Neascultarea îți poate străpunge inima!

 

800px-Guercino_Saul_DavideSaul şi-a luat sabia, şi s-a aruncat în ea. Văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui, şi a murit împreună cu el.

1 Samuel 31:4-5

Pe vremea când Saul era mic în ochii lui, a devenit primul împărat al Israelului; Dumnezeu îşi îndrepta bunăvoinţa spre el şi-i dădea victorie asupra duşmanilor poporului lui Dumnezeu. Dar,  deşi avea multe ca om, îi lipsea frica de Dumnezeu. Deja prima poruncă n-a respectat-o jertfind arderea de tot şi jertfa de mulţumire ceea ce nu-i aparţinea. De aceea Dumnezeu a trebuit să-i spună: „Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău” (1 Sam. 13.13).

Dumnezeu i-a luat împărăţia şi a dat-o unui om care era plăcerea inimii lui. Totuşi Saul şi-a continuat drumul lui în neascultare şi a încălcat şi cealaltă poruncă a lui Dumnezeu, de a-i nimici pe amaleciţi cu tot ce aveau. Saul a cruţat o parte din vitele cele mai frumoase. Lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a făcut împărat. I-a vorbit prin Samuel aceste cuvinte: „Ascultarea face mai mult decât jertfele şi păzirea Cuvântului Său mai mult decât grăsimea berbecilor” (1 Sam. 15.22). De aici a pornit cu paşi uriaşi decăderea lui Saul pe calea lui proprie.

Duhurile rele îl chinuiau, el îl prigonea pe David unsul lui Dumnezeu şi căuta să-l omoare. Intră şi în legătură cu chemarea morţilor, cu lucrurile necurate.Iată unde ajunge un om care nu se opreşte din calea neascultării de Dumnezeu! A fost cu neputinţă oprirea judecăţii lui Dumnezeu; urmărit şi încleştat de filisteni, a murit.

Aşa aruncă Satana pe omul care nu ascultă de glasul lui Dumnezeu. Cum putem rămâne ocrotiţi de o aşa mare primejdie? Prin pocăinţă şi ascultare de Dumnezeu, potrivit cu Cuvântul Său cel sfânt.Cuvântul lui Dumnezeu este singura călăuză şi singura autoritate pentru creştini, în lucrurile cele mai mari şi cele mai mici. El dă omului, în toate stările, şi împrejurările, călăuzirea necesară. (CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE)

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

18 AUGUST

 Doamne, pătrunde cu puritatea Ta minţile, trupurile şi afecţiunile noastre; fă-ne să pricepem şi să experimentăm îndată înviorarea şi energia căilor Tale. Vino în împrejurările noastre în plinătatea puterii Tale.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

 18 August

“Un fruntaş a întrebat pe Isus: “Bunule învăţător, ce trebuie să fac ca să moş­tenesc viaţa veşnică?” Luca 18:18.

Este un lucru deosebit ca un conducător să pună astfel de întrebare.Isus i-a spus: “Pentru ce mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu. Stii poruncile: să nu preacurveşti, să nu ucizi, să nu furi, să nu faci o mărturisire mincinoa­să, să cinsteşti pa tatăl şi pe mama ta”. Se vede că Isus i-a cunoscut pe conducători, deoarece pune pe prim plan să nu preacurveşti. Iată ce spune conducăto­rul poporului: “Toate acestea le-am păzit din tinereţea mea”. Când a auzit Isus aceasta i-a zis: “Îţi mai lip­seşte un lucru”. Acest om a spus că el iubeşte pe aproapele său ca pe el însuşi. Isus nu i-a spus că nu ar fi adevărat, dar i-a zis: “Vinde tot ce ai,  împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri.” Când a auzit el toate acestea s-a întristat foarte mult, căci era foarte bogat. Isus i-a descoperit că el de fapt avea doar o formă de evlavie. Oh, cât de mulţi sunt astăzi, care auzind Cuvântul lui Dumnezeu, li se desco­pere starea lor, dar pleacă întristaţi, în loc să se plece şi să trăiască după Cuvânt. Ce bucurii l-ar fi aşteptat pe acest conducător, dacă ar fi ascultat de sfatul Domnului Isus. Puţin timp mai avea să-şi pă­zească averile,iar după aceea trebuia să treacă în veşnicie ca şi unul care I-a întors spatele lui Isus. Când Isus a văzut că s-a întristat foarte mult,a zis: “Cât de greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au bogăţii”. Cel care nu renunţă la tot ce are, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

18 August Dimineața

 Au venit nişte străini în sfântul locaş al Domnului.

Ieremia 51:51

În această descriere, feţele copiilor lui Dumnezeu sunt acoperite de ruşine, fiindcă era un lucru teribil ca oamenii să intre în Locul Sfânt, rezervat doar preoţilor. Oriunde în jurul nostru vedem motive similare de durere. Cât de mulţi oameni lipsiți de evlavie sunt educaţi acum ca să împiedice lucrarea! Ce păcat strigător la cer este legătura solemnă prin care toată populaţia ţării este inclusă în biserica naţională! Cât de înspăimântător este faptul că cei neconvertiţi trebuie să se Supună ordinii, şi că în cele mai luminate biserici din ţară domneşte o asemenea lipsă de disciplină. Dacă miile de oameni care citesc această meditaţie vor aduce această problemă în rugăciune în faţa lui Isus, El va mijloci şi va opri intrarea răului în biserică. Să falsifici biserica înseamnă să pângăreşti un izvor, să torni apă pe foc, să împrăştii pietre pe un ogor roditor. Să ne ajute Domnul să avem tot harul de a menţine în felul nostru puritatea bisericii, fiind un ansamblu de credincioşi, şi nu o comunitate nemântuită de oameni neconvertiti. Zelul nostru trebuie, totuşi, să înceapă acasă. Să ne examinăm singuri dreptul de a cina la Masa Domnului. Să vedem dacă avem hainele de nuntă, ca să nu fim ca nişte străini în templul Domnului. Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Matei 22:14); „strâmtă este poarta, si îngustă este calea ce duce la mântuire” (Matei 7:14). O, dacă am veni la Isus imediat, cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu! Cel care l-a lovit pe Uza (vezi 2 Samuel 6:3-7) pentru atingerea chivotului este foarte gelos. Ca un credincios adevărat, pot să mă apropii liber de el; ca străin, nu trebuie să-l ating, ca să nu mor. Să cauţi inima unei persoane este datoria tuturor celor botezaţi, care vin la Masa Domnului. „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoște-mi inima; încearcă-mă, si cunoaste-mi gândurile” (Psalmi 139:23).

 

  18 August Seara

I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El nu l-a luat.Marcu 15:23

Un adevăr de aur se ascunde în faptul că Mântuitorul a refuzat cupa de vin cu smirnă. Fiul lui Dumnezeu a locuit în înălţimile cerului înainte să devină om. In timp ce privea asupra globului nostru, a măsurat lungul drum până la adâncimile mizeriei umane. El a adăugat suma agoniei pe care o cerea Ispăşirea, dar nu a şovăit A hotărât în mod solemn că, pentru a oferi o jertfă ispăşitoare suficientă, trebuia să meargă până la capăt – din înălţime în adâncime, de Ia tronul gloriei la crucea celei mai adânci mizerii. Cupa de vin cu smirnă, cu influenţa ei tranchilizantă, l-ar fi împiedicat să ajungă la limita mizeriei. De aceea, a refuzat-o. Nu dorea să se oprească de la nici o suferinţă pentru poporul Său. Cât de mulţi dintre noi au dorit să-şi aline durerea, prea grea pentru noi! Cititorule, nu te-ai rugat niciodată, cu lacrimi şi înflăcărare, să fii uşurat de o slujbă grea sau de o suferinţă? Poate că providenţa ţi-a spulberat dorinţele cu o singură lovitură. Răspunde, creştine, dacă ţi s-ar fi spus: „dacă doreşti, iubiţii tăi vor trăi, dar Dumnezeu ar fi dezonorat”, ai renunţa la ispită şi ai spune „faca-se voia Ta” (Matei 26:42)? O, este atât de bine să poţi spune: „Doamne, dacă nu trebuie să sufăr pentru alte motive, dar te pot onora prin suferinţă, şi dacă pierderea lucrurilor pământeşti care îmi aparţin îţi aduce glorie, atunci aşa să fie. Refuz confortul, dacă stă în drumul Tău spre onoare”. Dacă am păşi pe urmele Domnului,-îndurând totul de dragul Său, gata să lăsăm deoparte gândurile despre sine şi confort, atunci când ne împiedică să ne terminăm lucrarea! Avem nevoie de mult har ca să păşim pe urmele Domnului, dar harul ne este asigurat.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

18 AUGUST

«Elisei a trimis să-i spună printr-un sol: „Du-te, şi scaldă-te de şapte ori în Iordan şi carnea ţi se va face sănătoasă şi vei fi curat. “Naaman s-a mâniat şi a plecat.»

2 ÎMPĂRAŢI 5:10-11

Iordanul este un râu extraordinar. Unui om lepros i se spune să se spele în acest râu pentru a fi vindecat de lepră, dar respectivul se împotriveşte acestei idei, deoarece crede că ştie mai bine ce are de făcut. Iordanul este o imagine a lui Isus Cristos, a Celui care a fost crucificat. Isus, Cel venit de la Tatăl, Cel fără de păcat, S-a coborât, S-a întrupat şi a devenit râul care îi curăţă de orice păcat pe toţi cei care vor să se spele în el. Numele Iordan înseamnă «a merge în jos»; şi prin aceasta râul este o imagine a întrupării lui Isus, care a coborât pe pământ din gloria cerească. Prin această renunţare la Sine, prin această dăruire totală, astăzi avem parte de râul de apă vie care nu va seca niciodată. Dacă Îl urmezi pe Isus în Iordanul spiritual, adică în moartea Sa, atunci vei fi şi tu înnoit. El ne spune: «Dacă îmi slujeşte cineva, să Mă urmeze» (loan 12,26). Şi tu vei fi ca Iordanul ale cărui ape nu seacă niciodată. Cine merge pe calea Mielului, din perspectiva lumii merge în jos; eul său este din ce în ce mai lipsit de putere. Dar, din perspectivă spirituală «vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă» (Isaia 58,11).

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST  18

Şi au recunoscut că fuseseră cu Isus”. – FAPTE 4:13

Ucenicii Domnului Isus erau “oameni fără carte şi simpli” dar în prezenţa şi compania Lui timp de trei ani, ei au învăţat atâtea lucruri încât au uimit sinedriul care, ascultându-i ce bine vorbeau şi ştiindu-i needucaţi, n-a găsit altă explicaţie decât că au fost cu Isus. Prin aceasta ei au recunoscut indirect valoarea spiritual educativă a Aceluia pe care ei îl dispreţuiau. Dar după coborârea Duhului Sfânt la cincizecime, ucenicii au fost îmbrăcaţi cu putere de sus completându-se cu ocazia aceasta instruirea pe care au primit-o în prezenţa divină a dumnezeiescului învăţător. Viaţa lor a fost transformată şi vrăjmaşii Evangheliei au fost obligaţi să recunoască ce a însemnat pentru ei părtăşia cu Domnul Isus cel slăvit. Ei simţeau o imperioasă nevoie şi dorinţă de a da mărturie despre Hristos cel înviat.

O astfel de mărturie ar trebui să dea fiecare credincios şi credincioasă, în faţa acelora care ne văd în fiecare zi, în familie, la lucru, la şcoală, între vecini şi peste tot unde venim în contact cu oamenii. Dar pot ei să spună şi despre noi că umblăm cu Domnul Isus? Este mărturia noastră vrednică de un Mântuitor şi Domn ca Acela al cărui Nume îl purtăm? Să rugăm pe Dumnezeu ca prezenţa Sa să lase asupra noastră o amprentă mai vie, mai clară şi mai puternică decât aceea de până acum. Impresiile lumii, care din nefericire influenţează atât de uşor duhul nostru, să nu şteargă amprentă divină pe care o lasă asupra noastră, părtăşia cu Mântuitorul nostru slăvit. La sfârşitul fiecărei zi să-I putem spune că este mai aproape de noi ca la începutul ei şi că prezenţa Lui ne este tot mai vie cu toate luptele şi greutăţile pe care le întâmpinăm. El ar dori ca dragostea noastră pentru El să crească odată cu părtăşia noastră tot mai strânsă şi mai personală, şi dacă va fi aşa, lumea va vedea că nu suntem numai nişte creştini de duminică şi vor fi siliţi să recunoască nu numai faptul că suntem cu El, dar că suntem în El şi că El este în noi (Ioan 14:20), şi aceasta pentru ca să cunoască lumea că Domnul Isus a fost trimis de Tatăl (Ioan 17:23). A mărturisi că Hristos trăieşte în mine înseamnă a fi un martor al faptului că eu am murit. Când îl arătăm pe Domnul Isus, dovedim că avem un izvor nou de viaţă. Religia nu valorează dacă nu poate fi văzută. Lampa nu vorbeşte dar poate fi văzută şi luminează. Cultivarea părtăşiei cu Domnul Isus, ne păstrează cugetul treaz şi inima fericită. Secretul unui real progres duhovnicesc este ataşamentul nostru de Domnul Isus. Dacă slava morală a Domnului Hristos când era pe pământ a fost manifestarea caracterului Său în orice slujire, slava morală a credincioşilor Lui este în manifestarea caracterului Domnului Hristos care locuieşte în ei.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

18 august

CEL CE CAUTĂ, GĂSEŞTE

Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine.1 Cronici 28.9

Avem nevoie de Dumnezeul nostru şi dacă-L vom căuta, îl vom găsi căci El nu Se va tăgădui singur, ascunzându-Şi faţa de cel care-1 caută. Şi Dumnezeu Se va lăsa găsit, nu pentru că tu eşti vrednic sau fiindcă ai căpătat trecere înaintea Lui, ci pentru simplul motiv că îl cauţi. Tu, care Îl cunoşti deja pe Domnul, tu trebuie să stăruieşti mereu să cauţi faţa Sa rugându-te, slujindu-I cu sârguinţă şi cu o sfântă recunoştinţă. El nu-ţi va refuza părtăşia şi prietenia Sa. Iar cei care nu-L cunosc încă, să înceapă de îndată să-L caute, până când îl vor găsi şi-L vor primi ca pe Mântuitorul, prietenul, Tatăl şi Dumnezeul lor.Ce siguranţă mare dă, celui ce caută, această făgăduinţă: „Caută şi vei găsi”. Da, chiar tu, dacă-L cauţi pe Dumnezeul tău, ai să-L găseşti. În El vei găsi iertare, viaţă, sfinţenie, slavă. Caută dar cu stăruinţă, căci nu este în zadar. Caută-L fără întârziere; aici este locul şi timpul potrivit ca să-L găseşti. Pleacă-ţi genunchiul tău dârz şi grumazul tău înţepenit şi strigă-L pe Dumnezeu, pe Dumnezeul cel viu! În numele lui Isus cere curăţirea ta şi starea de neprihănire. Acestea nu-ţi vor fi refuzate. Aceasta este mărturia pe care a dat-o David fiului său Solomon prin versetul de la început şi este şi experienţa mea. Crede acest lucru şi fă aşa pentru dragostea lui Cristos.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

18 August

Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L‑a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă eternă.                                  Ioan 3.16

Acesta este probabil cel mai cunoscut verset din întreaga Biblie; şi totuşi cât de puţin îl înţelegem şi cât de repede trecem cu vederea expresia „atât de mult“! Ce a însemnat pentru Dumnezeu să‑L dea pe Fiul Său? Ce a însemnat pentru El să aşeze asupra Lui nelegiuirea noastră sau să‑L facă păcat pentru noi, pe El, care n‑a cunoscut păcatul? Isus era zilnic plăcerea Lui, atât pe pământ, cât şi în cer, şi totuşi Domnului I‑a făcut plăcere să‑L zdrobească. Ce a însemnat pentru Dumnezeu să ridice sabia „împotriva păstorului Meu şi împotriva omului care este tovarăşul Meu“ (Zaharia 13.7) sau să‑L părăsească pe Domnul Isus, în timpul celor trei ore de întuneric pe cruce?

Istoria relaţiei lui Iosif cu tatăl său ne oferă o mică imagine a relaţiei dintre Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Fiul. Iacov îi dăruise lui Iosif o haină pestriţă, ca semn al dragostei speciale pe care o avea faţă de el. Când fraţii lui Iosif i‑au arătat tatălui lor acea haină, de care îl dezbrăcaseră pe Iosif şi pe care o înmuiaseră în sânge, n‑a fost acesta un fel de batjocură la adresa tatălui lor, cu privire la relaţia tatălui cu cel care era fratele lor? O provocare similară I‑a fost făcută lui Dumnezeu atunci când oamenii spuneau despre Domnul Isus, aflat pe cruce: „S‑a încrezut în Dumnezeu: să‑L scape acum, dacă‑L vrea! Pentru că a spus: «Sunt Fiu al lui Dumnezeu»“ (Matei 27.43). Ce trebuie să fi însemnat pentru Dumnezeu să‑L lase pe cruce pe Fiul Său, după o astfel de provocare! Acestea sunt doar câteva gânduri menite să ne ajute să înţelegem cuvintele: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea“. Meditând la aceasta, fie ca din inimile noastre să se înalţe laudă, adorare şi închinare către Dumnezeu, Tatăl nostru! Fie ca inimile noastre să se unească cu cea a apostolului, spunând: „Mulţumire fie adusă lui Dumnezeu pentru darul Său de nespus!“ (2 Corinteni 9.15). „Vedeţi ce dragoste ne‑a dăruit Tatăl“ (1 Ioan 3.1). A.Blok

 *

IZVOARE IN DEŞERT

18 August

Aşa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său.

(Deuteronom 32:12)

Muntele era abrupt, dar încurajaţi pe drum

De o plăcută conversaţie, urcam gândindu-ne

Că aşa va fi până vom ajunge pe înălţimi;

Dar deodată o trecătoare îngustă şi întortocheată

A apărut, şi atunci Stăpânul a spus: „Copilul Meu,

Aici vei merge cel mai sigur numai cu Mine“.

 

Am tremurat, însă încrederea profundă din inima mea a răspuns:

„Aşa să fie, Doamne“. El a luat mâna mea slabă

În a Lui, acceptând astfel dorinţa mea de a-I încredinţa Lui

Totul, şi de a găsi totul în El.

Un moment lung şi întunecat,

Şi n-am mai văzut nici un prieten, decât pe Isus singur.

 

Dar o! cu atâta tandreţe m-a condus El mai departe

Şi în sus, şi mi-a vorbit cu aşa cuvinte de îmbărbătare,

Cu aşa şoapte tainice ale dragostei Lui minunate,

Încât curând I-am spus tot necazul şi frica mea,

Şi m-am sprijinit cu încredere de braţul Său puternic.

Şi atunci am văzut paşii mei grăbindu-se,

Şi o lumină de nespus a luminat

Drumul denivelat, o lumină cum nu poate fi văzută

Decât în apropiata companie a lui Dumnezeu.

 

Încă puţin, şi ne vom întâlni din nou

Cu cei dragi care au plecat; dar în mijlocul bucuriei frenetice

A salutărilor, aşa cum nu putem cunoaşte aici,

Şi a cântecelor vesele, şi a îmbrăţişărilor cereşti,

Şi a amintirilor dragi care revin

Din viaţa acum trecută, cred că o amintire

Mai dragă şi mai sfântă decât toate celelalte, se va ivi,

Şi noi care ne-am adunat pe străzile de aur,

Vom simţi deseori nevoia să vorbim cu o iubire plină de recunoştinţă

De acea zi întunecată când Isus ne-a chemat să urcăm

O pantă abruptă şi îngustă, sprijinindu-ne numai pe El.

 

Nu este nici un munte semeţ fără o vale adâncă, şi nu există naştere fără dureri.  Daniel Crawford

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

18 august

Text: Tit 2:11-15             

IERTAT – APOI LIBER

…să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie.   Tit 2:12

După o întrunire ţinută în aer liber într-o mahala săracă a Londrei, s-a apropiat de Alexander Glegg, un om foarte bine îmbrăcat şi i-a cerut ajutorul spiritual. A recunoscut că bea pe ascuns. A mai spus că se temea că în curând această problemă îl va costa serviciul şi familia. Glegg a stat câteva ore cu acest om; dar nu a fost în stare să-l ajute. Peste mai mulţi ani, Glegg a explicat de ce: „Deoarece niciodată nu l-am condus la cruce. Eliberarea este pentru aceia care au fost „împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea
Fiului Său” (Romani 5:10). Trebuie să păstrăm această ordine – prima dată împăcarea, apoi eliberarea”. Dacă dorim ca vieţile noastre să fie plăcute înaintea lui Dumnezeu, trebuie să fim prima dată curăţiţi de păcat. Acest principiu este profund înrădăcinat în învăţătura Bibliei. În ritualurile Ve- chiului Testament, sângele, care semnifica iertarea şi împăcarea,
era stropit pe altarul de aramă, înainte ca să fie aduse alte jertfe. Când Pavel i-a scris lui Tit despre mântuire, în primul rând el a menţionat „harul lui Dumnezeu care aduce mântuire” (2:11). Numai după ce am fost la crucea Calvarului pentru a primi iertarea şi o nouă natură, putem fi numiţi oameni care o „rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti” şi putem „trăi în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (2:12).Să nu uităm, mântuirea începe la cruce. Acolo Isus a oferit jertfa care face posibilă iertarea care precede eliberarea de sub puterea păcatului.                                         H.V.L.

Priveşte la El oriunde ai fi!
Priveşte la El şi trăieşte!
Singur Isus Cristos poate rosti
Cuvântul ce vieţi dăruieşte.

– McLendon

Cristos a fost dat pentru păcatele noastre, pentru ca noi să fim eliberaţi din păcatele noastre.

 *

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST  2015

 CUVÂNTUL DE SUS (4)

„Să nu ucizi” (Exod 20:13)

Cea de-a şasea poruncă spune: „Să nu ucizi!”. Cea mai mare parte dintre noi nu are nevoie de o predică despre omor sau crimă, aşa că ne vom referi la adevărata problemă: limba, care ucide prin distrugerea respectului de sine şi a speranţelor pentru viitor. Pavel scrie: „Toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii” (Galateni 5:14-15). Cine poate uita titlul dintr-un ziar din 1994: „Gândacul ucigaş mi-a mâncat faţa?” Reportajul a fost senzaţional, dar relatările se bazau pe cazuri reale de apariţie a bacteriei streptococice descoperite în Gloucestershire. Când se instalează streptococul invaziv A (care nu este acelaşi cu streptococul din gât [amigdalită bacteriană]) poate începe necrozarea, care poate face ca victima să sufere de moartea cărnii cu o rată de câţiva centimetri pe oră. Între timp se instalează şocul toxic, care afectează organele şi provoacă moartea. Jeffrey Crowley descrie ce se întâmplă după ce apar microbii ucigători: „Bacteriile se înmulţesc rapid, producând toxine. Timp de trei zile, pacientul poate suferi inflamarea ganglionilor limfatici, temperatură crescută şi o durere insuportabilă la locul infecţiei. Penicilina poate opri atacul în acest stadiu, dar în a patra zi, ţesuturile infectate încep să moară. Bacteriile blochează circulaţia sângelui, distrugând muşchi şi organe, punând corpul în stare de şoc şi moartea poate surveni în decurs de câteva ore … streptococul invaziv este rar, dar nemilos”. Poate spui: „E înfiorător!” Da, dar la fel e bârfa şi defăimarea! Ele sunt mortale şi fac ca oamenii să se simtă fără valoare, distrugându-le stima, subminându-i şi aducându-i până în punctul în care viaţa lasă impresia că nu mai merită trăită. Învaţă să-ţi păzeşti limba şi spune cuvinte care aduc viaţă, nu moarte.

 *

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

18 August

2 Împăraţi 25.1-17

Exasperat de spiritul de revoltă al împăraţilor lui Iuda, Nebucadneţar se ridică pentru a treia oară împotriva Ierusalimului, îl înconjoară şi pătrunde în el după un asediu care durează mai mult de un an. De această dată nu mai există milă pentru oraşul orgolios. Începând cu templul, totul este complet distrus prin foc. Zidurile îi sunt demolate şi locuitorii sunt duşi în captivitate. Zedechia suferă consecinţele crude ale propriei îndărăt­nicii. Numai câţiva lucrători ai câmpului sunt lăsaţi în ţară.Apoi gărzile caldeene îşi dezlănţuie mânia asupra templului, care pentru ei era simbolul rezistenţei. Nesatisfăcuţi doar cu incendierea lui, reuşesc să-l sfărâme şi să ia cu ei măreţele-i coloane de bronz, marea de bronz, piedestalele şi restul vaselor. Oare de ce v. 16 şi 17 repetă detaliile de ornament ale coloanelor tocmai în momentul când ele vor dispărea? Fără îndoială, dintr-un motiv foarte dureros: Nu era acolo cea din urmă privire aruncată asupra unui obiect preaiubit, după care inimile lor aveau să tânjească până la sfârşit? Cât de frumoase fuseseră aceste coloane, simboluri ale stabilităţii şi ale puterii, pe care Domnul le va îndepărta de atunci înainte de poporul Său neascultător şi răzvrătit! (1 împ. 7.21).

SĂMÂNŢA BUNĂ

 

18 August 2015

Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă și-ar pierde sufletul …?Matei 16.26

Sfătuitorul pescarului

Un bărbat se plimba pe malul unui lac. O barcă trase la mal și din ea coborî un pescar vesel cu un coș plin cu pești.

– Cât timp ți-a luat să pescuiești?

– Destul de puțin; astăzi a mers bine.

– Dar de ce nu ai stat mai mult timp la pescuit? Puteai să pescuiești două coșuri și unul să-l vinzi.

– Cât am pescuit îmi ajunge.

– Îți dau un sfat. Ai putea să-ți deschizi o afacere cu pescuitul. Dacă lucrurile merg bine, îți vei cumpăra o barcă cu motor. La anul pe vremea asta, mai poți angaja un ajutor. Așa, de la an la an, îți vei mări afacerea.

– Și după aceea?

– Nu mai lucrezi, ci stai pe mal și privești cum lucrează alții.

– Și după aceea?

– Având mulți bani, petreci o viață frumoasă.

– Și după aceea?

Sfătuitorul pescarului nu s-a gândit că la urmă mai urmează ceva: veșnicia.

*

SCUZE LA TOTI CARE LE CITESC DE-ADEVARATELEA, PANA LA CAPAT

NEATENTIE, GRABA , EVENIMENTE SURPRIZE, NEASTEPTATE BUNE SAU RELE, OBOSEALA SI CALDURA – Ne-a dat surpriza inversării zilelor, 18 cu 19, viceversa!

RUGATI-VA PENTRU NOI! NOI,  FIIND ECHIPA care le lucram si le trimitem! Nu e nevoie de nume propii !Multumim !!

*

Domnul Isus să binecuvinteze ECHIPA care lucrează pentru noi, cititorii!

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s