Sunt eu convins de Cristos?

totul pentru gloria lui

„Totuşi să nu vă bucuraţi de (aceasta) …. ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.”  – Luca 10:20

Isus Cristos ne spune, de fapt: “Nu te bucura de succesul în lucrarea pentru Mine. ci bucură-te că ai o relaţie bună cu Mine”. Capcana în care poţi cădea este să te bucuri de succesul în lucrarea creştină, să te bucuri de faptul că Dumnezeu te-a folosit. Nu-ţi poţi imagina niciodală ce poate face Dumnezeu prin tine dacă ai o relaţie bună cu Isus Cristos.

Menţine o relaţie bună cu El şi atunci, indiferent în ce situaţie te afli şi indiferent cu cine te întâlneşti în fiecare zi, EI revarsă prin tine râuri de apă vie; prin mila Lui, El nu te lasă să observi aceasta. Când, prin mântuire şi sfinţire, ai o relaţie bună cu Dumnezeu, aminteşte-ţi că, oriunde ai fi, tu eşti pus acolo de El. Prin reacţia vieţii tale la tot ceea ce te înconjoară vei împlini planul lui Dumnezeu, atâta timp cât rămâi în lumină, după cum El însuşi este în lumină.Astăzi există tendinţa de a pune accentul pe lucrare. Fereşte-te de oamenii care fac din utilitate obiectivul principal al mesajului lor evanghelic. Dacă iei drept test utilitatea, atunci viaţa lui Isus Cristos a fost cel mai mare eşec întâlnit vreodată. Steaua călăuzitoare a sfântului este Dumnezeu Însuşi, nu utilitatea. Ceea ce contează este lucrarea pe care o face Dumnezeu prin noi, nu ceea ce facem noi pentru El. Ceea ce caută Domnul nostru în viaţa unui om este doar relaţia valoroasă cu Tatăl Său. Isus îi duce pe mulţi fii la slavă. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

 

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST  30

“Poporul se plângea  împotriva Domnului şi acesta  a displăcut urechilor Domnului care a auzit

NUMERI 11:1

Nici o povestire din istoria poporului Israel nu este de prisos, totul îşi are o transpunere sprirituală în viaţa şi istoria Bisericii şi a celui credincios. Psalmistul spune că murmurele lui Israel erau o răzvrătire nu numai împotriva lui Moise, dar erau chiar împotriva lui Dumnezeu însuşi şi din pricina aceasta au fost pedepsiţi mereu de El. Scopul vrăjmaşului este de a slăbi şi obosi pe sfinţi. Suntem agitaţi când încercarea se prelungeşte, ne plângem, cârtim. Acestea nu plac Domnului, dar negreşit îi plac vrăjmaşului! Aici, poporul se plângea că-i mergea rău. Ne-am pierdut şi noi tot elanul pentru orice activitate care ne-a fost încredinţată ca o datorie şi ca o favoare zilnică şi care, de fapt,este însăşi chemarea noastră? Dacă aceasta este situaţia, vom găsi repede motive să ne îndreptăţim plângerile şi vom găsi credincioşi nestatornici pe care să ne sprijinim şi care ne vor îndreptăţi plângerile, pentru că şi ei sunt în aceeaşi stare spirituală ca noi. În loc de a veni înaintea Tatălui nostru ceresc, căutând în El mângâiere, siguranţă, ajutor şi adăpost, de care avem în adevăr nevoie, noi căutăm oameni care bucuroşi se vor uni cu noi într-o astfel de stare, menţinând astfel această stare de cârtire şi răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. Dar Domnul aude murmurile “din corturi”. El ştie această stare a noastră şi se întristează că ne-am obişnuit repede cu binecuvântările Lui şi că dorim de acum altceva. Despre Israel se spune la versetul 6: “…Ni s-a uscat sufletul… ochii noştri nu văd decât mana aceasta”. Ce sacrilegiu! Ce dispreţ şi necinstire a lui Dumnezeu care i-a izbăvit din viaţa de mizerie din Egipt şi-i strămuta în Canaanul plin de binecuvântări! Poporul îndrăznea să vorbească astfel despre mană, despre acest dar al lui Dumnezeu, această pâine din cer, această minune prin care i-a ţinut în viaţă? Mai este de mirare că sufletele lor erau uscate? Dacă şi sufletele noastre încearcă aceeaşi stare de uscăciune este pentru că ne-am obişnuit cu toate harurile pe care ni le-a dat Dumnezeu în Domnul Isus. Nu ne mai place Cuvântul lui Dumnezeu, nu mai ne place să cântăm, să ne rugăm şi să mergem la adunare, dar toate acestea pentru că părtăşia noastră personală cu Domnul Isus a suferit o întrerupere. Şi ce-ar putea s-o întrerupă decât păcatul. Să ne revizuim urgent poziţia în care ne găsim! Să realizăm de unde a început căderea noastră; poate nu este un păcat grav. Dar neglijarea celor arătate mai sus nu ne va da posibilitatea reînoirii părtăşiei noastre cu El. Când Domnul Isus va redeveni centrul vieţii noastre, numai atunci vom fi izbăviţi de cârtire şi vom căpăta o stare de mulţumire şi recunoştinţă.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

 30 August Dimineața

Nădăjduiește în Domnul.

Psalmi 27:14

Să nădăjduieşti poate părea un lucru uşor, dar este una din posturile pe care soldatul creştin nu o învaţă decât după ani întregi. Mărşăluirea este mult mai uşoară decât aşteptarea, pentru soldaţii lui Dumnezeu. Există ore de confuzie în care cel mai ascultător suflet, doritor să slujească Domnului, nu ştie ce să facă. Cum ar trebui să acţioneze? Să se lase pradă disperarii? Să fugă înapoi cu laşitate şi să scape, Sau să meargă înainte, în nesiguranţă? Nu, trebuie să aştepţi pur şi simplu. Să aştepţi în rugăciune, totuşi. Cheamă-L pe Dumnezeu, şi prezintă cazul în faţa Lui. Spune-i necazurile tale şi cere ajutorul făgăduit. Atunci când nu ştii ce să alegi între o datorie şi alta, cel mai bine este să te umileşti ca un copil şi să aştepţi pur şi simplu răspunsul Domnului. Este bine să ne recunoaştem nesocotinţa şi să aşteptăm să fim conduşi de voia lui Dumnezeu. Dar aşteaptă în credinţă. Exprimă-ţi încrederea neclintită în El. Aşteptările necredincioase şi nerăbdătoare sunt o insultă pentru Domnul. Crede că El va veni la timpul potrivit, chiar dacă te ţine în aşteptare până la miezul nopţii. Viziunea va sosi şi nu va întârzia. Aşteaptă cu răbdare, nu te răzvrăti din cauza încercărilor, şi binecuvântează-L pe Dumnezeu pentru ele. Nu murmura aşa cum făceau copiii lui Israel contra lui Moise. Nu-ţi dori să te întorci în lume, acceptă situaţia aşa cum este, simplu şi din toată inima, fără nici o încăpăţânare, din mâna Dumnezeului legământului. Spune: „acum, Doamne, facă-se nu voia mea, ci voia Ta. Nu ştiu ce să fac. Sunt adus la limită, dar voi aştepta să despici marea şi să-mi alungi duşmanii. Voi aştepta, chiar dacă mă vei ține multe zile, fiindcă inima mea este întemeiată pe Tine, Dumnezeule. Sufletul meu aşteaptă plin de convingerea că Tu eşti bucuria şi mântuirea mea, adăpostul meu şi turnul meu de scăpare”.

 

 30 August Seara

Vindecă-mă Tu, Doamne, şi voi fi vindecat. – Ieremia 17:14

I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui. – Isaia 57:18

       Indepărtarea bolilor spirituale este prerogativa exclusivă a lui Dumnezeu. Bolile fizice pot fi vindecate de oameni pe diferite căi. Totuşi, chiar şi atunci, onoarea trebuie dată lui Dumnezeu, care dă putere de vindecare medicamentelor şi oferă corpului omenesc tăria de a se opune bolii. Cât despre bolile spirituale, ele sunt domeniul Marelui Medic. El le cere ca dreptul Lui exclusiv: „Eu dau viaţă şi Eu omor; Eu rănesc şi Eu tămăduiesc” (Deuteronom 32:39). Unul din titlurile de seamă ale lui este Iehova-Rafa, „Domnul care te vindecă” (Exod 15:26). „Eu îţi voi vindeca rănile” este o făgăduinţă care nu poate veni de la om, ci numai de la Dumnezeul veşnic. Din acest motiv, psalmistul strigă către Domnul: „vindecă-mă, Doamne, căci îmi tremură oasele” (Psalmi 6:2) şi „vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Tal” (Psalmi 41:4). Tot din acest motiv, cei evlavioşi laudă numele Domnului, spunând: „El vindecă toate bolile noastre” (vezi Psalmi 103:3). Cel care a făcut omul poate să-i vindece bolile, şi Cel care este Creatorul naturii noastre poate să o creeze din nou. Ce mângâiere incomparabilă este să ştii că în persoana lui Isus „locuieşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2:9)! Nu contează câte boli ai, Marele Medic te poate vindeca. El este Dumnezeu, şi nu există limită pentru puterea Lui. Vino, deci, cu ochii orbiţi de neînţelegere. Vino cu picioarele tremurând de slăbiciune şi cu mâinile rănite de puţină credinţă. Vino cu febra unui temperament mânios sau cu frigurile disperării. Vino aşa cum eşti, fiindcă Cel care este Dumnezeu te poate vindeca de boală. Nimeni nu poate opri puterea vindecătoare care vine de la Domnul Isus. Legiunile de demoni au fost forţate să recunoască puterea iubitului Medic. El nu a fost făcut de ruşine niciodată. Toţi pacienţii Lui au fost vindecaţi în trecut şi vor fi vindecaţi şi în viitor. Tu te vei afla printre ei, dragă prietene, dacă te vei odihni în El seara aceasta.

 *

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

30 august

MÂNGÂIERE, SIGURANŢĂ, SATISFACŢIE

Măcar că nu este aşa casa mea înaintea lui Dumnezeu, totuşi El a făcut cu mine un legământ veşnic, bine întărit în toate privinţele şi tare. Nu va face El oare să răsară din el tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?

2 Samuel 23:5

Aici avem un mănunchi de făgăduinţe, ca o cutie cu perle. Legământul este chivotul care cuprinde toate lucrurile. Aceste ultime cuvinte ale lui David, pot să fie şi ale mele astăzi. Ele încep printr-un suspin: nici eu, nici ai mei, nu suntem înaintea lui Dumnezeu aşa cum am vrea. Încercări, griji, păcate, fac să-ţi pară perna tare.Apoi vine un gând mângâietor: „El a făcut cu mine un legământ veşnic”, Dumnezeu însuşi S-a legat cu mine şi a pecetluit contractul cu sângele lui Isus. Eu sunt legat cu Dumnezeu şi Dumnezeu este legat de mine.De aici iese o siguranţă; căci acest legământ fiind veşnic, bine întărit şi sigur, n-am de ce mă teme pentru viitor, nici de lipsurile mele asupra unor lucruri uitate, nici de nesiguranţa lucrurilor trecătoare. Acest legământ este o stâncă pe care eu pot să pun temelia şi să clădesc pentru viaţă şi moarte. David nu doreşte nimic mai mult decât mântuirea sa, şi toate dorinţele sale sunt înaintea Lui. El găseşte în acest legământ tot ce poate să dorească un om.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

30 AUGUST

«Cine dintre voi se teme de Domnul să asculte glasul Robului Său! Cine umblă în întuneric şi n-are lumină să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!»

ISAIA 50:10

Atacurile în duh sunt profunde şi foarte puternice. Pentru a fi biruitori, trebuie să câştigăm mai înainte biruinţa asupra trupului şi sufletului nostru. Duhul unui om reprezintă tronul de domnie al Duhului lui Dumnezeu; astfel intrăm în părtăşie cu Sfânta Treime. Din acest motiv scopul diavolului este acela de a ne întuneca duhul, de a ne cufunda în disperare. Domnul îngăduie asemenea atacuri ca noi să credem şi să acceptăm doar realitatea biruinţei lui Isus: «Iată că v-am dat putere … şi peste toată puterea vrăjmaşului» (Luca 10,19). Ce putem face în mod practic când duhul nostru se luptă la adâncimi întunecate nebănuite? Să ne încredem în Domnul cu toată inima noastră, chiar dacă uneori nu simţim nimic! Când nu mai primim nici un răspuns de sus, când toate căile parcă sunt înfundate şi trecem printr-o «noapte» a sufletului, trebuie să facem ceea ce spune prorocul Isaia: «să se încreadă în Numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!» Dacă ne agăţăm puternic de Domnul, vom fi ca Iov care, în ciuda încercărilor grele prin care a trecut, a putut să afirme: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu» (Iov 19,25).

*

IZVOARE IN DEŞERT

30 August

Cei ce coborâseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari, aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adâncului.

Psalmul 107:23-24

Omul care nu a învăţat că orice vânt care bate poate fi folosit pentru a ne călăuzi spre cer cu siguranţă nu stăpâneşte arta navigării şi este doar un novice. De fapt, singurul lucru care nu ajută pe nimeni este liniştea de moarte. Orice vânt, fie el de la nord, de la sud, de la est sau de la vest ne poate ajuta să ajungem în portul binecuvântat. Deci caută doar aceasta: să stai bine pe mare – şi atunci să nu te temi de vânturile puternice. Rugăciunea noastră să fie ca cea a unui englez bătrân: „O, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării, pentru că suntem atât de aproape de ţărm încât chiar şi o mică briză de la cel rău ar putea sfărâma corabia noastră de stânci. Din nou, Doamne, du-ne spre apele adânci ale mării, acolo unde va fi suficient loc să câştigăm o victorie glorioasă“. Mark Guy Pearse

Adu-ţi aminte că, credinţa noastră este întotdeauna la înălţimea ei maximă când suntem în mijlocul încercării, şi încrederea în carne nu va suporta niciodată testarea. Credinţa pe vreme frumoasă nu este deloc credinţă.  Charles H. Spurgeon

*

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

30 August

Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa. Efeseni 6.18

Ce loc ocupă rugăciunea în viaţa noastră şi ce însemnătate îi atribuim noi? Credem într-adevăr că rugăciunile noastre vor fi ascultate? Este rugăciunea o necesitate, sau o facem numai aşa de formă sau de obligaţie? Acestea sunt întrebări serioase care toţi credincioşii ar trebui să ni le punem. Rugăciunea adevărată, serioasă şi sinceră este în ochii lui Dumnezeu de o valoare extraordinară. În rugăciune dăm expresia dependenţei de Dumnezeu şi a tuturor imposibilităţilor noastre iar pe de altă parte exprimăm starea noastră înaltă de copii ai Tatălui Ceresc. Când ne rugăm venim în legătură cu Dumnezeu. Noi ne aruncăm la picioarele Lui în cenuşă şi totodată suntem ridicaţi în faţa Marelui Dumnezeu în cer. Ce lucru îmbucurător! Din toată creaţia numai omul poate să se roage şi de nici un înger nu ştim dacă se roagă. Ce mare înlesnire pentru noi că prin rugăciune putem să ne apropiem de Dumnezeu. Vreau să te întreb: Azi dimineaţă te-ai rugat şi pentru ce? I-ai adus strictul necesar? Ai fost pătruns de conştiinţa că stăteai în faţa lui Dumnezeu? Şi cât timp ai folosit pentru rugăciunea ta? Dă-ţi singur răspunsul la aceste întrebări, dar fii sincer! Fără rugăciune suntem săraci şi neputincioşi duhovniceşte şi nu putem să ştim despre puterea şi îndurarea lui Dumnezeu, Tatăl nostru. De s-ar putea spune despre noi de fiecare în parte: „Vezi că se roagă!”Rugăciunea este o vorbire cu Dumnezeu: – „Am postit şi m-am rugat înaintea Dumnezeului cerurilor şi am zis: „Doamne, Dumnezeul cerurilor…” (Neem. 1.4-5).
„Dar vreau să vorbesc acum Celui Atotputernic” (Iov 13.3).- „După ce a vorbit astfel, Isus a ridicat ochii spre cer, şi a zis: „Tată, a sosit ceasul…” (Ioan 17.1).

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

30 AUGUST

Binecuvântează întregul Colegiu cu valuri de sănătate şi putere. Arată-ne mai multă dragoste pentru ca, strălucind sub îngrijirea Ta, să putem merge înainte astăzi. Binecuvântează pe cei ce ne vizitează.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

30  August

Cu siguranţă, El suferinţele noastre le‑a purtat şi durerile noastre le‑a luat asupra Lui; iar noi, noi L‑am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit.                 Isaia 53.4

Nu pentru El Însuşi a suspinat şi a plâns, ci pentru ei. A vrut să le elibereze inima de orice durere şi ar fi făcut acest lucru cu cea mai mare bucurie, însă ei n‑au vrut. Au fost orbi la binecuvântări, s‑au alipit strâns de păcatele lor şi L‑au lepădat pe El. Pentru ei a plâns El. În mijlocul oamenilor şi din pricina a ceea ce oamenii erau – iubitori de păcat, înşelaţi de Satan şi urâtori de Dumnezeu – a fost El Omul durerilor.Totuşi, vrăjmăşia lor nu a micşorat dragostea Lui. Cât de mult i‑a iubit El! Până la capătul vieţii Sale, El i‑a slujit cu o îndurare neobosită. I‑a vindecat pe cei bolnavi, i‑a curăţit pe leproşi cu o mână plină de milă şi de putere; a dăruit vedere orbilor şi i‑a eliberat pe cei robiţi de demoni. Să nu credem că acestea au fost simple acţiuni ale puterii, aşa cum s‑a întâmplat atunci când El a creat lumea. Nu, ci El a simţit suferinţele, nenorocirea şi robia lor; a purtat poverile lor în inima Sa sensibilă; a fost strâmtorat datorită strâmtorării lor; o putere a ieşit din El pentru a‑i vindeca, iar duhul Său a fost apăsat de poverile pe care le‑a luat de deasupra lor. În duhul Său a simţit El aceste lucruri, căci trupul Său sfânt şi lipsit de păcat n‑a putut fi atins de boală, măcar că vrăjmaşii Săi au spus: „Acum, pentru că zace, nu Se va mai ridica“ (Psalmul 41.8).Însă ei au crezut că Dumnezeu era împotriva Lui atunci când I‑au văzut durerea; că era lovit de Dumnezeu şi smerit. De ce era El atât de sărac, dacă Se bucura de favoarea lui Dumnezeu? De ce trebuia să suspine şi să plângă? Dacă Dumnezeu Îşi găsea plăcerea în El, n‑ar fi trebuit să fie popular printre farisei şi printre cărturari? Aşa au gândit ei şi, raţionând astfel, şi‑au împietrit conştiinţele în timp ce L‑au lepădat.  T. Mawson

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

30 august

Text: Proverbele 16:5, 16-19    

MÂNDRIE RĂSTURNATĂ

O inimă trufaşă este o scârbă înaintea Domnului…

                                                                 Proverbele 26:5

Un om trufaş îşi semnalează mândria ca o lumină intermitentă într-o intersecţie. El afişează cât de „măreţ” este el prin um- blet, vorbire, şi maniere. Preotul englez Caleb C. Colton, a spus: „Mândria, ca un magnet, arată întodeauna spre un singur obiect, eul. Spre deosebire de magnet, ea nu are polul de atragere, ci oriunde o îndrepţi ea respinge numai*.

Există o formă mai subtilă a mândriei care nu este prea uşor de detectat. Ea se ascunde sub un furnir subţire de pretinsă umilinţă. Creştinii cu o părere modestă despre ei înşişi par deosebit de înclinaţi spre această formă de vanitate. Simptomele ies la suprafaţă prin comentarii ca: „Nu sunt destul de bun”. „Prefer să stau în umbră”. „Nu cred că am să pot face prea multe pentru Domnul”. Aţi auzit vreodată afirmaţii ca acestea? La suprafaţă par să
exprime umilinţă. Dar analizatile numai un moment. Subiectul dominant este totuşi „eu”. Umilinţa autentică nu are nevoie să-l enunţe pe eu. În multe cazuri, dezaprecierea de sine este semnul unei mândrii inversate. În loc să ne ridicăm pe noi înşine, ne coborâm – dar reflectorul este totuşi cu toată lumina pe „eu”.

Dumnezeu urăşte orice formă a mândriei – cea ascunsă, cât şi cea
afişată. Dacă credem că suntem „cineva”, trebuie să recunoaştem totală dependenţă de Dumnezeu. Dacă credem că suntem un „nimeni”, trebuie să acceptăm cu recunoştinţă darurile pe care El ni le-a dat. Apoi trebuie să-I slujim lui Dumnezeu în umilinţa inimii noastre şi să-I dăm Lui toată slava.                                             – D.J.D.

Avem o putere egoistă în noi:

Eul nostru mândru şi ambiţios

Vechea fire mândră trebuie s-o omori,

Dacă-L vrei ca Domn în viaţă pe Cristos. Anonim

Umilinţa falsă este mândrie curată.

 

 *

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

30 August

“Si tot poporul a văzut lucrul acesta,au că­zut cu faţa la pământ şi au zis: Domnul este adevăratul Dumnezeu“. 1 Imp. 18:39.

Ieri am văzut cum au adus jertfă proorocii lui Baal cum s-au făcut de ruşine şi cum a jertfit Ilie şi Dum­nezeu a răspuns prin foc, iar apoi cum l-a recunoscut, poporul abătut de la el din nou pe Dumnezeul cel viu şi au strigat:”Domnul este adevăratul Dumnezeu, Domnul este adevăratul Dumnezeu”. Iar Ilie le-a răspuns: “Pu­neţi mâna pe proorocii lui Baal, nici unul să nu sca­pe!” Si au pus mâna pe ei, Ilie i-a coborât la pârâul Chisan şi i-a junghiat acolo. Acesta a fost anul care trebuia să se ascundă timp de trei ani. Iar acum stătea aici şi poruncea atât poporului, cât şi împăratului şi ei l-au ascultat. Să ne gândim numai: să prinzi 450 de prooroci ai lui Baal şi să-i junghiezi -ce zi de măcel a fost! Observăm cum Dumnezeu poate conduce inima omului, căci chiar şi Ahab trebu­ia să fie ascultător, el care era împărat. Dar Ilie a spus judecata peste proorocii lui Baal. Si acum judecata care a fost valabilă pentru întreg poporul, a luat sfârşit, deoarece poporul s-a căit. Să ne gândim numai ce înseamnă să nu fie ploaie timp de 3 ani şi jumătate. Ilie s-a rugat pe vârful Carmelului şi aplecându-se la pământ şi-a aşezat faţa între ge­nunchi şi a zis slujitorului său: “Suie-te şi uită-te înspre mare”. Si el s-a suit, s-a uitat şi a zis:”Nu este nimic”. Si i-a zis de şapte ori: “Du-te ia­răşi”. A şaptea oară, slujitorul i-a zis: “Iată, se ridică un mic nor din mare ca o palmă de om”. Ilie a zis: “Suie-te şi spune-i lui Ahab: “Înhamă şi coboară-te ca să nu te oprească ploaia”. Intre timp cerul s-a înnegrit de nori şi a venit o ploaie mare. Si mâna Demnului era peste Ilie, care şi-a încins mij­locul şi a alergat înaintea lui Ahab, până la intra­rea în Israel”.O, Doamne, Tu faci minuni atât în cer cât şi pe pământ!

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  – Volumul II

30 August

1 Cronici 12.1-18

Înfrângerea lui Saul fusese provocată de arcaşii filisteni, faţă de care nu avusese posibilitatea de ripostă (10.3). Totuşi aflăm aici că ar fi putut găsi, printre propriii fraţi din seminţia lui Beniamin, oameni deprinşi la război, care mânuiau cu măiestrie arcul şi praştia. Din nefericire pentru el (şi spre deosebire de v. 29), aceştia îl părăsiseră pe împăratul condamnat de Dumnezeu, ca să i se alăture lui David la Ţiclag. Ei îşi puseseră îndemâ­narea la dispoziţia unuia pe care-l recunoscuseră prin credinţă ca fiind adevăratul lor domn. Ce facem noi cu aptitudinile pe care Dumnezeu ni le-a încredinţat? În serviciul cărui stăpân sunt ele angajate? Pentru Hristos, sau pentru Prinţul acestei lumi? De asemenea, dintre gadiţi i s-au alăturat unsprezece bărbaţi de o vitejie ieşită din comun. David le încredin­ţează responsabilităţi.Apoi mai vin oameni din Iuda şi din Beniamin. împă­ratul probează sentimentele lor faţă de el. Nu este cu ade­vărat magnific răspunsul dat prin Duhul de către Amasai, şeful căpitanilor? „Ai tăi suntem, Davide, şi cu tine, fiu al lui Isai!” Fie ca oricare dintre noi să poată mărturisi prin acelaşi Duh: ,Sunt al Tău, Doamne Isuse, … al Tău, dar şi cu Tine! Este trist să spunem, dar mulţi dintre răscumpăraţi, deşi aparţin cu siguranţă Domnului, nu par să dorească să se afle în compania Lui.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST  2015

 PLATFORME

„Ezra stătea pe un scaun din lemn, ridicat cu prilejul acesta” (Neemia 8:4)

Stând în picioare pe o platformă special construită în interiorul zidurilor Ierusalimului proaspăt ridicate, cărturarul Ezra a citit Cuvântul lui Dumnezeu înaintea poporului timp de şase ore. În timp ce îl citea, ei au plâns, s-au închinat şi apoi au mers acasă. Gândeşte-te: Cuvântul lui Dumnezeu este atât de puternic încât tot ce trebuie să faci tu e să îl prezinţi oamenilor şi vieţile lor se vor schimba. Să remarcăm cuvintele: „Ezra stătea pe un scaun din lemn, ridicat cu prilejul acesta”. Când a fost inventată presa de tipar, una din primele cărţi care s-a tipărit a fost Biblia. Ea a dat naştere Reformei, a influenţat Revoluţia Industrială şi a schimbat lumea. Acum să avansăm rapid în era Internetului. Astăzi, avem o „platformă” care poate ajunge la orice pătură socială, până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii. În loc să te plângi de gunoiul de pe Internet, mai bine fii un evanghelist, un învăţător, un consilier sau un încurajator cu ajutorul Internetului. Nu lăsa vrăjmaşul să-l monopolizeze! „Cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci” (Daniel 12:3). Un geolog, devenit misionar, a fost solicitat de o mare companie de petrol să lucreze pentru ei în ţara în care era misionar. Salariul lui anual urma să fie mai mult decât ar fi câştigat el toată viaţa ca misionar. Dar el a spus: „Nu!”. Când au întrebat: „Salariul nu e destul de mare?” el a răspuns: „Salariul e suficient de mare; munca nu e la fel de mare!” Domnul Isus a spus: „După ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32). Şi nouă ni s-a dat o platformă pentru a-i evangheliza pe oameni – deci foloseşte-o!

SĂMÂNŢA BUNĂ

 Duminică, 30 August 2015

… Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc …
Faptele Apostolilor 10.38

Ușa Domnului este deschisă

Domnul și Mântuitorul nostru nu a murmurat niciodată din pricina solicitărilor permanente ale oamenilor aflați în nevoi. El umbla din loc în loc făcând bine. Mâncarea și băutura Sa erau să facă voia Celui ce L-a trimis și să-Și sfârșească lucrarea. Niciodată nu Și-a folosit puterea divină și înțelepciunea pentru El, ci doar pentru folosul celorlalți, umblând pe cale ca singurul Om desăvârșit. În toate conflictele omenești, Domnul a folosit doar mijlocul pus de Dumnezeu la dispoziția omului pentru a ieși biruitor: Cuvântul lui Dumnezeu.Ușa Domnului a fost și încă mai este deschisă, astfel că toți sunt bineveniți, chiar și cei mai vinovați și cei mai josnici păcătoși. Ca un dar gratuit al harului Său divin, toți pot avea parte de iertare și de pace, de vindecarea sufletului, de dreptate și de viață veșnică, de cer și de gloria veșnică. Cititorule, Hristos vrea să-ți facă cel mai mare bine, vrea să devină viața ta! Nu este vorba de un set de reguli, ci de acceptarea ta, liber consimțită de a-L primi pe Hristos ca Mântuitor și Domn al vieții tale și de a te încrede în El pentru toate problemele tale.

Sursa: Meditații din 14 Calendare, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s