Omul spiritual.

that-i-may-know-HimSă Îl cunosc pe El –

Filipeni 3:10

Iniţiativa celui sfânt nu este îndreptată spre autoîmplinire, ci spre cunoaşterea lui Isus Cristos. Omul spiritual nu crede niciodată că situaţia în care se află este întâmplătoare, nici nu se gândeşte să-şi împartă viaţa în secular şi sacru; el vede orice situaţie în care este pus drept un mijloc de a-L cunoaşte pe Isus Cristos. Predarea lui este fără rezerve.

Duhul Sfânt este hotărât să ne facă să-L arătăm pe Isus Cristos în fiecare domeniu al vieţii noastre şi ne va întoarce mereu şi mereu în acelaşi punct până când vom face acest lucru.

Autoîmplinirea duce la întronarea lucrării, pe când cel sfânt Îl întronează pe Isus Cristos prin lucrarea lui. Orice facem, fie că mâncăm sau bem, sau spălăm picioarele ucenicilor, trebuie să avem iniţiativa de a-L arăta pe Isus în acel lucru. Fiecare etapă din viaţa noastră prezentă îşi are corespondentul în viaţa lui Isus. Domnul nostru a experimentat relaţia Sa cu Tatăl chiar şi în lucrurile cele mai umile,

..Isus, fiindcă ştia… că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce…. a luat un ştergar… şi a început să spele picioarele ucenicilor” (Ioan 13:3-5).

Scopul omului spiritual este: ..Să Îl cunosc pe El”. Îl cunosc pe El aici unde sunt azi? Daca nu, atunci nu Îi sunt credincios Lui. Nu sunt aici ca să mă realizez pe mine însumi, ci să-L cunosc pe Isus. În lucrarea creştină, iniţiativa apare de multe ori din ideea greşită că ceva trebuie făcut şi că eu trebuie să fac lucrul respectiv. Omul spir­itual nu gândeşte niciodată in felul acesta; scopul său este de a-L arăta pe Isus Cristos în orice împrejurare s-ar afla. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

Meditații pentru 11 IULIE

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

După ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.

1 Petru 5:10

Ai văzut curcubeul strălucind pe cer: glorioase sunt culorile lui, şi minunate nuanţele sale. Este frumos dar, vai, dispare curând. Culorile strălucitoare sunt înlocuite de nori pufoşi, şi cerul nu mai sclipeşte în nuanţele cerului. Nu este ceva stabil. Cum ar putea fi? Cum ar putea să dureze un spectacol făcut din raze de soare şi picături de ploaie? Însuşirile caracterului creştin nu trebuie să se asemene cu frumuseţea trecătoare a curcubeului ci, din contră, să fie stabile, fixe, consacrate. Caută, credinciosule, să rămâi în orice lucru bun pe care îl faci. Să nu-ţi fie caracterul o inscripţie pe nisip, ci una pe stâncă! Să nu-ţi fie credinţa „o închipuire deşartă a unui vis”, ci o temelie de piatră, în stare să îndure îngrozitorul foc care va consuma tot ce este „lemn, fân, trestie” (1 Corinteni 3:2) în caracterul ipocritului. Să ai „rădăcina şi temelia pusă în dragoste” (Efeseni 3:17). Să-ţi fie convingerile adânci, dragostea reală şi dorinţele sincere. Să-ţi fie întreaga viaţă întemeiată şi stabilă, ca să nu te clatine detunăturile iadului şi furtunile pământului. Dar aminteşte-ţi cum se câştigă binecuvântarea de a fi „înrădăcinaţi şi rodiţi în El” (Coloseni 2:7). Cuvântul apostolului arată spre suferinţă: „după ce veţi suferi puţină vreme”. Nu are nici un rost să sperăm că suntem înrădăcinaţi dacă nu trec vânturile peste noi. Toate cioturile de pe rădăcinile stejarului şi toate nodurile de pe ramuri ne spun că au trecut multe furtuni peste el, dar indică şi adâncimea la care au ajuns rădăcinile. In acelaşi fel, creştinul este întărit şi zidit de toate încercările şi furtunile vieţii. Nu te teme, deci, de vânturile încercării, ci mângâie-te cu gândul că Dumnezeu îşi împlineşte binecuvântarea prin disciplina lor.

11 IULIE

Seara

Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta, şi copiii voştri să povestească la copiii lor, iar copiii lor să povestească neamului de oameni care va urma.

Ioel 1:3

În felul acesta simplu, prin harul lui Dumnezeu, ţara avea să beneficieze întotdeauna de o mărturie vie a adevărului — prea iubiţii Domnului treceau mărturia Domnului şi legământul făcut urmaşilor lor, iar aceştia descendenţilor. Aceasta este prima noastră datorie. Trebuie să începem cu familia. Cel care nu-şi începe lucrarea acasă este un pastor rău. Cei nemântuiţi trebuie căutaţi prin toate mijloacele, iar „drumurile şi gardurile” (Luca 14:23) trebuiesc cercetate, dar căminul este pe primul loc. Vai de cei care inversează ordinea Domnului. Datoria noastră personală este să-i învăţăm pe copiii noştri calea Domnului; nu putem trece această responsabilitate asupra învăţătorilor de la Şcoala duminicală, sau asupra altor ajutoare. Ei ne pot asista, dar nu ne pot scăpa de obligaţia noastră sfântă; Împuterniciţii şi sponsorii sunt instrumente nepotrivite cu această situaţie. Mamele şi tatii trebuie să-şi instruiască familia în teamă de Domnul, ca şi Avraam, şi să vorbească copiilor lor despre lucrările minunate ale Celui Prea înalt învăţătura părintească este o îndatorire naturală. Cine ar putea să urmărească cu mai mare interes binele copilului, în afară de cei care sunt autorii făpturilor lor fizice? Neglijarea instruirii copiilor este mai rău decât o nebunie. Religia în familie este necesară pentru familie însăşi, pentru naţiune, şi pentru biserica lui Dumnezeu. Unul dintre cele mai efective mijloace de prevenire a necredinţei şi a erorilor doctrinale este instruirea copiilor în credinţă. Totuşi, acest mijloc este cu totul neglijat. Părinţii trebuie să înţeleagă importanţa acestei chestiuni. Este o îndatorire plăcută să vorbim fiilor şi fiicelor noastre despre Isus, şi chiar mai mult, fiindcă s-a dovedit a fi o muncă acceptată. Dumnezeu a salvat copiii prin rugăciunile şi poveţele părinţilor. Fie ca fiecare casă în care intră această carte să-l onoreze pe Domnul şi să primească zâmbetul Său aprobator.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Domnul, Dumnezeul vostru, care merge înaintea voastră, se va lupta El însuşi pentru voi.»

Deut. 1:30

Ai obosit în lupta grea cu viaţa şi eşti doborât la pământ? Tot timpul apar probleme, iar sufletul tău este măcinat de griji. Nu îţi mai găseşti liniştea interioară. Situaţii limită, fară ieşire, tratament incorect, pedepse nedrepte, boli care te ameninţă, probleme care te amărăsc, solicitări extenuante – toate te ţin mereu în priză şi nu te mai poţi linişti. Ascultă însă care este îndemnul Scripturii: «Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi» (Exod 14,14). El poate face toate lucrurile acestea mult mai bine ca tine. Înaintea Lui nu rezistă nici un vrăjmaş. De ce te mai lupţi atunci singur? Pentru că, în inconştienţa ta încă mai crezi că ai destulă putere să le faci pe toate prin forţe proprii. Dar eşti în inferioritate, pentru că este scris: «El mi-a frânt puterea în drum» (Psalm 102,23). De ce? Ca să te opreşti din luptă. Domnul Isus Cristos a luptat şi a biruit pentru tine. Lupta ta inutilă îşi are originea în falsa ta încredinţare că le poţi rezolva pe toate. Lupta noastă cea mai grea, paradoxal, este aceea de a nu lupta deloc. Lasă totul pe seama Domnului! El însuşi Se va lupta pentru tine!

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

La început era Cuvântul şi Cuvântul era cu Dumnezeu şi Cuvântul era Dumnezeu. Acesta era la început cu Dumnezeu.     

            Ioan 1.1,2

Tot ceea ce vedem sau cunoaştem, din punct de vedere natural, a avut un început. Creaţia însăşi a avut un început: „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“ (Geneza 1.1). Omul este creat cu o natură căreia îi place cercetarea, astfel încât el este interesat să cunoască originea fiecărui lucru pe care îl observă. El cercetează astfel de lucruri cu multă sârguinţă. Dacă refuză să creadă în Dumnezeul creaţiei, se confruntă cu dificultatea de a explica mulţimea de lucruri minunate cu care este înconjurat. El poate încerca să se convingă pe sine că totul a evoluat dintr‑o ordine de lucruri inferioară, însă această aparentă soluţie nu rezolvă nimic, căci trebuie să admită că până şi acea ordine inferioară de lucruri trebuie să‑şi fi avut un început cândva. Însă investigaţiile omeneşti nu vor ajunge niciodată să descopere acest început. El poate fi cunoscut doar prin revelaţia lui Dumnezeu.

Dumnezeu Însuşi nu este observabil, însă întreaga creaţie dă mărturie despre existenţa Sa. Mulţi obiectează şi întreabă: „Cum a apărut Dumnezeu?“. Răspunsul la această întrebare nu poate veni decât de la Dumnezeu Însuşi. Mai mult, El ne‑a revelat faptul măreţ că El este etern. El nu a avut început. Fiul Său preaiubit, numit aici „Cuvântul“ (căci El este expresia tuturor gândurilor lui Dumnezeu), este declarat cu claritate a fi fost „de la început“. El Însuşi nu a avut niciun început. Oricât de mult ne‑am întoarce înapoi, El era deja acolo. La orice moment care ar putea fi numit „începutul“, El nu a început, ci era deja prezent.

El este o Persoană eternă. De asemenea, El este o Persoană distinctă: „Cuvântul era cu Dumnezeu“. El este o Persoană divină: „Cuvântul era Dumnezeu“. Apoi sunt adăugate cuvintele: „El era la început cu Dumnezeu“. El era distinct din veşnicie, însă era Dumnezeu cu adevărat. Dumnezeu este revelat ca Tată, Fiu şi Duh Sfânt – un singur Dumnezeu, totuşi trei Persoane distincte. Minunat Obiect al adorării veşnice!

L. M. Grant

MANA DE DIMINEAŢĂ

De atunci, mulţi din ucenicii Lui, s-au retras şi nu mai umblau cu El.”

Ioan 6:66

Credinciosul devotat şi stăruitor nu este scutit de piedici, ispite şi atracţii de tot felul, dar el le biruieşte prin credinţă în Omul care a biruit orice situaţie prin ascultarea şi dependenţa de Tatăl său. Creştinul su­perficial însă, chiar dacă nu le poate birui, el nu renunţă totuşi la creş­tinismul lui cu numele exterior, ci pur şi simplu, se retrage şi nu mai merge cu Domnul. El leapădă astfel chemarea pe care şi-a însuşit-o la început, pentru ca să urmeze pe o cale mai largă şi să aleagă o viaţă mai uşoară. Şi totuşi, slava credinciosului adevărat este de a purta dispreţul Domnului său şi de a împărtăşi ocara Sa, pe când creştinul cu numele le evită. Când un astfel de creştin abandonează drumul strâmt şi drept, nu devine neapărat un necredincios, dar caută să meargă pe un drum alăturat, el renunţă la cele două condiţii pe care Domnul Isus le cere acelora care vor să meargă după El: să se lepede de sine şi să-şi ia crucea. Cauzele cele mai obişnuite ale acestei abandonări sunt:

Viaţa proprie, egoistă, fără simţul răspunderii pe care o avem ca creştini; în ea se găseşte totdeauna terenul propice pentru tot felul de necredincioşii faţă de adevăr, de neascultări faţă de Dumnezeu şi apoi urmează o retragere, la început aproape neobservată, dar care încetul cu încetul devine o robie vizibilă sau ascunsă. Ce uşor ne putem lăsa să alunecăm pe un drum mai larg, într-o viaţă mai lejeră. Curentul de care ne-am lăsat prinşi sfârşeşte prin a ne lua cu totul şi a ne face inutili pentru Dumnezeu iar „în ziua aceea”: paie, fân, trestie !

A doua cauză este că am încetat să mai veghem asupra pericolelor, chemărilor lumii, asupra influeneţelor din afară, am părăsit grija ca „nimeni să nu ne ia cununa”. Drumul este în adevăr strâmt; lângă viaţa Duhului nu este loc pentru viaţa proprie. Drumul este îngust; nu se poate să pretinzi adevărul şi să-l trâmbiţezi făcând totuşi în viaţă com­promisuri cu lumea şi cu păcatul. Şi dacă cineva este pe punctul de a se îndepărta, de a se retrage, ca acei ucenici şi a nu mai umbla cu Domnul Isus, să se oprească şi să-şi mărturisească starea înaintea lui Dumnezeu, înainte de a fi prea târziu, ajungând să piardă favoarea de a trăi şi lucra pentru El şi să-şi piardă cununa şi orice răsplată. Cât despre un astfel de om, dacă a fost născut din nou, va fi mântuit, dar ca prin foc. Şi focul în Scriptură închipuie judecata lui Dumnezeu. Domnul să ne ajute să nu ajungem aici!

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

A mai rămas cineva din casa lui Saul, ca să-i fac bine?

2.Sam. 9:1.

Când David – omul după inima lui Dumnezeu- a fost încoronat pe tron a cercetat dacă mai există vreo sămânţă din spiţa lui Saul, împotrivitorul lui cel mai mare, dar nu ca să-l judece ci ca să-i facă bine din pricina lui Ionatan, prietenul său. Mefiboşet, fiul lui Ionatan a fost primit foarte bine, aşa cum citim în 2 Samuel cap. 9.Şi astăzi pentru oamenii păcătoşi mai este har şi aceasta din pricina lui Isus Hristos. Nu este lumea împovărată de păcate, plină de necazuri? Şi totuşi Domnezeu mai are răbdare. Dar oamenii merg din rău în mai rău, unii chiar se împotrivesc harului lui Dumnezeu. Dumnezeu însă care niciodată nu a fost duşmanul oamenilor nu s-a împietrit faţă de ei. Ce va fi cu soarta acelora care leapădă oferta lui Dumnezeu? Aş dori ca dumneata să nu fi un astfel de împotrivitor, stimate cititor. De aceea, recunoaşte chiar acum starea ta de păcătoşenie şi primeşte graţierea pe care ţi-o dă astăzi Dumnezeu, prin Isus Hristos. Mâine s-ar putea să fie prea târziu. Când te hotărăşti să primeşti mântuirea în dar prin credinţa în
jertfa Domnului Hristos duşmanul sufletului tău îţi va şopti că dacă nu faci cutare sau cutare lucru nu vei fi mântuit. În felul acesta este dată la o parte Evanghelia lui Hristos, căci Evanghelia îmi descoperă pe Dumnezeu coborându-se la mine în starea în care sunt păcătos, vinovat, ticălos şi pierdut prin vina mea; mai mult: Dumnezeu îmi aduce iertarea DEPLINĂ a tuturor păcatelor mele şi o mântuire deplină de la pierzare, prin ceea ce a
făcut Isus pe cruce. Evanghelia îmi spune că Dumnezeu este TOTUL şi eu NIMIC. „Dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Gal. 2.21). Mântuirea se primeşte prin credinţa în lucrarea care a făcut-o El. Noi trebuie să luăm de-a gata ceea ce a făcut în locul nostru. Aceasta nu înseamnă că pot să-mi fac de cap în faptele firii pământeşti, întrucât SUNT
mântuit, prin harul Lui pot să umblu în faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce cred în Isus.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

Trimite-ne mai mulţi studenţi, o, Doamne, până când acest loc va fi umplut cu bărbaţi şi femei prin care Tu să Te poţi slăvi peste tot în lume.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

NICIODATĂ DESPĂRŢIŢI DE DUMNEZEU

Şi oricine trăieşte şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?Ioan 11.26

Da, Doamne, credem; noi nu vom muri niciodată. Sufletul nostru poate să fie despărţit de trupul nostru, ceea ce înseamnă un fel de moarte; dar sufletul nostru nu va fi niciodată despărţit de Dumnezeu, ceea ce înseamnă adevărata moarte – moarte care este plata păcatului – şi această pedeapsă ar fi cel mai rău lucru care ar putea să ni se întâmple. Noi suntem scăpaţi de acest lucru, căci cine va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, în Isus Cristos, Domnul nostru? Noi suntem mădulare ale trupului lui Cristos; şi Cristos va pierde El părţile trupului Său? Noi suntem uniţi cu El prin căsătorie; va fi El lipsit de soţia Lui şi va deveni văduv? Imposibil. Este în noi o viaţă care nu poate fi despărţită de Dumnezeu, căci Duhul Sfânt locuieşte în noi; şi cu El, cum putem să murim? Isus însuşi este viaţa noastră; de aceea nu este posibil ca noi să murim, căci El nu poate muri din nou. În El noi am murit o dată din pricina păcatului şi osânda de moarte nu poate să fie executată de două ori. Acum noi trăim şi trăim pentru totdeauna. Plata neprihănirii este viaţa veşnică şi noi avem neprihănirea chiar de Ia Dumnezeu; prin urmare, noi putem cere plata cea mai mare.Trăind şi crezând astăzi, credem că noi vom trăi şi ne vom bucura. Şi mergem înainte cu încrederea fermă că viaţa noastră este asigurată prin viaţa Mântuitorului nostru viu.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împo­văraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.”

Matei 11:28-29

Dacă un om însetat găseşte un izvor, faptul acesta îl înviorează. Sau dacă este cineva înfometat şi primeşte o bucată de pâine, se bucură mult de ea. Fiecare om este trudit, împovărat şi dornic de odihnă. Dar cei mai mulţi caută odihna în loc greşit, unii în plăcerile lumii, iar cei care sunt mai evlavioşi, în modul lor de viată. Dacă-i apasă povara păcatelor, atunci ei vor să trăiască o viaţă mai bună înaintea lui Dumnezeu. Ar dori să nu se mai enerveze, să nu mai folosească cuvinte urâte faţă de alţii, să ţină poruncile. Dar de repetate ori ei eşuează. Acestor oameni li se adresează Isus: “Veniţi la Mine; Eu vă voi da odihnă”. Domnul Isus doreşte să ne dea odihna Sa. Pe urmă ne îndeamnă: “Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine” şi “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine să-şi ia crucea şi să mă urmeze”. In ce constă acest jug?, această cruce? Este ocara din partea lumii, pentru Isus. Să nu uităm însă, Cuvântul care spune: “Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este împărăţia cerurilor”. Jugul Lui este bun şi sarcina Lui este uşoară. Intr-adevăr, dacă suntem trudiţi şi împovăraţi şi ne întâlnim cu blândeţea şi cu smerenia Mântuitorului, ne înviorăm. Ce mare îndu­rare şi har este faptul că El s-a aplecat spre cei aflaţi în păcate pentru a-i elibera de legăturile lor. Într-adevăr: “Când îti întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie şi nu ţi se umple faţa de ruşine”.

*

IZVOARE IN DEŞERT

Dar după câtăva vreme pârâul a secat,
căci nu căzuse ploaie în ţară.

1 Împăraţi 17:7

Săptămână după săptămână, cu un duh ferm şi statornic, Ilie a urmărit pârâul cum s-a făcut din ce în ce mai mic şi în final a secat. Ispitit deseori să se poticnească în necredinţă, a refuzat totuşi să lase circumstanţele lui să se interpună între el şi Dumnezeu. Necredinţa se uită la Dumnezeu prin circumstanţe, aşa cum vedem deseori soarele estompat de nori sau fum. Dar credinţa Îl pune pe Dumnezeu între ea şi circumstanţele ei, şi se uită la ele prin El.Pârâul lui Ilie a scăzut până a ajuns doar cât un firicel argintiu, care forma băltoace la baza stâncilor mari. Apoi băltoacele s-au evaporat, păsările au zburat şi animalele sălbatice de pe câmpuri şi din păduri n-au mai venit să bea apă, pentru că pârâul secase complet. Şi numai atunci, la duhul răbdător şi credincios al lui Ilie, a venit cuvântul Domnului şi a spus: „Du-te la Sarepta“ (v. 9).

Cei mai mulţi dintre noi am fi devenit neliniştiţi şi obosiţi, şi ne-am fi făcut alte planuri cu mult înainte să ne vorbească Dumnezeu. Cântatul nostru ar fi încetat de îndată ce pârâul ar fi curs mai puţin melodios prin albia lui stâncoasă. Ne-am fi atârnat harfele în sălciile din apropiere şi am fi început să ne plimbăm de colo-colo pe iarba uscată, îngrijorându-ne de situaţia noastră grea. Şi probabil, cu mult înainte ca pârâul să sece efectiv, am fi născocit un plan, L-am fi rugat pe Dumnezeu să-l binecuvânteze şi am fi plecat în altă parte.Dumnezeu ne va scoate deseori din încurcăturile pe care noi le creăm, pentru că „îndurarea Lui ţine în veac“ (1 Cronici 16:34). Totuşi, dacă am fi fost răbdători şi am fi aşteptat să vedem desfăşurarea planului Său, nu ne-am fi trezit niciodată într-o încurcătură atât de imposibilă şi fără nici o ieşire. De asemenea n-ar fi trebuit niciodată să ne întoarcem şi să mergem înapoi pe acelaşi drum, cu atâţia paşi irosiţi şi atât de multe lacrimi de ruşine.

Nădăjduieşte în Domnul!“ (Ps. 27:14). Aşteaptă-L cu răbdare!

F. B. Meyer

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Efeseni 1:1-14

Binecuvântat să fie Dumnezeu, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti, în locurile cereşti, în Cristos. 

Efeseni 1:3

BEA-L TOT!”

V-aţi gândit vreodată la apele care curg continuu peste stâncile cascadei Niagara? Dar la milioanele de flori care împânzesc câmpurile şi pădurile unde nici un ochi de om nu le-a văzut vreodată? Apa şi florile nu sunt lucruri de prisos; ele ilustrează generozitatea cu care Dumnezeu ne dăruieşte totul din cauza bunătăţii Sale şi a harului Său fără margini. El ne invită să luăm, fără plată, din infinitele Sale resurse până ce vom fi pe deplin satisfăcuţi. 
Un băieţel a avut un accident şi a fost spitalizat. După ce a fost pus în pat cât mai confortabil, o soră medicală i-a adus un pahar mare cu lapte. S-a uitat cu poftă la el, dar nu l-a luat. Venea dintr-o familie săracă unde rare ori îşi potolise foamea în întregime. Dacă a primit un pahar cu lapte, a fost numai în parte umplut, şi chiar şi atunci trebuia să-l împartă cu unul din frăţiorii lui. În sfârşit, s-a uitat la pahar şi la sora medicală, apoi a întrebat: „Cât pot să beau din el?” Sora medicală i-a răspuns: „Bea-l tot! Mai este!”
Tot aşa, nu există limite ale graţiei divine din care putem gusta în mod gratuit. Izvoarele reîmprospătării spirituale curg în permanenţă pentru a aproviziona pe cel credincios zi de zi. Suntem binecuvântaţi „cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, în Cristos” (Efeseni 1:3), şi acestea includ şi iertarea (v. 7), cunoştinţa (v. 8), moştenirea vieţii veşnice (v. 11) şi siguranţa v.13). Avem o bogăţie a graţiei divine asigurată pentru acum şi pentru veşnicie (Efeseni 2:7). Nu trebuie să cerem toată ziua: „Doamne, binecuvântează-mă”, ci mai degrabă să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru harul bogat care deja este al nostru!      – H.G.B.

El ne dă mai mult har când poverile sporesc, 
Trimite putere cu cât munca e mai tenace. 
El vine cu mila când durerile ne cresc, 
Şi la mulţimea-ncercărilor răspunde cu pace.   Flint

Cele mai mari nevoi pe care le avem nu pot întrece bogăţia resurselor lui Dumnezeu.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

 SLAB, DAR PREŢIOS ÎN OCHII LUI DUMNEZEU

Această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi”

2 Corinteni 4:7

Biblia spune: „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi.” Unii oameni nu citesc Biblia deoarece cred că în ea se vorbeşte doar despre sfinţi ale căror vieţi nu au corespondent în realitate. Dacă simţi şi tu la fel, citeşte cartea Genesa. Familiile disfuncţionale de acolo vor face ca familia ta să pară normală! Cain a fost invidios pe fratele lui, Abel, aşa că l-a ucis. Lamec a fost primul care a introdus poligamia. Noe, cel mai neprihănit om din vremea sa, s-a îmbătat şi şi-a blestemat copilul. Când locuitorii Sodomei i-au cerut pe cei doi îngeri care l-au vizitat pe Lot pentru a-l salva, Lot le-a oferit în schimb relaţii intime cu fiicele lui. (Şi Biblia se referă totuşi la el în termeni de „neprihănit”! 2 Petru 2:7). Avraam a avut relaţii intime cu servitoarea soţiei lui, a lăsat-o însărcinată şi apoi a alungat-o, împreună cu fiul ei în pustie, deoarece Sara s-a plâns de „cealaltă femeie”. Întâiul născut al lui Iacov, Ruben, a avut relaţii intime cu una dintre ţiitoarele tatălui său. Lista continuă la infinit. Întrebarea care se pune este: de ce ar vrea Dumnezeu să includă această listă de personaje în Biblie? Pentru a sublinia ideea că toţi suntem greşiţi într-un anumit fel! Ne place să credem că suntem normali, dar după definiţia lui Dumnezeu, suntem foarte păcătoşi. Cu toţii avem obiceiuri cu care ne luptăm, greşeli trecute pe care nu le putem anula şi tendinţe lăuntrice pe care nu le putem stăpâni fără ajutorul Lui. Dumnezeu spune: „puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Corinteni 12:9). Poate spui: „Dar nu trebuie să mă străduiesc să fiu mai bun?” Ba da, dar dacă Dumnezeu ar folosi numai oameni perfecţi, lucrarea Lui nu s-ar mai face niciodată.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

2 Împăraţi 4.32-44

Întocmai cum vorbeşte Evrei 11, capitolul credinţei: „femeile i-au primit pe morţii lor prin înviere” (Evrei 11.35), la fel a fost cu văduva din Sarepta, iar acum cu fericita sunamită. Dar ce contrast cu scena de la mor­mântul lui Lazăr, unde o simplă chemare a Stăpânului Vieţii este suficientă să readucă la viaţă un om mort de patru zile! In curând, toţi răscumpăraţii adormiţi vor auzi „strigătul de strângere laolaltă” al Celui care a învins moartea şi vor fi înălţaţi cu putere (1 Tesaloniceni 4.16).

Incidentul cu colocinţii (curcubeţii) din oală ne arată cum omul, cu bune intenţii uneori, nu face decât să strice ceea ce Dumnezeu doreşte să-i ofere. Să veghem deci ca nimic să nu adăugăm la Cuvânt, hrana sufletelor noastre (Galateni 1.7, 8). Ce multe sunt scrierile religioase în care se găseşte amestecată cu adevărul divin şi puţină otravă!

Omul din Baal-Şalişa, al cărui sac devine pentru Elisei mijlocul de a hrăni o sută de oameni, ne aminteşte încă o dată de scenele din evanghelii (Matei 14.15-21; 15.32-38). Dar şi acolo este vizibilă diferenţa dintre profet şi Cel care face mulţimea să se aşeze pentru a-i hrăni cu miile în virtutea propriei Sale puteri (Psalmul 132.15).

SĂMÂNŢA BUNĂ

Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Matei 11:.28

În sfârşit… concediu

Apoi Dumnezeu vă arată că dumneavoastră sunteţi în ochii Lui un om păcătos, pe care trebuie să-l condamne (Romani 3.23-26). Dar El doreşte aşa de mult să vă graţieze. El poate şi vrea aceasta dacă dumneavoastră vă recunoaşteţi păcatele înaintea Salvatorului trimis de El. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Şi-a dat viaţa pe crucea de la Golgota pentru păcătoşi. El a plătit pentru dumneavoastră. „Veniţi la Mine“, spune Domnul Isus, „toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28).Cunoaşteţi o ofertă mai bună? Dumnezeul cel mare şi sfânt vrea să vă dea odihnă, odihnă adevărată, odihnă din interior spre exterior. Nu o oarecare distragere trecătoare, ci odihnă şi pace pentru conştiinţa împovărată.Pentru aceasta L-a dat pe Fiul Său, Isus Hristos, în această lume; pentru aceasta Isus Hristos a fost atârnat pe cruce; pentru aceasta a suferit şi a murit El.Vreţi să deveniţi un altul, un om nou? Viaţa este adeseori aspră, însoţită de osteneală şi muncă, frică şi necaz. Fiecare om năzuieşte spre linişte, odihnă şi întărire.Pentru a primi această viaţă veşnică, fericită, trebuie să-L acceptaţi conştient în credinţă ca Salvatorul şi Domnul dumneavoastră. Faceţi aceasta astăzi, acum în concediu! Atunci primiţi iertare şi pace cu Dumnezeu şi o bucurie de nedescris vă va umple inima!

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s