Suferinţele după voia lui Dumnezeu

 

 

reading-bible_blue2Cei suferă după voia lui Dumnezeu, să-şi încredinţeze sufletele credinciosului Ziditor si să facă ce este bine.

1 Petru 4:19

Când alegi să suferi, înseamnă că ceva nu e în ordine cu tine; când alegi voia Lui Dumnezeu, chiar dacă ea înseamnă suferinţă, aceasta este cu totul altceva. Nici un om al lui Dumnezeu sănătos şi normal nu alege niciodată suferinţa; el alege voia Lui Dumnezeu, aşa cum a făcut Isus. Indiferent dacă ea înseamnă suferinţă sau nu. Nici un sfânt nu îndrăzneşte să se amestece în disciplina suferinţei din viaţa altui sfânt.

Sfântul care mulţumeşte inima Lui Isus îi va ajuta pe alţi sfinţi să devină mai puternici şi mai maturi în Domnul. Oamenii care ne fac bine nu sunt niciodată aceia care ne compătimesc, aceştia de fapt ne sunt o piedică, deoarece compătimirea doar ne slăbeşte. Nimeni nu-l înţelege pe un sfânt mai bine decât sfântul care este cât mai aproape de Mântuitorul. Dacă acceptăm compătimirea unui sfânt, sentimentul nostru spontan va fi: „Oh, Dumnezeu Se poartă dur cu mine”. De aceea, Isus a spus că autocompătimirea este de la diavol (vezi Matei 16:21-23). Trebuie să avem grijă să nu Îl defăimăm pe Dumnezeu. Este uşor să înnegrim caracterul Lui Dumnezeu, pentru că El nu ripostează niciodată, nu Se apără niciodată. Fereşte-te de gândul că Isus a avut nevoie de compătimire cât timp a fost pe pământ; El a refuzat compătimirea oamenilor, pentru că, în marea Sa înţelepciune, a ştiut prea bine că nimeni de pe pământ nu cunoştea scopul Său. El a acceptat numai compătimirea Tatălui Său şi a îngerilor din ceruri (vezi Luca 15:10).Observaţi ce risipă de sfinţi face Dumnezeu. După felul de a gândi al lumii, Dumnezeu îi pune pe sfinţii Lui în cele mai nefolositoare locuri. Şi noi spunem: „Dumnezeu vrea să fiu aici, pentru că sunt folositor”. Dar Dumnezeu îşi pune sfinţii acolo unde ei ÎI glorifică pe El, iar noi nu suntem nicidecum chemaţi să stabilim unde poate fi acel loc.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

10 AUGUST

«Eu pentru aceasta M-am născut şi am venit în lume, ca să mărturisesc despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu.» IOAN 18,37

Prin dragostea absolută pentru Adevăr poţi să devii complet sănătos spiritual. Am citit undeva următoarea afirmaţie: «Numai Dumnezeu este şi poate fi obiectiv». E corect! Numai El este adevărul. Din păcate, în zilele noastre mulţi oameni se îndepărtează de la ceea ce este adevărul. Prin natura lor mincinoasă şi pervertită de păcat, aceştia fac judecăţi false despre cei din jurul lor. Vrei să te însănătoşeşti? Eşti dispus ca de acum înainte să nu mai spui altceva decât adevărul în faţa oamenilor şi a lui Dumnezeu? Domnul Isus a avut toată autoritatea să afirme despre Sine: «Eu sunt adevărul» (loan 14,6). Unele guri ar avea în schimb extrem de puţine lucruri de zis dacă ar vorbi numai adevărul. Câte minciuni ai răspândit? Dacă nu te poţi abţine de la a jigni este din cauză că sufletul tău e bolnav. Acesta este de altfel şi motivul pentru care ai imediat o replică atunci când cineva îndrăzneşte să te mustre şi să îţi spună adevărul în faţă. Dar imediat ce ai fost vindecat spiritual, poţi să ierţi pe oricine care te supără sau te jigneşte şi, mai mult chiar, vei fi umplut de dragostea lui Dumnezeu faţă de el. Vrei să te faci sănătos? Acceptă-L pe El ca Domn şi vei fi un om nou în Isus Cristos! El spune: «Iată, Eu fac toate lucrurile noi» (Apoc. 21,5).

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 

10 August

Inchinându-mă cu reverenţă vreau să mă apropii de Tine în dimineaţa asta, cu conştiinţa că Tu eşti Tatăl meu şi că ştii prea bine răbdarea care ai avut-o cu mine în irealitatea mea. Dar, Doamne, se pare că nu-mi pasă acum dacă sunt real sau nu, pentru că Tu însuţi eşti marea Realitate.

 

MANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST   10

“Fiţi recunoscători”. COLOSENI 3:15

Iată un cuvânt care parcă pe zi ce trece, îşi pierde sensul tot mai mult. Nimic nu poate să fie mai degradant în viaţa unui credincios ca ingratitudinea. Deşi copleşit de binecuvântări de tot felul, fizice, materiale şi spirituale, el totuşi le uită uşor, se rezumă numai la o mulţumire formală şi rece, dar care este departe de a arăta o adevărată recunoştinţă faţă de Dumnezeu.Recunoştinţa îndepărtează murmurele nemulţumirii, anihilează temerile şi ne păzeşte de îndoială. Recunoştinţa faţă de Dumnezeu este o exprimare a preţuirii pe care o dă inima noastră Domnului Isus care este darul nespus de mare pe care l-am primit de la Tatăl nostru ceresc.A fi recunoscător, înseamnă a ne da seama de realitatea bunătăţii lui Dumnezeu, înseamnă a deschide ochii ca să vedem ce bogăţii de har avem în Domnul Isus. Recunoştinţa ne face să realizăm clar şi să apreciem lucrurile cu care de-acum ne-am obişnuit, bunătăţi şi binecuvântări pe care le socotim normale, le socotim că ni se cuvin şi din pricina aceasta inima noastră nu mai vibrează de mulţumire şi laudă.Să-i cerem lui Dumnezeu o adevărată recunoştinţă care să spargă ghiaţa inimilor noastre şi să înlocuiască rigiditatea unei recunoştinţe din datorie. El să ne izbăvească de obiceiul de a primi fără să fim pătrunşi de o mulţumire sinceră şi de nevrednicia noastră. Avem atâtea pricini să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru atâtea binecuvântări şi haruri pe care le-am primit şi le primim mereu, mereu!Manifestarea deschisă şi normală a recunoştinţei, este lauda şi ca răscumpăraţi noi lăudăm pe Dumnezeu nu numai cu buzele dar şi cu viaţa noastră, în contrast cu majoritatea oamenilor care se plâng şi cârtesc mereu. Lauda nu trebuie să fie un efort, exprimată, aproape exclusiv, prin cântările din adunare sau prin participarea la orele de cult. Ea trebuie să ţâşnească în mod spontan din inima noastră şi care să ne înconjoare ca o mireasmă de bun miros, slăvind pe Dumnezeu. Lauda este o notă mai înaltă decât mulţumirea pentru binecuvântările primite. Este preamărirea Persoanei de la care vin ele. Recunoştinţa şi lauda sunt astăzi flori rare care nu se găsesc decât în inima aceluia care mereu îşi recunoaşte nevrednicia şi care are o viaţă predată cu adevărat. Parcă prea multe cuvinte am spus despre recunoştinţă, deşi ele ne sunt atât de necesare pentru aceste vremuri din urmă. Ne trebuieşte însă un singur lucru: Recunoştinţă.

“O, de-ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fii oamenilor” Ps. 107:8.

Pentru Dumnezeu, lauda noastră este un prinos de preţ.

 

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

10 August

Caraula a zis: Alergătura celui dintâi pare că e a lui Ahimaaţ, fiul lui Ţadoc. Şi împăratul a zis: Este un om de bine, şi aduce veşti bune. 2 Samuel 18.27

Ahimaaţ se număra printre oamenii credincioşi lui David în timpul răscoalei lui Absalom. El era cunoscut ca un bun alergător aşa cum reiese din textul de mai sus. Caraula recunoaşte de departe fuga lui Ahimaaţ. În 1 Cor. 9.24 suntem comparaţi cu aceia care aleargă la locul de alergare. Ce frumos ar fi dacă şi noi am fi recunoscuţi din depărtare ca buni alergători ai lui Isus Cristos!Când Absalom a fost ucis de Ioab şi de ostaşii lui, Ahimaaţ a spus către Ioab: „Lasă-mă să dau fuga şi să duc împăratului vestea cea bună că Domnul i-a făcut dreptate, scăpându-l din mâna vrăjmaşilor săi.” Era totala abnegaţie faţă de David care-l împingea să-i spună vestea. Ioab nu l-a lăsat să meargă ci l-a însărcinat pe Cuşi cu această solie. Dar Ahimaaţ l-a rugat insistent pe Ioab, până acesta i-a îngăduit să fugă. Amândoi fugeau, dar vai ce deosebire! Unul fugea din cauza soliei, iar celălalt din proprie iniţiativă, cu o inimă înflăcărată. Ahimaaţ a biruit toată osteneala şi toate greutăţile, pentru bucuria care-i stătea înainte de a mărturisi lui David victoria obţinută. Nu-i de mirare că l-a depăşit pe Cuşi şi a putut să stea în faţa împăratului ca om al veştilor bune.Ce gând minunat transmite această faptă inimilor noastre! Suntem avertizaţi: „Şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus…” (Evr. 12.1-2). De-am fi şi noi aşa de plini de râvnă cum a fost acest slujitor a lui David! Să nu ne depăşească nimeni în alergarea aceasta. Domnul nostru ştie dacă alergăm în această întrecere din dragoste şi din abnegaţie pentru El sau numai ca să fim văzuţi de alţii. Să luăm seama!

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

10 August Dimineţa

Christos, viaţa voastră.Coloseni 3:4

Expresia minunată a lui Pavel arată că Christos este izvorul vieţii noastre. „ Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre”  (Efeseni 2:1). Aceeaşi voce care l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt ne cheamă la „o viaţă nouă” (Romani 6:4). El este acum substanţa vieţii noastre spirituale. Prin viaţa Lui trăim. El este în noi, nădejdea slavei, sursa acţiunilor noastre, gândul central care directionează orice alt gând. Christos este susţinerea vieţilor noastre. Cu ce altceva se poate hrăni creştinul, dacă nu cu trupul şi sângele Lui Christos? „Pâinea, care se coboară din cer, este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea, şi să nu moară” (loan 6: 50). O, pelerini obosiţi de pustiul păcatului, nu veţi găsi în altă parte o firimitură care să potolească foamea sufletelor voastre! Christos este mângâierea vieţilor noastre. Toată bucuria adevărată vine de El; în timpurile de necaz, prezenţa Lui este alinarea noastră. Nu există nici un alt motiv pentru care să trăieşti, în afară de El, şi „bunătatea Lui preţuieşte mai mult decât viaţa” (Psalmi 63:3)! Christos este obiectul vieţilor noastre. Asemeni vaporului care Se grăbeşte să ajungă în port, credinciosul se grăbeşte spre limanul din inima Mântuitorului. Asemeni săgeţii care zboară spre ţintă, creştinul aleargă spre desăvârşirea părtăşiei sale cu Isus Christos. Asemeni soldatului care luptă pentru căpitanul său şi este onorat de victoria căpitanului, credinciosul luptă pentru Christos şi îşi primeşte triumful din triumful Stăpânului Său. Pentru el „a trăi este Christos” (Filipeni 1:21). Christos este exemplul vieţilor noastre. Acolo unde există viaţă înăuntru, va fi o mare extindere, şi se va dezvolta şi în afară. Dacă trăim în Strânsă legătură cu Domnul Isus, vom fi asemeni Lui. Îl vom păstra mereu înaintea ochilor ca pe un Exemplu divin, şi vom căuta să călcăm pe urmele Lui, până când El va deveni coroana vieţilor noastre în slavă. O, cât de sigur, cât de onorat, cât de fericit este creştinul, dacă Christos este viaţa lui!

 

10 August Seara

Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ ca să ierte păcatele.Matei 9:6

Observă una dintre priceperile Marelui Medic: El are puterea să ierte păcatele! In timpul în care a trăit pe pământ, înainte ca răscumpărarea să fie plătită, înainte ca sângele Său să ajungă la scaunul milei — El avea puterea să ierte păcatele. Deci, nu va avea el putere să ierte păcatele acum, că a murit? Câtă putere trebuie să locuiască în Cel care a plătit datoria poporului Său, până la ultimul bănuţ! El are putere nemărginită acum, după ce a îndeplinit ceea ce trebuia ca să ne plătească fărădelegile şi să pună capăt păcatului (Daniel 9:24). Dacă te îndoieşti de acest adevăr, gândeşte-te la El înălţându-se din moarte. Priveşte-L înălţându-se la dreapta Lui Dumnezeu, în toată splendoarea slavei. Ascultă-L mijlocind în faţa Tatălui, arătând spre rănile Sale, implorând meritele suferinţei Sale sfinte. Ce putere de iertare are! El S-a „suit pe înălţime” şi a „luat în dar oameni” (Psalmi 68:18). El este urcat în înălţime ca să ofere pocăinţa şi iertarea păcatelor (Fapte 5:31). Cele mai purpurii păcate sunt spălate prin purpuriul sângelui Său. In acest moment, dragă cititorule, oricât de multe păcate ai avea, Isus are puterea să ierte — puterea să te ierte, pe tine şi pe milioane de oameni ca tine. Un singur cuvânt al Lui te va curaţi. El nu are nimic de făcut ca să câştige iertarea ta; toată munca de ispăşire este făcută. El poate, ca răspuns la rugăciunile tale, să-ţi ierte păcatele azi şi să te facă să ştii că te-a iertat. Chiar în momentul acesta, El poate să-ţi umple sufletul cu pace de la Dumnezeu, „care întrece orice pricepere” (Filipeni 4:7), şi care îşi are obârşia în iertarea desăvârşită a păcatelor tale. Crezi acest lucru? Ştiu că îl crezi. Fie să experimentezi chiar acum puterea Lui Isus de a ierta păcatele. Nu mai pierde timpul şi cheamă-L pe Medicul sufletelor; grăbeşte-te la El strigând: „Isuse, Stăpâne, ascultă-mi rugăciunea! Salvează-mă; vindecă-mă cu un cuvânt”.

Obosit, mă plec la picioarele-Ţi sfinte

Ascultă-mi implorarea, cerescule Părinte.

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

10 August

“Prea iubiţilor să nu daţi crezare orică­rui duh; ci să cercetaţi duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu”. 1 Ioan 4:1.

După ce ascultăm o predică la adunare, s-o cercetăm, dar nu cu inima, ci pe baza Cuvântului Lui Dumnezeu, dacă ceea ce am auzit este în concordanţă cu Sfânta Scriptură. “Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe,să mustre, să îndrepte, să dea înţe­lepciune în neprihănire”.( II Tim.3:16).Mulţi spun că noi am judeca prin aceasta pe cel ce a vorbit. Este adevărat, într-o oarecare măsură, fie­care copil a Lui Dumnezeu este judecător, dar prin um­blarea noastră trebuie să fie pedepsită nedreptatea şi cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu. Căci este scris: “Omul duhovnicesc dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni.”(I Cor.2:15) Aceasta este partea Lui Dumnezeu. În predica de pe munte Isus ne spune: “Nu judecaţi, ca să nu fiţi jude­caţi. Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” (Mat.7:1-2).Înţelesul acestor cuvinte este să nu judecăm pe nimeni, ci cu durere lăuntrică să ne rugăm pentru ei.Am cunoscut un predicator care a condamnat biserica de stat. În fond el avea dreptate dar era pe aceeaşi temelie cu ei, pentru că şi el era un om legat. El n-a crezut în jertfa de mântuire a Domnului Isus şi a ră­mas în păcatele lui, fiind o piatră de poticnire pentru toţi cei ce-l cunoscuseră. Dacă noi judecăm pe cineva pentru un lucru pe care de fapt şi noi îl facem, nu este bine. “Duhul Lui Dumnezeu să-L cunoaşteţi după aceasta: Orice duh, care mărturiseşte că Isus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu”.(1 Ioan 4:2). Mai demult eu am crezut că sunt de la Dumnezeu, dacă, cred şi mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup. Dar să mergem mai adânc, El a venit în trupul nostru. Deci în noi locuieşte ori Isus ori Satana. Aşadar dacă nu mărturisim că Isus a venit în trupul nostru, adică El nu trăieşte în noi, atunci noi nu suntem de la Dum­nezeu.

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

10 august

EL SMEREŞTE CA SĂ ÎNALŢE

Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă. 1 Samuel 2.7

Toate schimbările care se întâmplă în viaţa mea vin de la Cel ce nu se schimbă niciodată. Dacă eu aş ajunge bogat, aş vedea mâna Sa la lucru şi L-aş binecuvânta; este bine să ştiu şi să recunosc mâna Lui şi, dacă ajung sărac, să-L laud din toată inima mea. Când situaţia noastră în această lume ajunge să fie modestă, să ştim că aceasta vine de la Domnul şi trebuie să îndurăm cu răbdare; şi dacă, dimpotrivă, situaţia noastră este înfloritoare, tot de la El vine şi aceasta; să primim dar şi aceasta cu adâncă recunoştinţă. în amândouă cazurile, Domnul a dat şi totul este bine. De obicei, metoda lui Dumnezeu este ca să smerească pe cei pe care vrea să-i înalţe şi să dezbrace pe cei pe care vrea să-i îmbrace. Şi voia Lui este cea mai înţeleptă. Dacă acum eu trebuie să îndur o umilinţă, mă voi bucura, căci voi vedea aici începutul înălţării mele. Cu cît suntem mai smeriţi prin harul Lui, cu atât vom fi ridicaţi în slavă. Această sărăcire care are ca ţel îmbogăţirea noastră, va fi bine venită. O Doamne, Tu m-ai smerit în ultimul timp, ca să mă faci să simt nimicnicia mea şi păcatul meu. Este o experienţă neplăcută, dar eu Te rog să o faci să-mi fie de folos. Te rog de asemenea să mă faci în stare să port o măsură şi mai mare de bucurie şi o sarcină şi mai mare în lucrarea Ta şi, când voi fi astfel pregătit, Tu să mi le dai pentru dragostea lui Cristos. Amin.

 

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

10  August

Desfătările Mele erau în fiii oamenilor.           Proverbe 8.31

Eu sunt a Preaiubitului meu şi dorinţa Lui este pentru mine.                                                Cântarea Cântărilor 7.10

Dacă dorim să cunoaştem gândurile Domnului faţă de noi, trebuie să privim în urmă, mai înainte ca pământul sau oamenii să fi fost creaţi. Atunci, în acea veşnicie, El a privit, prin timp, la o veşnicie viitoare şi a văzut un grup numeros de oameni, potrivit cu scopul inimii Sale, şi, privindu‑i, a putut spune: „Desfătările Mele erau în fiii oamenilor“.Dorinţa Lui este pentru noi. A devenit un Om sărac, un Om singur, un Om ostenit, un Om însetat, pentru a ne câştiga inima. Dorinţa Lui este pentru noi şi, prin urmare, a suferit, a sângerat şi a murit pentru a ne face să fim ca El Însuşi. Dorinţa Lui este pentru noi şi, prin urmare, va veni din nou să ne ia la Sine, pentru ca acolo unde este El să fim şi noi. El ne spune: «Pe voi vă doresc. Mă pot lipsi de averile voastre, de abilităţile voastre, chiar şi de lucrarea voastră, însă nu Mă pot lipsi de voi. Vă doresc atât de mult, încât M‑am făcut sărac, pentru a vă câştiga inima. Vă doresc atât de mult, încât am murit, pentru a vă face să fiţi ca Mine Însumi. Vă doresc atât de mult, încât în curând voi veni din nou, pentru a vă lua la Mine Însumi». Pe măsură ce intrăm în gândurile Lui faţă de noi, putem exclama cu cea mai mare încântare: „Eu sunt a Preaiubitului meu şi dorinţa Lui este pentru mine“.Există o casă în glorie care mă aşteaptă şi un Om în glorie care mă doreşte – „dorinţa Lui este după mine“. El mă doreşte atât de mult, încât, în zilele întrupării Sale, a plâns pentru mine şi S‑a rugat pentru mine. A suferit pentru mine şi a murit pentru mine. În toate zilele călătoriei mele, El trăieşte pentru mine şi, foarte curând, va veni să mă ia la Sine. Dorinţa inimii Sale nu va fi satisfăcută până când nu voi fi cu El şi ca El. „Va vedea rodul muncii sufletului Său şi va fi satisfăcut“ (Isaia 53.11). „Tată, doresc ca aceia pe care Mi i‑ai dat Tu să fie şi ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea“ (Ioan 17.24).        H. Smith

 

IZVOARE IN DEŞERT

10 August

Deci, când a auzit că Lazăr este bolnav,  a mai zăbovit două zile în locul în care era.                                  (Ioan 11:6)

Această istorie miraculoasă începe cu următoarea declaraţie: „Isus iubea pe Marta, şi pe sora ei, şi pe Lazăr“ (v. 5). Este ca şi cum Dumnezeu ne-ar învăţa că în centrul şi la temelia tuturor lucrărilor Lui cu noi, indiferent cât de întunecate şi de misterioase ar fi acestea, trebuie să îndrăznim să credem şi să afirmăm cu tărie că stă dragostea Lui infinită, nemeritată şi neschimbată. Şi totuşi dragostea îngăduie să apară şi durerea. Maria şi Marta nu s-au îndoit nici o clipă că Domnul Isus va înlătura repede orice obstacol ca să-l salveze pe fratele lor de la moarte, şi totuşi, „când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era“.Ce cuvânt uimitor: „şi totuşi“! Domnul Isus s-a abţinut să meargă nu pentru că nu-i iubea, ci pentru că îi iubea. Numai dragostea Lui a fost cea care l-a oprit să alerge imediat spre casa lor iubită, dar copleşită de durere. Orice altceva mai puţin decât dragostea infinită ar fi alergat de îndată ca să uşureze acele inimi preaiubite şi necăjite, în efortul de a pune capăt durerii lor, de a avea binecuvântarea ştergerii şi opririi lacrimilor lor, şi de a face ca necazul şi durerea lor să fugă. Numai puterea dragostei divine putea să reţină spontaneitatea inimii sensibile a Mântuitorului până când îngerul durerii îşi va fi sfârşit lucrarea.Cine poate estima cât de mult datorăm noi suferinţei şi durerii? Dacă n-ar fi ele, am avea o capacitate foarte mică pentru multe din marile virtuţi ale vieţii creştine. Unde ar fi credinţa noastră, dacă n-ar fi încercările care s-o testeze; sau răbdarea, fără nimic de îndurat sau de experimentat şi fără necazurile care s-o dezvolte?   selectat

 

Iubit! atunci drumul nu va fi întunecat;

Pentru că Cel pe care Îl cunoaştem este mereu aproape,

Dovedind atât de clar inimilor noastre

Că suntem iubiţi.

 

Iubiţi, când cerul nostru e înnorat

Şi zilele de necaz ne apasă dureros;

Totuşi ne vom încrede în El tot mai mult,

Pentru că suntem iubiţi.

 

Timpul, care afectează toate lucrurile de jos,

Nu poate schimba niciodată dragostea pe care ne-o arată El;

Inima lui Hristos se va revărsa cu dragoste,

Şi noi suntem iubiţi.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

10 August

2 Împăraţi 20.12-21

Ieşit victorios din două încercări, sărmanul Ezechia capitulează la a treia, fiindcă, în mod sigur, aceasta din urmă nu părea deloc să constituie o încercare! Ce putea fi mai măgulitor decât nişte mesageri importanţi veniţi din partea împăratului Babilonului?! Ei sosesc cu o scrisoare şi cu un cadou pentru Ezechia. Ce păcat că el nu a adus înaintea Domnului şi această scrisoare! Cu privire la cadou, se vede dintr-o dată legat de el şi îndatorat faţă de aceşti străini. Ce primejdioase sunt amabilităţile lumii pentru un creştin! Ele găsesc prea adesea un răspuns al mulţumirii de sine în îngâmfarea inimilor noastre. Oare această situaţie nu constituia pentru Ezechia o ocazie de a le vorbi acestor oameni despre bunătatea şi despre puterea Domnului care-1 scăpase deja de două ori? O ocazie, de asemenea, de a le face cunoscut casa Dumnezeului său? În loc de aşa ceva, Ezechia le arată propria casă, casa armelor, care nu-i fusese de nici un folos împotriva lui Sanherib, şi toate bogăţiile lui din care acum Domnul îl anunţă că nu va mai rămâne nimic. „Ce au văzut în casa ta?” (v.15). Iată o întrebare serioasă! Ce văd vizitatorii în casele noastre? Despre ce le vorbim? Cumva despre bogăţii, toate trecătoare, cu a căror posesie ne mândrim? Sau despre Cel căruia îi aparţin toate? Ezechia admite că a meritat judecata. Şi aşa se încheie viaţa acestui împărat credincios.

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

10 august

Text: 2 Timotei 2:1-15

TAIE-ŢI LEMNELE SINGUR

    Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om
încercat… şi care împarte drept Cuvântul adevărului.

                                                                      2 Timotei 2:15

Studiul Cuvântului lui Dumnezeu care aduce cele mai mari beneficii cere răbdare şi perseverenţă, dar rezultatele merită efortul. A.B. Simpson a spus: „ Dumnezeu a ascuns fiecare lucru preţios într-un mod că el este răsplata celui răbdător, premiul celui harnic, dar o dezamăgire pentru sufletul leneş. Castana este ascunsă într-o coajă cu ţepi; perla este înmormântată adânc sub valurile înspumate ale oceanului; aurul este încarcerat în pântecul
stâncos al munţilor; giuvaerele se găsesc numai după ce spargi stânca din jurul lor; solul dă recolte ca o răsplată fermierului harnic. Tot astfel şi adevărul lui Dumnezeu trebuie căutat cu toată seriozitatea”.

Se crede că Henry Ford a spus: „Taie-ţi singur lemnele şi te vei încălzi de două ori”. Ceea ce a vrut să spună este că atunci când omul îşi taie singur lemnele de foc nu numai că se va bucura de căldura focului, arzându-le în cămin, dar se va încălzi în urma efortului fizic depus în exerciţiul muncii sale. Dacă doreşti să te bucuri cu adevărat de Biblia ta, ar trebui să-ţi
tai singur lemnele” studiind lucrurile pentru tine însuţi. Cercetează concordanţa, caută înţelesul cuvintelor cheie, şi cere-I lui Dumnezeu să-ţi arate cum se aplică în viaţă pasajele la care meditezi. Adevărul descoperit în Cuvântul lui Dumnezeu de tine însuţi va avea o savoare şi o prospeţime nouă. Ai încercat „să-ţi tai singur lemnele”?                                      H.G.B.

Hodder

Cuvântul Tău, i-o mină-adâncă
Şi nestemate scumpe, rare,
Ascunse sunt profund în stâncă
Le afli-n muncă şi răbdare.

Orice creştin ar trebui să aibă o Biblie citită.

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 10 August 2015

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre

lucrurile  care nu se văd.  Evrei 11.1

Credinţa

Ai fost vreodată într-un avion care a început să vibreze şi să piardă din altitudine? Aminteşte-ţi ce ai simţit când căpitanul a vorbit prin interfon, calm, explicând că nu este o problemă gravă. Alegerea ta era să ai încredere în căpitan ori să crezi ce ai văzut şi simţit. Depinde de alegerea ta, fie eşti stresat tot timpul zborului, fie eşti relaxat şi te bucuri că în curând vei ajunge cu bine la destinaţie. Credinţa te duce dincolo de limitele logice, raţiune şi sentimente.Credinţa este marele principiu al vieţii divine, de la început până la sfârşit. Noi suntem îndreptăţiţi să trăim prin credinţă; stăm în picioare prin credinţă şi umblăm prin credinţă. Credinţa lasă lui Dumnezeu grija de a gândi pentru ea. Dumnezeu nu găseşte niciodată credinţa prea îndrăzneaţă. Credinţa are totdeauna ultimul cuvânt. O credinţă pusă la încercare este o credinţă întărită. Adevărata credinţă înseamnă a te sprijini în întregime pe desăvârşirea şi credincioşia lui Dumnezeu, înseamnă a considera fiecare cuvânt ieşit din gura Sa ca fiind mai real decât realitatea însăşi. Credinţa face prezent viitorul şi invizibilul vizibil. Credinţa cinsteşte pe Dumnezeu, iar Dumnezeu cinsteşte credinţa.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST  2015

 

10 AUGUST. CÂND RUGĂCIUNEA ESTE UN LUCRU GREU (1)

„Se luptă pentru voi în rugăciunile sale” (Coloseni 4:12)

Pavel scrie: „Epafra, care … totdeauna se luptă pentru voi în rugăciunile sale”. Pentru unii rugăciunea seamănă cu o bătălie. Odată ce înţelegi şi accepţi lucrul acesta, faptul că nu ai „senzaţii tulburătoare” când te rogi nu te va descuraja. Poţi zâmbi şi îţi poţi spune: „Aşa spune Biblia că va fi uneori”. G. Campbell Morgan a spus: „Omul poate oferi o rugăciune, frumoasă prin dicţie şi desăvârşită prin numărul de cereri. Dar dacă îi aduce omului un sentiment de mulţumire la sfârşit, rugăciunea aceea nu a fost cu adevărat o rugăciune”. Ce a vrut să spună el? Un lucru simplu: te vei simţi bine după ce te rogi, dar scopul nu este să te simţi bine pentru faptul că te-ai rugat sau că te-ai simţit bine în timpul acestui proces. Dar care este scopul? Să observăm împreună: 1) Rugăciunea este o datorie. E ca şi cum ai merge la serviciu. O faci pentru că e un angajament şi datorită recompensei pe care ţi-o aduce. 2) Rugăciunea este o disciplină. Cei de pe vremuri obişnuiau să vorbească despre „a te ruga prin”. Prin ce? Prin gândurile care o iau razna, prin oboseală, prin temeri şi prin orice altă formă de rezistenţă şi de distragere a atenţiei. Când intri „pe tărâmul rugăciunii”, Satana se va lupta cu tine de fiecare dată. Dar când stai în picioare în Numele Domnului Isus, puterile întunericului se vor retrage şi vei fi victorios (Ioan 14:13-14). 3) Rugăciunea este o plăcere. Nu se va întâmpla tot timpul, dar dacă eşti credincios locului rugăciunii, vor fi momente în care întreaga ta fiinţa va fi conştientă că Dumnezeu este prezent, răspunzându-ţi la rugăciune şi călăuzindu-te. Şi chiar şi când răspunsul nu este foarte limpede, vei pleca din prezenţa Lui spunând, „acum am pace în privinţa acestui lucru”.

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s