Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

Mat 6.6„Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.”

Matei 6:6

Isus n-a spus: „Visează despre Tatăl tău care este în ascuns”, ci „roagă-te” Tatălui tău care este în ascuns”. Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag. Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.

Trebuie să avem un loc anume pentru rugăciune; când ajungem acolo, începe această plagă a gândurilor rătăcitoare – Trebuie să fac cutare sau cutare lucru. „Încuie-ţi uşa.” Liniştea în ascuns înseamnă să închizi în mod deliberat uşa în faţa simţurilor şi să te gândeşti Ia Dumnezeu. El stă în ascuns şi ne vede din locul Său tainic; El nu ne vede aşa cum ne văd alţi oameni sau aşa cum ne vedem noi înşine Când trăim în locul tainic, ne este imposibil să ne îndoim de Dumnezeu, ajungem mai siguri de El decât de orice altceva. Tatăl vostru, spune Isus, este în ascuns, şi nu în altă parte. Intră în locul tainic şi chiar în mijlocul situaţiilor cotidiene, Îl vei descoperi întotdeauna pe Dumnezeu. Formează-ţi obiceiul să discuţi cu Dumnezeu despre orice. Dacă, din momentul când te trezeşti, nu înveţi să deschizi larg uşa vieţii tale şi să-L laşi pe Dumnezeu înăuntru, vei lucra toată ziua de pe o bază greşită; deschide insă uşa larg şi „roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”, şi orice lucru pe care-l faci în public va fi marcat de prezenţa lui Dumnezeu. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

23 AUGUST  

“De aceea, fraţii mei iubiţi, fiţi tari,  neclintinţi,  sporind totdeauna în lucrul Domnului”.1 CORINTENI 15:58

În versetul acesta avem o excelentă deviză pentru lucrătorul creştin şi fiecare credincios ar trebui să fie un lucrător. Noi avem o neclintită stabilitate legată de o activitate neîntreruptă. Aceasta este de cea mai mare importanţă. Unii din noi sunt aşa de exageraţi din punct de vedere principal, încât aproape ne este frică să ne angajăm într-o importantă activitate creştină. Pe de altă parte, alţii dintre noi sunt aşa de zeloşi în ce priveşte slujirea, încât, ca să obţină rezultate palpabile, nu şovăiesc să depăşească linia de hotar a unor principii sănătoase, (atât cu privire la învăţătura corectă şi sănătoasă a Scripturii cât şi în ce priveşte metoda folosită, adeseori nespirituală, în obţinerea lor). Ce valoare imensă şi importantă are prima parte a devizei de care am vorbit: “Fiţi tari, neclintiţi”. Aceasta însă nu înseamnă o “ortodoxă” alipire la felul nostru de gândire spirituală – sau la o dogmă sau teorie la care am aderat noi. Nimic de felul acesta, ci este vorba de o menţinere şi mărturisire fermă a întregului adevăr al lui Dumnezeu al cărui centru veşnic este Domnul Hristos înviat. Apoi, trebuie să ne gândim la partea cealaltă care completează felul de a lucra al celui credincios. Lucrătorul creştin are ceva mai mult de făcut pe lângă poziţia lui fermă pe tărâmul adevărului. El trebuie “să sporească totdeauna în lucrul Domnului”. Lucrarea pentru El, de orice natură ar fi ea trebuie făcută cu multă grijă şi sârguinţă. Sunt însă unii cărora le este aşa de frică să nu facă vreo poznă sau vreo stricăciune, încât preferă să nu facă nimic. Sunt atât de multe lucruri care sunt presupuse ca o lucrare pentru Domnul, care însă nu sunt îndreptăţite a fi numite: “lucrul Domnului”. Cel care vrea să lucreze ceva pentru Domnul Isus, trebuie ca mai înainte de a intra în orice fel de lucrare, să se întrebe singur: “Este acesta cu adevărat un lucru pentru Domnul?” Este o legătură între “lucrul Domnului” şi “lucru pentru Domnul”. Primul implică o trimitere (vezi Rom. 10:15) şi desigur un dar de la Duhul Sfânt, iar celălalt înseamnă orice am putea face din dragoste pentru Domnul nostru. Şi cât de mult este de făcut în privinţa aceasta! Domnul Isus a precizat spunând: “Mie mi le-aţi făcut”. Apostolul Pavel spune: “sunt felurite daruri,… sunt felurite slujbe,… sunt felurite lucrări…”. Toate acestea vin de la Dumnezeu prin Duhul Sfânt şi aici sunt incluşi toţi credincioşii.Domnul să ne ajute să fim şi să rămânem ferm şi neclintiţi în ce priveşte adevărul de netăgăduit al lui Dumnezeu arătat în Cuvântul Său şi în acelaşi timp să nu ne dăm înapoi de la nici o slujire sau lucrare pentru El, ci să sporim totdeauna în “lucrul Domnului”.Câştigarea sufletelor pentru Dumnezeu, zidirea şi hrănirea credincişilor şi orice am putea face pentru Domnul sunt lucruri preţioase în ochii Lui, dar ţinta noastră trebuie să fie de a-I fi plăcuţi în orice lucru. Nu este suficient să facem lucrul Domnului, trebuie să-l facem după voia Lui. Grija noastră nu este de a avea rezultate ci de a place Domnului Isus

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

23 August Dimineața

Nu se va mai auzi în el de acum nici glasul plânsetelor.Isaia 65:19

Cei slăviţi nu mai plâng, fiindcă toate cauzele durerii au dispărut. Nu există prietenii sfărâmate sau planuri năruite în ceruri. Sărăcia, foametea, primejdiile şi bârfa vor fi necunoscute acolo. Nici o durere nu îi va necăji; nici un gând de moarte sau pierdere nu îi va întrista. Ei nu mai plâng, fiindcă sunt sfinţiţi pe deplin. Nici o „inimă rea și necredincioasă” (Evrei 10:22) nu îi va face să se îndepărteze de viul Dumnezeu. Ei sunt fără greşeală în faţa tronului Său şi se conformează deplin imaginii Sale. Cei care au încetat să păcătuiască încetează să jelească. Nu mai plâng, fiindcă teama de schimbare a trecut. Ei ştiu că sunt în deplină siguranţă. Păcatul este izgonit afară, şi ei sunt înăuntru. Ei trăiesc într-o cetate care nu cunoaşte furtuna. Ei se bucură de un soare care nu apune niciodată. Ei se adapă dintr-un râu care nu seacă niciodată, şi mănâncă fructele unui pom care nu se usucă niciodată. Pot să treacă milenii după milenii, veşnicia nu se va termina; şi cât va tine veşnicia, nemurirea şi binecuvântarea lor nu se vor sfârşi. Ei vor fi întotdeauna cu Domnul. Nu vor mai plânge, fiindcă dorinţa li s-a îndeplinit Nu-şi pot dori ceva ce au deja. Ochi şi ureche, Inimă şi mână, judecată, imaginaţie, speranţă, dorinţă, voinţă şi orice facultate este pe deplin satisfăcută. Aşa imperfecte cum sunt acum ideile noastre despre ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru cei care Îl iubesc, Duhul Sfânt ne-a descoperit destul ca să ştim că sfinţii vor primi o binecuvântare supremă. Bucuria lui Christos, care este plină de infinite bunătăţi, este în ei. Ei se vor scălda în marea nesfârşită şi nemărginită a fericirii. Aceeaşi odihnă rămâne şi pentru noi. Nu poate fi prea departe. Peste puţin timp, salcia plângătoare va fi înlocuită de ramura victorioasă de palmier, şi picăturile de durere vor fi transformate în perle de binecuvântare veşnică. „Mângâiaţi-vă unul pe altul cu  aceste cuvinte”.

 

 23 August Seara

Asa încât Christos să locuiască în inimile voastre prin credinţă.Efeseni 3:17

Peste măsură, se doreşte ca noi, în calitate de credincioşi, să păstrăm mereu persoana lui Isus în minte, ca să ne aprindem dragostea pentru El şi să creştem în cunoştinţa Lui. Doresc ca toţi cititorii să se înroleze în şcoala lui Isus, studenţi la „Corpus Christi” sau trupul lui Christos, hotărâţi să obţină o diplomă de cunoaştere a crucii. Ca să-1 păstreze pe Isus mai aproape, inima trebuie să fie plină de EL inundată de dragostea Lui, gata să se reverse. De aceea, apostolul se ruga „asa încât Christos să locuiască în inimile voastre”. Vedeţi cât de aproape vrea să fie Isus! Nu poţi să ai pe cineva mai aproape decât în inimă. „Aşa încât Christos să locuiască” – nu să te viziteze uneori, ca un oaspete care rămâne peste noapte la tine, ci să „locuiască”, să devină Domnul şi Străjerul fiinţei tale, să nu te părăsească niciodată. Observă aceste cuvinte: „astfel încât Christos să locuiască în inimile voastre”. Inima este cea mai bună încăpere din casa omului. Christos nu trebuie să locuiască doar în gândurile tale, ci şi în sentimentele tale; nu doar în meditaţiile minţii, ci şi în emoţiile inimii. Noi ar trebui să dorim cu înflăcărare ca dragostea pentru Christos să rămână în noi — nu o dragoste care se aprinde, apoi se stinge într-o jerbă de scântei, ci o flacără constantă, hrănită cu ulei sfinţit, ca focul de pe altarul templului, care nu se stingea niciodată (Levitic 6:12-13). Aceasta se poate îndeplini numai „prin credinţă”. Credinţa trebuie să fie puternică, altfel dragostea se va stinge. Rădăcina florii trebuie să fie sănătoasă, altfel nu avem de ce aştepta mireasmă. Credinţa este rădăcina crinului, şi dragostea este floarea lui. Isus nu poate sta în inima ta dacă nu te ţii strâns de El prin credinţă. De aceea, roagă-te să te încrezi întotdeauna în Christos, ca să ÎI poţi iubi întotdeauna. Dacă dragostea este rece, poţi fi sigur că şi credinţa e la fel.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

23 august

DRAGOSTEA ŞI CĂUTAREA ADEVĂRATEI ÎNŢELEPCIUNI

Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc.Proverbe 8.17

Înţelepciunea îi iubeşte pe cei ce o iubesc şi îi cercetează pe cei ce o caută. Cel ce doreşte să fie înţelept este chiar înţelept şi cel ce caută cu grijă înţelepciunea, aproape a şi găsit-o. Ceea ce este adevărat pentru înţelepciune, în general, este mai ales adevărat pentru înţelepciunea întrupată în Domnul Isus. Pe El trebuie să-L iubim şi să-L căutam şi în schimb ne vom bucura de dragostea Lui şi-L vom găsi pe El însuşi. Partea noastră este să-L căutăm pe Isus la începutul vieţii. Ferice de tinerii ai căror zori ai vieţii sunt petrecuţi cu Isus. Niciodată nu este prea devreme să-L cauţi pe Domnul Isus. Cei ce-L caută din timp, îl găsesc în mod sigur. Trebuie să-L căutăm cu sârguinţă. Cei ce prosperă în lucrul lor se scoală devreme şi sfinţii care propăşesc îl caută pe Isus cu mult dor. Noi trebuie să-L căutăm mai întâi pe El, înainte de orice. Mai presus de toate, Isus. Isus întâi şi nimic altceva după aceea.Când îl vom găsi, El ni se va descoperi din ce în ce mai lămurit. El ni se va dărui în întregime. Ferice de omul care îl caută pe acela care, odată găsit, rămâne pentru totdeauna cu el şi va fi pentru inima şi duhul său, o comoară din ce în ce mai preţioasă.Doamne Isuse, eu Te-am găsit; fii bucuria şi plăcerea mea cea mai mare.

 

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

23 AUGUST

«Răscumpăraţi vremea.» EFESENI 5,16

Trebuie să ne aducem mereu aminte că timpul este un dar preţios din partea lui Dumnezeu. Domnul ni l-a dat să profităm de el, nu să îl irosim; altfel spus, să transformăm minutele, orele şi zilele în comori pentru eternitate. Dacă nu facem acest lucru şi pierdem timp preţios, atunci nesocotim plini de ingratitudine un mare cadou al lui Dumnezeu. Trebuie să ne gândim că timpul pierdut nu mai poate fi recuperat cu nici un chip. Fiecare minut care se scurge a trecut pentru totdeauna, nu se mai întoarce niciodată! In timpul primit în dar avem opor-tunitatea să lucrăm pentru Domnul. Ca şi copii ai Săi suntem deja colucrători cu El, fiecare în locul unde l-a aşezat Creatorul. Nici un om de pe pământ nu şi-a investit însă timpul pe care l-a avut la dispoziţie în valori eterne ca Domnul Isus. Apostolul Ioan spune la sfârşitul Evangheliei sale: «Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că nici chiar în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris» (loan 21,25). Timpul este scurt, iar împăratul împăraţilor aşteaptă să ÎI slujim cât mai mult. Fii aşadar raţional în folosirea timpului scurt care ţi-a fost dat! Atunci ţi se va spune: «Bine, rob bun şi credincios. Ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău» (Matei 25,21).

IZVOARE IN DEŞERT

23 August

Prin credinţă Avraam … a ascultat şi a plecat fără să ştie unde se duce.                                              (Evrei 11:8)

Aceasta este credinţa fără vedere. A vedea nu este credinţă, ci raţiune. Odată, când traversam Atlanticul cu vaporul, am observat exact acest principiu al credinţei. N-am văzut nici o cale marcată pe apă, nu puteam să văd nici măcar ţărmul. Totuşi, în fiecare zi, marcam înaintarea noastră pe o hartă ca şi cum am fi urmărit o linie uriaşă trasată cu creta pe apă. Şi când am văzut pământul pe partea cealaltă a Atlanticului, ştiam exact unde eram, ca şi cum am fi fost capabili să-l vedem de la trei mii de mile distanţă.Cum a fost întocmit traseul nostru cu atâta precizie? În fiecare zi, căpitanul nostru îşi lua instrumentele, privea spre cer, şi determina traseul după soare. El naviga folosind luminile cereşti, nu pe cele pământeşti.Credinţa autentică de asemenea priveşte în sus şi navighează, folosindu-L pe măreţul Fiu al lui Dumnezeu. Nu călătoreşte niciodată uitându-se la linia ţărmului, la farurile pământeşti, sau la trecătorile de pe drum. Şi paşii credinţei ne conduc deseori la incertitudine totală sau chiar în întuneric şi dezastru, dar Domnul va deschide calea şi de multe ori face cele mai întunecate ore de la miezul nopţii la fel de strălucitoare ca zorii zilei.

Hai să mergem înainte astăzi, fără să ştim sau să vedem, ci încrezându-ne.               din Zilele cerului pe Pământ

Foarte mulţi dintre noi vrem să vedem drumul nostru printr-o nouă sforţare înainte ca măcar să fi pornit. Imaginează-ţi ce ar fi dacă am putea să ne vedem drumul de la început până la sfârşit. Cum ne-am mai dezvolta darurile spirituale? Credinţa, nădejdea şi dragostea nu pot fi culese din pom, ca merele coapte. Adu-ţi aminte că după cuvintele: „La început“ (Geneza 1:1) vine cuvântul „Dumnezeu“. Este primul nostru pas în credinţă care întoarce cheia în broasca uşii puterii Lui. Este adevărat că Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută singuri, dar El îi ajută şi pe cei neajutoraţi. Deci indiferent de împrejurările tale, tu poţi să depinzi de El oricând.

A nădăjdui în Dumnezeu ne aduce la capătul călătoriei noastre mult mai repede decât picioarele noastre.

Multe oportunităţi se pierd când noi stăm şi ne gândim după ce El a spus: „Mergi!“

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 23 AUGUST

Doamne, ridică-mă în timp ce mă ridic eu însumi către Tine. Dă-mi lu­mina Feţei tale, ca s-o reflect înapoi către Tine.

 

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

23 August

DOAMNE, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! DUMNEZEULE, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund. Psalmul 18.2

Pentru toţi copiii lui Dumnezeu este o mare mângâiere că Dumnezeu le cunoaşte întristarea, lacrimile ascunse şi necazurile. Calea credinţei în această lume este o cale presărată cu greutăţi şi necazuri. Dar Dumnezeul şi Tatăl nostru este un Dumnezeu al dragostei şi milei. El se gândeşte tot timpul la copiii Săi. În Cuvântul Lui citim să „aruncăm asupra Lui toate îngrijorările şi El însuşi va îngriji de noi.”Cum mai putem oare să fim neliniştiţi sau fără putere când avem o astfel de îmbărbătare? Putem merge voioşi şi plini de încredere spre minunata noastră ţintă. De-am primi toată energia pentru a alerga spre ţinta noastră cu ochii privind mereu spre Domnul nostru. Dar lucrul acesta putem să-l facem dacă ne bizuim tot mai mult pe dragostea lui Dumnezeu şi Tatălui nostru ca şi pe dragostea Domnului Isus Cristos. Prin aceasta inimile noastre se vor întări tot mai mult.Dumnezeul nostru cel Mare care face rănile este şi Acela care le vindecă. De-am zidi mai mult încrederea noastră în dragostea Domnului Isus şi a lui Dumnezeu, Tatăl nostru. Gândurile lui Dumnezeu faţă de noi sunt gânduri de dragoste şi gânduri de pace. El vrea ca tot timpul să ne desprindem de gunoaiele lumeşti, şi să fim tot mereu cu candelele aprinse, ca să-L aşteptăm. El este aproape. În curând va veni ca să intrăm ca Mireasă la nunta Mielului, în împărăţia lui sfântă.Noi suntem în mâna Aceluia care e nemărginit în dragostea Sa, fără greşeală în înţelepciunea Sa şi fără hotar în puterea Sa şi ale cărui mijloace de ajutorare sunt nesfârşite. Dacă ne mustră sau pedepseşte, o face, pentru că ne iubeşte şi ne vrea binele. Să ne aducem aminte tot timpul că dragostea dumnezeiască este înţeleptă şi credincioasă şi ea îngăduie amarul pentru folosul şi binecuvântarea noastră.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

23 August

“Marto, Marto,pentru multe lucruri te în­grijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuieşte. Maria şi-a ales partea cea bună,care nu i se va lua.”Luca 10:41-42.

A avea un Mântuitor sau a nu avea, sunt două luc­ruri; să fii evlavios fără Mântuitor, sau a fi evlavios cu un Mântuitor,aceasta este ca ziua şi noaptea. Uitaţi-vă la Marta şi Maria. Amândouă erau evla­vioase. Marta dorea să-I slujească lui Isus; dar ea nu avea viaţă din belşug, ea nu era izbăvită. Maria a fost izbăvită şi avea bucurie. Ea a stat la picioarele lui Isus şi I-a ascultat cuvintele. Cuvintele agasan­te din partea Martei, nu au neliniştit-o şi n-au ener­vat-o. Puterea lui Isus a înconjurat-o. Ea nici nu s-a uitat la Marta, fiind bucuroasă de răspunsul dat de Isus. Eu mă gândesc că ea s-ar fi rugat ca să i se deschidă ochii sorei ei, să recunoască fericirea şi să înţeleagă ce înseamnă a-i sluji Domnului Isus şi să-I fii plăcut Lui. Vorbind omeneşte, s-ar părea că era mai plăcut ceea ce făcea Marta. Si totuşi este un lucru mare, când un om poate să stea la picioare­le lui Isus, în orice vreme sau necaz, şi dacă este gata să rişte făcând precum ne învaţă El. Astfel puterea Cuvântului lui Dumnezeu pătrunde în inima omului şi noi suntem ajutaţi. Binecuvântaţi sunt cei săraci în duh. Eşti tu izbăvit? Atunci împărăţia cerului este a ta. Stiu despre un om rău, care a ameninţat-o pe soţia lui, că el va pleca acum, deoare­ce nu mai suporta să stea aici. Iar soţia i-a răspuns: “Eu sunt de aceeaşi părere, şi eu vin cu tine”. Ea a spus-o cu un ton liniştit şi blând, iar soţul n-a mai vrut să plece. Nu degeaba spune Cuvântul: “Un răspuns blând potoleşte mânia”.(Prov.l5:1). Dar ce rezultat dă un răspuns aspru?

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

23  August

De aceea şi Isus, ca să sfinţească poporul prin propriul Său sânge, a suferit dincolo de poartă.                      Evrei 13.12

Isus, aşa cum Îl prezintă Epistola către Evrei (8)

Evrei are o singură temă: Isus. În virtutea a ceea ce El este şi a ceea ce a făcut, Domnul Isus a devenit marele nostru Conducător, acum şi pentru totdeauna. În lumea viitoare, El va fi Conducătorul poporului Său pământesc şi al tuturor naţiunilor. Astăzi, Conducătorul nostru ne conduce prin această lume, care este, pentru noi, o mare pustie. În ce ne priveşte, avem nevoie de credinţă, de supunere şi de dragoste faţă de El. De asemenea, El ne conduce în Sanctuar, în Locul Preasfânt, unde Îl vedem încununat cu glorie şi cu onoare.În plus, El ne conduce dincolo de poartă. De ce? „Tabăra“ trebuia să fie sfântă şi pură, însă Sfântul lui Dumnezeu a fost aruncat afară din ea şi, astfel, ea a devenit un loc asupra căruia mânia lui Dumnezeu avea să se reverse (iniţial, în anul 70). Pe cruce, Hristos a fost Jertfa din „marea Zi a Ispăşirii“, iar lucrarea Lui a avut ca rezultat sfinţirea poporului lui Dumnezeu. Această sfinţire se aplică celor credincioşi dintre iudei şi dintre naţiuni, însă şi lui Israel restabilit, în viitor. Când a suferit „dincolo de poartă“, Hristos Şi‑a vărsat propriul sânge, nu pe cel al animalelor. El a fost jertfa pentru păcat, ilustrată de jertfele de animale al căror sânge era dus în Locul Preasfânt, însă ale căror trupuri erau arse afară din tabără.Sângele acceptat înăuntru de către Dumnezeu implică faptul că cei credincioşi sunt acceptaţi acolo; afară a fost executată judecata lui Dumnezeu. Însă cei care se află în tabără sunt în continuare sub judecata lui Dumnezeu, singurul fel de a se pune la adăpost fiind acela de a ieşi la El, afară din tabără. Isus este Conducătorul nostru, care îi conduce pe credincioşii adevăraţi afară din tabără. Acest lucru se aplică taberei instituite odinioară de Dumnezeu, dar care L‑a lepădat pe Fiul Său, şi, de asemenea, oricărei tabere religioase instituite de om, de atunci încoace. Singurul loc sigur este lângă El, înăuntrul Locului Preasfânt, şi afară din tabără, însă purtând ocara Lui, fiindcă El este încă Cel lepădat (Evrei 13.13). Bouter

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

23 August

1 Cronici 4.21-43

Aflându-ne încă printre fiii lui Iuda, iată că, după împăraţi şi după persoanele bogate şi cu vază, ca Iaebeţ, îi vedem pe simplii meşteşugari (v. 14, 21-23). Ei erau lucrători de pânză fină (pregăteau firul şi îl ţeseau), erau olari şi grădinari. Condiţia lor era umilă, dar privilegiile le erau foarte mari, pentru că „locuiau acolo, la împărat, şi lucrau pentru nevoile sale. Să ne ferim să căutăm o poziţie înaltă pentru noi în lume, dacă Domnul nu ne-a chemat în mod expres pentru ea. Poporul lui Dumnezeu include „nu mulţi puternici, nu mulţi de neam ales” (1 Corinteni 1.26; vezi şi Ieremia 45.5). Orice poziţie im­portantă aduce cu ea, în mod inevitabil, responsabilităţi care ne absorb, lăsându-ne, în general, puţin timp pentru Cuvântul şi pentru lucrarea Domnului. De aceea, să nu alegem ocupaţii care ne vor împiedica „să locuim la împăratul” sau să împlinim lucrarea Lui.

Seminţia lui Simeon a fost obiectul unei judecăţi severe, din cauza violenţei căpeteniei ei (Geneza 49.5-7) şi a idolatriei faţă de Baal-Peor (Numeri 25.14). Dar aici, potrivit cu trăsătura acestei cărţi, nu este vorba decât de binele pe care harul l-a realizat. Seminţia şi-a extins hotarele şi a repurtat victorii strălucite.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST  2015

 

FII PERSEVERENT!

Eu nu ţin numai decât la viaţa mea”

(Faptele Apostolilor 20:24)

Pavel scrie: „Duhul Sfânt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri. Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea” (v. 23-24). Dr. John Maxwell spune că într-o zi, când se simţea descurajat şi ispitit să renunţe, a luat un dicţionar şi a căutat cuvântul „a renunţa”. După ce a stat câteva minute şi s-a gândit la această opţiune, într-un act simbolic de sfidare, a luat nişte foarfece şi a tăiat cuvântul din dicţionar. Lucrul acesta nu a făcut să-i dispară problemele, dar cu certitudine i-a întărit hotărârea. Când toate drumurile par nişte căi înfundate şi când simţi că ai epuizat toate posibilităţile – nu le-ai epuizat. Întotdeauna mai există şi alte drumuri, alte opţiuni, alte oportunităţi. Chiar dacă nu le vezi chiar acum, ele sunt acolo. Aşa că nu te da bătut. Fostul campion la ridicarea greutăţii Jack Dempsey a spus odată: „Campion este acela care îşi revine când pare cu neputinţă.” Oamenii care ajung la ţintă sunt aceia care merg înainte când au impresia că nu mai pot. Ei sunt dârzi şi, prin urmare, continuă să se apropie tot mai tare de scopul lor cu fiecare zi. În unele zile, ei se mişcă numai câţiva centimetri odată, dar ei merg înainte. Ei cred în destinul dat de Dumnezeu, cred în ei înşişi şi o şi afirmă. Să spui că crezi în tine însuţi nu-ţi va garanta succesul, dar să spui că nu crezi în tine însuţi îţi va garanta eşecul. Adevărul e că nu eşti singur, Dumnezeu e cu tine. „El dă tărie celui obosit, şi măreşte puterea celui ce cade în leşin” (Isaia 40:29). Aşa că fii perseverent!

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

23 august            

Text: Psalmul 7:11-17

ATENŢIE, PERICOL!

…Cel rău…face o groapă, o sapă, şi tot el cade în

groapa    pe care a făcut-o.  Psalmul 7:15

Locuitorii unor comunităţi din Peninsula Superioară a statului Michigan, trăiesc cu un pericol ascuns. În anii trecuţi, oraşe înfloritoare – locuri ca Negaunee, Iron River şi Marquette – s-au dezvoltat în jurul marilor mine de fier cu care se alimenta economia americană. Minele acestea sunt caverne uriaşe săpate sub scoarţa pământului pentru a scoate minereul afară. Fiecare cavernă are mai multe etaje în adâncime şi este sprijinită cu eşafodaje din buşteni încastraţi în pământ. Dar acum, potrivit unui articol publicat în ziarul Detroit News, mulţi dintre aceşti buşteni sunt putrezi. Infiltraţiile de apă au erodat treptat locurile de ancoraj ale acestor buşteni. Dacă buştenii vor ceda, minele se vor prăbuşi şi tot ce este deasupra sau în apropierea lor va fi înghiţit în gropile gigantice care s-ar forma. Cetăţenii acestor localităţi miniere trebuie, de aceea, să fie într-o permanentă stare de alertă din pricina pericolelor de dedesubt.David scrie despre pericole de altă natură. El spune că va veni vremea când cei răi vor cădea în gropile pe care le-au săpat altora cu gând rău. O, poate că nu se va întâmpla imediat. La suprafaţă totul pare că este în regulă cu oamenii care nu ţin seama de Dumnezeu. Dar principiul nu poate fi evitat: Oricine care nu ascultă de Domnul se îndreaptă spre cădere.Ce important este, atunci, să trăieşti după principiile Cuvântului lui Dumnezeu. Este singura cale de-a scăpa de rezultatele dezastruoase ale păcatului şi să evităm „pericolul de dedesubt”. – D.C.E.

De ce să mergi pe strâmbele cărări

In păcat şi nebunie,

În toate zilele-ţi de mari dureri

Blestemat pe veşnicie? – Shields

Păcatul subminează.

SĂMÂNŢA BUNĂ

 

Duminică, 23 August 2015

Isus a răspuns: „… dacă Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă“.Ioan 18.8

Ocrotirea ucenicilor

Să ne gândim astăzi la acel moment cumplit din viața Domnului când a venit Iuda cu ceata ostașilor și a slujitorilor! Cât de groaznică apărea trădarea și ura inimii umane! Și totuși, ceata aceea era doar o avangardă, în spate aflând-u-se oștile întunericului, care așteptau să-L zdrobească. Cum a întâmpinat oare Mântuitorul acel moment greu? Spunând: „Lăsați pe aceștia să se ducă“. Ar fi putut să scape de cei care au venit să-L prindă; ar fi fost suficient un singur cuvânt și toți ar fi fost nimiciți dinaintea Lui. Dar Mântuitorul nu Și-a folosit puterea divină pentru a Se salva, pentru că, dacă ar fi făcut aceasta, i-ar fi pierdut pe cei pe care îi iubea.

În spatele acelor oameni era suferința teribilă, răutatea lui Satan, judecata lui Dumnezeu. Hristos a suferit totul singur. El i-a păzit pe ucenici de suferință; a stat între ei și dușmanul amenințător; a devenit Locțiitorul lor sub judecată și S-a jertfit pentru ei. Și noi am fost acolo, reprezentați de ucenicii, despre care Domnul a spus: „Lăsați pe aceștia să se ducă“. Astfel, fiecare care și-a pus încrederea în Domnul poate spune: „El m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine“.

Sursa: Meditații primite prin Email – prin grija unei ECHIPE devotate Stăpânului și slujirii altora 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s