Curăție deăvârșită

Meditații pentru 24 IULIE

citind-bibliaCel ce va birui, va fi îmbrăcat astfel în haine albe.

Apocalipsa 3:5

Ostaş al crucii, la luptă! Nu te odihni până ce biruinţa va fi deplină, căci o răsplată veşnică va fi plata meritată a luptelor tale.

Haide, neprihănirea deplină este a ta. Câţiva din Sardes nu şi-au mânjit hainele şi răsplata lor este să umble în haine albe. Sfinţirea desăvârşită este preţul chemării noastre cereşti. Să nu ne lipsim de această răsplată. Apoi, te vei bucura. Vei fi îmbrăcat într-o haină de sărbătoare ca la nuntă; vei fi îmbrăcat cu veselie mare şi vei străluci de fericire. Luptele grele vor fi sfârşite şi le vor lua locul pacea şi bucuria Domnului. Apoi, biruinţa. Vei fi învingător. Ramura de finic şi cununa împreună cu hainele albe vor fi podoaba ta; vei fi primit ca un biruitor, ca şi Mântuitorul Însuşi.

În sfârşit, iată un veşmânt de preot. Tu vei sta în faţa Domnului în veşmântul fiilor lui Aron; îi vei aduce ca jertfe mulţumiri, şi te vei apropia de Domnul cu tămâia laudei. Cine nu s-ar lupta pentru un Stăpân care făgăduieşte asemenea onoruri chiar celui din urmă slujitor credincios al Său?Cine n-ar vrea să fie considerat nebun pentru Domnul Isus, pentru ca apoi să îmbrace haina Sa de slavă? (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C. H. SPURGEON)

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Natura şi faptele

Dacă dreptatea voastră n-o va întrece pe cea a cărturarilor si a fariseilor, nicidecum nu veţi intra în împărăţia cerurilor.”

Matei 5:20

Caracteristica unui ucenic nu este aceea că el face fapte bune, ci aceea că motivaţiile lui sunt bune, deoarece el a fost făcut bun prin harul supranatural al lui Dumnezeu. Singurul lucru care depăşeşte calitatea de a face bine este acela de a fi bun. Isus Cristos a venit să pună o nouă ereditate în orice om care Ii dă voie să facă acest lucru: ereditatea aceasta va depăşi dreptatea cărturarilor şi a fariseilor. Isus spune: „ Dacă sunteţi ucenicii Mei, trebuie să fiţi drepţi nu numai in trăirea voastră, ci şi în motivaţiile voastre, în aspiraţiile voastre, în gândurile cele mai tainice ale minţii voastre”. Motivaţiile noastre trebuie să fie aşa de curate, încât Dumnezeul cel Atotputernic să nu vadă nimic de condamnat. Cine poate sta în lumina veşnică a lui Dumnezeu, iar El să nu aibă nimic de condamnat? Numai Fiul lui Dumnezeu, iar El susţine că, prin Răscumpărarea Lui, poate pune în orice om propria Lui natură, făcându-l să fie la fel de nepătat şi de simplu ca un copil. Puritatea pe care o cere Dumnezeu este imposibilă dacă eu nu pot fi refăcut în interiorul meu, şi tocmai aceasta este ceea ce Isus Şi-a asumat să facă prin Răscumpărarea Lui. Nici un om nu poate ajunge curat prin respectarea unor legi. Isus Cristos nu ne dă legi şi reguli; învăţăturile Lui sunt adevăruri ce pot fi interpretate numai prin natura pe care El o pune în noi. Marea minune a mântuirii aduse de Isus Cristos este aceea că El schimbă ereditatea noastră. Nu schimbă natura umană, ci schimbă izvorul.

IZVOARE IN DEŞERT

 

Atunci ei au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudele Lui. Dar au uitat curând lucrările Lui
şi n-au aşteptat împlinirea planurilor Lui.  
Ci i-a apucat pofta în pustie şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate. El le-a dat ce cereau; dar a trimis o molimă printre ei.

Psalmul 106:12-15

În Evrei 11:27, citim că Moise „a rămas neclintit, ca şi cum ar fi văzut pe Cel ce este nevăzut“. Însă în pasajul de mai sus, exact opusul era valabil pentru copiii lui Israel. Ei rămâneau neclintiţi numai când împrejurările lor erau favorabile, pentru că erau influenţaţi în primul rând de orice făcea apel la simţurile lor, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil şi etern.Chiar şi astăzi avem oameni care trăiesc o viaţă creştină inconsecventă pentru că au devenit preocupaţi cu lucruri exterioare. De aceea ei se concentrează asupra împrejurărilor lor în loc să se concentreze asupra lui Dumnezeu. Şi Dumnezeu doreşte ca noi să creştem în capacitatea noastră de a-L vedea în orice lucru şi să realizăm importanţa împrejurărilor aparent nesemnificative dacă sunt folosite pentru transmiterea unui mesaj de la El.Citim despre copiii lui Israel: „Atunci ei au crezut în cuvintele Lui“. Ei n-au crezut decât după ce au văzut – după ce L-au văzut lucrând, „atunci au crezut“. Ei s-au îndoit de Dumnezeu fără şovăire, când au ajuns la Marea Roşie, dar când El le-a deschis calea şi i-a trecut dincolo şi au văzut pe faraon şi armata lui înecaţi – „atunci au crezut“. Israeliţii au continuat să trăiască acest fel de existenţă cu suişuri şi coborâşuri, pentru că credinţa lor era dependentă de împrejurările lor. Şi cu siguranţă nu acesta este felul de credinţă pe care doreşte Dumnezeu s-o avem.Lumea zice să nu crezi până nu vezi, dar Dumnezeu doreşte să credem ca să vedem. Psalmistul a spus: „O, dacă n-aş fi încredinţat că voi vedea bunătatea Domnului pe pământul celor vii!“ (Ps. 27:13).

Tu Îl crezi pe Dumnezeu numai când împrejurările îţi sunt favorabile, sau crezi oricare ar fi împrejurările? C. H. P.

Credinţa înseamnă să credem ceea ce nu vedem, şi răsplata pentru acest fel de credinţă este să vedem ceea ce credem. Sfântul Augustin

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.

Iacov 5:16.

O văduvă credincioasă s-a rugat mult pentru mântuirea fiului ei. Cu durere trebuia să constate că împotrivirea lui devenea tot mai mare. Ea nu obosea însă să aducă păsul ei la tronul harului. Într-o zi un unchi credincios i-a spus fiului: „Rugăciunile mamei tale te înconjoară ca un zid.” Rece şi foarte indiferent el a răspuns: „Atunci am să iau o scară şi am să sar peste acest zid.” Fiul şi-a văzut mai departe de drumurile lui, iar mama credincioasă a părăsit pământul fără să vadă dacă rugăciunile ei sunt ascultate. Duhul lui Dumnezeu şi-a început însă lucrarea în sufletul băiatului. A venit în lumina lui Dumnezeu unde i s-a arătat marea lui vină şi a găsit adăpost în Mântuitorul păcătoşilor. Cu inima plină de fericire a scris unchiului său ce a făcut Dumnezeu cu el. Dar, spre mirarea lui, unchiul credincios nu i-a răspuns. Atunci l-a invitat la el. Unchiul a răspuns îndată invitaţiei, dar nepotul a constatat că bătrânul nu reacţionează în niciun fel la schimbarea produsă în sufletul lui. „Unchiule, nu te bucuri chiar deloc de mântuirea mea?” a întrebat nepotul. După o clipă unchiul a spus: „Dar cum este cu scara?” „A fost ruptă treaptă cu treaptă, unchiule dragă!”Rugăciunile mamei credincioase au găsit ascultare chiar după timp îndelungat. Mai ai şi tu copii sau rude necredincioase? Este mântuirea lor o temă serioasă a rugăciunilor tale? Nu te lăsa descurajat, chiar dacă raţiunea îţi spune că nu se vede nici o nădejde. Rugăciunea celui neprihănit are mare putere. Ana – mama lui Samuel – este un bun exemplu pentru toţi credincioşii şi în special pentru surorile creştine de modul cum trebuie stăruit în rugăciune: „ea stătea multă vreme în rugăciune.” Ea este şi un bun exemplu pentru a înţelege cum trebuie să se roage o femeie creştină în Adunarea lui Dumnezeu potrivit învăţăturii adevărului: „Ana vorbea în inima ei şi numai buzele şi le mişca..” (1 Sam. 1; 1 Cor. 14.34).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

Dimineaţa

Staţi pe loc, si veti vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul.

Exod 14:13

Aceste cuvinte conţin porunca lui Dumnezeu adresată credinciosului care trece prin mari încercări şi are extraordinare greutăţi. El nu poate da înapoi, şi nu poate merge înainte. Este legat de mâna stângă şi de cea dreaptă. Ce să facă acum? Cuvântul Domnului pentru el este „staţi pe loc”. Este Spre binele lui să asculte cuvântul Domnului în asemenea vremuri, fiindcă sfătuitorii răi vin şi ei cu sugestii. Disperarea şopteşte: pune-te jos şi mori; renunţă la tot”. Dar Dumnezeu ne dă curaj şi, chiar şi în cele mai rele timpuri, ne putem bucura de dragostea şi credincioşia Lui. Laşitatea spune „retrage-te; întoarce-te la calea lumii. Nu poţi să joci rolul creştinului; este prea greu. Părăseşte-ţi principiile”. Insă, oricât de mult va încerca Satana să te înşele, nu poţi cădea în cursă dacă eşti copil al lui Dumnezeu. Porunca Lui divină te-a sfătuit să mergi „din putere în putere” (Psalmi 84:7) şi aşa vei face, şi nici moartea nici viaţa nu te vor putea întoarce. Dacă eşti chemat să stai pe loc o vreme, acest lucru îţi va reînnoi puterile pentru o mai mare înaintare. Nechibzuinţa strigă: „fă ceva! mişcă-te! este o prostie să stai şi să aştepţi”. Trebuie să facem ceva numaidecât. Trebuie să facem ceva, credem noi, în loc să ne uităm la Domnul, care va face totul, nu doar ceva. Îngâmfarea se laudă „dacă marea este în faţa ta, păşeşte în ea şi aşteaptă o minune”. Dar Credinţa nu ascultă nici de Îngâmfare, nici de Disperare, nici de Laşitate, nici de Nechibzuinţa, ci ascultă porunca Domnului, „stati pe loc”, şi stă, neclintită ca o stâncă. „Staţi pe loc”. Luaţi poziţia unui om corect, gata de acţiune, aşteptând ordine viitoare, ascultând voios şi răbdător vocea conducătoare. Nu va trece mult şi Dumnezeu îţi va spune, aşa cum i-a spus lui Moise „spune copiilor lui Israel să pornească înainte” (Exod 14:15).

Seara

Tabăra Lui este foarte mare.

Ioel 2:11

Suflete, gândeşte-te la măreţia Domnului, care este slava şi apărarea ta. El este un om de război; Iehova este Numele Său. Toate forţele cerului se află sub comanda Lui. Legiunile aşteaptă la uşa Lui; heruvimii şi serafimii, străjeri şi sfinţi, regate şi puteri — toate asculta voia Sa. Dacă ochii noştri nu ar fi orbiţi de limitele cărnii, am vedea cai şi care de foc înconjurându-i pe cei iubiţi de Domnul (vezi 2 împăraţi 6:17). Puterile naturii sunt subiectul controlului absolut al Creatorului: vânturile şi furtunile, lumina şi ploaia, zăpada şi grindina, roua şi zorii vin şi se duc la porunca Lui. El dezleagă frânghiile Orionului şi înnoadă legăturile Pleiadelor (Iov 38:31). Pământul, marea, aerul şi locurile de sub pământ sunt cazarma oştirii Domnului. Spaţiul este tabăra Lui, lumina steagul Lui, şi flacăra sabia Lui. Atunci când iese la război, foametea pustieşte ţara, molima distruge naţiunile, uraganele cutremură marea, tornadele scutură munţii şi cutremurele fac pământul să se clatine. Cât despre fiinţele vii, ele recunosc cu toate stăpânirea Lui, de la „peştele mare” (Iona 1:17) care l-a înghiţit pe prooroc până la lăcustele care au pustiit câmpia Ţoan (Psalmi 78:43,45), toate Îl slujesc pe El. Viermele de mătase, râmele şi omizile sunt escadroane ale marii Sale armate, fiindcă „tabăra lui este foarte mare”. Suflete, vezi dacă eşti în pace cu acest mare Rege. Mai mult decât atât, asigură-te că lupţi sub steagul Său, fiindcă a lupta împotriva Lui este o nebunie, dar a-i servi înseamnă glorie. Isus, Emanuel… Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23), este gata să primească recruţi pentru armata Domnului. Dacă eu nu sunt încă înrolat, voi merge la El înainte de culcare şi ÎI voi ruga să mă accepte prin meritele Lui. Dacă sunt deja soldat al crucii, şi sper că sunt, voi fi curajos, fiindcă duşmanul este neputincios înaintea Domnului meu, căci „tabăra lui este foarte mare”.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Dar legea a intervenit, ca să prisosească greşeala; dar unde păcatul a prisosit, harul a prisosit şi mai mult, pentru ca, după cum păcatul a domnit în moarte, tot aşa şi harul să domnească prin dreptate spre viaţă eternă, prin Isus Hristos, Domnul nostru.         Romani 5:20,21

Având inima lui Dumnezeu ca izvor, harul domneşte prin dreptate şi se revarsă fără niciun zăgaz în această lume pierdută şi vinovată. Cine ar putea să‑i măsoare plinătatea? Nici-o adâncime a păcatului vreunui om nu‑l poate epuiza. Nici-o rană pricinuită de păcat nu este prea severă pentru ca harul să n‑o poată vindeca. Nici-o mulţime de păcătoşi nu este prea mare pentru darurile sale nepreţuite.

Toţi oamenii, de oriunde ar fi ei, sunt invitaţi să beneficieze de harul îmbelşugat al lui Dumnezeu, însă doar puţini acceptă oferta Lui. Iar cei care o acceptă înţeleg atât de puţin plinătatea harului şi se bucură insuficient de resursele lui inepuizabile. Care este omul care, dacă s‑ar afla pe ţărmul unui ocean de aur topit, ar lua din el doar cu o ceaşcă micuţă? Nu s‑ar grăbi el să umple cele mai mari vase de care dispune? Un ocean de aur topit nu este decât o slabă imagine a plinătăţii şi a valorii harului lui Dumnezeu. Şi totuşi, cât de puţin primim în sufletele noastre din acest har, lucru evidenţiat de slăbiciunea creştinismului nostru!

Nici-o limbă nu poate declara, niciun condei nu poate descrie, nici-o carte nu poate conţine şi nicio minte nu‑şi poate imagina plinătatea harului Dumnezeului nostru. Înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea sunt expresii ale măsurii, însă ele sunt cu totul inadecvate pentru a prezenta sufletelor noastre întinderea şi plinătatea harului divin, care este nelimitat, care curge continuu către om din inima lui Dumnezeu şi care nu are nici-un sfârşit pentru toţi cei care îl primesc.

Dacă prin greşeala unuia singur, cei mulţi au murit, cu atât mai mult harul lui Dumnezeu şi darul în har, care este al unui singur Om, Isus Hristos, au prisosit pentru cei mulţi“ (Romani 5.15). „Deoarece cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S‑a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiţi îmbogăţiţi“ (2 Corinteni 8.9).

E. C. Hadley

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

24 IULIE

La Tine, o, Doamne, vin. Fie ca frumuseţea şi harul şi pacea Ta mângâie­toare să fie în şi peste mine azi, şi fie ca nici un vânt, nici o stare a vremii, nici o nelinişte să nu atingă pacea Ta în viaţa mea sau în acest loc.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

“De altfel, toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigo­niţi”. Tim. 3:12

Atunci când Mântuitorul s-a arătat lui Pavel şi acesta a crezut în El, Domnul a spus: “Ii voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu”. Si aceasta a şi început să se împlinească, căci cei din Damasc căutau deja să-l omoare. Intenţii asemănătoare au avut şi evreii şi cei dintre neamuri. Pavel depune măr­turie: “Am fost de multe ori în primejdii de moarte. De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovi­turi fără una, în afară de acestea, am avut parte de temniţe şi bătăi”. Cuvintele lui Isus s-au împlinit în viaţa lui: “Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi. Prin predicile lui Pavel care con­ţineau mântuirea în Hristos, au ieşit din împărăţia întunericului şi robia păcatului mulţi oameni. Timotei a urmat învăţăturile, credinţa, îndelunga sa răbdare, prigonirile şi suferinţele apostolului. Pavel îl îmbăr­băta şi întărea prin scrisorile lui unde, printre altele, spunea: “Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mi rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi pe ei înşişi. Tu să rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat”. Iar Isus ne atrage atenţia: “Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi: “Temeţi-vă de Acela care după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi”. “Cât despre voi până şi perii din cap vă sunt număraţi”. Iar Petru ne spune că, dacă suferim după voia lui Dumnezeu, atunci să ne încredinţăm Lui sufletele noastre. “Duhul slavei lui Dumnezeu este asupra voastră”. Acesta este însă ocărât de cei fără Dumnezeu. Trebuie să ştim că în zilele din urmă vor fi vremuri grele; dar cel ce rămâne credincios până la capăt, va fi mântuit.

MANA DE DIMINEAŢĂ

în seara aceleaşi zile, cea dintâi a săptămânii, pe când uşile locului unde erau adunaţi ucenicii erau încuiate de frica Iudeilor, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!” Ioan 20:19

Ucenicii aveau în urma lor toată groaza Golgotei şi sufereau de un gol şi un zbucium cauzat de absenţa învăţătorului lor care le-a fost smuls de mâini josnice. În urechile lor încă mai răsuna strigătul tulburător: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” Cu toată mărturia femeilor şi a ucenicilor din Emaus, ei erau pradă lacrimilor, necredinţei, deznădejdii, a luptelor din lăuntru şi din afară. Cât priveşte viitorul, nici nu îndrăzneau să se gândească la el, căci împietrirea inimii lor îi împiedeca încă să înţeleagă Scripturile. Dar iată, cu toate uşile închise, Domnul Isus se prezintă de odată în mijlocul lor şi le spune: „Pace vouă!” Oh, câtă nevoie avem şi noi să auzim astăzi aceste cuvinte mângâietoare: PACE VOUĂ! Acesta este pentru ei şi pentru noi primul mesaj al învierii! Cum putem noi să facem faţă vieţii acesteia, să cinstim Numele pe care îl purtăm, când inima noastră este plină de tulburare, de griji, de nelinişti şi de temeri cu privire la viitor? În situaţia aceasta nu putem trăi ca nişte copii ai luminii, ca nişte martori ai învierii. Să mărturisim deci lui Dumnezeu că aceasta este starea noastră. Să nu uităm că dacă nu ne putem compara cu apostolii, este totuşi o mare asemănare între ei şi noi în ce priveşte greutatea lor de a pricepe, după înviere, privilegiile duhov­niceşti care le erau destinate. Ca şi ei, şi noi am trăit aproape de Domnul, am cunoscut ajutorul Lui şi am mărturisit că îi suntem devotaţi, consacraţi. În realitate însă, am trăit ca şi cum El n-ar fi înviat cu adevărat, ca şi cum puterea învierii Lui nu era la dispoziţia noastră. Şi totuşi, Domnul este prezent, El aş­teaptă, El Cel înviat, ca noi să ne lăsăm ajutaţi, izbăviţi şi mângâiaţi.Pacea aceasta le-a fost dată ucenicilor nu numai când le-a spus: „Pace vouă” ci, mai ales când le-a arătat mâinile şi coasta Sa. Pacea aceasta dulce şi plină de siguranţă emană direct din rănile Lui, dându-ne putere, curaj inspiraţie în tot ce avem de făcut, pentru a-I sluji cu credinţă. Să lăsăm deci ca pacea Lui dumnezeiască să pătrundă şi să îmbrace întreaga noastră fiinţă!

Rămânând în Domnul Hristos, credinciosul primeşte în inimă Duhul de pace şi de calm. Dumnezeu este Dumnezeul păcii şi pacea Lui ne păzeşte duhurile şi inimile.” – J.N.D. „Dumnezeul păcii să fie cu voi.” – Romani 15:33

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari.» 1 CORINTENI 1,27

Eşti educat? Ai învăţat multe? Copiii tăi au studiat la cele mai înalte şcoli? Este oare acesta un motiv să te îngâmfi? Şi la urma urmei de ce ar produce educaţia ta aleasă această mândrie revoltătoare? Mai bine gândeşte-te de ce nu vor copiii tăi (în educaţia cărora ai investit atâţia bani) să audă nimic de Evanghelie! Pentru că ai căutat succesul, nu binecuvântarea, pentru că ai vrut să fii onorat, apreciat de oameni, nu de Dumnezeu. Şi acum eşti plin de înţelepciune omenească, dar înţelepciunea divină, cea care poate schimba inimile oamenilor, nu o ai. De unde poţi să capeţi această înţelepciune? Răspunsul ţi-l dă Cuvântul lui Dumnezeu: «începutul înţelepciunii este frica de Domnul şi ştiinţa sfinţilor este priceperea» (Prov. 9,10). Această înţelepciune nu se poate găsi în cărţi. «Recunoaşterea sfinţeniei lui Dumnezeu şi teama de El» nu vor putea fi niciodată un obiect de studiu la universităţi. Nu, această binecuvântare divină o poţi experimenta abandonând fuga omenească, păcătoasă după succes prin răstignirea firii tale vechi la crucea de pe Golgota. Numai acolo poţi găsi înţelepciunea veşnică a lui Dumnezeu, şi anume în Isus Cristos, Domnul nostru.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-IULIE 2015

SLUJIREA (2)

Oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:43)

Pilat a avut ocazia să-l achite pe Domnul Isus de orice vină dar în schimb, el a cerut un lighean şi s-a spălat pe mâini de întreaga situaţie. Atitudinea lui a fost: „Nu mă implic!” Şi mulţi oameni au aceeaşi atitudine. Dar nu şi Domnul Isus. În noaptea dinaintea morţii Sale, El a cerut un lighean cu apă şi a spălat picioarele ucenicilor. El i-a învăţat astfel: „oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru” (Marcu 10:42-43). Petru a obiectat, deoarece spălarea picioarelor era o îndatorire a celui mai de jos slujitor dintr-o casă din Orientul Mijlociu şi a considerat lucrul acesta ca fiind sub demnitatea lui Hristos. Catherine Marshall scrie: „Noi, ucenicii, trebuie să fim slujitorii şi doresc să mă alătur şi eu părerii lui Petru. Dar Domnul Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine” (Ioan 13:8). E o idee uimitoare şi copleşitoare. Dacă nu cred în această mare dragoste faţă de mine, dacă nu pot şi nu vreau să-L primesc prin credinţă ca slujitor al meu, dar şi ca Dumnezeu, dacă nu sunt încredinţat că El binele meu îl caută … atunci nu pot avea părtăşie cu El”. Lucrul acesta se opune atât de mult filozofiei lumii noastre, care spune că toţi vor să conducă şi nimeni nu vrea să slujească. Dar a fi ca Isus înseamnă a fi slujitor, căci aşa s-a denumit El însuşi. Să nu ai niciodată idealuri atât de înalte încât că te orbească şi să nu mai vezi nevoile celor din jur. Fără o inimă de slujitor, vei fi tentat să-ţi foloseşti darul în folosul personal sau să te scuteşti de domenii pe care le consideri sub nivelul tău. Adevărul este că singurul mod în care îl poţi sluji pe Dumnezeu este să-i slujeşti pe cei pe care El îi iubeşte.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Zaharia 4:1-10

Căci cine dispreţuieşte ziua începuturilor slabe? 

Zaharia 4:10

PUŢINUL CARE VALOREAZĂ MULT

Adesea auzim spunându-se: „Ce-i mare este bun”. Dar este oare aceasta adevărat întotdeauna? Nu neapărat. Dumnezeu foloseşte uneori lucruri mici şi oameni relativ neimportanţi pentru a-Şi arăta puterea şi graţia. In Zaharia 4, vedem clar un asemenea exemplu. Dumnezeu l-a încurajat pe Zorobabel, conducătorul celor întorşi din robie, să termine Templul. Chiar dacă nu avea grandoarea Templului construit de Solomon, el era totuşi făcut prin călăuzirea şi puterea Duhului. Un grup mic de oameni cu resurse limitate, condus de doi oameni, Iosua şi Zorobabel, aveau să vadă mâna atotputernică a lui Iehova lucrând de partea lor. Drept rezultat, micul grup a făcut lucruri mari pentru Dumnezeu. Iată alte câteva ilustraţii biblice ale principiului că puţinul înseamnă mult atunci când Dumnezeu este de partea sa. In Judecători 4, ni se prezintă eficienţa unui ţăruş – un ţăruş de lemn – lovit de ciocanul din mâna unei femei. A fost felul în care Dumnezeu s-a folosit de un lucru banal pentru a-i da o strălucită victorie lui Israel împotriva duşmanilor săi. În capitolele care urmează, ni se relatează despre 300 de oameni înarmaţi cu ulcioare de pământ şi trâmbiţe care au pus pe fugă o întreagă oştire duşmană. Arme ciudate! În capitolul 15, autorul ne spune despre o falcă de măgar cu care omul lui Dumnezeu a omorât o mie de invadatori filisteni. Să încetăm a ne mai scuza în legătură cu partea care ne revine în planul lui Dumnezeu, crezând că este prea mică ori că talentele noastre sunt prea nesemnificative. Abilităţile noastre limitate, împreună cu puterea nelimitată a lui Dumnezeu, vor face o pereche invincibilă. – P.R.V.

Nu sunt decât un abur ce se-nalţă,
Un fir de praf îndrăgostit de-o stea.
Dar Tu mi-ai pus în suflet o speranţă
Ce nimeni altul nu mi-o poate da. – C. Ioanid

Lucrurile mici devin lucruri măreţe când sunt făcute în puterea lui Dumnezeu.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

2 Împăraţi 14.4-21

Familia împărătească a lui Israel urmează să fie masacrată în întregime. Cea a lui Iuda are de suferit aceeaşi soartă, cu excepţia unui băieţel ascuns în templu de mătuşa lui, soţia marelui preot (2 Cronici 22.11). În acest timp, odioasa Atalia ocupă pe nedrept tronul lui Iuda.Timpul actual prezintă o situaţie similară: Isus, după ce a trecut prin moarte (în timp ce Ioas a scăpat de ea), Se află astăzi în Casa Tatălui, exercitându-Şi preoţia ascuns de ochii lumii, dar în prezenţa lui Dumnezeu, pentru ca, în curând, în ziua gloriei Sale, să apară ca adevăratul „Fiu al lui David”. Dar aceia care sunt ai Lui Îl cunosc şi-L onorează încă de acum ca Adevăratul împărat, aşteptându-L să apară (Tit 2.13). Ei se află în posesia atât a unui secret preţios, cât şi a unei speranţe binecuvântate, în consecinţă, dominaţia temporară a lui Satan, „Prinţul acestei lumi”, nu trebuie să-i tulbure: el va fi în curând distrus, cum este aici răutăcioasa Atalia. Încoronarea lui Ioas este astfel o imagine a unei scene viitoare, pe care inimile noastre o salută prin credinţă.Închinarea la Baal este apoi desfiinţată din Iuda, fără ca, pentru aceasta, să fie necesare vicleniile folosite de Iehu.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Dumnezeu … n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți …Romani 8.32

Eu vreau să merg pentru tine

Cine se vede astfel, știe dintr-o dată care este starea lui. El simte că este un condamnat pe drept și dorește să devină liber, liber de toată vina păcatelor. Tocmai atunci pășește cineva lângă un astfel de om pentru a-i spune ceva de neînțeles: „Eu sunt gata să merg în locul tău. Eu vreau să merg pentru tine. Eu vreau să iau asupra mea judecata și moartea. Eu, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, port pedeapsa ta, ca tu să fii liber. De aceea am mers la crucea de la Golgota, pentru ca tu să primești viață, viață veșnică“.Cine înțelege în credință această ofertă a Domnului Isus, acela înțelege la ce se referă Biblia prin expresia: „Naștere din nou“. Noi am venit pe lume ca păcătoși prin nașterea naturală, dar păcatul ne-a stricat și mai mult și a adus nenumărate fructe ale răutății – în gânduri, cuvinte și lucrări. „Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru“ (Romani 6.23).Acest dar de har al lui Dumnezeu este ceea ce dă sens și speranță vieții noastre: și anume, să fii născut din nou pentru viața cu Dumnezeu. Nașterea din nou este o experiență fericită prin care știu că Mântuitorul meu a mers pentru mine în judecată și moarte, ca eu să pot trece din moarte la viață.

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s