeu ne poate purta acolo. Dar carul în care El ne poartă, şi armăsarii care duc acest car, sunt rugăciunile convingătoare. Rugăciunile convingătoare obţin victoria în faţa Dumnezeului milei: „în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu. S-a luptat cu îngerul, şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. lacov l-a întâlnit la Betel, şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu” (Osea 12:3-4). Rugăciunile convingătoare duc creştinul la Cârmei şi îl fac să acopere cerul cu nori de binecuvântare, şi pământul cu şuvoaie de îndurare. Rugăciunile cconvingătoare poartă creştinul în înălţimi şi îi arată moştenirea care îl aşteaptă. Ne înalţă şi ne transfigurează până când pjungem asemenea Domnului nostru, imagini ale Lui în lumea noastră. Dacă vrei să ajungi la ceva mai înalt decât experienţele obişnuite, priveşte la „stânca pe care n-o pot ajunge” (Psalmi 61:2), şi uită-te cu ochii credinţei prin fereastra rugăciunii stăruitoare. Când vei deschide fereastra pe partea ta, vei vedea că nu este zăvorâtă în partea cealaltă!

 

9 SEPTEMBRIE – Seara

Împrejurul scaunului de domnie stăteau douăzeci şi patru de scaune de domnie, şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi în haine albe.

Apocalipsa 4:4

Se spune că aceşti reprezentanţi ai sfinţilor din ceruri stau în jurul tronului. In pasajul în care Solomon a vorbit despre regii care stăteau la masa lui (Cânt 1:12), cuvântul „masă” a fost tradus de unii ca „masă rotundă”. Plecând de la această traducere, unii din comentatorii Bibliei – fără să vadă contextul textului, cred — au spus că această imagine înseamnă egalitate între sfinţi. Ideea este întărită de locurile egale ale celor douăzeci şi patru de bătrâni. Condiţia sufletelor slăvite din cer este aceea a apropierii de Christos, de viziunea clară a slavei Lui, de accesul constant la curţile Lui, şi de părtăşia intimă cu El. Nu există nici o diferenţă, în această privinţă, între un sfânt şi altul, întregul popor al lui Dumnezeu – apostoli, martiri, pastori, dar şi creştini simpli şi neştiuţi, va fi aşezat lângă tron, de unde Îl vor privi întotdeauna pe Domnul lor şi vor fi mulţumiţi în dragostea Lui. Vor fi cu toţii aproape de Christos, se vor desfăta cu toţii în dragostea Lui, vor mânca şi vor bea la aceeaşi masă cu El, cu toţii iubiţi ca favoriţi ai Lui şi prieteni, chiar dacă nu vor primi o răsplată egală ca slujitori. Fie ca toţi credincioşii de pe pământ să urmeze exemplul sfinţilor din ceruri în apropierea de Christos. Să fim asemeni bătrânilor din ceruri, aşezaţi în jurul tronului. Christos să fie obiectul gândurilor noastre, centrul vieţilor noastre. Cum putem îndura să trăim la o asemenea distanţă de Prea Iubitul nostru? Doamne Isuse, apropie-ne de Tine, Spune-ne „rămâneţi în Mine, şi Eu voi rămânea în voi” (loan  5:4).

Îngăduie-ne să cântăm: „să-şi pună mâna stângă sub capul meu, şi să mă îmbrăţişeze cu dreapta lui.(Cânt2:6).

Ridică-mă, Isuse, mai aproape
Cu inima umilă, şi curat;
Să uit de dorurile mele toate
În umilinţă, lângă tronul Tău plecat
Să nu mă mai încred în ceea ce pot eu
Să simt mai mult puterea Spiritului Tău.

*

 

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

9 Septembrie

Să vă fie cunoscut deci, fraţilor, că prin Acesta vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi de toate de care n‑aţi putut fi îndreptăţiţi în legea lui Moise, oricine crede este îndreptăţit în El. 

Fapte 13:38,39

Mulţi oameni în biserici au o religie care le oferă o siguranţă a iertării prin anume ritualuri, dar care este o iertare doar cu numele. De multe ori auzim oameni care spun că poţi avea iertarea doar dacă te căieşti suficient de mult, sau dacă crezi în vreo anume doctrină sau dacă nu mai păcătuieşti. Acest fel de iertare este cel de care omul a legat posibilitatea pierderii mântuirii. Aceasta nu este însă iertarea pe care o dăruieşte Dumnezeu – iertarea Sa are în vedere toate păcatele: pe cele trecute, prezente şi viitoare.Câteodată, credincioşii nu înţeleg limpede faptul că, de exemplu, păcatele lor viitoare au fost de asemenea iertate. Cei care cred în Hristos sunt oameni iertaţi. Orice credincios este atât de complet şi de veşnic iertat, încât nu se mai poate niciodată afla din nou într‑o poziţie în care chestiunea păcatului să fie ridicată, în ce priveşte mântuirea. Dumnezeu, prin credinţa noastră, „ne‑a adus la viaţă împreună cu El, după ce ne‑a iertat toate greşelile” (Coloseni 2.13).Această siguranţă a iertării nu înseamnă că suntem liberi să păcătuim (Romani 6.1). Este imposibil pentru cei care au fost născuţi din nou, pentru cei care au devenit deja copii ai lui Dumnezeu, să dorească să trăiască în păcat. Harul lui Hristos ne face să urâm păcatul (Tit 2.11,12). Unii spun că siguranţa mântuirii ne face să trăim în păcat. Dimpotrivă, acest adevăr ne eliberează de stăpânirea păcatului!                             S. Ridout

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

“Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei, veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi.”

Ioan 8:31-32.

Dacă rămânem în Cuvântul Mântuitorului, suntem ucenici adevăraţi,dar trebuie să cunoaştem adevărul, pentru a fi cu adevărat liberi. Înainte de a cunoaşte adevărul nu putem fi liberi,dar cunoştinţa adevărului ne face liberi.

Cum putem rămâne în Cuvântul lui? Si care este Cuvântul Său? Primul lucru vestit de Mântuitor a fost: Pocăiţi-vă căci împărăţia cerurilor este aproape”. Ce înseamnă pocăinţa? Pocăinţa înseamnă schimbarea modului de gândire şi a învăţătorului. Înainte slujeam lui Satan. Poate în acelaş timp consideram că suntem creştini sau credincioşi. Poate ne-am închipuit chiar că suntem pe calea cea strâmtă. Am fost încă robul păcatului şi eu am crezut că sunt creştin şi merg pe calea cea strâmtă aparţinând de turma cea mică. Atât de orbit şi dus în eroare eram. Am fost robul păcatului.Cel care susţine că trebuie să păcătuiască tot mereu, dovedeşte prin aceasta că este rob al păcatului. Nu vrei să dai crezare Cuvântului lui Dumnezeu? Nu vrei să-I urmezi sfatul? Dumnezeu îţi dă un sfat bun. Nu ne cheamă în lucrarea Sa să lucrăm ca nişte zilieri. Dumnezeu are mulţi zilieri; dar aceştia nu sunt moştenitorii împărăţiei lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos. Noi trebuie să fim copiii lui; trebuie să fie o zi în viaţa noastră când ne-am hotărât pentru Dumnezeu şi astfel dorinţa noastră nu este însoţită de trăirea în păcat. Dacă pocăinţa noastră nu este de acest fel atunci nu este pocăinţă. Credinţa în Evanghelie are ca urmare o pocăinţă adevărată.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

9 SEPTEMBRIE 

“Ei limitau (îngrădeau) pe Sfântul lui Israel”

PSALM 78:41(VA.)

Necredinţa  poporului  Israel  limita  mereu  pe  Dumnezeu  în lucrările minunate pe care intenţiona să le facă pentru ei, de aceea ei singuri se lipseau de binecuvântări şi izbăviri pe care Domnul voia să le reverse peste ei.Credinţa noastră este mai preţioasă Lui Dumnezeu decât pretinsa noastră activitate pentru El, şi în adevăr este pretinsă, câtă vreme nu izvorăşte din credinţă. De aceea El îşi propune să curăţească credinţa noastră şi s-o maturizeze, pentru ca ea să ajungă să fie pentru El un prilej de laudă desăvârşită, de cinstire şi slăvire a Aceluia care ne-a dat-o. Să nu socotim deci ca un lucru ciudat şi de neînţeles, diferite încercări şi nedumeriri pe care le întâmpinăm, ci să veghem ca să nu limităm pe Sfântul lui Israel, Dumnezeul nostru care se ocupă de noi cu atâta grijă. Căci Cel Atotputernic, Acela prin care toate lucrurile sunt cu putinţă, poate fi limitat, nu de lume sau de diavol ci de ai Săi, de noi înşine. A limita pe Dumnezeu înseamnă a-L întărâta, a-L ispiti, a-L uita, a-I întoarce spatele cum a făcut Israel mereu.În feleul acesta, noi putem să-L împiedicăm să lucreze spre binele nostru, limitându-I acţiunile de har şi de milă. Şi astfel facem ca Israel;Îl ispitim pe Dumneu, după ce am făcut un început bun în viaţa noastră creştină. El ne-a izbăvit, am fost totdeauna obiectul grijei Lui părinteşti, dar să veghem! Poate că deja am început să-L limităm prin îndoielile şi necredinţa noastră: ne dăm înapoi de la ce ne cere El, ezităm în faţa unei răspunderi noi pe care ne-o încredinţează, ne mulţumim cu ce avem din punct de vedere spiritual în loc de a înainta în cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Cuvântului Său. Ne lăsăm greu cu privire la orice am putea face pentru El şi pentru cei din jurul nostru, neglijăm tot mai des citirea Cuvântului şi rugăciunea, şi în felul acesta pur şi simplu, Îl limităm pe Tatăl nostru să-Şi împlinească scopul pe care Şi l-a propus cu privire la noi când ne-a ales. Nu este aceasta o nebunie? Dumnezeu are scopuri măreţe pentru noi iar noi, limitându-L, este ca şi cum I-am da peste mână spunându-I că nu ne interesează aceasta. Dumnezeu este gata să ne facă să vedem lucrurile cele mai mari şi mai minunate, dar canalul puterii Sale nemărginite prin care El vrea să le reverse peste noi şi peste oameni, suntem noi, poporul Lui de credincioşi. Să nu-L îngrădim! Satan ar vrea să ne folosească la aceasta, dar să ne dăm seama că Îl necinstim pe Dumnezeu şi ne lipsim singuri de mari binecuvântări. Poate că ne simţim mici, slabi, nevrednici, dar El vrea să folosească tocmai astfel de vase de pământ ca să demonstreze puterea Sa nelimitată, „pentru ca această putere nespus de măreaţă să fie de la Dumnezeu, şi nu de la oameni.” (2 Cor. 4:7)

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

9 SEPTEMBRIE

Doamne, o pustiire neclară se pare că înconjoară viaţa mea, este ceva nebulos, nu pot să descriu. Nu am nici o îndoială cu privire la hotărârea mea, pentru că am făcut ce mi-ai arătat că trebuie să fac; totuşi, sentimentul de nesiguranţă rămâne. Atinge acest nor nebulos şi transformă-l într-un firmament al frumuseţii şi formei ordonate.

 

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

9 SEPTEMBRIE

«Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină.»

2 CORINTENI 11,14

Mielul lui Dumnezeu l-a învins pe Satan pe crucea de pe dealul Golgotei – nu cu o armată puternică sau prin autoritate, ci prin duhul Său smerit, prin caracterul Lui divin. Aceasta a fost şi este şi astăzi strategia lui Isus Cristos.

Tactica cea mai des folosită de diavol este o rafinată deghizare. El se preface chiar şi într-un înger de lumină, apărând aşa, în mijlocul Bisericii lui Isus şi, subtil, punând problema renunţării la cruce. Atenţie însă, dacă credincioşii se integrează sistemului de valori al lumii, atunci ar mai putea fi ei mărturie? Evident nu. Ce tactică trebuie deci să folosim împotriva duşmanului? Exact opusul metodei sale: în locul ipocriziei şi al minciunii, să folosim numai adevărul! Ce ne îndeamnă Sfânta Scriptură? «Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii» (Efes. 6,14). Adevărul biruie întotdeauna minciuna. Dacă ne apropiem în ipocrizie de cei din jurul nostru şi vrem să creăm o altă impresie, atunci mărturia noastră despre Domnul nu are nici o valoare, deoarece inima noastră minte. Acesta este duhul diabolic al evlaviei mincinoase, care face ravagii în Biserica lui Isus: păcatele sunt acoperite, tolerate, iar semnificaţia crucii îşi pierde valoarea. Domnul Isus Cristos este biruitor, de aceea, încingeţi-vă mijlocul cu Adevărul!

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  – Volumul II

9 Septembrie

1 Cronici 18.1-17; 20.4-8

Capitolele 18, 19 şi 20 se referă la războaiele lui David. Ele grupează laolaltă faptele care în 2 Samuel sunt separate de diferite evenimente din istoria împăratului. Le-am luat deja în considerare acolo şi nu există nici o diferenţă apreciabilă între cele două rela­tări, cu o singură excepţie: tăcerea totală care se păs­trează începând cu cap.20 referitor la teribilul păcat al lui David şi la consecinţele lui tragice. Nici scandaloasa afacere cu Urie, nici păcatul lui Amnon urmat de ucide­rea sa, nici conspiraţia lui Absalom, nici rolul criminal jucat de Ioab, nici una din toate acestea nu-şi găseşte loc în această carte a Cronicilor. Iată felul în care lucrea­ză harul! Dumnezeu întinde voalul îndurării peste această perioadă sumbră a sărmanului Său slujitor. „Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit, spune David în Psalmul 32.

Oare face fiecare dintre cititorii noştri parte dintre aceşti fericiţi?David triumfă succesiv asupra filistenilor, moabiţilor, sirienilor, edomiţilor; apoi din nou asupra fiilor lui Amon (cap. 19 şi 20). Toţi vrăjmaşii tradiţionali ai lui Israel sunt subjugaţi, ilustrare a momentului când Dumnezeu Îi va supune lui Hristos toate lucrurile şi-I va pune vrăjmaşii aşternut al picioarelor Sale (Evrei 1.13; 2.8).

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

 

EXISTĂ „MIZERIE”  ÎN VIAŢA TA?

„Să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne”

(Evrei 12:1)

Imaginează-ţi că se lucrează la un vapor mare pe un doc uscat. Sub linia de plutire se află toate „mizeriile” pe care acesta le-a strâns în timpul călătoriilor sale. Nimeni nu le vede, dar un căpitan experimentat le poate simţi, întrucât vasului său îi lipseşte „energia” pe care o avea odinioară. Prin urmare, companiile se plâng că durează prea mult timp să le livreze clienţilor marfa, iar proprietarii vasului sunt nemulţumiţi căci le este afectat profitul pe piaţa concurenţei. Efortul necesar pentru a îndepărta „mizeriile” înseamnă rupere de oase şi cere timp, dar nu există o altă cale. În cele din urmă, după luni întregi de muncă asiduă, docul uscat este inundat de apă, porţile se deschid şi marele vas se îndreaptă spre larg, reîntorcându-se la profitul de dinainte. Scriindu-le credincioşilor din Corint, Pavel spune: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă. Pe voi înşivă cercaţi-vă” (2 Corinteni 13:5). Să fim cinstiţi; e mai uşor să-ţi cercetezi aproapele decât să te cercetezi pe tine însuţi sau să vorbeşti de ceea ce ai realizat cândva decât despre ceea ce realizezi acum. Te laşi pe tânjală? Îţi pierzi elanul spiritual? Te găseşti pe coloana cu profituri sau pe cea cu pierderi? Vei găsi răspunsul sub linia de plutire, acolo unde numai Dumnezeu şi cu tine puteţi vedea. Neglijenţa, spiritul critic, compromisul, bârfa, conformarea cu lumea şi răceala inimii -acestea sunt „mizeriile” care se adună şi care te fac s-o laşi mai moale (Efeseni 4:25-31). Acestea sunt păcatele subtile cu care trebuie să te confrunţi pentru a fi ceea ce te-a chemat Dumnezeu să fii şi să te bucuri de binecuvântările pe care le-a pregătit pentru tine.

*

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

9 SEPTEMBRIE

Dacă suntem copii, suntem şi moştenitori – moştenitori ai lui DUMNEZEU, şi împreună moştenitori cu HRISTOS, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El. 

Rom. 8:17

„Proslăvit” – ce cuvânt măreţ şi cu ce acţiune largă! Poporul lui Dumnezeu, mântuit prin sângele cel scump a lui Isus aşteaptă să audă glasul Domnului proslăvit şi să audă trâmbiţa lui Dumnezeu, în momentul în care va răsuna trâmbiţa, toţi cei care cred în El vor fi proslăviţi într-o clipă şi vor fi preschimbaţi în slava lui Isus Hristos. În curând rugăciunea Domnului nostru proslăvit va fi ascultată: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii.” (loan 17.24). Credincioşilor dintre evrei le-a fost scris: „încă puţină, foarte puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” (Evrei 10.37). Atunci tot Trupul Domnului care a fost răscumpărat prin sângele Său va vedea faţa Păstorului cel Bun şi fiecare va fi ca El. Ce ţel minunat aşteaptă pe prea iubitul popor al lui Dumnezeu. Noi vom fi părtaşi slavei Sale. Să nu ne salte inima pentru această nădejde şi să ridicăm glasul şi să zicem împreună cu Duhul care este în noi: „Vino”? Ce clipă minunată va fi aceasta pentru noi dar şi pentru Domnul când ne vom întâlni în văzduh şi-l vom vedea pe Acela care S-a dat ca jertfă de ispăşire pentru noi şi ca jertfă de ardere de tot pentru Dumnezeul şi Tatăl Său. Această lucrare ne-a înălţat la starea de copii ai lui Dumnezeu şi de aceea vom fi MOŞTENITORI ai împărăţiei Lui. Totdeauna să lăudăm pe Dumnezeu pentru tot ce-i în urma noastră şi să ne încredem în El cu privire la TOT ce va veni în viitor. Să nu privim niciodată la noi, căci nu vom vedea decît slăbiciuni.

*

IZVOARE IN DEŞERT

9 Septembrie

O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.

Matei 13:5

Pământul nu era adânc! Din contextul învăţăturii acestei parabole, se pare că noi trebuie să facem ceva cu privire la adâncimea pământului. Sămânţa roditoare a căzut în „pământ bun“ (v.8), sau în inimi bune şi oneste. Presupun că oamenii superficiali sunt cei care „n-au pământ mult“ – cei care n-au nici un scop real în viaţă şi sunt uşor influenţaţi de o chemare tandră, de o predică bună, sau de o simplă melodie. Şi la început par că vor ajunge la ceva pentru Dumnezeu, dar pentru că ei „n-au pământ mult“, n-au nici un scop profund sau autentic, şi nici o dorinţă arzătoare de a cunoaşte voia Lui ca să-l împlinească. De aceea trebuie să avem grijă să păstrăm pământul din inima noastră. Când unui soldat roman i-a spus călăuza lui că dacă va insista să facă o anumită călătorie, s-ar putea să-i fie fatal, el a răspuns: „Trebuie neapărat să merg – nu trebuie neapărat să trăiesc“. Aceasta era cu adevărat o convingere profundă, şi numai când suntem convinşi în felul acesta vieţile noastre vor ajunge la ceva. Dar o viaţă superficială trăieşte după impulsurile, impresiile, intuiţiile, instinctele şi în mod deosebit după împrejurările ei. Cei care au însă un caracter profund, privesc dincolo de toate aceste lucruri şi merg neclintiţi înainte, pentru că văd viitorul, în care necazul, aparenta înfrângere şi căderea vor fi inversate. Ei navighează drept prin norii de furtună spre lumina strălucitoare a soarelui, care întotdeauna îi aşteaptă de partea cealaltă. Odată ce Dumnezeu ne-a adâncit, El ne poate da cele mai adânci adevăruri ale Sale, cele mai profunde taine ale Sale, şi ne va încredinţa o putere mai mare. Doamne, condu-ne spre adâncimile vieţii Tale şi scapă-ne de o existenţă superficială!

 

Spre câmpuri mai vaste ale viziunii sfinte;

Spre înălţimi mai măreţe ale credinţei şi dragostei;

Înainte şi în sus, înţelegând deplin

Toate lucrurile pentru care El te cheamă de sus.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Miercuri, 9 Septembrie 2015

… şi a ajuns astfel păstorul, stânca lui Israel.

Geneza 49:24

Păstorul şi Stânca

Fără îndoială că aceste versete din binecuvântarea lui Iacov pentru Iosif vorbesc despre Hristos, care este Păstorul şi Stânca de temelie a poporului Său. Mântuitorul a arătat că este „Păstorul cel bun“ când vorbea că Îşi va da viaţa pentru oile Sale. Iubirea Lui a fost aşa de mare, încât El nu S-a gândit la viaţa Sa, ci a dorit ca oile Sale să nu piară când va veni lupul. Acest lucru L-a făcut Domnul mergând la cruce. Era neapărat necesară moartea Sa, pentru ca oile să aibă viaţa.În Ghetsimani, Hristos a avut de-a face cu cel care îl reprezintă pe lup – Satan, care ar fi dorit pierderea oilor. Gândind că Îl face pe Mântuitorul să dea înapoi în prezenţa morţii prin care avea să-l biruie, Satan i-a înfăţişat toată groaza ei. Dar iubirea Păstorului a triumfat. El a mers la moarte, lupul de temut – Satan – a fost biruit şi oile au fost izbăvite de moartea veşnică.Domnul nostru este şi piatra lepădată de cei care construiau, dar care a devenit Piatra din capul unghiului din noua clădire pe care a construit-o El, Adunarea Sa. Această acumulare de binecuvântări pune în faţa noastră harul prin care se revarsă nemărginitele bogăţii ale Domnului Isus. Ferice de cei care le primesc în inima lor!

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILE

9 septembrie

Text: Exodul 15:1-13  

LIBER SĂ CÂNŢI!

Voi cânta Domnului… El m-a scăpat.

  Exodul 15:1, 2

Intr-o zi, când mergea spre biserica pe care o păstorea în Boston, AJ. Gordon, a văzut un copil ducând o colivie cu câteva păsări. „De unde ai păsările acelea?” l-a întrebat Gordon. „Le-am prins pe câmp” a răspuns copilul. „Şi ce vrei să faci cu ele?” l-a întrebat din nou Gordon. „O, am să mă joc cu ele pentru o vreme şi apoi am să le dau pisicii noastre de acasă”, a spus copilul. Sunt doar păsări de câmp şi nu pot cânta bine”. Pastorul i-a spus: „îţi dau doi dolari pentru colivie şi păsări”. „S-a făcut! a răspuns băiatul. N-aţi făcut o afacere prea bună? Gordon a luat colivia cu păsările, a dus-o în spatele bisericii şi a dat drumul păsărilor, care şi-au luat zborul – cântând în libertate. Următoarea duminică, Gordon avea colivia goală pe amvonul bisericii şi a povestit întâmplarea. „Când le-am eliberat, a spus el adunării, au zburat spre înălţimi şi cântecul lor părea că spune: „Răscumpărat, răscumpărat!” Cei care nu-L cunosc pe Isus ca Mântuitor personal sunt ca acele păsări înainte de-a fi eliberate. Ei „nu pot cânta bine” pentru că sunt prinşi în colivia păcatului. Dar nu trebuie să fie aşa. Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). El ne dă libertatea care pune o cântare nouă în inima noastră. Când israeliţii au fost eliberaţi din robia egipteană, au proclamat: „Vom cânta Domnului… El ne-a scăpat”. Fuseseră eliberaţi şi puteau cânta. Dar tu?         P.R.V.

Isus este Salvatorul meu,

Căci mi-a şters păcatul greu.

Şi-am să-I cânt cu dor mereu, mereu,

             Pân’ajung în cerul Său.       Hallan

A avea un suflet mântuit înseamnă să ai o cântare în inimă.

Sursa: Meditații primite prin Email

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s