„Bucuria Mea… bucuria voastră”

I was changed from glory to gloryPentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.”

loan 15:11

Care era bucuria pe care o avea Isus? Este o insultă pentru Isus Cristos să foloseşti cuvântul fericire în legătură cu EI. Bucuria lui Isus era absoluta Lui predare şi jertfire de Sine Tatălui Său, bucuria de a face ceea ce L-a trimis Tatăl să facă. „Plăcerea Mea este să fac voia Ta.” Isus S-a rugat ca bucuria noastră să fie tot mai plină, până când va ajunge să fie aceeaşi bucurie ca şi a Lui.

L-am lăsat eu pe Isus Cristos să aducă în mine bucuria Lui? Plinătatea vieţii mele nu stă în sănătatea trupească sau în împrejurări exterioare, nici în a vedea succesul lucrării lui Dumnezeu, ci în înţelegerea perfectă a lui Dumnezeu şi în acea părtăşie cu El pe care a avut-o Isus Însuşi. Dar primul lucru care va împiedica această bucurie este tendinţa de a ne gândi prea mult la situaţia noastră. Grijile lumii acesteia, a spus Isus, vor înăbuşi Cuvântul lui Dumnezeu şi, înainte de a ne dezmetici, vom fi prinşi de lucrurile care ne înconjoară. Tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi până acum este doar începutul; El vrea să ne ducă în acel loc unde să fim martorii Lui şi să proclamăm cine este Isus.

Păstrează o relaţie bună cu Dumnezeu, găseşte-ţi bucuria în ea şi din tine vor curge râuri de apă vie. Fii o fântână prin care Isus Cristos să reverse apa Sa vie. Încetează să mai fii preocupat de propria ta persoană, încetează să mai fii ipocrit şi mândru şi trăieşte viaţa care este ascunsă cu Cristos. Viaţa care este bine raportată la Dumnezeu este la fel de naturală ca şi respiraţia, oriunde ar merge. Vieţile care au fost cea mai mare binecuvântare pentru tine sunt cele care n-au fost conştiente de acest lucru. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST 31

“Cine aduce lauda ca jertfă, acela Mă preamăreşte şi celui ce-şi pune în rânduială calea, îi voi arăta mântuirea lui Dumnezeu”. PSALM 50:23

Toate lucrările  lui  Dumnezeu  stârnesc lauda.  Când  a  creat universul, stelele dimineţii au izbucnit în cântări de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie (Iov 38:7). Învăţătura Bibliei atât în Vechiul cât şi în Noul Testament, ne arată că Dumnezeu doreşte lauda făpturilor Sale. El aşteaptă rugăciuni de mulţumire de la ai Săi nu numai în vremurile de binecuvântare şi de mers biruitor pe cale, dar chiar şi în cele de întristare şi de prigonire indiferent din partea cui ar veni. Pavel şi Sila au cântat cântări în închisoare.După cum lauda a fost cea dintâi reacţie a celui de curând întors la Dumnezeu, ea va fi deasemenea ultima notă a vieţii sale pământeşti când va fi condus în slavă. Nu ne putem imagina frumuseţea corului ceresc care va sărbători intrarea Mielului lui Dumnezeu în împărăţia Sa împreună cu Biserica Lui. Cântecul acesta de laudă se va perpetua în veşnicie şi noi vom participa la el.Dar deşi lauda umple cerurile, ea adeseori este, din nefericire, absentă din viaţa credincioşilor. Putem să executăm cântări frumoase şi în cuvinte şi-n melodie fără să le trăim; adorarea şi lauda devin atunci o simplă formă de evlavie. De ce este atât de adesea în noi lipsa unei laude veritabile? Este din pricină că în viaţa noastră domneşte un duh de tristeţe, de critică, de plângere împotriva unuia sau altuia. Şi asta se întâmplă când ne gândim întâi la noi înşine şi nu la Mântuitorul nostru şi la cauza Lui. Atunci nu mai simţim nevoia de a lăuda pe Dumnezeu pentru lucrările Lui minunate. Lauda şi rugăciunea nu sunt ele plămânii Bisericii? Cuvântul ne îndeamnă să lăudăm pe Domnul în orice vreme, lauda Lui să fie necurmat în gura noastră.Dumnezeu este atent la această lipsă în viaţa noastră şi de aceea ne-a păstrat în Cuvântul Său îndemnul din psalmul 103! Aducându-ne aminte de toate binefacerile Lui vom putea striga împreună cu David: “Binecuvintează, suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine (toată făptura mea) să binecuvinteze Numele Lui cel sfânt”. Dacă realizăm că lipsesc din viaţa noastră lauda şi mulţumirea, să ne amintim câte binefaceri ne-a făcut Dumnezeu de-alungul vieţii şi va fi suficient ca să izbucnim cu ochii în lacrimi, în laude şi mulţumiri, mai ales când ne gândim la cea mai mare binecuvântare că ne-a ales în Domnul Isus şi ne-a binecuvâtat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Hristos.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

 31 August Dimineața

Se vor încrede în braţul Meu.Isaia 51:5

În timpurile de severă încercare, creştinul nu se poate încrede în nimic de pe pământ; de aceea, el este sfătuit să se încredinţeze în mâinile lui Dumnezeu. Atunci când barca lui este la capătul puterilor, şi nu poate fi vorba de nici o salvare omenească, trebuie să se încreadă cu totul în providenţa şi grija lui Dumnezeu. Ferice de furtuna care aduce omul pe o asemenea stâncă! Binecuvântat este uraganul care conduce sufletul la Dumnezeu! Uneori nu putem comunica cu Dumnezeu din cauza mulţimii prietenilor. Dar atunci când omul este sărac, lipsit de prieteni, neajutorat şi fără nici o nădejde, aleargă în braţele Tatălui şi este îmbrăţişat cu binecuvântări! Atunci când omul este împovărat cu necazuri atât de urgente şi unice încât nu se pot spune decât lui Dumnezeu, trebuie să fie mulţumitor pentru ele. Va învăţa mai mult despre Domnul atunci decât în orice altă vreme. O, credinciosule tulburat, necazul care te conduce la Tatăl este unul fericit! Acum că ai un Dumnezeu în care să te încrezi, pune-ţi toată încrederea în El. Nu-ţi dezonora Domnul şi Stăpânul prin temeri şi îndoieli nevrednice; fii tare în credinţă, şi dă slavă lui Dumnezeu. Arată lumii că Dumnezeul tău este mai valoros decât zece mii de lumi. Arată-le bogaţilor că eşti bogat în sărăcia ta atunci când Domnul Isus este Ajutorul tău. Arată-le celor puternici că eşti puternic în slăbiciune atunci când eşti sprijinit de „braţul veşnic” (Deuteronom 33:27). Acum este timpul credinţei şi curajului. Fii tare şi viteaz, şi este sigur că, aşa cum Domnul a întemeiat cerurile şi pământul, tot El se va slăvi în slăbiciunea ta şi îşi va preamări Numele în necazurile tale. Grandoarea bolţii cereşti ar trebui nimicită dacă cerurile s-ar sprijini pe o coloană vizibilă, şi credinţa ta şi-ar pierde slava dacă s-ar sprijini pe ceva vizibil prin ochii fireşti. Fie ca Duhul Sfânt să te ajute să te odihneşti în Isus In această ultimă zi a lunii.

 

 31 August Seara

 Dacă umblăm în lumină, aşa cum El Însuşi este lumină.

1 loan 1:7

Umblând… aşa cum El însuşi este lumină!” Putem să ajungem la această umblare? Vom fi în stare vreodată să umblăm în lumină asemeni Celui pe care Îl numim „Tatăl nostru” (Matei 6:9), şi despre care este scris: „Dumnezeu este lumină, şi în El nu este întuneric” (1 loan 1:4)? Cu siguranţă, acesta este modelul aşezat înaintea noastră, fiindcă Mântuitorul însuşi a zis: „de aceea fiţi dar desăvârşiţi, aşa cum Tatăl vostru ceresc este desăvârşit” (Matei 5:48). Deşi simţim că nu ne putem ridica la desăvârşirea lui Dumnezeu, trebuie să o căutăm şi să nu ne mulţumim până nu o obţinem. Atunci când tânărul pictor pune mâna pe penel la începutul carierei, cu greu poate spera să-l egalizeze pe Rafael sau pe Michelangelo. Totuşi, dacă nu are un beau ideal sau un arhetip în mintea sa, va crea ceva ordinar şi mediocru. Ce vrea să spună fraza că trebuie să „umblăm în lumină, aşa cum El însuşi este lumină”? Eu înţeleg că fraza aceasta cere asemănarea, mai degrabă decât măsura. Noi suntem în lumină, complet în lumină, sincer în lumină, onest în lumină, aşa cum este şi Dumnezeu, deşi nu putem fi în lumină în măsura în care este Dumnezeu. Eu nu pot locui în soare; este un loc prea strălucitor pentru mine. Totuşi, pot să umblu în lumina soarelui. In acelaşi mod, deşi nu pot să ajung la perfecţiunea şi puritatea adevărului care aparţin Domnului oştirilor prin natura Dumnezeului infinit. Totuşi, eu pot să „am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei” (Psalmi 16:8). Pot să lupt, cu ajutorul Duhului, să mă conformez imaginii Lui. Faimosul comentator din vechime, John Trapp, spunea: „Putem fi în lumină aşa cum Dumnezeu este în lumină pentru calitate, nu pentru egalitate”. Trebuie să avem lumina şi să umblăm în ea aşa cum Dumnezeu are lumina şi umblă în ea. Cât despre egalitatea cu Dumnezeu în sfinţenie şi puritate, trebuie să aştepte până trecem Iordanul şi intrăm în desăvârşirea Celui Prea înalt. Observaţi că binecuvântarea părtăşiei sfinte şi a curăţirii desăvârşite sunt legate de umblarea în lumină (vezi 1 loan 1:7).

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

31 august

DUMNEZEIASCĂ, VEŞNICĂ, NESCHIMBĂTOARE

Dar Cuvântul Domnului rămâne în veac. Şi acesta este Cuvântul care v-a fost propovăduit prin Evanghelie.

1 Petru 1.25

Toate învăţăturile oamenilor şi ei înşişi vor trece ca iarba; dar noi suntem siguri cu privire la Cuvântul Domnului că va fi altfel, căci El rămâne veşnic.

Avem aici o evanghelie dumnezeiască; căci care cuvânt poate să dureze veşnic, decât acela care este rostit de Dumnezeul cel veşnic?

Evanghelia este vie totdeauna; tot atât de plină de viaţă acum, ca şi atunci când a ieşit din gura lui Dumnezeu; şi tot atât de puternică să convingă, să întoarcă la Dumnezeu, să refacă, să mângâie, să sprijinească, să sfinţească, aşa cum era pe vremea minunilor.

Această Evanghelie este neschimbătoare: nu este azi iarbă verde şi mâine fân uscat; ci adevărul nestricăcios al Dumnezeului care nu se schimbă. Părerile oamenilor se schimbă, dar adevărul rostit de Dumnezeu, nu se schimbă, ca şi Acela care l-a rostit.Această Evanghelie – veste bună – pe care ne-o aduce Cuvântul lui Dumnezeu este o pricină de bucurie, o temelie tare pe care noi putem să ne sprijinim cu toată încrederea. Cuvântul „veşnic” cuprinde viaţa, moartea, judecata şi veşnicia. Slavă lui Dumnezeu prin Isus Cristos pentru această mângâiere veşnică. Să ne hrănim cu acest Cuvânt astăzi şi în toate zilele vieţii noastre.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

31 August

Din nou diavolul L‑a luat pe un munte foarte înalt şi I‑a arătat toate împărăţiile lumii şi gloria lor.              Matei 4.8

Evanghelia după Matei Îl prezintă pe Domnul Isus ca Împăratul care a venit, împlinind profeţiile lui Dumnezeu. Matei arată clar că Mesia a venit pentru a mântui pe poporul Său de păcatele lor şi, de asemenea, pentru a fi cu aceia care şi‑au pus încrederea în El – Emanuel, „Dumnezeu cu noi“ (Matei 1.21,23). Ca Împărat potrivit gândului lui Dumnezeu, Domnul a fost cu adevărat „Fiul lui David“. Astfel, Ioan Botezătorul L‑a identificat în mod public ca fiind Acela despre care vorbise Isaia (Matei 3.3).

Mai mult decât atât, Dumnezeu Însuşi a dat mărturie publică despre Domnul Isus, atunci când El a venit din Galileea, dispreţuit de către conducătorii iudei, pentru a fi botezat de Ioan şi pentru a împlini astfel toată dreptatea (Matei 3.15). În acea împrejurare, Trinitatea sfântă – Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt – S‑a revelat, iar glasul Tatălui s‑a făcut auzit: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea“ (versetul 17). După aceasta, „Isus a fost dus în pustie de Duhul, pentru a fi ispitit de diavolul“ (Matei 4.1). De ce? Aici era un Om pentru care cerurile se deschiseseră pentru a proclama faptul că El era Fiul preaiubit al lui Dumnezeu; acum, acel Om trebuia pus la încercare. Ispitit de către diavolul, Isus a arătat cine era: un Om care depinde în întregime de Dumnezeu.

Ce contrast cu primul om, Adam, şi cu descendenţii lui! Isus a arătat că era calificat pentru a fi Împăratul lui Dumnezeu; totuşi, drumul Său avea să treacă prin suferinţă, lepădare şi abandonare. Pe acel munte înalt – muntele încercării – ispititorul I‑a prezentat o „scurtătură“: I‑ar fi dăruit toate bogăţiile şi gloriile acestei lumi, fără să sufere, dacă avea să i Se închine lui. Mulţi oameni au făcut acest lucru şi mulţi îl vor mai face, însă nu Domnul Isus. El a pus întotdeauna mai întâi drepturile lui Dumnezeu: „Pleacă, Satan, pentru că este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să‑I slujeşti»“ (versetul 10).

  1. E. Bouter

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

31 AUGUST

«Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.» 1 IOAN 3,3

Speranţa în El, dorinţa de a fi cu El implică o curăţire spirituală tot mai profundă. Persoana sfântă a lui Isus, de care vrem să ne apropiem din ce în ce mai mult, ne obligă la măreţie interioară, potrivit propriei Sale fiinţe. Ce înseamnă practic acest lucru? Trebuie să devenim din ce în ce mai mult ca Isus, pe măsură ce distanţa temporală ce separă întâlnirea noastră cu El scade. De ce oare? Deoarece rezultatul sfinţirii noastre, pas cu pas, trebuie să fie asemănarea totală cu Cristos: «… vom fi ca El; pentru că II vom vedea aşa cum este» (1 loan 3,2). Prima mea întrebare este aceasta: este apropierea ta în duh de ceea ce este El în con-formitate cu viaţa ta întreagă? Este inima ta din ce în ce mai smerită, din ce în ce mai blândă, mai plină de dragoste, mai mult asemănătoare cu cea a lui Isus? Iar o a treia întrebare ar fi: prin ce este exprimată în mod concret în viaţa ta această sfinţire treptată? Ea trebuie să se realizeze prin însuşirea trăsăturilor de caracter ale lui Isus în fiinţa noastră. Cu cât avem mai clar ţelul înaintea ochilor noştri şi cu cât ajungem mai aproape de Isus, cu atât depindem mai mult de El şi numai de El. Această dependenţă completa de persoana Sa ne dă o încredere din ce în ce mai mare, iar speranţa noastră se păstrează vie, ea fiind o dovadă de netăgăduit a credinţei din inimă.

IZVOARE IN DEŞERT

31 August

Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.

(Ioan 20:29)

Ce important este pentru Dumnezeu să ne îndrepte mereu spre lucrurile care nu se văd, pentru că suntem atât de uşor prinşi în cursă de lucrurile pe care le putem vedea! Dacă Petru avea de gând să umble pe apă, trebuia să umble, dar dacă avea de gând să înoate până la Domnul Isus, trebuia să înoate. Nu putea să le facă pe amândouă. Dacă o pasăre are de gând să zboare, trebuie să stea departe de garduri şi de copaci, încrezându-se în forţa aripilor sale. Şi dacă încearcă să stea la mică distanţă de pământ, nu va zbura niciodată foarte bine.Dumnezeu a trebuit să-l aducă pe Avraam la capătul puterilor lui şi să-i arate că nu poate face nimic cu trupul lui. El a trebuit să-şi considere trupul „aproape mort“ (Evrei 11:12) şi apoi să se încreadă în Dumnezeu ca să facă toată lucrarea. Când şi-a luat ochii de la el însuşi şi s-a încrezut numai în Dumnezeu, a devenit „deplin încredinţat că Dumnezeu ce făgăduieşte poate să şi împlinească“ (Rom. 4:21).Aceasta ne învaţă Dumnezeu, şi El trebuie să ţină rezultatele care ne încurajează departe de noi, până învăţăm să ne încredem în El fără ele. Atunci Lui Îi place să facă la fel de real pentru noi Cuvântul Lui în actualitate precum este în credinţa noastră. A. B. Simpson

 

Nu cer ca El să-mi demonstreze că

Cuvântul Lui e adevărat,

Şi că înainte să pot crede

El trebuie să mă lase să văd.

Îmi e deajuns să ştiu

Că e adevărat pentru că El spune că este;

Mă voi baza pe Cuvântul Lui neschimbător

Şi mă voi încrede până voi putea să înţeleg.

  1. M. Winter

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

31 August

Sângele lui ISUS CRISTOS, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. 1 Ioan 1.7

Când Dumnezeu a vrut să scoată poporul Său din Egipt, a dat peste asupritori, încercări şi judecăţi mari. La sfârşit omoară şi pe întâiul născut de la om până la animale. Cum putea să scape poporul Său? Dumnezeu le-a dat mielul care a murit în locul lor, ca să-i scape de robie, căci El a dorit să facă o distincţie între poporul Său ales şi egipteni. Înaintea miezului nopţii când îngerul care aducea judecata străbătea Egiptul, în Israel era tăiat mielul. „Un miel fără cusur să aveţi” a spus Dumnezeu. Fiecare tată trebuia să ungă cu sângele mielului pragul de deasupra uşii şi cei doi stâlpi. „Sângele va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele, şi voi trece pe lângă voi aşa că nu vă va nimici nici o urgie atunci când voi lovi ţara Egiptului” (Exod. 12.13). Ca atunci Egiptul aşa este în zilele de astăzi toată lumea, într-o judecată continuă; cine vrea să fie salvat trebuie ca odinioară Israel în Egipt să aibă ca salvator pe „Mielul lui Dumnezeu”. Dumnezeu l-a dat pentru a înfăptui ispăşirea păcatelor noastre. El este Mielul fără cusur şi fără prihană. Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Cristos, a devenit acel Miel al cărui sânge trebuia să curgă pe Golgota pentru a-l împăca pe omul vinovat cu Dumnezeu. „Căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur aţi fost răscumpăraţi… ci cu SÂNGELE scump al lui Cristos, Mielul fără cusur şi fără prihană” (1 Pet. 1.18-19). Eşti şi tu iubite cititor, curat prin sângele Mielului de toate păcatele tale? Oamenii ucid, mint, înşeală, fură şi se bat între ei, pentru a-şi satisface dorinţa de putere, de plăcere şi bogăţie. În felul acesta ei speră să-i câştige pentru grupul din care fac parte, pacea, siguranţa, belşugul şi fericirea. Dar ceea ce dă valoare durabilă vieţii nu este fericirea superficială care o dă lumea, ci adevărata fericire este în Domnul Isus Cristos.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

31 AUGUST

Doamne, la Tine îmi înalţ privirea, ajută-mă să mă închin înaintea Ta într-un mod corespunzător. Te slăvesc că natura mea Ţi se închină, într-adevăr, dar viaţa mea conştientă nu este degrabă receptivă la Tine şi la frumuseţea Ta, aşa cum s-ar cuveni. Doamne, ajută-mă.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

31 August

Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte vei ridica din nou temeliile străbune. ”        Isaia 58:12.

Cum se înţelege aceasta? Cum se formează spărturile? Dacă un om s-a născut din nou şi are un mod de viată conform Scripturii,de obicei se găsesc oameni care îi îndeamnă să se întoarcă  la vechiul stil de viată, argumentând: “Toţi suntem păcătoşi” sau: “Nu este nimeni ca­re să fie drept nici măcar unul”. Acestea le accentuea­ză şi le dovedesc cu cuvinte din Scriptură care se re­feră de fapt la cei necredincioşi. Ei spun că este greu să rămâi pe cale, este greu să slujeşti pe Dumnezeu, mai ales în zilele noastre este aproape imposibil. Am înce­put să dregem drumurile spunînd: “Poruncile Sale nu sunt grele”, şi vedem picturi cu un drum abrupt şi plin de spini pe care se străduiesc mulţi să-l urce, consi­derând a fi drumul cel bun. Dar astfel de drumuri duc pe căi ocolite în iad. Am dres drumul cu cuvinte din Scriptură. “Cel neprihănit arată prietenului său calea cea bună”. “Pe cărarea neprihănirii este viaţa şi pe drumul însemnat de ea nu este moarte”. “El ne conduce pe cărări drepte”. Ioan Botezătorul a început să drea­gă drumurile. Dar unii aşa numiţi creştini, nu au ajuns nici măcar acolo, unde a ajuns Ioan Botezătorul. Mulţi sunt opriţi în viata lor nouă,fiindcă ascultă de pă­rerea celor fireşti care nu se gândesc la lucrurile lui Dumnezeu. Dacă dorim să câştigăm de partea noastră pe cineva cu altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu atunci suntem păgâni şi închinători la idoli, am curajul s-o spun. Nimic altceva decât Cuvântul lui Dumnezeu poate salva pe oameni.Cuvântul este duh si adevăr si nu pierzare..Vestea crucii este puterea lui Dumnezeu care mântuieşte pe toţi cei care cred în El.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

31 August

1 Cronici 12.19-40

În jurul lui David se strâng credincioşi din toate seminţiile, care-i recunosc autoritatea. De ici, de colo, sosesc în grupuri, unii mai nerăbdători decât alţii, „până a fost o tabără mare, ca tabăra lui Dumnezeu”. Ţadoc, un tânăr viteaz şi puternic, este menţionat în mod special între ei. Pe cine ar putea Domnul să desemneze în felul acesta între cei din poporul Lui de astăzi? Fiecare ostaş care i se alătură are caracterul lui parti­cular: Unii au curaj şi putere mai mare, alţii mai mult discernământ şi înţelepciune, alţii mai multă vază sau integritate de spirit … Aşa este în mijlocul copiilor lui Dumnezeu. Diferiţi unul faţă de altul, fiecare va străluci aparte printr-o virtute deosebită în caracterul lui: energie, înţelepciune, răbdare, credinţă, dragoste, perseverenţă … Şi fiecare dintre aceste virtuţi îi este cunoscută Dom­nului, care o remarcă în mod special, căci El este Singu­rul care le-a manifestat pe toate.Scena cu care se încheie acest capitol ne duce cu gândul la Luca 12.37. Dar Stăpânul fără asemănare nu va lăsa nimănui altcuiva grija de a se ocupa de slujitorii Săi credincioşi, de luptătorii Săi obosiţi. El „Se va încinge, îi va face să se aşeze la masă, Se va apropia şi le va sluji”.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST  2015

 

31 AUGUST. TRĂIEŞTE PENTRU DUMNEZEU PÂNĂ LA ULTIMA SUFLARE

„Îi voi sătura cu viaţă lungă” (Psalmul 91:16)

Întrebat fiind „Cum aţi îmbătrânit atât de frumos?” Alexandre Dumas a răspuns: „Pentru că dau tot timpul meu acestui lucru”. Dacă ai trecut de cincizeci de ani, fă ca vârsta să ţi se măsoare prin progres, nu prin data calendaristică. Ţi-ar plăcea ca pe piatra ta funerară să fie gravate aceste cuvinte? „Toate zilele lui Enoh au fost trei sute şaizeci şi cinci de ani. Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu” (Geneza 5:23-24). Imaginează-ţi următoarele: Enoh merge la o plimbare cu Dumnezeu şi când ajung într-un loc anume, Dumnezeu spune: „Suntem mai aproape de casa Mea decât de a ta, aşa că vino cu Mine acasă”. Ca un stejar bătrân aşa sunt şi rădăcinile unui creştin matur care au înfruntat furtunile vieţii. Dar nu-ţi duce înţelepciunea în mormânt; împărtăşeşte-o cu alţii care vor să asculte. Şi cei ce sunt înţelepţi vor asculta, deoarece ei recunosc că le este folositor să înveţe din experienţele altora. Nu te pensiona – refocalizează-te! Victor Hugo a spus cândva: „Pentru un tânăr, vârsta patruzeci de ani este mult, pentru un bătrân vârsta de cincizeci de ani înseamnă puţin”. Cu Dumnezeu, disponibilitatea, nu vârsta e ceea ce contează. Biblia spune: „Mai era acolo şi o proorociţă, Ana … şi fiind în vârstă de optzeci şi patru ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni. A venit şi ea în acelaşi ceas, şi a început să laude pe Dumnezeu, şi să vorbească despre Isus tuturor” (Luca 2:36-38). Lumea respectă foştii generali şi foştii preşedinţi, dar nu şi foştii creştini. Un actor respectat a spus: „Pe măsură ce îmbătrânim, trebuie să ne disciplinăm ca să continuăm să ne dezvoltăm, să ne lărgim mintea, să învăţăm şi să ne păstrăm mintea activă şi deschisă”. Aşa că, trăieşte pentru Dumnezeu până la ultima ta suflare.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

31 august

Text: Romani 10:1-13

O PASIUNE PENTRU SUFLETE

Fraţilor, dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi, este să fie mântuiţi,      

Romani 10:1

In cartea lui Raymond C. Ortlund Lord; Make My Life a Miracle (Doamne, fă-mi viaţa o minune), există o povestire despre A.B. Simpson, fondatorul Alianţei Misionare Creştine. Un musafir al familiei Simpson s-a trezit dimineaţa devreme şi dorea să meargă spre birou. A văzut o imagine care l-a mişcat profund. Simpson stătea cu braţele în jurul unui glob pământesc, îmbrăţişându-l. Ii curgeau lacrimi pe obraji. Literalmente plângea pentru lumea pierdută în păcat.Apostolul Pavel a fost greu împovărat pentru mântuirea neamului său evreesc. El exprimă profunzimea acestor sentimente în Romani 9. El scrie: „Spun adevărul în Cristos, nu mint; cugetul meu luminat de Duhul Sfânt, îmi este martor, că simt o mare întristare, şi am o durere necurmată în inimă. Căci aproape doresc sâ fiu eu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei, rudele mele tru- peşti” (v. 1-3). Si în textul nostru de azi, el spune: „…dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru Israeliţi este ca să fie mântuiţi”. Dumnezeu însuşi este cel mai înalt exemplu al dragostei faţă de oameni. „Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, câ a dat pe singurul Său Fiu…” (Ioan 3:16). Pavel spune, în Romani 5:8, „Dumnezeu îşi arată dragostea fată de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi”. Cât de mult ne preocupă pe noi lumea înstrăinată de Dumnezeu? Ne preocupă destul ca să depunem mărturie? Destul ca să dăm din ceea ce avem? Destul ca să ne dăruim pe noi înşine? Destul ca să murim?    R.W.D.

 

Iubirea de oameni Te rog să mi-o dai,

Focul dorinţei să-i văd mântuiţi.

Şi-n drumul urcând să-i văd către rai

Şi-n braţul Tău, Doamne, deplin fericiţi.   Tovey

 

Pasiunea pentru Isus devine curând o pasiune pentru a spune altora despre Isus.

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

 

Luni, 31 August 2015

Ferice de omul care găsește înțelepciunea și de omul care capătă pricepere!Proverbe 3.13

Sfaturi

Fă-ți timp să meditezi – aceasta este sursa planurilor viitoare. Fă-ți timp să citești – aceasta este fântâna înțelepciunii. Fă-ți timp să te rogi – acesta este izvorul puterii în viața de credință. Fă-ți timp să fii prietenos – acesta este drumul spre fericire. Fă-ți timp să ajuți pe alții – ziua este prea scurtă să fii egoist. Fă-ți timp să muncești – aceasta este cheia succesului.Când cel mai bun prieten te părăsește, nu plânge! Închide-ți lacrimile în cel mai îndepărtat colț al inimii numit „uitare“.Ești inteligent dacă nu crezi decât jumătate din ce auzi; ești înțelept dacă știi care jumătate!Cere-i lui Dumnezeu să-ți dea puterea de a accepta ceea ce nu poți schimba.Încearcă să trăiești astfel încât să nu te faci remarcat acolo unde ești, însă să ți se simtă lipsa atunci când pleci de acolo.Cea mai sigură cale spre bucurie este să cauți să faci o bucurie altuia.Fii atent cum îți folosești timpul și vorbele. Niciunele nu mai pot fi aduse înapoi.

Sursa: Meditații din Calendare, primite prin Email

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s