O mare iubire și cine caută s-o împiedice

Song of Songs 1. 4Pe drept eşti iubit.

Cântarea Cântărilor 1:4

Iubirea credincioşilor faţă de Isus este mai mare decât orice altă dragoste. Mai degrabă şi-ar pierde tatăl sau mama decât să se despartă de Isus. Ei ţin toate bunurile pământeşti în mâini nesigure, dar pe Isus îl poartă în siguranţă în inimile lor. Ei se leapădă de ei înşişi de dragul Lui, dar nu pot fi făcuţi să se lepede de El. Este o iubire puternică, pe care focul persecuţiei nu o poate stinge; dragostea adevăratului credincios este un fluviu mai adânc decât focul.

Oamenii au încercat să-i despartă de învăţătorul lor, dar încercările lor au rămas neroditoare. Nici cununile de slavă, nici urletele de mânie nu au reuşit să dezlege acest nod gordian. Acesta nu este un ataşament oarecare, care să poată fi dizolvat de puterea lumii. Nici oamenii nici diavolii nu au găsit o cheie care să descuie această uşă. Niciodată nu a fost viclenia Satanei mai mare decât atunci când a încercat să distrugă această uniune divină. Este scris, şi nimic nu o poate şterge: „pe drept esti iubit”.

Intensitatea iubirii credinciosului, totuşi, nu poate fi judecată după aparenţe sau după dorinţele credincioşilor. Ne jeluim zilnic că nu putem iubi destul. Am vrea ca inimile noastre să fie capabile de mai mult şi să ajungă mai departe. Ca şi Samuel Rutherford, suspinăm şi strigăm: „o, dacă aş avea atât de multă dragoste cât să cuprindă tot pământul, şi întreg cerul — da, şi cerurile cerurilor, şi zece mii de lumi – aş revărsa-o toată asupra scumpului meu Christos”. Vai, cea mai mare sforţare a noastră nu este decât un strop de iubire, şi afecţiunea noastră nu este decât un fir din buchetul care i se cuvine. Dacă ne măsurăm dragostea după intenţiile noastre, este destul de mare; credem din toată inima că aşa o măsoară şi Domnul. O, dacă am putea aduna toată dragostea din toate inimile, am dărui-o Celui care este „plin de farmec” (Cânt. 5:16)1

  7 August Seara

Dar ne-a împiedicat Satana.

1 Tesaloniceni 2:18

În primul moment al conflictului dintre bine şi rău, Satana ne împiedică mereu în experienţa spirituală. Din toate punctele compasului, pe toate liniile de luptă — în faţă şi în spate — la răsărit şi la apus, Satana ne împiedică mereu. Dacă muncim pe câmp, încearcă să rupă plugul. Dacă zidim un zid, dărâmă pietrele. Dacă vrem să-i slujim lui Dumnezeu în suferinţă sau în conflict, Satana ne împiedică. El ne împiedică pretutindeni. El ne-a împiedicat când am venit prima dată la Christos. Am avut conflicte cu Satana de când am privit prima dată crucea şi am trăit. Acum că suntem mântuiţi, el doreşte să împiedice desăvârşirea caracterelor noastre. Tu poţi să te feliciţi singur, spunând: „am mers bine până acum; nimeni nu îmi poate atinge integritatea”. Teme-te să te lauzi fiindcă vei fi încercat şi de acum. Satana îşi va trimite săgeţile exact asupra virtuţilor tale. Dacă ai fost un credincios hotărât până acum, credinţa ta va fi atacată. Dacă ai fost umil ca Moise, aşteaptă-te să fii ispitit să vorbeşti ce nu trebuie. Păsările îţi vor ciuguli cele mai bune fructe, şi mistreţii îţi vor scurma toată via. Satana încearcă să ne împiedice şi atunci când stăruim în rugăciune. El ne stânjeneşte rugăciunile şi ne slăbeşte credinţa astfel încât, dacă este posibil, să pierdem binecuvântarea. Satana nu este mai puţin vigilent în distrugerea lucrării creştine.

Nu a existat niciodată o reînnoire a religiei fără o reînnoire a opoziţiei. De îndată ce Ezra şi Neemia au început să lucreze, Sanbalat şi Tobia au fost stârniţi să-1 împiedice (vezi Neemia 1-6, 8 mai ales 4:7-8). Ce trebuie să facem în faţa acestor atacuri duşmane? Nu trebuie să ne alarmăm când Satana ne împiedică, fiindcă aceasta este dovada că suntem de partea Domnului şi că facem lucrarea Domnului. în puterea Lui, vom câştiga victoria şi vom triumfa asupra adversarilor. (C. H. SPURGEON MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI Dimineaţa şi Seara)

 TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

7 AUGUST

Rugăciunea în casa Tatălui

Nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?”

Luca 2:49

Copilăria Domnului Isus n-a fost o maturitate necoaptă; copilăria Domnului nostru este un fapt veşnic. Sunt şi eu un copil sfânt şi inocent al lui Dumnezeu prin identificare cu Domnul şi Mântuitorul meu? Privesc viaţa mea ca fiind în casa Tatălui meu? Trăieşte Fiul lui Dumnezeu în casa Tatălui Său din mine?Dumnezeu este singura Realitate permanentă şi poruncile Lui îmi sunt transmise clipă de clipă. Sunt eu întotdeauna în contact cu Realitatea sau mă rog numai atunci când lucrurile iau o întorsătură rea, când ceva nu e în ordine în viaţa mea? Trebuie să învăţ să mă identific cu Domnul meu într-o comuniune sfântă, aşa cum unii dintre noi n-au învăţat s-o facă încă. „Trebuie să fiu in lucrarea Tatălui Meu” (Luca 2:49. KJV) – să învăţ să trăiesc fiecare clipă din viaţa mea în casa Tatălui Meu.Gândeşte-te la situaţia ta personală. Te-ai identificat atât de mult cu viaţa Domnului, încât eşti pur şi simplu un copil al lui Dumnezeu, care vorbeşte mereu cu El şi înţelege că toate lucrurile vin din mâinile Lui? Copilul Veşnic din tine trăieşte în casa Tatălui? Lucrează prin tine harul vieţii Sale de slujire în casa ta, în serviciul tău, în cercul tău de prieteni? Te-ai întrebat de ce treci prin anumite situaţii’ Aceasta se întâmplă nu pentru că tu trebuie să treci prin ele, ci datorită relaţiei tale cu Fiul lui Dumnezeu, care vine în viaţa ta, prin voia providenţială a Tatălui Său. Trebuie să-L laşi pe El să lucreze liber în viaţa ta, rămânând într-o unitate perfectă cu El.Viaţa jertfită a Domnului trebuie să devină propria ta viaţă, iar felul în care a lucrat şi a trăit El printre oameni trebuie să fie felul in care El trăieşte în tine.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

7 August

Doamne, eliberare şi înfrumuseţare sunt cele două lucruri de care are cea mai mare nevoie sufletul meu azi. La Tine vin ca o întrupată nevoie după Tine ca Mântuitor şi Domn. Remediază toată pierderea înfloririi spirituale şi a sensibilităţii mele faţă de Tine ca să pot fi aici influenţa potrivită pe care o vrei Tu.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

 7 August

Toată Scriptura este insuflată de DUMNEZEU şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui DUMNEZEU să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună. 2 Timotei 3.16-17

Este un har nespus din partea lui Dumnezeu, că ne-a păstrat Cuvântul Său neştirbit cu toate împotrivirile mari ale duşmanului. Ca o Stâncă în care toate valurile se sparg, ca un izvor într-un pustiu, ca un far în mijlocul mării înspumegate, aşa stă Cuvântul lui Dumnezeu, mereu plin de putere, proaspăt şi curat, chiar dacă Satana şi lumea îşi manifestă duşmănia lor faţă de El. El este apa răcoritoare şi aducătoare de pace pentru orice însetat, pentru oricine e trântit jos de forme şi obosit în religii, unde nu găseşte pace. Scriptura este şi astăzi îndrumător pentru orice cercetător simplu şi sincer, o cale UNICĂ şi dreaptă care se întinde cu siguranţă şi neabătut peste ţărmul stâncos al mişeliei Satanei, şi conduce sufletul la Cristos şi prin El, în cer. Cuvântul lui Dumnezeu este neschimbat în credinţă şi plin de nădejde ca şi Acela din a cărui gură a fost vorbit; şi el dăruieşte, oricui nădăjduieşte în El, aceleaşi trăsături sfinte. Dacă noi nu simţim lucrările Sale binecuvântate atunci de vină nu este Cuvântul lui Dumnezeu, ci noi înşine pentru ca nu suntem ascultători. Din astfel de stări triste rezultă multe rădăcini ale răutăţii şi ale rătăcirii şi multe situaţii triste între credincioşi. Mulţi sunt cuprinşi de ei înşişi şi se opun mustrării Cuvântului lui Dumnezeu. Oh! să ne gândim ce necinste aducem prin aceasta lui Dumnezeu.Dumnezeu în dragostea Sa ne-a vorbit, şi datoria noastră este să ascultăm ca un copil. Cărarea ascultării este cărarea ODIHNEI şi BINECUVÂNTĂRII. Pe această cărare pot umbla atât „copilaşii în Cristos” cât şi „tinerii’ şi „părinţii.” Aceasta este singura cărare binecuvântată pentru toţi. Fără îndoială că ea este strimtă, dar este o cărare SIGURĂ, luminată de Veşnicul nostru Dumnezeu.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

7 AUGUST

« Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă.» MATEI 11.28

La cine trebuie să venim? La Isus! Acest lucru înseamnă în primul rând că trebuie să-I acceptăm invitaţia « Veniţi la Mine». Te întrebi cumva dacă ea este valabilă şi pentru tine? Da, deoarece El a zis: «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (loan 6,37). Isus nu doar că te invită, ci El însuşi vine la tine. Când Domnul Se afla în pridvorul de la scăldătoarea Betesda, a văzut un olog care era acolo de 38 de ani şi 1-a întrebat: «Vrei să te faci sănătos?» (loan 5,6). Acesta i-a răspuns surprins şi oarecum resemnat: «Doamne … n-am pe nimeni». Dar Isus l-a scos din această stare deplorabilă: «„Scoală~te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul şi umblă”». De ce l-a întrebat oare Domnul pe olog dacă vrea să fie sănătos? Nu era evident lucrul acesta? A facut-o deoarece El, Fiul lui Dumnezeu, nu spune niciodată un cuvânt mai mult sau mai puţin decât trebuie şi Cristos ştia că handicapul acestui om avea rădăcini mai adânci. Trupul lui a fost bolnav atâta timp pentru că sufletul său fusese pătat şi distrus de păcat. De unde am ştiut acest lucru? L-am dedus din cuvintele pe care Mântuitorul i le-a adre-sat mai târziu în Templu: «Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău» (loan 5,14).

  1. IZVOARE IN DEŞERT

7 August

După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi;toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. (Fapte 4:31,33)

Christmas Evans, un predicator galez de pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, a scris odată următoarea însemnare în jurnalul său.

Într-o după-amiază de duminică mergeam pe cal la o întâlnire. Deodată, pe când mergeam pe un drum foarte singuratic, m-am simţit condamnat că am o inimă rece. Am descălecat, mi-am priponit calul de un copac, şi am găsit un loc retras. Apoi, plimbându-mă încoace şi-ncolo în agonie, mi-am revăzut toată viaţa. Am aşteptat înaintea lui Dumnezeu zdrobit şi mâhnit trei ore. În cele din urmă, am simţit dulcea Lui dragoste iertătoare venind peste mine, şi am primit o proaspătă umplere cu Duhul Său cel Sfânt.

Pe când apunea soarele, m-am întors la drum, mi-am găsit calul şi am călărit mai departe la întâlnire. În următoarea zi am predicat cu o nouă putere unei mari mulţimi adunate pe un deal şi s-a produs o trezire care în cele din urmă s-a răspândit printre toţi galezii“.

Aceasta explică marea întrebare a celor născuţi din nou – parola bisericii primordiale – „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?“ (Fapte 19:2).

O, viaţa plină de Duhul; este şi a ta, este şi a ta?

Este tot sufletul tău plin de Duhul divin?

Ca şi copil al Împăratului, a coborât El peste tine?

Împărăţeşte El în sufletul tău, astfel încât toţi oamenii să vadă

Binecuvântata imagine a scumpului Salvator reflectată în tine?

A măturat El sufletul tău ca valurile mării?

Se odihneşte Duhul lui Dumnezeu zilnic peste tine?

Îţi îndulceşte El viaţa, te păzeşte de griji?

Te călăuzeşte şi te binecuvântează El ca răspuns la rugăciune?

Este bucuria ta să fii condus de Domnul pretutindeni?

Este El lângă tine ceas de ceas, stă El la dreapta ta?

Te îmbracă El cu putere, a venit El ca să rămână?

Te învaţă El să ştii că toate lucrurile pot fi făcute

Prin harul şi puterea Celui Crucificat?

Îţi mărturiseşte El despre Fiul glorificat?

Te-a purificat El cu foc de sus?

Are El întâietate în gândurile tale, are El toată dragostea ta?

Este slujba Lui alegerea ta, şi jertfa ta, plăcută?

Este a face voia Sa băutura şi mâncarea ta?

Alergi tu la chemarea Sa cu picioare pline de bucurie şi de râvnă?

Te-a eliberat El de eul tău şi de toată lăcomia ta?

Te grăbeşti tu să-l mângâi pe fratele tău în nevoie?

Ca ostaş al lui Hristos, durează puterea ta?

Este nădejdea ta în Domnul veşnică şi sigură?

Eşti tu răbdător şi blând, eşti tu iubitor şi curat?

O, viaţa plină de Duhul poate fi a ta, poate fi a ta,

Gloria Şechinei poate străluci veşnic în sufletul tău;

Ţie ţi s-a dat să trăieşti cu toate furtunile potolite,

Ţie ţi s-a dat să fii umplut cu binecuvântatul Duh Sfânt al lui Dumnezeu;

Ţie ţi s-a dat, da, ţie, pentru că aşa a vrut Domnul tău.

MANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST 7

“De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat foarte sus şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume”. FILIPENI 2:9

.Duhul Sfânt vrea să afirme aici, fără-ndoială, că oricât de slăvite şi de înalte ar fi ierarhiile sau fiinţele superioare din cer, Domnul Isus, ca Omul slăvit, a fost înălţat mai presus de ei toţi. El este supremul absolut peste imensul număr al fiinţelor cereşti. Nu urmează al doilea în slavă după El pentrucă proslăvirea Lui este fără comparaţie, încât cele mai înalte gradaţii îngereşti sunt mult departe, sub picioarele Lui. De acceea expresia: “Numele mai presus de orice nume”, indică absoluta supremaţie a Domnului Hristos, în întregul univers. Să considerăm bine faptul acesta, pentru că, cu cât mai mult ne gândim la el, cu atât mai adânc va impresiona sufletele noastre, va influenţa umblarea noastră cu El şi ne va face să preţuim cum se cuvine imensul har pe care ni l-a dat Dumnezeu ca, într-o zi, să fim în Prezenţa Domnului nostru slăvit şi chiar mai mult, să semănăm cu El. La gândul acesta să ne scoatem încălţămintea din picioare, căci terenul pe care stăm este sfânt, şi să ne umilim până la pământ, având în vedere totala noastră nevrednicie. Pentru noi, răscumpăraţii Lui, Numele Domnului Isus este mântuire, iertare, lumină, bucurie şi nădejde. Numele Lui este garanţia că vom primi de la Tatăl ceresc orice vom cere (Ioan 14:13). Numele Lui, pentru oricine îl cheamă este o asigurare că va primi mântuirea. Numai datorită Numelui Domnului Hristos am fost sfinţiţi şi socotiţi neprihăniţi (1 Cor. 6:11). Dar dacă avem atâtea haruri în Numele Lui, avem şi o enormă răspundere faţă de acest Nume. Am fost aleşi, ca şi apostolul Pavel să purtăm Numele Lui înaintea oamenilor şi nu numai cu gura ci mai ales cu viaţa, căci noi suntem nişte epistole vii şi citite de toţi oameni. Fiecare vorbă, fiecare faptă şi chiar gând, să aibe în vedere slăvitul Nume pe care îl purtăm. “Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus” (Col. 3:17). Trebuie să avem o mare grijă cu privire la slava Numelui Domnului Hristos ca să nu-L pângărim. “Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!” (2 Tim. 2:19). Ce mângâietor este însă şi gândul că tuturor acelora care “au ţinut Numele Lui” (Apoc. 2:13) şi “n-au tăgăduit Numele Lui” (Apoc. 3:8), Domnul Isus le va face imensa onoare că ” vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor”.

Doamne Isuse, iartă-mă că mi-am permis să scriu aceste rânduri despre slăvitul Tău Nume, folosind cuvinte atât de sărăcăcioase!

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

7 august

REGULI PENTRU ÎNAINTARE

Întăreşte-te numai şi îmbărbătează-te, lucrând cu credincioşie după toată legea pe care ţi-a dat-o robul Meu Moise; nu te abate de la ea nici la dreapta, nici la stânga, ca să izbuteşti în tot ce vei face.Iosua 1.7

Da, Domnul va fi cu noi în războiul nostru sfânt, dar El cere ca noi să urmăm întocmai învăţăturile Sale. Vom birui sigur dacă îl vom asculta din toată inima pe Dumnezeul nostru şi dacă vom pune tărie şi îndrăzneală în toate faptele noastre de credinţă. Dacă suntem cu inima împărţită, nu putem să ne aşteptăm decât la jumătăţi de binecuvântări. Să ascultăm cu grijă şi atenţie „luând seama să facem întocmai după porunca pe care El ne-a dat-o”. Această poruncă este un lucru de căpetenie şi ne obligă să cunoaştem voia lui Dumnezeu în toate amănuntele. Trebuie să ne supunem îndată şi să fim gata mereu „să facem după toată legea Lui”. Noi n-avem să scoatem şi să alegem ce ne place nouă, ci să împlinim poruncile lui Dumnezeu, aşa cum sunt date ele, pe toate şi fără excepţie. Să facem acest lucru cu scumpătate şi răbdare. Să alergăm drept înainte, fără să ne abatem la stânga sau la dreapta. Să nu fim mai aspri decât legea Sa; dar nici s-o luăm în chip uşuratic, aşa cum ne-ar conveni nouă. Dacă vom asculta cum trebuie, câştigul nostru va fi înaintarea duhovnicească. O, Doamne, ajută-mă să văd dacă eu lucrez bine, ca să nu pierd împlinirea făgăduinţei Tale fată de mine.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

7  August

El este pacea noastră, care din cei doi a făcut unul şi a surpat zidul din mijloc al îngrădirii.  Efeseni 2.14

Am auzit recent o istorioară despre un evanghelist care predica în aer liber, într‑o zonă împădurită. Doi bărbaţi tineri, înarmaţi şi aflaţi în vrăjmăşie unul cu altul, au venit la o evanghelizare, însă fără ca vreunul dintre ei să ştie că acolo este şi celălalt. Când evanghelistul i‑a invitat pe cei care doreau să‑L primească pe Domnul Isus să vină în faţă, unul dintre cei doi tineri a păşit înainte în partea stângă a predicatorului, iar celălalt, în partea dreaptă. Evanghelistul a mers la primul dintre ei, s‑a rugat împreună cu el şi i‑a cerut pistolul. Apoi s‑a rugat şi cu celălalt şi i‑a cerut şi acestuia arma. Ridicându‑se din genunchi, aceşti doi bărbaţi s‑au văzut imediat unul pe altul şi au pornit unul spre celălalt. Timp de câteva secunde, toţi cei prezenţi au rămas înmărmuriţi. Însă cei doi s‑au îmbrăţişat şi, din ziua aceea, au fost fraţi în Hristos.Cele mai multe dintre problemele pe care le avem cu alţii ar fi rezolvate dacă ne‑am pune inima noastră în rânduială cu Domnul. Adevărata trezire care începe în inima unui credincios are ca efect dragostea. Noi suntem mândri şi încăpăţânaţi din fire, însă, la poalele crucii, găsim dragostea Domnului Isus şi capacitatea de a‑i iubi pe fraţii şi pe semenii noştri ca pe noi înşine, împlinind astfel legea lui Hristos.Pavel ne îndeamnă: „Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii“ (Romani 12.18). De asemenea, el ne spune: „Astfel deci, să urmărim cele ale păcii şi cele ale zidirii unuia de către altul“ (Romani 14.19). Dacă nu învăţăm să iertăm este ca şi cum am lăsa o rană să se infecteze şi să ne afecteze trupul întreg. Aceasta este ceea ce face un duh neiertător, de aceea ni se spune: „Urmăriţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu‑L va vedea pe Domnul, veghind, ca să nu ducă vreunul lipsă de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune, încolţind, să vă tulbure şi mulţi să fie întinaţi de ea“ (Evrei 12.14,15).

T. P. Hadley

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

7 August

“Atunci toate fecioarele acelea s-au scu­lat şi şi-au pregătit candelele”. Matei 25:7.

Atât fecioarele înţelepte, cât şi cele nechibzuite au părăsit lumea şi totuşi există o mare deosebire între ele. Cele nechibzuite au dorit să se pregătească; au dis­cutat mult ce trebuie să facă, că ar trebui să iubeas­că mai mult ca înainte şi cum ar putea face mai mult, ca atunci când va veni Domnul Isus să poată merge cu El. Ele i-au îndemnat pe cei păcătoşi, i-au mustrat pe cei care luau în deşert numele lui Dumnezeu şi ele trăiau o viaţă ordonată. Au avut pe inimă ca şi alţii să se întoarcă la Dum­nezeu, dorind, prin umblarea lor să-şi câştige mântuirea. Dar fecioarele înţelepte şi-au dat seama de nepu­tinţa lor, că nu pot să fie îndreptăţite prin fapte. Au chemat în ajutor Numele Domnului, şi prin credinţa în ce-a făcut Isus, au primit Duhul Sfânt, adică ulei în candelele lor. Apoi au aţipit şi au adormit. La miezul nopţii s-a auzit o strigare: “Iată Mirele!” Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele. In timpul pregătirii s-au stins candelele celor nechibzuite, deoarece au avut doar lu­mina legii şi acum au văzut că ceea ce li s-a părut a fi dreptatea lor, era de fapt ca o haină mânjită. Inchipuiţi-vă numai ce groaznic va fi în ceasul, când nu se va mai putea schimba nimic, nu ne vor mai aju­ta nici strigătul, nici vaietele. Dreptatea proprie înaintea lui Dumnezeu nu vor fi podoabe valabile.Ele au zis celor înţelepte: “Daţi-ne din untdelem­nul vostru”. Dar nu au fost ascultate. Cele înţelepte le-au răspuns: “Nu, ca nu cumva să nu ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă”. Dar pe când se duceau ele a venit Mirele.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

7 August

2 Împăraţi 19.14-24

Să sufere în tăcere, să nu răspundă nimic – aceasta am văzut că este atitudinea potrivită celui credincios atât în faţa provocărilor din partea lumii, cât şi a atracţiilor ei celor mai seducătoare. Dimpotrivă, când se află înaintea Dumnezeului său, el poate lua cuvântul. Acesta este felul în care a acţionat Ezechia. începând prin a prezenta înaintea Domnului scrisoarea pe care tocmai o primise, el I se adresează cam aşa: «Aceasta Te priveşte pe Tine; las în seama Ta să Te ocupi». în adevăr, asirienii îi aduseseră insultă lui Dumnezeu însuşi, a Cărui glorie era astfel luată în râs (v. 19; vezi Ps. 83.12, 18).Ezechia îşi întregeşte surprinzătoarea sa pregătire militară prin cea mai eficace tactică: se retrage în linişte, păstrându-se în afara vederii, lăsând vrăjmaşul să dea faţă cu Domnul însuşi, care este cel mai puternic! «Pentru ca să Te lăsăm să lucrezi singur şi, încrezători în victorie, să ne odihnim în Tine» – pot fi şi cuvintele unui imn de-al nostru. În dificultăţile noastre, mici sau mari, este bine să începem prin a deveni conştienţi că suntem prea slabi ca să depăşim obstacolul. Să-I spunem apoi Domnului nevoia noastră prin rugăciune şi să aşteptăm în pace scăparea care vine de sus. Astfel, nu încercarea se va aşeza ca un ecran despărţitor între Domnul şi noi, ci, mai degrabă, Domnul însuşi Se va desfăşura ca un scut protector între încercare şi răscumpăratul Său (citiţi Psalmul 38.14, 15).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

7 august

Text: Iacov 1:21-27

ÎNVAŢĂ SĂ ASCULŢI

Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai nişte ascultători,
înşelându-vă singuri.
Iacov 1:22

Întro misiune de evanghelizare din New York, un vagabond îmbrăcat murdar obişnuia să stea tolănit pe bancă, în timp ce se predica Evanghelia, până în momentul în care predicatorul făcea o mică eroare în citarea unui verset din Biblie. In acel moment se ridica în picioare şi dădea referinţa exactă şi conţinutul versetului. Muncitorii îl strigau: „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Ştia foarte bine o mulţime de versete biblice. Auzise atât de multe predici, dar nu şi-a schimbat niciodată felul de viaţă.

Au trecut mulţi ani de când am citit despre această întâmplare cu „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Mi-am adus aminte de ea recent când un tânăr ce purta o Biblie mare la el mi-a spus că nu predic „destul de tare”. Mi-a spus: „Predicatorul nostru ne-o zice pe şleau!” Se părea că-i place ca adevărul să fie strigat cu voce tare, dar, oare, acest adevăr i-a schimbat viaţa? Mă tem că nu. Omul îi făcuse soţiei o viaţă atât de mizerabilă, că aceasta l-a părăsit.
Tovarăşii lui de lucru îşi pierduseră respectul pentru el, deoarece se dădea mare pios. Când Isus a ţinut predica de pe munte (Matei 5-7), viaţa Sa era o
confirmare a celor spuse. Şi El aşteaptă de la noi să ne punem cuvintele în acţiune în acelaşi fel. Nu este suficient să ştim cele ce a învăţat Isus; intenţia Sa a fost ca aceste cuvinte să producă schimbări majore în vieţile noastre.
Este bine dacă ne exprimăm părerea de rău pentru păcate după
ce am citit Biblia. Dar dacă totul se reduce numai la atât, atunci suntem numai „nişte ascultători”, înşelându-ne singuri. Scopul primordial al adevărului biblic este împlinirea lui. Împlinirea lui face ca Dumnezeu să fie mulţumit.
H.V.L.

Te iubim, Isuse! Adesea declarăm.

Dar suntem gata voia-Ţi sfântă s-ascultăm?

Cei ce-ascultă-n Duhul, fără să se-abată

Arăta-vor dragostea adevărată. D.J.D.

Un pas spre împlinirea Cuvântului valorează cât ani întregi de studiu asupra Cuvântului.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST 2015

7 AUGUST. PARTICIPAREA LA CINA DOMNULUI

A luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea,

a frânt-o” (Luca 24:30)

Participarea la Cina Domnului poate fi un ritual lipsit de sens sau un moment intim petrecut în prezenţa Domnului Isus. Citeşte istoria lui Cleopa şi a tovarăşului său care călătoreau spre Emaus, când, li s-a arătat Isus şi a mers alături de ei. Mai întâi, le-a deschis ochii ca să înţeleagă faptul că răstignirea nu a reprezentat o tragedie aşa cum au crezut ei, ci împlinirea profeţiei şi calea lui Dumnezeu pentru răscumpărarea unei lumi pierdute; ceva ce trebuia sărbătorit şi nu ceva pentru care să fii trist. Mai târziu, în timp ce se aflau în casă şi lua cina cu ei, „a luat pâinea; şi, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o, şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (v. 30-31). Te lupţi astăzi cu frica şi cu îndoiala? Te întrebi dacă Dumnezeu îşi va ţine promisiunea faţă de tine? El şi-o va ţine! Mai devreme, în acea zi, Cleopa şi tovarăşul lui s-au întâlnit cu nişte femei care tocmai s-au întors de la mormântul gol şi le-au spus că Isus a înviat. Dar oricât au încercat, ei nu au putut crede. Această istorie dovedeşte că Domnul Isus îi iubeşte pe cei îndoielnici suficient de mult ca să meargă pe drum cu ei, să le ia teama şi să le întărească credinţa. Şi când a făcut asta? În timp ce frângeau pâinea. Aşa că data viitoare când participi la Cina Domnului, opreşte-te şi roagă-te: „Doamne, vorbeşte-mi. Arată-mi voia Ta şi calea Ta”. Aceasta e o rugăciune pe care o va asculta. Poate mintea ta e confuză şi teama mare, dar dacă eşti flămând spiritual, El ţi Se va descoperi şi va veni în întâmpinarea nevoilor tale.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 7 August 2015

… Legea Ta este desfătarea mea.Psalmul 119.77

Credincios

A trecut deja mult timp de când a avut loc următoarea întâmplare în satul nostru, dar ea vorbeşte desigur şi astăzi către inimi şi conştiinţe.

Un fierar a angajat un tânăr ca şi calfă. Afacerea mergea bine, iar maistrul câştiga bani frumoşi. Wilhelm, noua calfă, îşi cunoştea meseria, iar maistrul său era foarte mulţumit de el. Şi lui Wilhelm îi plăcea noul său mediu de lucru. Numai că duminica trebuia să lucreze ca în zilele săptămânii, căci maistrul nu voia să ştie nimic de „mersul la biserică“ şi alte lucruri asemănătoare, şi pretindea ca munca să nu sufere nicio întrerupere.

După ce Wilhelm a lucrat trei duminici la rând, s-a dus într-o zi la locuinţa maistrului şi a spus:

– Domnule maistru, eu nu mai pot rezista mult timp fără Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă trebuie să lucrez în fiecare duminică, în celelalte zile sunt doar un om pe jumătate. Vă rog să-mi daţi duminica liber!

Dar maistrul răspunse:

– Nu merge, mai ales acum nu, când trebuie să supraveghezi celelalte calfe. Dacă tu primeşti liber, şi ceilalţi vor vrea să aibă liber, şi fierăria va fi goală.

– Ştiţi prea bine, că nu sunt leneş. Dar nu pot trăi fără Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă într-adevăr trebuie să lucrez în continuare şi duminica, trebuie să demisionez!

Sursa: Meditații primite prin Email

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s