RUGĂCIUNEA ÎN NUMELE LUI

 

Inchinarea prin RugaciuneŞi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul.

Ioan 14.13

Nu toţi credincioşii ştiu să ceară ceva în Numele Iui Isus; a te ruga, nu numai din dragoste pentru El, ci în Numele Său, ca şi cum ai fi împuternicit de El, este o treaptă înaltă a rugăciunii. Sunt unele lucruri pe care noi n-am îndrăzni sa le cerem în Numele acesta binecuvântat, căci ar însemna să-l necinstim; dar când cererea este vrednică să fie sprijinită pe numele lui Isus, ea va fi primită şi împlinită.

Cu cât o rugăciune este mai mult spre slăvirea Iui Dumnezeu prin Fiul, cu atât este mai sigur că ea va reuşi. Ea aduce slavă pentru adevărul Său, pentru puterea Sa, pentru credincioşia Sa şi pentru harul Său. Împlinirea rugăciunii, când ea este făcută în Numele lui Isus, descoperă dragostea Tatălui pentru Fiul Său prea iubit şi cinstea cu care El l-a înzestrat. Slava lui Isus şi a Tatălui sunt aşa de strâns legate una de alta, încât mulţumirile care slăvesc pe Unul, slăvesc în aceaşi măsură şi pe Celălalt. Un fluviu ajunge renumit prin bogăţia izvorului care-l umple şi izvorul este cinstit prin fluviul care-i primeşte şi-i răspândeşte apa tuturor. Dacă răspunsurile la rugăciunile noastre L-ar necinsti pe Dumnezeu, noi n-am îndrăzni să ne rugăm; dar fiindcă El este proslăvit prin împlinirea rugăciunilor, noi vom cere mereu, în Numele acesta binecuvântat, ca Dumnezeu şi poporul Său să aibă o părtăşie a bucuriei.  (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

 *

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

15 August

“Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab,  un loc de scăpare pentru cel ne­norocit în necaz, un adăpost împotriva fur­tunii, un umbrar împotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte în zid.” Isaia25:4.

Isaia 25 este un capitol minunat, deoarece conţine ajutor pentru timpul necazului. Mântuitorul ne poartă mult mai mult de grijă, decât ne-am putea noi închipui. El îi conduce, de multe ori, pe copiii Săi în pustie, pentru ca să le poată vorbi inimii lor. Câteodată nu ne dăm seama de acest lucru. Dacă Domnul scoate pe câte unul din mersul lui obişnuit, îl dezbracă de el însuşi, atunci unii se vor gândi: “Cu mine nu este ce­va în ordine.” Dar ceea ce aş putea face din puterile proprii, nu este viaţa Lui Isus, ci este lucrarea mea proprie, şi este bine dacă Dumnezeu ne-o va lua. Chiar şi în cazul când ne gândim că nouă nu ne mai spune nimic Cuvântul, să nu ne dezlipim de El. Noi trebuie, simplu, să ne lsăsăm să cădem în braţele Domului, şi să nu rămânem în continuare agăţaţi de jgheab, cum a spus odată un evanghelist. Dacă Dumnezeu ne duce în pustiu, atunci persoana noastră va deveni slabă, şi atâta timp cât eu mai cad şi nu am biruinţă, înseamnă că mai am putere proprie. Dumnezeu este tăria celor slabi. Dacă vom trece prin necazuri ştim că Dumnezeu va aduce la tăcere cântecul de izbândă al vrăjmaşului. Dacă, cuiva i se pare că nu va putea ajunge nicăieri, că până la urmă tot în mâna Satanei va ajunge, atunci să ştim că aceste gânduri vin direct de la Satana. Noi ne putem bucura de mântuirea lui Dumnezeu. Acest lucru este mai bun, decât să ne ocupăm cu noi înşine iar în ispite şi încercări noi ne putem baza pe jertfa care este valabilă veşnic; să ne ocupăm cu simţămintele noastre rele mai puţin şi chiar dacă ţi s-ar părea că tu ai merita iadul, să crezi totuşi în bunătatea lui Dumnezeu. Cel mai impor­tant lucru este să-I slujim lui Dumnezeu şi să credem în mântuirea adusă de El. Această credinţă şi faptul că ne bazăm pe Cuvântul Lui, ne va da izbânda.

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 

15 August

Doamne, simt că tânjesc după Tine şi după viaţa Ta şi mă întorc la Psalmul 91 pentru asigurare -„Da, El te scapă” (Psalmul 91:3). Doamne, sunt sigur de asta şi vreau să-Ţi mulţumesc pentru sentimentul plăcut al grijii Tale protectoare.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

15 August Dimineţa

Într-o seară, când Isaac ieşise pe câmp să cugete în taină.Genesa 24:63

Isaac îşi petrecea timpul cu îndeletniciri admirabile. Dacă cei care petrec atât de multe ore în tovărăşii rele, lecturi uşuratice şi distracţii nefolositoare ar putea învăţa înţelepciunea, ar vedea că există o societate mai profitabilă şi mai interesantă în meditaţie, decât în deşertăciunile care au acum atâta farmec pentru ei. A, şti mai mult, am trăi mai aproape de Dumnezeu şi am creşte în har dacă am petrece mai mult timp singuri. Meditaţia rumegă şi extrage adevărata hrană din alimentele adunate de minte pretutindeni. Atunci când Isus este tema, meditaţia este într-adevăr dulce. Isaac a văzut-o pe Rebeca în timp ce era cufundat în gânduri; mulţii alţi au găsit iubirea în acelaşi fel. Şi locul ales de Isaac era admirabil. Pe câmp, avem o lume întreagă de studiat. De la cedru la isop, de la măreţul vultur la umilul cosaş, de la întinderea albastră a cerului la picătura de rouă, toate lucrurile sunt pline de învăţături; şi atunci când ochii ne sunt deschişi de Dumnezeu, învăţătura pătrunde în minte mai repede decât orice carte. Cămăruţele noastre nu sunt la fel de sănătoase, sugestive, plăcute şi inspiratoare, cum este câmpul. Să nu socotim nimic neînsemnat sau necurat, ci să simţim că toate lucrurile arată spre Făcătorul lor, şi întreg câmpul va Străluci. Alegerea timpului de meditaţie era de asemenea înţeleaptă. Timpul asfinţitului învăluie ziua într-o cortină care permite sufletului să-şi lepede grijile lumeşti şi să se îndrepte Spre părtăşia cerească. Gloria soarelui care apune ne stârneşte mirarea, şi solemnitatea nopţii care se apropie ne trezeşte evlavia. Dacă treburile acestor zile îţi vor permite, ar fi bine, dragă cititorule, să pui deoparte o oră în care să te plimbi pe câmp la apus; dacă nu, Domnul este şi în oraş, şi se va întâlni cu tine în casă sau pe străzile aglomerate. Lasă-ţi inima să se întâlnească cu El.

 15 August Seara

Vă voi da o inimă de carne. Ezechiel 36:26

Inima de carne” se cunoaşte, mai întâi, prin sensibilitatea faţă de păcat Nutrirea gândurilor necurate sau îngăduirea unor dorinţe rele, chiar şi pentru un moment, este destul ca să îndurereze inima de came. O inimă de piatră (vers. 26) va spune că o asemenea fărădelege nu înseamnă nimic, dar inima de came nu va suporta

Dacă m-abat de la cărarea legiuită

Indreaptă-mă, Isuse, de îndat’;

Şi fă-mă să-mi plâng viaţa chinuită

Căci inima ta bună am îndurerat

In al doilea rând, inima de carne este atentă la voia Domnului. Voia firii este foarte arogantă; este greu să se supună voinţei lui Dumnezeu. Totuşi, atunci când ţi se dă o inimă de carne, voinţa tremură ca o frunză la fiecare răsuflare a cerului şi se înclină ca o salcie la fiecare adiere a Duhului lui Dumnezeu. Voinţa firească este ca un fier rece, întărit, care nu poate fi turnat în formă. Totuşi, voinţa firească, ca şi metalul topit, este modelată de mâna harului. In al treilea rând, în inima de carne există sensibilitatea afecţiunii. Inima întărită nu îşi iubeşte Răscumpărătorul, dar inima reînnoită arde de afecţiune pentru EL. Inima întărită este egoistă şi întreabă rece: „de ce să plâng pentru păcat? De ce să Îl iubesc pe Domnul?” In contrast, inima de carne spune: „Doamne, Tu ştii că te iubesc (loan 21. 15). Ajută-mă să te iubesc mai multi” Multe sunt privilegiile acestei inimi reînnoite. Acolo Se odihneşte Duhul Sfânt.Acolo locuieşte scumpul Domn Isus. Inima reînnoită este gata să primească fiecare binecuvântare spirituală, şi fiecare binecuvântare vine în ea. Ea aduce roade cereşti spre onoarea şi lauda lui Dumnezeu. De aceea, Domnul găseşte plăcere în ea O inimă sensibilă este cea mai bună apărare împotriva păcatului şi cea mai bună pregătire pentru cer. O inimă reînnoită stă în turnul de veghe aşteptând venirea Domnului. Tu ai „o inimă de carne”?

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

15 AUGUST

«După ce i-au scos afară, unul din ei a zis „Scapă-ţi viaţa. Să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri. “» GENEZA 19,17

Păcatul principal al Sodomei, dacă putem să spunem aşa, a fost venerarea imoralităţii: homosexualitate, perversiune, furt, crimă, lăcomie şi nesupunere. În aceste zile şi noi trăim practic într-o altă Sodomă. Guvernele îşi pierd din ce în ce mai mult din autoritate şi devin tot mai lipsite de putere în faţa criminalităţii în continuă escaladare. Pentru Lot problema s-a pus astfel «Scapă-ţi viaţa» sau, după cum scrie într-o altă traducere a Bibliei, «Fugi, de dragul vieţii tale!». Acest mesaj al dragostei a fost rostit pe un ton foarte serios, care nu lăsa loc nici unui comentariu şi lucrul acesta este de necontestat. Lot a avut parte de un har extraordinar, deoarece doi îngeri ai lui Dumnezeu au venit personal la el, dar eu îţi spun că şi tu ai parte de acelaşi har, căci Dumnezeu vorbeşte inimii tale prin Cuvântul Său. Ieşi, de dragul vieţii tale veşnice, din Sodoma şi aleargă la Isus! Dumnezeu însuşi îi atenţionează pe oamenii din ziua de azi, care trăiesc precum Lot odinioară în Sodorna. El este dragoste şi te iubeşte şi pe tine, de aceea fugi, pentru a-ţi salva viaţa! Dumnezeu nu doreşte moartea păcătoşilor, ci vrea ca toţi să se întoarcă cu pocăinţă la El şi să trăiască veşnic.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

15 August

Deşteaptă-te tu care dormi, scoală-te din morţi, şi CRISTOS te va lumina. Efeseni 5.14

Acest avertisment serios are şi mai multă greutate prin faptul că se adresează credincioşilor, care au cunoscut poziţia lor în Cristos, potrivită cu hotărârile lui Dumnezeu. Lor le-a fost făcut cunoscut poziţia şi înaltele drepturi, care sunt strâns legate între ele. Ei ştiu că starea lor este în Cristos, ei Îl cunosc pe Dumnezeu, ca pe Dumnezeul şi Tatăl lor, ei ştiu că Cristos este sfânt şi fără cusur şi că ei SUNT copiii Lui.Pe drept cuvânt se aşteaptă de la ei ca să aibă o ţinută demnă, corespunzătoare înaltei chemări la care au fost chemaţi. Dar versetul nostru ne mai avertizează că, credinciosul poate să-şi piardă conştiinţa cu privire la starea lui. Desigur că nu este vorba de pierderea mântuirii, aşa cum din neştiinţă sunt gata mulţi să spună. El se scufundă din punct de vedere moral într-o stare de somn. Somnul este o prefigurare a morţii. Un om adormit recepţionează tot atât din lucrurile exterioare ca şi un mort. El nu vede nimic din frumuseţea şi farmecul creaţiei dumnezeieşti. La fel poate ajunge şi un credincios într-o astfel de stare încât să nu-i îngăduie să recunoască frumuseţea noii zidiri. Poate sunt credincioşi care nu duc o viaţă imorală, dar din binecuvântările duhovniceşti nu gustă nimic. Umblarea lor este pământească şi ţinuta lor este lumească. Într-o asemenea inimă, Domnul Isus nu are locul cel mai însemnat. Zile întregi un astfel de credincios nu simte lipsa Domnului. Lucrările zilnice au mai mult preţ pentru un astfel de creştin, decât Domnul Isus. Limbajul „căci pentru mine a trăi este Cristos” nu-i este cunoscut. Un astfel de creştin are o viaţă fără fericire, o viaţă căreia nu-i înţelege rostul. Şi unor astfel de creştini, să nu le fie de mirare că Marele Păstor trebuie să ia nuiaua pentru disciplinare.Rugăciunea şi citirea Cuvântului lui Dumnezeu sunt cerinţe necesare pentru creşterea sănătoasă şi puternică a vieţii creştine; aşa că un om care obişnuieşte să le părăsească pe amândouă, trebuie să fie într-o stare foarte rea.

 

IZVOARE IN DEŞERT

15 August

În Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.(Fapte 14:22)

Cele mai bune lucruri din viaţă sunt rezultatul rănilor pe care le-ai primit. Grâul trebuie să fie zdrobit înainte să devină pâine, şi tămâia trebuie să fie arsă în foc înainte să-şi emane parfumul. Pământul trebuie să fie brăzdat cu un plug ascuţit înainte să poată primi sămânţa. Şi o inimă zdrobită este ceea ce-I place lui Dumnezeu.

Da, cele mai dulci bucurii ale vieţii sunt roadele necazului. Natura umană se pare că trebuie să sufere ca să faci din ea o binecuvântare pentru lume.

 

Lângă uşa căsuţei mele creşte

Cea mai minunată, cea mai gingaşă floare care înfloreşte,

Un trandafir sălbatic.

 

În dimineaţa plină de rouă sau când se apropie amurgul,

Cel mai rar parfum curge din el,

Din acest ciudat trandafir sălbatic.

 

Dar când stropii de ploaie cad asupra lui,

Ah, atunci, emanaţiile lui sunt şi mai plăcute,

La picioarele mele.

Deseori cu o gingăşie plină de iubire,

Îi presez uşor frunzele moi şi verzi,

Cu o dulce mângâiere.

 

Un parfum încă şi mai minunat curge

Când degetele mele se apropie mai mult

Şi strivesc trandafirul.

 

Dragă Doamne, aşa să fie viaţa mea:

Parfumul ei să curgă tot mai dulce,

Când bat vânturi puternice.

 

Şi de va fi voia Ta binecuvântată

Să umpli sufletul meu cu o durere zdrobitoare,

Apasă şi mai tare.

 

Şi-n timp ce curge parfumu-i muribund

Voi şopti cu glasul stins: „El iubeşte şi cunoaşte

Trandafirul Lui zdrobit“.

 

Dacă aspiri să fii un om al mângâierii, dacă vrei să împărtăşeşti darul preoţesc al compasiunii, dacă doreşti să treci dincolo de a dărui o mângâiere banală unei inimi ispitite, şi dacă tânjeşti să treci prin schimbările zilnice ale vieţii cu acel tact care nu produce niciodată durere, atunci trebuie să fii pregătit să plăteşti preţul pentru o educaţie scumpă – pentru că la fel ca Domnul Hristos, tu trebuie să suferi.                 Frederick William Robertson

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

15 August

Multe sunt gândurile în inima omului, dar planul Domnului, acela se împlineşte.                                       Proverbe 19.21

Dumnezeu îndreaptă inima împăratului încotro vrea El (2)

Solomon ne spune, prin inspiraţia Duhului Sfânt, că inima împăratului este în mâna Domnului, ca nişte râuri de apă pe care El le îndreaptă în care direcţie vrea (Proverbe 21.1). Versetul nostru de astăzi continuă meditaţia asupra acestui subiect. În ce‑i priveşte pe conducătorii acestei lumi, este valabilă zicala: «Omul propune, însă Dumnezeu dispune». Ei îşi fac planurile lor, însă Dumnezeu Îşi împlineşte planurile Sale în cele din urmă.

Să privim la naşterea Domnului nostru Isus Hristos. Cezar Augustus a hotărât să mărească taxele celor de sub stăpânirea sa, însă, pentru a face acest lucru, a declarat un recensământ pentru întregul său imperiu (Luca 2.1). El nu ştia că, în urmă cu cinci sute de ani, profetul Mica declarase că Hristosul avea să Se nască în Betleemul lui Iuda (Mica 5.2). Betleemul era locul de naştere al împăratului David şi a fost chiar numit „cetatea lui David“. Din acest motiv a trebuit ca Iosif şi Maria să călătorească de la Nazaret la Betleem; ei erau descendenţi direcţi ai lui David şi era necesar să fie înregistraţi în locul naşterii lor. Cezar Augustus avea un plan, care a fost folosit pentru împlinirea scopului lui Dumnezeu.De asemenea, conducătorii acestei lumi au multe planuri pentru asigurarea păcii şi a securităţii în societăţile pe care le conduc. Totuşi, noi ştim că, într‑un viitor nu foarte îndepărtat, o serioasă criză economică şi politică va precipita evenimentele, care vor culmina cu manifestarea fiarei romane. Împăraţii din zilele din urmă se vor supune puterii acestui om. Citim însă că „Dumnezeu a pus în inimile lor să împlinească gândul Său şi să împlinească unul şi acelaşi gând şi să dea împărăţia lor fiarei, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu“ (Apocalipsa 17.17). Să fim răbdători în timp ce aşteptăm venirea Domnului! El este la cârma oricărui lucru şi nimic nu se poate întâmpla fără voia Lui.

  1. Reynolds

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

15 AUGUST

Semne ale naşterii din nou

„Trebuie să vă nasteţi din nou.” loan 3:7

Răspunsul la întrebarea: „Cum se poate naşte un om bătrân” este următorul: Atunci când el este îndeajuns de bătrân ca să moară – să moară faţă de drepturile sale, faţă de virtuţile sale, faţă de religia sa, faţă de orice şi să primească înlăuntrul său viaţa care n-a fost niciodată acolo înainte. Viaţa cea nouă se manifestă prin pocăinţa noastră conştientă şi sfinţenia noastră inconştientă.

Tuturor celor ce L-au primit… (Ioan 1:12). Cum am dobândi! cunoaşterea lui Isus- printr-o percepţie spirituală interioară sau prin ceea ce-am învăţat ascultându-i pe alţii? Am eu ceva în viaţa mea care mă leagă de Domnul Isus ca Mântuitor al meu personal? Întreaga istorie spirituală trebuie să aibă ca temelie cunoaşterea personală a lui Isus Cristos. A fi născut din nou înseamnă a-L vedea pe Isus.

Dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu (loan 3:3). Caut eu semne ale impărăţiei lui Dumnezeu sau recunosc domnia Lui? Naşterea din nou îmi dă o nouă forţă vizuală prin care încep să discern domnia lui Dumnezeu. Domnia lui a existat tot timpul, ea fiind legată de natura Lui: acum, o dată ce am primit natura Lui, pot să văd domnia Lui.

Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte (1 loan 3:9). Încerc eu să nu mai păcătuiesc sau am încetat să mai păcătuiesc? A fi născut din Dumnezeu înseamnă a avea puterea supranaturală a lui Dumnezeu de a înceta să păcătuiesc. În Biblie nu găsim întrebarea: ..Poate un creştin să păcătuiască?” Biblia spune cu tărie că un creştin nu trebuie să păcătuiască. Lucrarea eficientă a vieţii celei noi se arată în faptul că nu mai păcătuim – nu doar avem puterea să nu mai păcătuim, ci am încetat să mai păcătuim. I loan 3:9 nu spune că noi nu putem păcătui, ci că, dacă ascultăm de viaţa lui Dumnezeu din noi, nu trebuie să păcătuim.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST  15                                                 

“Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viaţă ţi s-o aibă din belşug”.

IOAN 10:10

Iată situaţia în care se găseşte cel răscumpărat care a intrat pe poartă, acceptând pe Domnul Isus Hristos ca pe Păstorul cel bun. Dar o astfel de oaie care a promis să-L urmeze oriunde o conduce El şi să asculte numai de glasul Lui, este vizată cu precizie şi stăruinţă de un vrăjmaş crud şi necruţător.Realizăm noi aceasta? El ne poate ataca ca un lup răpitor, poate deasemenea să încerce să ne înşele ca un “înger de lumină” şi să ne amăgească cum a făcut şarpele în Eden cu Eva (2 Cor. 11:3, 4, 13, 14). Scopul lui deci este mereu acelaşi: “să fure, să junghie şi să nimicească”. Din clipa când ascultăm glasul lui, sau încetăm de a-i mai rezista, el se pune pe lucru şi ne fură ceva din viaţa noastră spirituală: poate fură timpul pentru citirea Cuvântului şi pentru rugăciune, dar are grijă să ne dea timp destul pentru televizor sau alte “lucrări neroditoare ale întunericului” (Ef. 5:11). Poate să ne fure părtăşia cu fraţii care ne este atât de necesară şi de folos şi poate chiar să ne fure părtăşia cu Domnul Isus, introducând vreun păcat în viaţa noastră şi aceasta este cea mai mare pierdere. Şi astfel îşi începe el lucrarea de distrugere, nu a sufletului, fără-ndoială, ci a unei vieţi creştine adevărate. Oh! Să veghem la ce auzim şi vedem aici şi acolo, să ne dăm seama de manevrele vrăjmaşului nostru! Atâtea vieţi au fost secătuite de tot ce este duhovnicesc şi deteriorate în ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu în ele, pentru că “oile” au ascultat de glasul străinului.Una din cele mai eficace acţiuni a vrăjmaşului celui credincios este înşelarea lui cu tot felul de învăţături false scoase dintr-o falsă interpretare a Scripturii Sfinte, şi aceasta o face Satan personal care se preface în înger de lumină. Dumnezeu să ne dea darul deosebirii duhurilor ca să nu ne lăsăm înşelaţi de această teribilă metodă a vrăjmaşului şi astfel să nu ascultăm de glasul străinilor care sunt “hoţi şi tâlhari” (vs. 8). Să nu pretindem că suntem mulţumiţi cu viaţa noastră, atâta timp cât moartea spirituală şi formalismul religios -lucrarea hoţului – domnesc în ea. Să ne întoarcem la cruce, căci acolo este cu adevărat adăpostul nostru! Să avem curajul şi sinceritatea de a constata, recunoaşte şi mărturisi pagubele duhovniceşti pe care le-a cauzat lipsa noastră de veghere.

Domnul Isus ne-a făgăduit o viaţă spirituală din belşug şi aceasta trebuie să ne caracterizeze. O astfel de viaţă este transmiterea vieţii de învierea Domnului Isus. O recunoaştem la noi? O recunosc şi alţii? Când demonstrăm o neprihănire practică, dovedim că avem o sursă nouă de viaţă. Viaţa din Duhul începe când firea pământească moare. Cea mai rapidă cale de a ruina viaţa spirituală este un cuget pătat.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

15 August

2 Împăraţi 23.12-23

Iosia îşi urmează curajoasa lucrare de curăţire. Şi iată că în mijlocul mormintelor preoţilor idolatri remarcă un alt mormânt. Este cel al omului lui Dumnezeu care anunţase evenimentele care se împlineau acum. Oasele morţilor zăceau acolo, unele lângă altele, însă destinul lor etern diferea. Domnul, la venirea Sa, va deosebi şi va învia dintre cei morţi trupurile credincioşilor care „au adormit” (1 Tesaloniceni 4.13 …). Ceilalţi vor fi lăsaţi să aştepte învierea pentru judecată.Iosia a înţeles că, înainte să celebreze Pastele Dom­nului într-un fel demn, toată necurăţia trebuia îndepărtată din ţară, căci nu poate exista vreun acord între adorarea Dumnezeului celui sfânt şi orice se află în asociere cu idolii (2 Corinteni 6.16, 17). Dacă cel credincios doreşte să rostească Numele lui Hristos într-un fel demn, este invitat să se depărteze de fărădelege şi să se cureţe de „vasele de ocară” (2 Timotei 2.19). Poate fi dureros să ne separăm, să ne retragem, să ne curăţăm şi, fără îndoială, vom fi acuzaţi de mândrie şi de îngustime. Dar aceasta este ceea ce Dumnezeu ne solicită înainte de a întreprinde orice lucrare pentru El. Să vedem care este consecinţa binecuvântată pentru Iosia şi pentru tot poporul: „Pentru că nu se sărbătorise Paşte ca acesta din zilele judecă­torilor” (v. 22).

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

15 august                    

Text: Isaia 53

             SIGURI ÎN EL

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit
pentru fărădelegile no
astre.                             Isaia 53:5

În timp ce un misionar spunea istoria lui Isus unui trib din Africa de Sud, şeful tribului asculta cu mare atenţie. Când misionarul a terminat, şeful tribului i-a cerut să mai spună odată istoria. Când acesta a ajuns să povestească despre moartea lui Isus, şeful tribului a sărit deodată în picioare şi alergând în faţă a spus: „Opreşte, Bwana, opreşte! Ia-L pe Isus jos de pe cruce! Ia-L jos! Nu este locul Lui acolo. Este locul meu! Ia-L jos şi  pune-mă pe mine acolo!” Şeful de trib recunoştea importanţa acestui adevăr biblic: Isus a murit în locul nostru.O privire asupra câtorva versete ne aduce aminte cât de clar este Cuvântul lui Dumnezeu atunci când explică acest concept: Isaia 53:6: „Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui…”

1       Petru 2:24: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire – prin rănile Lui suntem vindecaţi”.

Romani 8:32: „El care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat
pentru noi toţi…”

1 Petru 3:18: „Cristos de asemenea a suferit odată pentru păcate,
El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu”.

Da, Dumnezeu a judecat păcatele noastre în persoana Fiului Său. Mânia care trebuia să vină peste noi, s-a revărsat complet peste Isus, purtătorul păcatelor noastre. Când prin credinţă acceptăm pe Cristos, Dumnezeu pune în contul nostru dreptatea Sa. Nu mai putem fi condamnaţi. Acceptând jertfa lui Isus, primim siguranţă în Substitutul nostru, Isus, care a murit în locul nostru.                                                                                       P.R.V.

Străpuns pentru mine, străpuns pentru mine,

Pe cruce a fost străpuns pentru mine.

Păcatul îmi iartă în rane divine.

Sunt liber, Isus a muri pentru mine.         Ovens

Cristos a devenit blestem pentru noi, pentru a îndepărta blestemul păcatului de la noi.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST  2015

 

15 AUGUST. CUVÂNTUL DE SUS (1)

„V-am vorbit din ceruri” (Exod 20:22)

Când Dumnezeu a dat Cele Zece Porunci poporului Său, El a spus: „v-am vorbit din ceruri”. Cu alte cuvinte, aveţi „Cuvântul de sus”. Nimic mai mult. Puneţi-l în practică! Acestea fiind spuse, haideţi să petrecem următoarele câteva zile uitându-ne la modul în care Cele Zece Porunci ţi se aplică ţie. 1) „Să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine” (v. 3). Ai văzut că a apărut felicitarea destinată tuturor ocaziilor? Pe copertă scrie: „Felicitare”, iar în interior: „Felicitări pentru… ” orice. Prima poruncă a fost concepută ca să ne oprească în a ne trăi viaţa făcând tot ce avem chef. Ea ne prinde de guler şi ne spune: „Stai, Domnul Isus trebuie să fie Domnul vieţii tale, deci pune-L pe El pe primul plan!” 2) „Să nu-ţi faci chip cioplit” (v. 4). Celor mai mulţi dintre noi nici măcar nu ne-ar trece prin minte să facem aşa ceva… Dar ce spui de loialitatea ta faţă de lucruri fără valoare veşnică, cum ar fi plăcerea, puterea, poziţia sau averea? Nu este şi aceasta idolatrie? Orice se află mai presus de Dumnezeu este un idol! 3) „Să nu iei în desert Numele Domnului” (v. 7). Dar numai pentru că nu profanezi, nu înseamnă că onorezi Numele Domnului. Ca şi credincios tu trebuie să-L onorezi pe Dumnezeu prin vorbirea ta, prin purtarea ta şi prin atitudinea ta. Tu eşti singura Biblie pe care unii oameni o vor citi vreodată. Pavel scrie: „Sunteţi arătaţi ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu” (2 Corinteni 3:3).

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Sâmbătă, 15 August 2015

 

Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.                         Proverbe 1.28

Vin imediat, domnule!

Într-un mic sat din Provence, într-o zi toridă de vară, un trecător împinse uşa şi intră în magazinul din centrul satului. Acesta era gol. „Este cineva aici?“, întrebă el. Din spatele magazinului se auzi o voce: „Vin imediat, domnule!“.

Sprijinindu-se de tejghea, clientul aşteptă. Deoarece timpul trecea şi vânzătorul nu mai venea, clientul tuşi şi făcu puţin zgomot ca să fie auzit. Din spatele magazinului, aceeaşi voce răspunse: „Vin imediat, domnule!“.

Clientul continuă să aştepte. Pentru că timpul trecea şi vânzătorul nu mai venea, merse în spatele magazinului să vadă ce se întâmplă. Acolo îl văzu pe vânzător dormind pe nişte cutii de marfă. Clientul se adresă vânzătorului: „Este cineva aici?“. – „Vin imediat, domnule“, răspunse vânzătorul, fără să se trezească.

Atât de obişnuit să răspundă cu aceste cuvinte „vin imediat, domnule“, vânzătorul ajunse să le spună mecanic chiar şi în somn.

Acelaşi lucru se poate întâmpla cu mulţi care aud vestea bună a evangheliei. Ei răspund mecanic la chemarea lui Dumnezeu, fără a se preda cu adevărat Lui. Cât de important este să răspundem chemării Domnului, nu doar cu gura, ci cu inima şi cu întreaga noastră fiinţă!

Sursa: Meditații din 14 Calendare, primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s