Verifică-ți iubirea pe care o declari!

 

citind-bibliaOricine crede că Isus este Hristosul,este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe Cel născut de El“.

1 Ioan 5:1

Ar putea spune cineva: “Aceasta am crezut încă din tinereţe, deci sunt născut din nou”. Dar verse­tele următoare mărturisesc că aceste cuvinte “Isus este Hristosul”, înseamnă mai mult, mai ales versetul trei: “Căci dragostea lui Dumnezeu constă în păzirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele. Dacă Mă iubiţi veţi păzi poruncile Mele.” Cel care iubeş­te pe Dumnezeu, ţine poruncile Lui. Din aceasta putem vedea, dacă cineva trăieşte după voia  lui proprie sau trăieşte călăuzit de Duhul Sfânt. “Dar dacă sunteţi scutiţi de pedeapsă, de care toţi au parte, sunteţi nişte copii nelegitimi, iar nu fii”. (Evr. 12:8) 

A fi copil al lui Dumnezeu, înseamnă să te laşi condus de Duhul Sfânt şi de Cuvântul lui Dumnezeu. Celor care-l iubesc pe Dumnezeu, toate lucrurile lucrează spre bi­nele lor. Din aceasta se poate observa dacă suntem născuţi din nou. Mulţi se gândesc că un lucru sau altul nu le-ar servi spre bine. Astfel mă pot cerceta. Mulţi se înşeală, ca şi Biserica din Laodicea, care avea im­presia că nu duce lipsă de nimic, dar Cuvântul Domnului era că: “Eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. Versetul 3 spune: “Poruncile Lui nu sunt grele.”

Intr-un timp m-am gândit că nu e uşor să trăieşti pentru Domnul în veacul acesta. Dar m-am înşelat sin­gur, deoarece versetul 4 spune: “Pentrucă oricine este născut din Dumnezeu a biruit lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa voastră.” Lumea trebuie să fie sub picioarele noastre şi nu să stăpânească peste noi. Versetul 5 spune: “Cine este cel ce a biruit lumea, dacă nu cel ce crede că Isus este Fiul lui Dumnezeu”. (MÂNTUIREA PRIN HRISTOS – Meditaţii zilnice – Fritz Berger)

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

 20 AUGUST

Plinătate

„Şi Eu Vă voi da odihnă.” Matei 11:28

Când ceva începe să distrugă viaţa ta cu Isus Cristos. Întoarce-te imediat la El şi roagă-L să-ţi redea odihna. Nu îngădui nici unui lucru să-ţi distrugă pacea. Consideră orice element distructiv drept ceva împotriva căruia trebuie să lupţi, nu să-l laşi să rămână. Spune: „Doamne, pune în mine conştienţa de Tine!”, şi atunci conştienta de sine va dispărea, iar El va fi totul în toate. Fereşte-te să laşi conştienţa de sine să rămână în viaţa ta, deoarece, treptat, ea va trezi în tine autocompătimirea, iar autocompătimirea este satanică. „Oh, sunt înţeles greşit; acesta este un lucru pentru care ar trebui să mi se ceară Scuze: ar fi trebuit într-adevăr să clarific acest lucru”. Lasă-i pe ceilalţi  în pace şi cere-I lui Dumnezeu să te facă să fii conştient de Cristos. şi EI te va echilibra, până când vei ajunge la plinătate absolută în El.Viaţa completă este viaţa unui copil. Când cu bună ştiinţă sunt conştient de ceva, înseamnă că undeva este o problemă. Numai omul bolnav ştie ce este sănătatea. Copilul lui Dumnezeu nu este conştient de voia lui Dumnezeu, pentru că el este voia lui Dumnezeu. Când a apărut cea mai mică deviaţie de la voia lui Dumnezeu, începem să ne întrebăm: ..Care este voia Ta?” Un copil al lui Dumnezeu nu se roagă niciodată să fie conştient de faptul că Dumnezeu răspunde la rugăciune, pentru că el este absolut sigur că Dumnezeu răspunde întotdeauna la rugăciune.Dacă încercăm să ne învingem conştienţa de sine printr-o metodă inspirată de judecata noastră, o vom dezvolta şi mult mai mult. Isus spune: ..Veniţi la Mine şi Eu vă voi da odihnă”, cu alte cuvinte conştienta de Cristos va lua locul conştienţei de sine. Ori de câte ori vine Isus, El aduce odihnă – odihna dată de perfecţiunea lucrării ce nu este niciodată conştientă de ea însăşi.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

20 August Dimineața

 Cuvântul cântăreţului plăcut al lui Israel 2 Samuel 23:1

Printre toţi sfinţii ale căror nume sunt amintite în Cartea Sfântă, David are experienţa celui mai încercat, diferit şi instructiv caracter. In istoria lui întâlnim încercări şi ispite ; care nu se găsesc în vieţile celor sfinţi din vechime; de aceea, el este un tip sugestiv al Domnului nostru. David cunoaşte încercările oricărei condiţii de oameni. Regii au problemele lor, pi David a purtat o coroană. Ţăranul are grijile sale, şi David a purtat toiagul păstorului. Călătorul întâlneşte multe primejdii, şi David se adăposteşte în peştera din En-Ghedi. Căpitanul are greutăţile lui, şi David i-a găsit pe fii Ţeruiei prea puternici pentru el. Psalmistul a fost încercat şi prin prietenii săi. Sfetnicul său Ahitofel l-a uitat: „chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca şi el din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Psalmi 41:9). Cei mai răi duşmani erau cei din casa lui, şi copiii săi erau cel mai mare necaz. Ispitele sărăciei şi bogăţiei, ale onorurilor şi ale ruşinii, ale sănătăţii şi ale bolii, toate şi-au încercat puterile asupra lui. A avut ispite din afară, care i-au tulburat pacea, şi ispite dinăuntru, care i-au întunecat bucuria. Dacă scăpa dintr-o încercare, cădea în alta; abia ieşit dintr-o perioadă de disperare şi alarmă, cădea iar în adâncuri, şi toate valurile lui Dumnezeu treceau pe deasupra lui. Acesta este probabil motivul pentru care psalmii lui David sunt atât de apreciaţi, de către orice creştin încercat. Oricare ar fi starea minţii noastre, agonie sau extaz, David ne-a descris exact emoţiile. El a fost un învăţător priceput al inimii omeneşti, fiindcă a fost instruit în cea mai bună şcoală — şcoala experienţei personale. Pe măsură ce suntem instruiţi în aceeaşi şcoală, pe măsură ce creştem în har şi în ani, apreciem din ce în ce mai mult psalmii lui David, şi ni se par a fi „păşuni verzi” (Psalmi 23:2). Suflete, fie ca experienţa lui David să te bucure şi să te întărească astăzi.

 

 20 August Seara

Au întărit Ierusalimul până la zidul cel lat.

Neemia 3:8

Cetăţile puternice au ziduri late, aşa cum avea Ierusalimul în zilele lui de glorie. Şi Noul Ierusalim trebuie să fie înconjurat şi întărit de un zid lat de deosebire faţă de lume, şi de despărţire de obiceiurile şi spiritul ei. Tendinţa acestor zile este de a nărui zidul sfânt, şi de a reduce diferenţele dintre biserică şi lume. Creştinii nu-şi mai supraveghează cu stricteţe atitudinile şi acţiunile, literatura uşuratică se citeşte pretutindeni, distracţiile uşuratice sunt îngăduite oriunde, şi o delăsare generală riscă să îndepărteze poporul Domnului de singularitatea care îi despărţea de păcătoşi. Va fi o zi îngrozitoare aceea în care biserica şi lumea se vor uni complet, şi „fii Dumnezeu” vor fi una cu „,fetele oamenilor” (Genesa 6:2). Atunci vor fi înecaţi de un alt potop. Iubite cititor, fă tot ce poţi ca să menţii „zidul cel lat”, şi aminteşte-ţi că prietenia cu lumea este vrăjmăşie cu Dumnezeu. Zidul cel lat era un loc plăcut de întâlnire pentru locuitorii Ierusalimului, de unde aveau o vedere excelentă asupra ţinuturilor înconjurătoare. Aceasta ne aminteşte de poruncile largi ale Domnului, pe care mergem în părtăşie cu Isus, privind asupra scenelor de pe pământ şi aşteptând să vedem slava cerului. Deşi suntem despărţiţi de lume şi ne lepădăm de toate dorinţele lumeşti şi fireşti, nu suntem în închisoare, şi nici îngrădiţi de hotare prestabilite. Nu, mergem în libertate, fiindcă ţinem poruncile Lui. Dragă cititorule, păşeşte alături de Dumnezeu în seara aceasta. Aşa cum prietenii se întâlneau pe zidul cetăţii, întâlneşte-te şi tu cu Dumnezeu în rugăciune şi meditaţie. Ai dreptul să traversezi cetatea salvării, fiindcă eşti om liber al regatului, cetăţean al capitalei universului.

 *

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

20 AUGUST

 Doamne, Te laud că m-ai împiedicat să caut lucruri în mod direct pentru mine; numai atingerea Ta o caut, „un semn spre bine” (Psalmul 86:17 -Bucureşti 2001.); dar nu şi dacă aceasta va stânjeni propăşirea Ta în mine.

 *

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

20 August

Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul, şi nimeni nu-mi vine în ajutor. Psalmul 22.11

Psalmul 22 ne înfăţişează mai mult simţul inimii lui Cristos decât lucrarea şi urmările ei. Ce strâmtorare pentru El! Deşi nici aici nu lipsesc durerile pricinuite de mâna omului căci Domnul spune: „O mulţime de tauri sunt împrejurul Meu … o ceată de nelegiuiţi dau târcoale împrejurul Meu” vedem totuşi o durere de altă natură decât în versetul 11. Strigătul cu care începe Psalmul şi care-i dă tema este: „Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce M-ai părăsit?” şi „Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi. Strig şi noaptea şi tot n-am odihnă.”În toate suferinţele Domnului Isus pricinuite de oameni, privirea mângâietoare a lui Dumnezeu era îndreptată către El; dar iată a venit ceasul când această privire trebuia să fie îndepărtată de la El. Şi de ce aceasta? Domnul Isus a fost făcut „păcat!”În toate suferinţele Lui pentru dreptate a stat ca Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni; în suferinţele Lui pentru păcate El l-a cruţat pe om în faţa lui Dumnezeu şi de aceea a fost părăsit de tot. Omul a scăpat dar Dumnezeu şi-a ascuns faţa de Preaiubitul Său. Când a băut paharul mâniei Domnul Isus era singur. Ce adâncuri trebuiau trecute ca să ne poată ajuta! De ar sta aceste adevăruri mai mult în faţa noastră ca să trezească în inimile noastre mulţumirea şi adorarea pe care numai Domnul singur o merită. Este dreptul nostru de a face această lucrare la Masa Domnului unde noi suntem mişcaţi de suferinţele Lui şi unde Îl adorăm pe Domnul Isus în comun cu toţi credincioşii.Toate păcatele şi toată vina fiecărui credincios au fost aruncate la cruce asupra lui Cristos şi purtate de El. Dumnezeu a pus acolo totul în rânduială, potrivit dreptăţii şi sfinţeniei Lui, TOT ce ar putea sta vreodată în calea izbăvirii, binecuvântării şi slavei fiecărui mădular al Adunării lui Dumnezeu.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

20  August

Creaţia însăşi va fi eliberată de robia stricăciunii, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.

                                                                             Romani 8:21

Libertatea harului lui Dumnezeu constituie partea noastră rezentă; libertatea gloriei este partea noastră viitoare. Dumnezeu, în harul Său, ne‑a găsit acolo unde eram, înstrăinaţi de El, ne‑a iertat păcatele, ne‑a adus la Sine Însuşi, a pus Duhul Său în noi şi ne‑a făcut să ne bucurăm în Fiul Său. Toate aceste lucruri înseamnă har, un har perfect, iar copilul lui Dumnezeu se bucură de libertatea sfântă şi fericită a acestui har, în prezenţa Dumnezeului său. Avem şi un viitor luminos, căci ne bucurăm „în speranţa gloriei lui Dumnezeu“ (Romani 5.2). Gloria Sa de Creator este vestită de cerurile Sale; gloria Sa în noua creaţie va fi vestită în copiii Săi.O glorie care depăşeşte cu mult gloriile acestei creaţii îi aşteaptă pe cei ai Săi. Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Omul înviat, este Capul noii creaţii, iar gloriile ei vor fi vrednice de El. Sclipiri ale acestei glorii cereşti au fost văzute ocazional pe acest pământ. Una a fost oferită pe muntele schimbării la faţă; alta a strălucit pe drumul Damascului, când Saul a văzut acea glorie strălucind pe faţa lui Hristos. Premiul chemării cereşti îi aşteaptă pe copiii lui Dumnezeu. Ei vor fi făcuţi asemenea chipului lui Hristos, gloria va fi manifestată în ei şi ei vor străluci împreună cu El, manifestând gloria lui Dumnezeu.Când vom fi în slavă vom fi schimbaţi în aşa fel, încât vom avea o deplină libertate acolo. Să presupunem că ni se oferă un loc într‑un palat; înainte de a ne bucura de el, avem nevoie de două lucruri: trebuie să intrăm în palat şi trebuie să fim într‑o stare potrivită pentru a intra în el. Prin urmare, nu numai că ne aşteaptă gloria lui Dumnezeu şi nu numai că Domnul a spus: „Merg să vă pregătesc un loc“, ci El ne va face perfect potriviţi pentru locul strălucitor în care ne va aduce.H. F. Witherby

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST  20

Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi o casă duho-vnicească, o preoţie sfântă, ca să aduceţi jertfe duhovniceşti, plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos”

1 PETRU-2:5

“Pietre vii”, iată un minunat paradox care se găseşte exclusiv şi numai în Cuvântul lui Dumnezeu şi care îşi are aplicaţia în descrierea metaforică a Bisericii Domnului Hristos, El fiind piatra vie din capul unghiului. În Epistola către efeseni, Biserica este comparată cu un edificiu, un templu, o casă duhovnicească. De-alungul veacurilor, planul lui Dumnezeu pentru viaţa tuturor răscumpăraţilor Săi este ca ei să facă parte din această casă duhovnicească; dacă vrăjmaşul a reuşit să împiedice deplina realizare a acestui plan, noi totuşi cunoaştem unitatea în Hristos cu toţi adevăraţii copii ai lui Dumnezeu, ori unde s-ar găsi ei. Împreună cu ei noi întocmim acest edificiu duhovnicesc în care fiecare piatră îşi ocupă locul ei definit într-o armonie deplină, pentru că fiecare piatră îşi cunoaşte rostul de a fi acolo, fără să dorească altceva. Fiecare piatră este o piatră vie, nu numai regenerată, ci fasonată, ca să umple locul, poziţia care i-a fost desemnată: lucrul ei este de a se cupla cu celelalte şi în acelaşi timp a depinde una de alta. Fiecare piatră vie ştie că tot ce are şi tot ce face este prin har, că nimic nu se datoreşte meritelor sale, capacităţii sale sau iniţiativei sale personale. Ea îşi primeşte lucrul şi capabilitatea de a-l împlini de la Domnul Isus Hristos însuşi; departe de a fi un element de discordie sau de nemulţumire, activitatea sa armonizându-se în întregime cu aceea care a fost încredinţată altora şi astfel, întregeşte structura clădirii. Nici una din aceste pietre vii nu râvneşte locul altei pietre, intrarea fiecăruia din ele în structura întregului ansamblu fiind un element necesar la împlinirea scopului acesta pe care îl are această casă duhovnicească. Starea spirituală a fiecărei pietre îşi are repercursiunea asupra întregei clădiri; fie în suferinţă fie în binecuvântare. Nimeni nu trăieşte pentru sine ci fiecare trăieşte pentru alţii. în această “casă duhovnicească”, disciplina intimă şi mutuală este un izvor de putere şi de pace. Mădularele casei acesteia formează o preoţie duhovnicească, ele se unesc pentru a oferi jertfe plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos. Jertfele acestea sunt vieţi predate, acte de renunţare şi de devotament ale unora faţă de alţii; rugăciunea şi mărturia faţă de lume. Aşa ar trebui să fie Biserica lui Hristos, dar cât de departe este ea astăzi de ce a fost la început. Pentru ca să lucrăm împreună cu Dumnezeu la reconstruirea Bisericii ruinate, este neapărat necesar să ne cercetăm fiecare piatră în parte în lumina caracteristicilor ei descrise mai sus. Îmi cunosc eu locul pe care mi l-a definit Dumenzeu în clădire? Contribui eu la armonia deplină a adunării? Mă las eu fasonat de Duhul Sfânt? Formez eu împreună cu celelalte pietre vii o pavăză de nezdruncinat care să reziste la toate atacurile vrăjmaşului? Nu sunt eu cumva o pricină de discordie, de nemulţumire şi critică? Nu cumva râvnesc eu la poziţia în care se găseşte altă piatră? Starea mea spirituală are o consecinţă de binecuvântare sau de suferinţă asupra adunării?

 *

IZVOARE IN DEŞERT

20 August

Iacov însă a rămas singur. Atunci un om s-a luptat cu el până în revărsatul zorilor.                           (Geneza 32:24)

În acest pasaj, Dumnezeu Se luptă cu Iacov mai mult decât se luptă Iacov cu Dumnezeu. „Omul“ la care se face referire aici este Fiul Omului – Îngerul Legământului. Era Dumnezeu în formă umană, care exercita presiuni asupra lui Iacov ca să stoarcă din el vechea lui viaţă. Şi în revărsatul zorilor Dumnezeu a învins, pentru că „i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov“ (v. 25). Când Iacov „a căzut“ din vechea lui viaţă, a căzut în braţele lui Dumnezeu, agăţându-se de El, dar în acelaşi timp luptându-se până a primit binecuvântarea. Binecuvântarea lui a fost o nouă viaţă, aşa că s-a ridicat de la viaţa pământească la cea cerească, de la uman la divin, şi de la natural la supranatural. Începând cu acea dimineaţă, el era un om slab şi zdrobit din punct de vedere omenesc, dar Dumnezeu era acolo. Şi glasul ceresc al Domnului a proclamat: „Numele tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu); căci ai luptat cu Dumnezeu şi cu oameni, şi ai fost biruitor“ (v. 28).Preaiubitule, aceasta ar trebui să fie o scenă tipică în viaţa oricărui om care a fost transformat. Dacă Dumnezeu ne-a chemat la cele mai înalte şi mai bune lucruri ale Sale, fiecare din noi vom avea un moment de criză, când toate resursele noastre vor cădea şi când ne confruntăm fie cu ruina fie cu ceva mai bun decât am visat vreodată. Dar înainte să putem primi binecuvântarea, trebuie să ne bazăm pe ajutorul infinit al lui Dumnezeu. Trebuie să vrem să-i dăm drumul, predându-ne Lui complet, şi punând capăt înţelepciunii, puterii şi neprihănirii noastre. Trebuie să fim „răstigniţi împreună cu Hristos“ (Gal. 2:20) şi totuşi să trăim prin El. Dumnezeu ştie cum să ne conducă spre punctul de criză, şi ştie cum să ne treacă prin ea.Te conduce Dumnezeu în felul acesta? Este aceasta semnificaţia încercării tale misterioase, a împrejurărilor tale dificile, a situaţiei tale imposibile, sau a acelui loc de încercare peste care parcă nu poţi să treci fără El? Dar ai tu suficient din El ca să câştigi victoria? Atunci întoarce-te la Dumnezeul la Iacov! Aruncă-te cu toată neputinţa ta la picioarele Lui. Mori în braţele Lui pline de dragoste faţă de puterea şi înţelepciunea ta, şi ridică-te ca şi Iacov prin puterea şi suficienţa Lui. Nu există nici o ieşire din situaţia ta dificilă şi îngustă decât pe sus. Trebuie să câştigi eliberarea, ridicându-te mai sus, intrând într-o nouă experienţă cu Dumnezeu. Şi fie ca aceasta să te introducă în tot ceea ce înseamnă revelaţia „Puternicului lui Iacov“ (Isaia 60:16)! Nu există nici o cale de ieşire în afară de Dumnezeu.

 

La picioarele Tale cad,

Mă dăruiesc Ţie în TOTUL,

SĂ SUFĂR, SĂ TRĂIESC SAU SĂ MOR

Pentru Domnul meu cel răstignit.

 *

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

20 august

IZBĂVIRE NELIMITATĂ

De şase ori te va izbăvi din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.Iov 5.19

Elifaz spune aici adevărul lui Dumnezeu. Noi putem să avem tot atâtea necazuri câte zile de lucru sunt într-o săptămână, dar Dumnezeu care ne-a ajutat în timpul acestor şase zile, va lucra mai departe până când vom ajunge la o izbăvire deplină. Noi ne vom odihni cu El şi în timpul sabatului nostru. Când necazurile vin repede unul după altul, atunci avem o încercare dintre cele mai aspre ale credinţei. Abia ne-am ridicat dintr-un necaz, că vine altul, apoi altul, până acolo că noi începem să ne clătinam. Dar şi izbăvirile care vin una după alta tot aşa de repede ca şi necazurile, sunt pricini de bucurie şi sunetul dat de nicovală sub loviturile de ciocan ale întristării se va schimba până la urmă într-o dulce melodie. Încrederea noastră este că atunci când Domnul socoteşte că şase încercări trebuie să avem, şase vor fi şi nu mai multe.Se poate ca astăzi să nu avem nici un răgaz şi şapte necazuri să ne apese, dar „de şapte ori, ni se spune, necazul nu te va atinge”. Necazul poate ne va da târcoale, dar va fi ţinut la distanţă ca să nu ne atingă. Răsuflarea arzătoare a celui rău ar putea să ne apese şi nouă respiraţia, dar degetul lui nu va fi pus peste noi.Coapsele noastre vor fi încinse astfel ca sa îndure cele şase sau şapte necazuri şi teama nu va fi pentru cei credincioşi, ci pentru cei care nu au nici Tată, nici Mântuitor, nici Duh Sfânt.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

20 AUGUST

«Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: «După ce veţi trece Iordanul şi veţi intra în ţara Canaanului, să-i izgoniţi dinaintea voastră pe toți locuitorii ţării, să le dărâmaţi toți idolii de piatră, să le nimiciţi toate icoanele turnate şi să le nimiciţi toate înălţimile pentru jertfe.» NUMERI 33,51-52

Iordanul simbolizează într-un mod minunat moartea lui Isus pe crucea de pe dealul Golgotei. Noi îl prezentăm aici că singura posibilitate de obţinere a victoriei depline asupra tuturor puterilor duşmanului. Domnul le porunceşte copiilor lui Israel să-i alunge pe toţi locuitorii Canaanului şi să le distrugă idolii, dar nu înainte de a spune: «După ce veţi trece Iordanul». De aici învăţăm ce înseamnă adevărata piruinţă – biruinţa prin crucea şi suferinţele lui Cristos! Crede dar, copile al lui Dumnezeu că: «S-a isprăvit!» (loan 19,30). Dacă te odihneşti în această lucrare completă de mântuire eşti una cu El, cu Isus, şi doar atunci începe viaţa ţa de biruinţă – nu invers! Nu mai trebuie să încerci să te schimbi prin propriile tale eforturi, ci trebuie să te ancorezi cu putere în această Stâncă a biruinţei. Exact acest este scris în Romani 6,6: «Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El». De ce? Apostolul Pavel continuă: «pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului».

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST  2015

 

 CUVÂNTUL DE SUS (6)

„Să nu furi” (Exod 20:15)

Cea de-a opta poruncă spune: „Să nu furi!” Gândeşte-te cât de ciudat a sunat această poruncă pentru evrei. Ca societate nomadă, furtişagul şi jefuirea au fost întotdeauna acceptate în cultura lor -erau chiar previzibile. Dar Dumnezeu a spus: „Acele zile au luat sfârşit. Furtul vă distorsionează priorităţile. Face ca lucrurile să fie mai importante decât oamenii. Violează dreptul altora! Aşa că de acum încolo doresc să fiţi deosebit de cinstiţi în toate faptele voastre”. Dar mai există un fel de furt, furtul despre care unii creştini nu cred că este greşit. Biblia spune: „Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum Mă înşelaţi voi?” Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să Mă înşelaţi, tot poporul în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor, şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare. … şi nu vă va nimici roadele pământului, şi viţa nu va fi neroditoare în câmpiile voastre … „Toate neamurile vă vor ferici atunci, căci veţi fi o ţară plăcută” (Maleahi 3:8-12). Când îl înşeli pe Dumnezeu, ajungi să te înşeli pe tine însuţi. „Ce să fur de la mine însumi?” întrebi tu. 1) Binecuvântarea lui Dumnezeu în viaţa ta. 2) Protecţia Lui când vin vremuri grele. 3) Privilegiul de a împărţi bunătăţile Lui cu alţi oameni din jurul tău. Merită oare? Gândeşte-te la asta!

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

20 august

Text: Genesa 49:28-33

MAREA REUNIFICARE A FAMILIEI

Iacov… şi-a tras picioarele în pat, şi-a dat duhul, şi a fost adăugat la poporul său.      Genesa 49:33

Un creştin care ştia că va muri curând şi-a chemat pe cei trei fii pentru a-şi lua rămas bun de la ei. Doi dintre ei credeau în Cristos ca Mântuitor, şi lor le-a spus: „La revedere, fiii mei, ne vom vedea la dimineaţă!” Apoi întorcându-se spre cel de-al treilea fiu, i-a zis simplu cu tristeţe în glas: „Adio, fiule!” Tânărul, foarte tulburat, l-a întrebat: „De ce spui aşa, tată? De ce nu mi-ai spus şi mie că ne vom revedea în dimineaţa aceea?” „Pentru că tu, a spus tatăl, nu L-ai primit niciodată pe Domnul Isus ca Mântuitorul tău. Din această cauză mă doare atât de mult pentru tine acum când te voi părăsi. N-am să te mai văd niciodată”. Fiul, plângând, l-a întrebat cum poate fi şi el salvat. „Dacă doreşti, atunci crede în Cristos, i-a explicat tatăl, şi, într-o zi, familia noastră va fi întreagă în veşnicie”.Ca credincioşi, avem nu numai perspectiva unei eternităţi binecuvântate şi plină de bucurie cu Cristos, dar avem şi asigurarea că-i vom vedea din nou pe cei dragi în ceruri. Când un credincios moare, el este „adăugat la poporul său”, în prezenţa Domnului. Dar dacă vom avea privilegiul să trăim, atunci când va veni Isus, ne vom reunifica cu ei în văzduh. Ni se spune că atunci când El va coborâ din cer „şi întâi vor învia cei morţi în Cristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul” (1 Tesaloniceni4:16, 17). Da, credincioşii pot aştepta cu bucurie clipa de-a participa la marea reunificare a familiei.                                                                                     R.W.D.

Când se va sfârşi viaţa mea
Şi voi ajunge-n ceruri sus,
La ţărm mă vor întâmpina
Cei ce-naintea mea s-au dus.
– Reef

Moartea nu poate desface ceea ce uneşte crucea.

 *

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

20 August

1Cronici 1.1-34

Acum, după ce omul a falimentat în totalitate pe terenul propriei responsabilităţi, urmează să-l vedem pe Dumnezeul harului reluând totul, de la început, în aceste cărţi ale Cronicilor. Istoria rasei umane este într-un fel recapitulată aici, însă fără să se mai pună accentul pe răul produs de om (ca în cărţile lui Samuel şi ale împăraţilor), ci subliniindu-se binele gândit şi împlinit de Dumnezeu ca răspuns la acest rău. Iată deci această istorie a omenirii recapitulată, mergând înapoi în genealogie până la Adam! Şi este de remarcat că semnificaţiile primelor zece nume permit să se citească o frază care este ca un rezumat al întregii Evanghelii.

(Adam:) Omul (Set:) a luat locul lui (Enoş:) mortal, incurabil, (Cainan:) plângând; (Mahalaleel:) Dumnezeul preafericit, (Iared:) coborât, (Enoh:) consacrat, instruit, (Metuşala:) aduce prin moartea lui, (Lameh:) pentru cel care a călcat legea, (Noe:) consolare şi odihnă.Nu este aici în primul rând o concluzie asupra a tot ce fusese înainte, adică declaraţia asupra ruinei ireme­diabile a creaturii? Dar, în acelaşi timp, este şi o admi­rabilă introducere la dezvăluirea planului divin, pe care îl vom urmări ca pe un fir de aur, de-a lungul întregului curs al acestor două cărţi!

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

 

Și-a venit în fire și a zis: „… Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu …“.

Luca 15:17,18

Decizie înțeleaptă

Fiul risipitor și-a luat partea de avere și a plecat într-o țară îndepărtată, unde a cheltuit tot ce a avut. După ce și-a cheltuit toți banii, a venit o foamete mare și el a început să ducă lipsă. Toate aceste împrejurări l-au determinat pe fiu să-i pară rău de ceea ce a făcut.

Adeseori, Domnul folosește împrejurări neprielnice ca decese, boală, sărăcie, pentru ca omul să-și vină în fire. În multe cazuri, oamenii trăiesc într-o stare de nepăsare, dar încercările îi trezesc la realitate. Căile lui Dumnezeu sunt adesea aspre, dar izvorăsc dintr-o inimă plină de dragoste.

Căderea fiului risipitor în sărăcie și mizerie a condus la smerirea lui. Disprețul și ura de care avusese parte au produs schimbarea în viața sa. Fiul și-a venit în fire. A dorit să ajungă în locul liniștit și sigur, în care nu va mai duce lipsă de nimic. Astfel s-a ridicat din starea sa mizeră și a plecat la tatăl său cu hotărârea în inimă de a-și recunoaște faptele lui rele.

Care este situația ta, cititorule? Ai luat decizia înțeleaptă de a părăsi starea ta de păcat și de a te întoarce la Tatăl ceresc? Numai prezența lui Dumnezeu aduce fericire, liniște sufletească, bucurie. El te-a iubit așa de mult, încât L-a dat pe Fiul Său pentru salvarea ta.

Sursa: Meditații din 14 Calendare primte prin Email – prin grija specială a unei ECHIPE!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s