Cinci nume ale lui Mesia

ISAIAH-9-6-7Pentru că un Copil ni S‑a născut, un Fiu ni S‑a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; şi‑I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii. Întinderea domniei Lui şi a păcii va fi fără sfârşit, pe tronul lui David şi în împărăţia Sa, ca s‑o întărească şi s‑o susţină cu judecată şi cu dreptate, de acum şi pentru totdeauna. Râvna Domnului oştirilor va face aceasta.                 

                                                                             Isaia 9:6-7

Cinci nume ale lui Mesia (4)

Ce titlu al frumuseţii şi al binecuvântării este cel care încheie numele încincit al lui Mesia!

El este ca o cunună, ca o diademă strălucitoare, care împodobeşte acest monument al gloriei divine – „Domn al păcii”. Ce minunată încheiere a acestei liste! Ne aducem aminte din nou de Coloseni 1. Acolo ni se spune că El a făcut pace prin sângele crucii Lui. Cel în care întreaga plinătate a Dumnezeirii şi‑a găsit plăcerea să locuiască a făcut pace! Prin El, toate lucrurile vor fi într‑o zi împăcate cu acea plinătate care locuieşte în El. Ce binecuvântată este partea celor care acum sunt împăcaţi, înainte de acea zi a împăcării universale! Niciodată n‑a fost dat un semn egal cu acesta, care se întinde de la Pruncul din iesle la înălţimea infinită a măreţului Dumnezeu.

„Domnia va fi pe umărul Lui.” Ce fericită zi va fi aceea! El va prospera acolo unde politicienii şi conducătorii au falimentat în mod atât de trist. „Pe umărul Lui”, domnia va fi în siguranţă. Luca 15 ne spune însă că oaia – imagine a păcătosului pierdut pe care El îl caută şi îl găseşte – este pusă pe amândoi umerii Săi, pentru siguranţa ei. Un singur umăr este suficient pentru cârmuirea întregii lumi, însă amândoi umerii Săi poartă o singură oaie pe care El o iubeşte atât de mult şi a cărei aducere înapoi acasă Îi provoacă o bucurie atât de adâncă în inimă. Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu pentru un astfel de Mântuitor, pe care Îl cunoaştem şi în care ne încredem înainte de venirea Împărăţiei glorioase.      H.Vine

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

5 SEPTEMBRIE

În legătură cu strângerea devoţională – te rog să faci din ea un timp de descoperire a Feţei Tale. Avem nevoie doar de Tine şi de bunăvoinţa şi frumuseţea Ta de nespus.

 

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

5 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului.Psalmi 120:5

În calitate de creştin, trebuie să locuieşti într-o lume rea, şi nu te ajută prea mult că strigi „vai de mine”. Isus nu s-a rugat să fii luat din lume, şi nu trebuie să-ţi doreşti nici tu un lucru pentru care El nu s-a rugat Este mult mai bine să înfrunţi greutăţile prin puterea Domnului, şi să-L slăveşti prin acest lucru. Duşmanul este întotdeauna gata să detecteze falsitatea din purtarea ta; de aceea, fii sfânt. Aminteşte-ţi că ochii tuturor sunt asupra ta, şi că de la tine se aşteaptă mai mult decât de la ceilalţi. Luptă-te să nu dai nici o ocazie acuzaţiilor. Lasă ca bunătatea să fie singura greşeală pe care ei o descoperă în tine. Ca şi Daniel, sileşte-i să spună despre tine: „Nu vom găsi nici un cuvânt deplângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui” (Daniel 6:5). Caută să fii folositor şi consecvent Poate că îţi spui: „dacă aş fi într-o poziţie mai favorabilă, aş  putea sluji mai bine cauza Domnului; de aici de unde sunt eu, nu pot face nici un bine”. Dar, cu cât mai rău este poporul din jurul tău, cu atât mai multă nevoie are de un exemplu bun. Dacă sunt , cocoşaţi, au nevoie de tine ca să-i îndrepţi. Dacă sunt perverşi, au nevoie să le întorci inimile mândre spre adevăr. Unde poate  să fie medicul, dacă nu în mijlocul bolnavilor? Unde îşi câştigă  soldatul onoarea, dacă nu în focul luptei? Şi când oboseşti de a lupta cu păcatul, aminteşte-ţi că toţi sfinţii au îndurat aceleaşi încercări. Ei nu au fost purtaţi la cer pe pat de flori, şi tu nu  trebuie să te aştepţi să călătoreşti mai comod. Ei au trebuit să-şi primejduiască vieţile până la moarte în locurile cele mai grele ale luptei, şi tu nu vei primi cununa până nu vei îndura totul, „ca un bun ostaş al lui Christos” (2 Timotei 2:3). De aceea, „vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă” (1 Corinteni 16:13).

 

5 SEPTEMBRIE
Seara

Ai pătruns tu până la izvoarele mării?Iov 38:16
Unele lucruri din natură trebuie să rămână un mister chiar şi pentru cei mai inteligenţi şi întreprinzători cercetători. Cunoaşterea omenească are graniţe de care nu poate trece. Cunoaşterea universală îi aparţine numai lui Dumnezeu. Dacă acesta este cazul în privinţa lucrurilor văzute şi temporale, sunt liniştit că nu la fel se întâmplă în privinţa problemelor veşnice şi spirituale. De ce, atunci, să-mi torturez mintea cu speculaţii despre destin şi voinţă, predestinare şi responsabilitate omenească? Nu sunt capabil să descifrez aceste adevăruri adânci şi misterioase, aşa cum nu sunt în stare să cercetez adâncurile de dedesubt, cele din care izvorăsc oceanele. De ce sunt atât de curios să cunosc motivele providenţei Domnului, cauzele acţiunilor Lui, scopurile vizitelor Sale? O să fiu vreodată în stare să strâng soarele în palmă şi să ţin universul în mână? Totuşi, aceste lucruri sunt o nimica toată în comparaţie cu ceea ce poate face Domnul Dumnezeul meu. Ingăduiţi-mă să nu mă lupt să înţeleg infinitul, ci să-mi consum puterea iubind. Ceea ce nu pot câştiga prin intelect, pot avea prin afecţiune. Acest lucru îmi este de ajuns. Nu pot să pătrund adâncurile mării, dar pot să mă bucur de briza care adie la suprafaţa ei, şi pot să navighez pe apele ei albastre, dacă am vânt prielnic. Dacă aş putea pătrunde „până la izvoarele mărilor”, nu mi-ar fi de nici un folos, nici mie, nici altora. Nu aş putea salva nici o corabie care se scufundă, şi nu aş putea aduce înapoi un marinar înecat soţiei şi copiilor îndureraţi. Pătrunderea tainelor adânci nu mi-ar fi de nici un folos. Cea mai mică fărâmă de dragoste, şi cel mai simplu act de ascultare, sunt mai bune decât cea mai adâncă cunoaştere. Doamne, las infinitul pe seama Ta. Mă rog ca Tu să ţii departe de mine dragostea faţă de Pomul Binelui şi Răului, care m-ar îndepărta de Pomul Vieţii.

 

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

5 SEPTEMBRIE

«„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? “El a răspuns: „Şi cine este, Doamne, ca să cred în El?”» IOAN 9,35-36

Isus este răspunsul şi pentru cei care nu îl văd şi pentru cei care chiar dacă L-au căutat, nu L-au găsit. Aici mă gândesc la orbul care s-a născut astfel. Replica la întrebarea lui Isus ne dovedeşte că orbul L-a căutat, căci el întreabă: «Si cine este, Doamne, ca să cred în El?» Şi tu, dragul meu, care îl cauţi pe Isus, dar încă nu L-ai găsit şi nu ai simţit ajutorul Său, ai parte de promisiunea Sa: «cine caută, găseşte» (Matei 7,8). Şi pe tine El te poate ajuta! Când orbul îl găseşte pe Isus, Domnul îi descoperă motivul real pentru care a fost orb, şi anume păcatul: «După ce a zis aceste vorbe, a scuipat pe pământ şi a făcut tină din scuipat. Apoi a uns ochii orbului cu tina aceasta şi i-a zis: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului” (care, tălmăcit, înseamnă: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând bine» (loan 9,6-7). Aici vedem şi cauza şi efectul – adică murdăria spirituală şi orbirea. Motivul orbirii tale spirituale este murdăria păcatului din viaţa ta. Numai Isus te poate ajuta! Lasă-te, ca şi orbul, curăţat şi vindecat de murdăria ta! Fii gata să smulgi răul din rădăcină!

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

5 Septembrie

“Înţelepciunea strigă pe străzi, îşi înalţă glasul în pieţe; strigă unde e zarvă mai mare; la porţi în cetate îşi spune cuvintele ei”. Prov.1:20-21.

Dumnezeu doreşte să atragă şi să stea de vorbă cu fiecare om acolo unde se află. Câte odată ni se pare că unii oameni nu-L caută pe Dumnezeu; şi noi suntem de părere că Dumnezeu nu poate să stea de vorbă cu ei. Si totuşi, când se pocăiesc, putem să ne dăm seama cum le-a vorbit Dumnezeu pe vremea când erau fără Dumnezeu, curvari, beţivi, vrăjitori. Intr-o viaţă omenească sunt două sau trei ocazii când harul atrage. De câte ori auzim: “Nu este bine aşa!” Mulţi taţi, care iau locul în scaunul celor batjocoritori aud aceasta: “Nu este bine aşa!” Dar argumentează: “Aşa trăiesc şi alţii”. De aceea strigă înţelepciunea pe străzi şi îşi înalţă glasul în pieţe. Dumnezeu ne întreabă: “Până când veţi iubi prostia, proştilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura şi vor urâ nebunii ştiinţa?” Prov.1:22. Unde sunt oameni asemănători? Nu trebuie căutaţi doar în localuri; sunt de găsit şi în Adunări. Slavă Domnului că şi oameni ca aceştia vin şi se lasă îndrumaţi. Ani de-arândul am considerat că nu sunt batjocoritor, pentrucă Îl respectam pe Dumnezeu şi nu mă îndoiam de Cuvântul Său. Dar orice om care nu se ghidează după Cuvântul lui Dumnezeu este un batjocoritor. Un copil neascultător de părinţi îşi bate joc de mama şi de tatăl său. Vai de aceştia! De multe ori este blestem asupra copiilor, datorită neascultării lor faţă de părinţi. Aceasta în mod deosebit, dacă copiii nu sunt ascultători faţă de părinţii lor credincioşi. Cuvântul lui Dumnezeu este ca o candelă pentru picioarele voastre. Ori ne ghidăm după el, ori îl urâm.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

5 SEPTEMBRIE  

“Fiindcă cine intră în odihna Lui, se

odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit

Dumnezeu de ale Sale.” EVREI 4:10

Care este această odihnă a lui Dumnezeu? În ce domeniu pătrunde cel credincios când intră “în odihnă”? Ne-o spune sfârşitul capitolului 4, (vs. 12-16) descriind acţiunea Cuvântului Lui Dumnezeu în fiinţa dinăuntru a celui credincios. Acest Cuvânt atinge adâncul vieţii proprii a fiecăruia dintre noi, domeniile cele mai tainice şi dezvăluie amprentele primite de la lume, întinăciunile cărnii şi lucrările diavolului: într-un cuvânt, tot acel trecut care se menţine până în prezent, pentru că nu a fost recunoscut şi mărturisit înaintea Lui Dumnezeu. Deci ceea ce vrea Dumnezeu să dea copilului Său, este odihna cu privire la viaţa lui proprie.De ce este în viaţa celui credincios nelinişte, agitaţie şi nestatornicie? Pentrucă viaţa proprie este liberă să-i inspire gândurile şi faptele. De unde provin despărţirile, criticile, intrigile şi vorbirile de rău? Din viaţa proprie care lucrează sub o mantie duhovnicească.Cine inspiră stările de trufie, părerea bună despre sine însuşi care încearcă să pună în inferioritate pe alţii? Este viaţa proprie care nu a fost cu adevărat dată pe faţă şi osândită. Atâta timp cât ea lucrează liber, cel credincios nu poate să cunoască odihna lui Dumnezeu.Atâtea situaţii neplăcute n-ar mai exista dacă acest Cuvânt al Marelui nostru Preot ar avea câmp liber în adâncul fiinţei noastre! Ce curăţire ar realiza! Noi continuăm să trăim viaţa din Egipt (robie) şi aceea din pustie (necredinţă) în plină ţară a făgăduinţei, zădărnicind şi întristând pe Duhul Sfânt în aşa măsură că El nu poate nici să Se manifeste nici să lucreze izbăvirea noastră. Care este soluţia? Să acceptăm această dare pe faţă a vieţii noastre proprii, oricât de umilitoare ar fi ea.Să acceptăm Sfântul Cuvânt al Lui Dumnezeu să lucreze în adâncul inimii şi cugetului nostre. “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul……judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evr. 4:12).Să venim deci la Marele nostru Preot, la care găsim milă şi har pentru toate nevoile. Atunci, şi numai atunci, vom înţelege adevărata valoare şi fericire a acestui cuvânl: “Cine intră în odihna lui Dumnezeu se odihneşte de lucrările lui” care de acum înainte nu mai sunt izvorâte din viaţa proprie ci dintr-o viaţă de adevărată părtăşie şi odihnă în Domnul Isus.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

5 SEPTEMBRIE

Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot
aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.

Luca 11,30

Locuitorii din Ninive nu aveau nimic comun cu Israel. Ei nu aveau nici legile lui Dumnezeu, nici locul sfintei Case în care vroia să locuiască Dumnezeu şi nici preoţia. Dar Dumnezeu a luat cunoştinţă de răutatea lor şi aceasta îl îndemna să le vestească judecata. Proorocul trimis nu a fost ascultător de însărcinările lui Dumnezeu şi în această poziţie nu putea fi un
exemplu şi nici un semn pentru niniviteni. Neascultarea lui a făcut ca marinarii să-l arunce în mare. Peştele care l-a înghiţit pe Iona era o pildă a morţii. Trei zile a trebuit să rămână în adâncul morţii. De toate acestea ninivitenii nu ştiau nimic. Dar acestora Iona trebuia să le fie un exemplu. După rugăciunea în pântecele peştelui, Dumnezeu porunceşte acestui colos să-l aducă pe ţărm.A doua oară Dumnezeu îi porunceşte lui Iona să fie un semn şi un exemplu palpabil pentru niniviteni şi să le proorocească judecata păcatelor care era aproape. El intră în oraş cale de o zi şi a strigat: „încă patruzeci de zile şi Ninive va fi nimicită.” Cei din Ninive au văzut în el un sol al lui Dumnezeu şi i-au dat ascultare. Şi „au vestit un post şi s-au îmbrăcat în saci” ca semn al pocăinţei. „Dumnezeu a văzut.. .S-a căit de răul pe care se hotărise să-L facă.” De aceea Domnul Isus spunea evreilor că vor fi osândiţi odată e oamenii din Ninive (Luca 11.32). După ce El Însuşi a fost trei zile şi trei nopţi în adâncul pământului şi aceasta pentru păcatele lor, va aduce judecata poporului Israel.Ferice de toţi care cred în Dumnezeu şi care se pocăiesc în faţa Lui. Ca şi la niniviteni se poate abate judecata de la cel care se pocăieşte. „Puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştjrilor şi veţi vedea dacă nu voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare.” (Maleahi 3.10)

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

5 septembrie

EL E CU MINE ORIUNDE SUNT

Domnul va fi cu voi.2 Cronici 20.17

A avut un mare har Iosafat, căci o mare mulţime ieşise împotriva lui; şi această făgăduinţă va fi şi pentru mine, căci am nevoi mari şi n-am nici putere, nici înţelepciune. Dacă Domnul este cu mine, puţin mă interesează dacă sunt părăsit de oameni. Dacă Domnul este cu mine, voi birui în lupta vieţii şi, cu cât încercările mele vor fi mai mari, cu atât mai slăvită va fi biruinţa. Dar sunt eu sigur că Domnul este cu mine? Sigur că El este cu mine, dacă eu sunt cu El. Dacă eu am încredere în credincioşia Lui şi credinţă în Cuvântul Său, şi dacă ascult de poruncile Sale, El va fi sigur cu mine. Dacă eu aş fi de partea lui Satan, Dumnezeu ar fi împotriva mea, căci nu se poate altfel; dar dacă eu trăiesc ca să-L cinstesc pe Dumnezeu, pot fi sigur că şi El mă va cinsti pe mine.Sunt sigur că Dumnezeu este cu mine, dacă Domnul Isus şi numai El este singurul meu Mântuitor. Dacă mi-am încredinţat sufletul singurului Fiu al lui Dumnezeu, atunci eu pot fi sigur că Tatăl va lucra cu toată puterea Sa, pentru că eu nu-L necinstesc pe Fiul.Dumnezeu să-mi dea credinţă pentru ca să pun stăpânire pe această scurtă dar dulce făgăduinţă de astăzi. Doamne, împlineşte cuvântul Tău pentru slujitorul Tău! Fii cu mine în casă, pe stradă, pe câmp, în prăvălie, fie că voi fi împreună cu alţii, fie că voi fi singur! Şi fii de asemenea, Doamne, cu tot poporul Tău!

 

IZVOARE IN DEŞERT

5 Septembrie

Ferice de toţi cei ce nădăjduesc în El! (Isaia 30:18)

Deseori auzim despre aşteptarea lui Dumnezeu, care de fapt înseamnă că El aşteaptă până suntem noi gata. Există şi o altă latură însă. Când noi Îl aşteptăm pe Dumnezeu, noi aşteptăm până este El gata.Unii oameni spun, şi foarte mulţi cred, că îndată ce am îndeplinit toate condiţiile Lui, Dumnezeu va răspunde rugăciunii noastre. Ei ne învaţă că El trăieşte într-un etern acum, că la El nu există nici trecut nici viitor, şi că dacă putem împlini tot ce cere El ca să ascultăm de voia Lui, imediat nevoile noastre vor fi satisfăcute, dorinţele noastre împlinite şi rugăciunile noastre ascultate.Cu toate că este mult adevăr în această opinie, ea exprimă numai o latură a adevărului. Dumnezeu trăieşte într-adevăr într-un etern acum, însă El Îşi duce la îndeplinire planurile Sale în timp. O cerere prezentată lui Dumnezeu este ca o sămânţă aruncată pe pământ. Forţe mai presus de controlul nostru trebuie să lucreze asupra ei până la realizarea concretă a răspunsului

din Susurul blând şi liniştit

Am dorit să merg pe un drum uşor,
Şi să las în urmă rutina plictisitoare de acasă,
Gândindu-mă să slujesc Dumnezeului meu în alte câmpuri de lucru;
Dar Isus a spus: „Timpul Meu n-a sosit încă“.

Am dorit să semăn sămânţa în alt pământ,
Să fiu dezlegat din legături în lucrare, şi liber,
Să mă alătur altor lucrători în munca lor;
Dar Isus a spus: „Nu este aceasta alegerea Mea pentru tine“.

Am dorit să las pustiul, şi să fiu condus
Să lucrez acolo unde sufletele erau cufundate în păcat şi ruşine,
Ca să-i pot câştiga; dar Stăpânul a spus:
„Eu nu te-am chemat, vesteşte aici Numele meu“.

Am dorit să duc bătăliile Împăratului meu,
Să înalţ steagurile Lui în toiul celei mai grele lupte;
Dar marele meu Căpitan m-a pus să aştept şi să cânt
Cântările biruinţelor Lui în viaţa mea liniştită.

Am dorit să las sfera grea şi dificilă,
Unde trebuia să stau şi să aştept singur,
Ca să simt că am lângă mine un ajutor uman,
Dar Isus m-a pus să păzesc o poartă părăsită.

Am dorit să las munca obişnuită de fiecare zi,
Unde nimeni nu părea să mă înţeleagă sau să-i pese;
Dar Isus a spus: „Am ales pentru tine acest teren,
Ca tu să creşti pentru Mine flori rare“.

Şi acum nu mai doresc nimic decât să fac
Acasă, sau departe, voia Lui binecuvântată,
Să lucrez cu mulţi sau cu puţini;
Şi astfel, „alegând să nu aleg“, inima mea va fi liniştită. selectat
Şi Răbdarea vroia să aştepte.  (din Călătoria Creştinului)

 

*

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE 2015

 RECUNOAŞTE VOIA LUI DUMNEZEU Şl UMBLĂ ÎN EA (2)

„Umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace” (Romani 8:6)

Alege să ai o gândire duhovnicească, nu una firească. Poftele trupeşti se găsesc la temelia vechiului eu şi ele continuă să trăiască în noi chiar şi după ce devenim creştini. Centrul lor de greutate este întotdeauna departe de Dumnezeu, fiind atrase spre o viaţă egoistă. Biblia spune: „umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci, ea nu se supune Legii lui Dumnezeu, şi nici nu poate să se supună” (v. 7). Firea pământească ne face să fim suspicioşi, sceptici, încurajând propria noastră persoană şi devenind orbi faţă de voia lui Dumnezeu. Să ai o gândire duhovnicească înseamnă să ai la baza alegerilor tale Cuvântul lui Dumnezeu şi să-ţi pleci urechea la îndemnurile Duhului. Vestea cea bună este aceasta: „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi” (v. 9). Trebuie să eviţi să te laşi pradă firii pământeşti. Tu alegi cine să te călăuzească, Duhul sau firea pământească! Lui Petru, mânat de gânduri duhovniceşti, i s-a descoperit natura divină a Domnului Isus. „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” Isus a luat din nou cuvântul, şi i-a zis: fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri” (Matei 16:16-17). La scurt timp după aceea, Domnul Isus le-a destăinuit ucenicilor Săi modul în care avea să moară. Petru, plin de-avânt şi de bune intenţii dar îndemnat greşit de firea pământească, a refuzat să accepte această moarte. „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!” (v. 22). Gândirea firească este o uşă deschisă pentru Satana. Aşa că Isus i-a spus lui Petru: „Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor” (v. 23). Deci, păstrează-ţi mintea trează din punct de vedere spiritual şi fii pregătit să faci voia lui Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

5 Septembrie

1 Cronici 16.7-22

Cântăreţii şi muzicienii fuseseră desemnaţi (indicaţi anume). în zilele noastre însă, cântarea nu mai este doar partea unora. Nu ne este tuturor plăcut să cântăm recu­noştinţa noastră şi, în special în timpul mesei Domnului, să ne unim vocile în imnuri de adorare? (Efeseni 5.19; Coloseni 3.16). Acum David rânduieşte un psalm nou, „pentru întâia dată”, pentru ca, prin Asaf, „să aducă mul­ţumiri Domnului”. Numele Său, lucrările Sale, gloria Sa, relaţiile cu sfinţii Săi, … câte motive aveau israeliţii să-L binecuvânteze! Dar şi mai multe subiecte pentru a-L ado­ra avem noi, cei de astăzi, care-L cunoaştem pe Domnul Isus şi lucrarea Lui de la cruce. Da, să cântăm făcând apel şi la inteligenţa noastră: să medităm la cuvintele pe care le pronunţăm. Imnurile noastre, compuse după Scriptură, desfăşoară multiplele aspecte ale gloriilor Tatălui şi ale Fiului. Este important şi de ajutor să le dis­tingem pe unele de altele.Cum sunt copiii lui Dumnezeu în raport cu lumea care-i înconjoară? „Un număr mic de oameni, foarte puţini şi străini în ţara aceea” (v. 19). Sunt ei nefericiţi? Din contră! „Glorificaţi-vă în sfântul Său Nume”, răspun­de v. 10. Numele lui Isus, relaţia noastră, prin El, cu Tatăl Său, iată gloria noastră, bogăţia noastră, bucuria noastră şi, de asemeni, siguranţa noastră (1 Corinteni 1.30, 31)!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILE

Text: Luca 7:36-50

PUTEREA UNUI COMPLIMENT

Păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult.

Domnul Isus a ştiut că un cuvânt sincer de laudă poate aduce
mare încurajare inimii cuiva. În incidentul povestit de textul de azi, Isus a făcut un compliment foarte mare unei femei care nu auzise altceva decât numai insulte. El a lăudat părerea ei de rău pentru păcat şi dragostea pe care o avea pentru El. Cu siguranţă, cuvintele lui Isus i-au dat noi speranţe că viaţa ei era preţioasă.O femeie din biserica noastră a experimentat într-o zi puterea complimentului. Ea este o gospodină şi mamă foarte ocupată, munceşte din greu pentru satisfacerea nevoilor familiei. Are câteva însărcinări importante în viaţa bisericii. Pe lângâ toate acestea are şi un serviciu cu jumătate de normă. Într-o vreme când programul îi era deosebit de încărcat, a simţit o depresiune deosebită.I se părea că fiecare profita de ea şi de munca ei, fără nici o recunoştinţă. Copiii aşteptau haine curate şi mâncăruri gustoase. Soţul era mereu ocupat. La serviciu, nimeni nu-i dădea nici o atenţie. Fraţii din biserică păreau că nu apreciază nimic din ceea ce făcea ea. Atunci i-a sosit de la florărie un buchet mare de flori în faţa uşii. O simplă notă în buchetul de flori spunea: „Vrem să ştii ce mult te apreciem. Eşti o soţie şi o mamă minunată”.Bileţelul era semnat „Soţul tău şi copiii”. S-a aşezat jos pe covor şi a plâns. Odată cu lacrimile, i s-a scurs întreaga depresiune.

Ai luat pe cineva ca pe un bun ce-ţi aparţine? Nu i-ai arătat nici o apreciere?Te-ai gândit numai la tine însuţi? Astăzi, spune-i persoanei aceleia că ea este o persoană specială pentru tine şi fă-i un compliment sincer.   D.C.E.

A fost doar un cuvânt amabil,
O vorbă spusă-n lină şoaptă,
Dar nu-n zadar, c-a vindecat
O inimă aproape frântă. – Anonim

Cuvântul tandru al complimentului se spune uşor, dar poartă în el o mare greutate.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 5 Septembrie 2015

… cel ce este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ …Ioan 3.31

Totul se schimbă

O femeie era foarte certăreaţă. Felul ei de vorbire era foarte agresiv şi cu cuvinte jignitoare. Fără să ştie femeia, soţul ei a înregistrat-o pe o casetă de casetofon. După o lungă şi aprinsă conversaţie, soţul a luat caseta pe care a înregistrat-o şi a pus-o în aparat. În timp ce asculta ce a spus mai înainte, femeia a început să plângă tare. După câteva minute de nedumerire şi mâhnire profundă şi-a întrebat soţul dacă acestea erau cu adevărat cuvintele ei. Nu-i venea să creadă că ele sună aşa de urât, pentru că în clipele ei de furie nu mai avea timp să se audă. Chiar în acele momente, femeia şi-a cerut iertare de la soţul ei şi de la Dumnezeu. A început să citească Biblia şi lumina cunoştinţei voii lui Dumnezeu a venit în viaţa femeii. De atunci, totul s-a schimbat prin pocăinţă şi credinţa în Mântuitorul.Citind istorioara de astăzi, m-am gândit la adevărul biblic: „Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul“. Cât rău se face în vorbire, ştim cu toţii. Dar când cineva ia hotărârea pe care a luat-o femeia din istorioară, totul se schimbă. Fiecare are nevoie de o fire (natură) nouă. Dar cum s-o dobândească? Crezând mărturia lui Dumnezeu: „Vă voi da o inimă nouă şi voi pune în voi un duh nou“.

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s