Meditații din 14 Calendare (10 iulie)

Evrei 10.24Leneşul spiritual

Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste si la fapte bune, nepărăsind strângerea noastră laolaltă.

Evrei 10:24-25

Noi toţi putem fi nişte leneşi spirituali; nu vrem să avem de-a face cu duritatea şi problemele vieţii aşa cum sunt ele; obiectivul nostru principal este să „ne pensionăm”.

Provocarea din Evrei 10 este de a ne îndemna unii pe alţii şi de a rămâne împreună. Amândouă cer iniţiativă: iniţiativa de a deveni asemenea lui Cristos, nu iniţiativa împlinirii proprii. O viaţă solitară, retrasă, închisă este diametral opusă vieţii spirituale pe care a predicat-o Isus Cristos.

Adevăratul test al spiritualităţii noastre vine atunci când ne confruntăm cu nedreptatea, răutatea, nerecunoştinţa şi tulburarea – lucruri care au tendinţa de a face din noi nişte leneşi spirituali. Noi vrem să folosim rugăciunea şi citirea Bibliei cu scopul de a ne izola. Venim la Dumnezeu de dragul păcii şi al bucuriei, adică nu vrem să devenim asemenea lui lsus Cristos, ci numai să ne bucurăm de El. Acesta este primul pas în direcţia greşită. Toate aceste lucruri pe care le căutăm sunt efecte, dar noi încercăm să facem din ele cauze.„Socotesc că este drept – a spus Petru – să vă ţin treji aducându-vă aminte” (2 Petru 1:13). Este un lucru foarte deranjant să fii lovit în coaste de cineva trimis de Dumnezeu, de cineva care este activ spiritual. Munca activă şi activitatea spirituală nu sunt acelaşi lucru. Munca activă poate fi o falsificare a activităţii spirituale. Pericolul leneviei spirituale este acela că nu vrem să fim însufleţiţi, singurul lucru despre care vrem să auzim este pensionarea spirituală. Isus Cristos nu încurajează niciodată această idee a pensionării. ..Du-te şi spune fraţilor Mei…”. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

Dimineaţa

Impreună cetăţeni cu sfinţii. Efeseni 2:19

Ce înseamnă să fii cetăţean al cerului? Înseamnă că suntem sub guvernarea cerului. Christos, Regele cerului, domneşte în inimile noastre, şi rugăciunea noastră zilnică este „facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ” (Matei 6:10). Proclamaţiile date de tronul slavei sunt primite liber de noi; decretele Marelui Rege sunt ascultate cu drag. Apoi, în calitate de cetăţeni ai Noului Ierusalim, vom împărţi onorurile cerului. Gloria care aparţine sfinţilor canonizaţi ne aparţine şi nouă, fiindcă suntem deja fii ai lui Dumnezeu, prinţi de sânge imperial; purtăm deja hainele nepătate ale dreptăţii lui Isus; avem deja îngeri care să ne slujească, sfinţi care să ne întovărăşească, pe Christos drept frate, pe Dumnezeu ca Tată şi o coroană de nemurire drept răsplată. Împărtăşim onorurile cetăţeniei, fiindcă am intrat în ansamblul bisericii celor întâi născuţi, ale căror nume sunt scrise în ceruri. Ale noastre sunt porţile de perle şi zidurile de hrisolit, a noastră este lumina azurie a oraşului care nu are nevoie de lămpi sau soare, al nostru este râul vieţii, şi cele douăsprezece feluri de fructe care cresc în pomii de pe maluri; nu există nimic care să nu ne aparţină. „Fie lucrurile de acum fie cele viitoare” 1 Corinteni 3:22), toate sunt ale noastre. Ca cetăţeni ai cerului, ne bucurăm de desfătările lui. Se vor bucura acolo păcătoşii care se căiesc — rătăcitorii care se întorc? La fel ne vom bucura şi noi. Vor cânta ei imnuri de glorie în cinstea harului triumfător? Şi noi vom cânta. îşi vor arunca coroanele la picioarele lui Hhristos? Vom arunca şi noi onorurile noastre. Vor fi ei încântaţi de zâmbetul Lui? Nu va fi mai puţin dulce pentru noi. Se uită ei înainte, aşteptând a doua Sa venire? Aşteptăm şi tânjim şi noi. Dacă, deci, suntem cetăţeni ai cerului, să avem umblete şi acţiuni demne de această mare onoare.

Seara

Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă; aceasta a fost ziua întâi. Genesa 1:5

Seara era „întuneric” (Genesa 1:5) şi dimineaţa era „lumină” (vers. 5). Totuşi, amândouă sunt numite cu termenul care înseamnă lumină — „ziua”. Acest lucru este remarcabil, fiindcă are o analogie exactă în experienţa spirituală. Există întuneric şi lumină în fiecare credincios, totuşi credinciosul nu este numit „păcătos”, deşi există păcat în el. El este numit „sfânt”, fiindcă posedă un anumit grad de sfinţenie. Acesta ar trebui să fie un gând liniştitor pentru cei care îşi jelesc slăbiciunea, şi apoi întreabă „pot să fiu copil al lui Dumnezeu, dacă există atâta întuneric în mine?” Da, poţi; fiindcă tu, ca şi ziua, îţi iei numele de la dimineaţă, nu de la seară. In Cuvântul lui Dumnezeu, se vorbeşte despre tine de parcă ai fi sfânt deja, fiindcă vei fi în curând. Eşti numit copil al luminii, deşi mai există întuneric în tine. Eşti numit după calitatea predominantă în ochii lui Dumnezeu, fiindcă, într-o zi, va fi singurul principiu care va rămâne în tine. Observă că seara vine prima. Natural, în ordinea timpului, noi suntem întuneric întâi, şi bezna vine odată cu trista înţelegere, care ne aduce într-o stare de adâncă umilire „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul” (Luca 18:13). Locul dimineţii este al doilea; ea răsare când harul învinge firea. John Bunyan spunea: „cea din urmă ţine pentru totdeauna”, şi aceasta este o binecuvântare. Ceea ce este întâi face loc, la timpul potrivit, la ceea ce vine pe urmă, dar după ceea ce vine pe urmă nu mai vine nimic. De aceea, deşi eşti întuneric în mod natural, după ce devii lumină în Domnul, nu mai urmează nici o seară. „Soarele tău nu va mai asfinţi” (Isaia 60:20). Prima zi din viaţa pământului a fost o seară şi apoi o dimineaţă; dar ultima zi, cea în care vom fi cu Dumnezeu pentru totdeauna, va fi o zi fără seară. Va fi o amiază sfântă, măreaţă şi eternă.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

10 IULIE

«Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţătnintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ sfânt. “» EXOD 3,5

Ce i-a dezvăluit Domnul slujitorului Său Moise?

– Sfinţenia Sa. Aceasta este întotdeauna prima trăsătură de caracter pe care Domnul o dezvăluie copiilor Săi. In prezenţa Sa suntem obligaţi să ne descălţăm, adică să renunţăm la tot ce este lumesc în viaţa noastră.

– Credincioşia Sa: «Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui lacov» (Exod 3,6). Cu alte cuvinte, Eu sunt Dumnezeul veşnic credincios care i-a călăuzit pe strămoşii tăi şi care te va călăuzi şi pe tine! Prin revelarea sfinţeniei Sale Domnul i-a luat lui Moise încrederea în forţele proprii; prin dezvăluirea credincioşiei Fiinţei Lui i-a dăruit robului Său încrederea în El. Cum a reacţionat Moise la această întâlnire directă cu Domnul? «Moise şi-a ascuns faţa, căci se temea să-L privească pe Dumnezeu» (Exod 3,6). Iată victoria! Exact acest lucru la urmărit Dumnezeu. Doar acum a putut să îl trimită în lucrare. Cu alte cuvinte, numai atunci când în urma întâlnirii directe cu Dumnezeu suntem cuprinşi de o teamă sfântă, El ne poate folosi cu succes în lucrarea Sa!

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

10  Iulie

Ascultă, Doamne, cauza dreaptă, ia aminte la strigătul Meu, pleacă urechea la rugăciunea Mea, care nu se înalţă

de pe buze inşelatoare Psalmul 17.1

Aproape fiecare cuvânt din acest psalm poate fi considerat a fi fost rostit de Domnul nostru către Tatăl, în nopţile de părtăşie cu El, fiindcă putem fi siguri că Domnul a folosit în mare parte cuvintele din Sfânta Scriptură. Ceea ce vedem în mod special în acest psalm este omul drept, susţinut prin Cuvânt în mijlocul vrăjmaşilor săi, şi putem fi siguri că aşa au stat lucrurile cu binecuvântatul nostru Domn Isus Hristos.

Există un lucru cu privire la taina întrupării pe care trebuie să‑l înţelegem bine: deşi Domnul nostru a fost Dumnezeu şi Om în aceeaşi Persoană binecuvântată şi adorabilă, din momentul în care a venit în această lume şi până la momentul când a strigat: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredinţez duhul“ (Luca 23.46), El a ales să nu acţioneze ca Dumnezeu, deşi era Dumnezeu, ci să acţioneze ca Om al credinţei, dependent în orice privinţă de voia Tatălui şi călăuzit prin Duhul Sfânt.Este dificil să înţelegem cum El, care era Dumnezeu şi Om, a putut renunţa în mod atât de deplin la voinţa Sa, încât voia Tatălui a fost singura voie pe care a cunoscut‑o. Această voie a Tatălui a fost exprimată în Sfintele Scripturi, pe care El le‑a studiat de copil, şi a fost manifestată prin Duhul Sfânt, care a avut controlul deplin asupra Omului Hristos Isus. Când a mers în pustie, după botezul Său, Scriptura spune: „Apoi Isus a fost condus de Duhul în pustie, pentru a fi ispitit de diavolul“ (Matei 4.1). Marcu foloseşte un cuvânt mai puternic: El a fost mânat de Duhul în pustie (Marcu 1.12). Omul Hristos Isus a acţionat aici înaintea Tatălui ca Om dependent. Ce frumos este exprimat acest lucru în psalmul de care ne ocupăm: „Pleacă urechea la rugăciunea Mea, care nu se înalţă de pe buze înşelătoare“! Interiorul fiinţei Sale a fost în deplin acord cu cuvintele gurii Sale.

H. A. Ironside

MANA DE DIMINEAŢĂ

  1. 10 IULIE

Cine va căuta să-şi scape (salveze) viaţa o va pierde şi cine o va pierde o va păstra.” Luca 17:33

Cuvintele acestea, spuse de Domnul Isus, se referă la Ierusalim a cărei grijă era de a scăpa de judecată… împotriva lui, pentru că L-a respins. Atunci ar fi mai bine să piardă tot, chiar viaţa, mai degrabă decât să se unească cineva cu aceia care aveau să fie judecaţi.” (Darby) Pentru noi însă, cei credincioşi, cuvintele acestea au un înţeles mult mai adânc. Nu stă, în nici un caz în puterea unui credincios să-şi salveze viaţa, nici să şi-o piardă, nici să-o păstreze, astfel harul n-ar mai fi har. Sensul, pentru noi, al acestor cuvinte, este de a înţelege să ne purtăm la înălţimea chemării pe care am primit-o. Dacă un copil al lui Dum­nezeu încearcă să-şi scape viaţa de incovenienţele unei vieţi cu adevărat creştine – şi câte sunt ca: evitarea prigonirii, a batjocorei, a ruşinii de oameni, a pierderilor materiale, etc. – el îşi va pierde viaţa de biruinţă şi posibilitatea de a slăvi pe Domnul Isus, de a avea o scumpă legătură cu El. Ce pierdere enormă! Dar a pierde viaţa, zi după zi, pentru El renunţând la noi înşine, ceas după ceas, urmându-L oriunde ne conduce El şi în orice situaţie, oricât ne-ar costa, aceasta este într-adevăr, nu o pierdere, ci un mare câştig. Căci noi suntem chemaţi să-l urmăm în felul acesta, nu ca nişte mercenari, ci din dragoste pentru El care nu Şi-a scăpat viaţa Lui de la moarte, pentru ca S-o scape pe a noastră de la pierzare şi chin veşnic. În măsura în care vom renunţa la noi înşine, pierzîndu-ne felul de viaţă inutil şi fără nici o slavă, pentru Domnul nostru, vom descoperi că abia atunci am regăsit-o; da, o viaţă abundentă în Har şi mai ales în părtăşia noastră cu El. Când viaţa noastră va fi cu adevărat dăruită Lui, când vom fi conştienţi de a face orice sacrificiu pe care ni l-ar cere El, mai ales viaţa proprie, atunci se deschide între noi şi Mântuitorul nostru, un curent de legătură nebănuit de minunat care se va arăta în viaţa noastră, atunci ne vom regăsi şi viaţa de aici de pe pământ, nu numai aceea de mai târziu din cer. Şi câtă nevoie avem să ne regăsim această adevărată viaţă aici, recâştigând în acelaşi timp, vremea pe care am pierdut-o, chiar ca credincioşi, pentru atâtea lucruri şi activi­tăţi fără nici o valoare în lumina veşniciei! Ne vom regăsi deci viata aici, pe pământ, prin fiecare act prin care Domnul Isus este slăvit, măcar de acum înainte. A ne pierde deci viaţa în contextul acestui verset, nu numai că nu este o pierdere, chiar dacă într-adevăr, am pierdut rude, prieteni, poziţii sociale, bunuri materiale şi orice ar mai fi faptul că le-am pierdut pentru Scumpul nostru Mântuitor, este pentru noi cel mai mare câştig. „Cu cât un creştin se află legat de lume, cu atât mai mult are de pierdut şi de suferit. El nu se poate bucura aici cu lumea care a omorât pe Domnul lui.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

10 iulie

IUBEŞTE BISERICA

Tu te vei scula şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el. Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului şi le este milă de ţarina lui.Psalmul 102.13-14

Da, rugăciunile noastre pentru Biserică sunt ascultate. Ora împlinirii lor se pregăteşte. Noi preţuim adunările de rugăciune, şcolile de duminică şi toate lucrările din casa lui Dumnezeu. Inima noastră se uneşte cu tot poporul lui Dumnezeu şi spune:

Nu este miel în toată turma Ta

Pe care l-aş dispreţui la masă,

Nu este vrăjmaş înaintea feţei căruia

M-aş teme să apăr cauza Ta.

Dacă aceasta este dorinţa tuturor, în curând vor veni timpuri de înviorare din partea Domnului. Adunările noastre vor fi pline, sfinţii învioraţi şi păcătoşii se vor întoarce la Dumnezeu. Aceasta nu se întâmplă însă decât prin mila lui Dumnezeu; dar acest timp va veni şi noi trebuie să-1 aşteptăm. Acest timp hotărât se apropie. Să ne trezim. Să iubim toate pietrele Sionului şi chiar pe acelea căzute. Să ştim să culegem cel mai mic adevăr, cea mai slabă învăţătură, pe cel mai slab credincios, chiar dacă ei ar fi dispreţuiţi şi socotiţi ca ţărâna. Dacă noi avem milă de Sion, Dumnezeu are de asemenea milă de el; şi dacă noi ne punem toată silinţa şi toată plăcerea în lucrarea Domnului, Dumnezeu îşi va găsi şi El plăcerea în această lucrare.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

10 IULIE

Şi Saul a zis lui David: Du-te şi DOMNUL să fie cu tine!

1. Sam. 17,37.

In Saul şi David putem vedea religiozitatea externă şi adevărata credinţă stând faţă în faţă. După ce David a prezentat credinţa lui faţă de prezenţa şi puterea lui Dumnezeu, Saul a spus: „Du-te şi Domnul să fie cu tine”. Vai, ce puţin cunoştea acest om ce înseamnă de a avea pe Dumnezeu cu el. Saul căuta să dea aparenţa că se încrede în Dumnezeu, dar în realitate îşi punea nădejdea în armura lui. Este un lucru ruşinos folosirea cuvintelor frumoase care nu sunt din pornirea inimii, aşa cum e cazul lui Saul. Cât de des vorbim şi noi despre nădejdea noastră în Domnul şi ne bazăm totuşi câteodată pe împrejurări sau cel puţin sperăm în ajutorul lor. Aşa s-a întâmplat şi cu Saul. El a spus: „Dumnezeu să fie cu tine” şi totuşi a îmbrăcat pe David cu haine, coif de aramă şi platoşă. El nici nu gândea ca David să lupte în alt mod decât în cel obişnuit.Cât de des se întâmplă şi cu noi aşa. Ne folosim de starea materială şi-L excludem prin aceasta pe Dumnezeu. Dar nu avem voie să ne folosim de starea materială? Nu îi erau necesare lui David acele lucruri? Desigur, dar numai când stă în corelaţie cu credinţa în veşnicul Dumnezeu, şi cu slava Sa! Starea noastră materială nu are voie niciodată să excludă pe Dumnezeu. Nu este nicio stare mai binecuvântată decât aceea a unui suflet care trăieşte, ca un copil, într-o deplină atârnare de Dumnezeu, mulţumindu-se pe deplin să aştepte vremea lui. E drept că această stare îşi are şi ea încercările ei. Dar omul duhovnicesc învaţă cele mai adânci lecţii şi se bucură în încercările cele mai grele căci nu este părăsit ci are pe Dumnezeu de partea sa. Ce bucurie să atârni de cineva a cărui bucurie este să te binecuvinteze! Numai cei care au gustat din această stare pot preţui această bucurie. Şi în această direcţie Marele nostru exemplu este Domnul Isus care a fost totdeauna supus lui Dumnezeu.

  1. IZVOARE IN DEŞERT

10 Iulie

L-am strigat, dar nu mi-a răspuns.
(Cântarea cântărilor 5:6)

Odată ce Domnul ne-a dat o credinţă mare, se ştie că El o încearcă cu întârzieri lungi. El a îngăduit ca glasul slujitorilor Lui să răsune în urechile lor, ca şi cum rugăciunile lor s-ar fi întors dinspre un cer dispreţuitor. Credincioşii au bătut la poarta cerului, dar ea a rămas nemişcată, ca şi cum balamalele ei ar fi ruginit. Şi la fel ca Ieremia, ei au strigat: „Te-ai învăluit într-un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră“ (Plângeri 3:44).Adevăraţii sfinţi ai lui Dumnezeu au îndurat perioade lungi de aşteptare răbdătoare fără nici un răspuns, nu pentru că rugăciunile lor au fost spuse fără intensitate, nici pentru că Dumnezeu nu a acceptat cererile lor. Au fost nevoiţi să aştepte pentru că aşa I-a plăcut Celui care este suveran şi care dă „după plăcerea Lui“ (Filip. 2:13). Şi dacă Lui Îi face plăcere să ne exerseze răbdarea, nu poate El să facă ce vrea cu ce-i al Lui? Nici o rugăciune nu se pierde, şi nici o rugăciune nu este rostită în zadar. Nu există rugăciune care să nu primească răspuns sau care să nu fie înregistrată de Dumnezeu, şi unele lucruri pe care le vedem ca refuzuri sunt pur şi simplu întârzieri. Horatius Bonar

Hristos amână uneori ajutorul Său ca să ne încerce credinţa şi să învioreze rugăciunile noastre. Corabia noastră poate fi azvârlită de valuri în timp ce El continuă să doarmă, dar El Se va trezi înainte ca ea să se scufunde. El doarme, dar niciodată mai mult decât trebuie, pentru că El nu întârzie niciodată.

Alexander Maclaren

Fii liniştit, suflet trist! Nu înălţa nici un strigăt mânios,

Ci aşterne pustiul inimii tale goale

În faţa cercetării atente a Ochiului atotvăzător;

Aşteaptă! Şi prin neagra nelinişte şi profunda disperare,

Dumnezeu va coborî în mila Sa, şi va umple locul

Uscat şi mort cu lumină, şi cu viaţă, şi cu aer de primăvară.

John Campbell Shairp

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

10 Iulie

“Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit s-aduc pacea, ci sabia.” Mat.10:34.

Omul ar zice că nu ar trebui interpretat cuvânt cu cuvânt ceea ce a spus Mântuitorul cel blând şi smerit cu inima în versetul de mai sus. Dar tocmai din smerenia Lui a rezultat război; pentru că El nu a putut face nimic în afară de ceea ce a văzut la Tatăl. Si cei ce-L urmează se smeresc sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi se ghidează după Cuvântul lui Dumnezeu. Prin aceasta ei mărturisesc că faptele acestei lumi sunt rele şi datorită acestui fapt se ajunge la dezbinare. “Căci de acum înainte, din cinci, cari vor fi într-o casă, trei vor fi desbinaţi împotriva a doi, şi doi împotriva a trei”. Astfel cei dintr-o casă se vor duşmănii. Isus spune: “Dacă M-au prigonit pe Mine şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit Cuvântul Meu şi pe al vostru îl vor păzi”. Dacă o gospodină răutăcioasă se pocăieşte şi se linişteşte, asemenea unui miel, suntem de părere că toată familia se bucură împreună cu băr­batul acesteia. Dar de multe ori nu este aşa. Tot la fel şi în cazul unui bărbat dur şi vicios, poate chiar brutal, dacă se pocăieşte, considerăm că toată familia se bucură şi în special soţia. Dar cu părere de rău trebuie constatat că nu este totdeauna aşa. Sau dacă un bărbat sau o fiică cu un mod de viaţă uşuratic se pocăieşte ar fi motive suficiente pentru bucurie în casă; totuşi de multe ori se manifestă părerea: “Acuma exagerezi,exact aşa cum era exagerat ceea ce făceai înainte. Chiar aşa nu se pot concepe lucrurile; să nu mai participi la distracţii şi să sfinţeşti duminica aşa cum spui tu, nu se poate. Din cauza ta nu este linişte în familie; mai bine te-ai pune în rând cu lumea. Nu vezi că în comunitatea unde frec­ventezi sunt cei mai dispreţuiţi oameni? De ce nu te duci la o biserică mai ca lumea?” Dar un creştin adevărat nu se lasă înşelat căci ştie: “Trebuie să fii ascultător mai de grabă de Dumnezeu decât de oameni”.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

10 IULIE

Binecuvântează-ne pe toţi în ziua asta, păzeşte-ne minţile şi inimile de gânduri confuze şi emoţii înşelătoare, de fantome ale imaginaţiei, şi ţine-ne cu totul ai Tăi.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

10 Iulie

2 Împăraţi 4.18-31

Domnul i-a dat un copil evlavioasei sunamite. Dar El doreşte să facă pentru ea şi mai mult decât atât: vrea ca ea să-I cunoască puterea de a învia morţii. Un nou copil sosit în familie este o sursă de bucurie pentru părinţi şi, de asemenea, pentru fraţii şi surorile lui. Dar ceea ce va avea mai mare preţ în ochii lui Dumnezeu va fi naşterea din nou a acestui copil; cerul întreg se va bucura. Nu este oare cea mai mare minune când un om trece de la moarte la viaţă? Aceasta se numeşte convertire. Isus o împlineşte încă în familiile noastre în aceste zile. Am trecut noi printr-o astfel de experienţă? Să-L privim pe Mântuitorul aflat în casa Martei, în Betania. Ajungând acolo, El era primit cu respect şi afecţiune, asemeni lui Elisei la sunamită. Dar a fost nece­sar ca această familie să-L cunoască sub un nume nou: „învierea şi Viaţa” (Ioan 11.25). Isus nu Se afla acolo în momentul când ei erau loviţi de doliu, iar întârzierea Sa putea fi luată drept indiferenţă. Dar a fost necesar să fie încercată credinţa lor, întocmai ca cea a sunamitei din textul nostru. „Este bine”, spune ea, în ciuda tuturor apa­renţelor. Cât despre noi, care ne plângem în faţa unor lucruri atât de mărunte, să nu uităm, în nici una din dificultăţile prin care trecem, de acest cuvânt de încredere deplină: „Este bine”!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

10 Iulie

Text: Filipeni 3:1-11

în ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decit cu crucea Domnului nostru Isus Cristos…   Galateni 6:14

ZDROBIT ÎN FAŢA CRUCII

Cu mare umilinţă contemplăm crucea pe care a murit Cristos. Toată autoîndreptăţirea noastră, toată mândria, toate faptele noastre bune pălesc în comparaţie cu semnificaţia şi importanţa ei. Fără cruce am fi goi şi pierduţi fără speranţă. În prefaţa cărţii sale, „Crucea lui Cristos”, John R. W. Stott scrie: „Când cineva îndrăzneşte să scrie (sau să citească) o carte despre cruce, există, desigur, un mare pericol de a-şi aroga o cunoaştere mai mare decât este cu putinţă. În parte este aşa deoarece ceea ce s-a petrecut la cruce, când „Dumnezeu era în Cristos împăcând lumea cu Sine”, este un mister atât de mare, încât îi vom sonda adâncimile o veşnicie întreagă; şi în parte este aşa pentru că ar fi cel mai necuviincios lucru să simulăm o detaşare rece în timpul contemplării crucii lui Cristos. Vrând-nevrând, suntem implicaţi. Păcatele noastre L-au pus pe cruce. Aşadar, departe de a ne flata, crucea discreditează pretenţia noastră de-a fi justificaţi prin propriile fapte. Noi nu putem sta înaintea ei decât cu capul plecat şi cu duhul zdrobit. Vom rămâne aşa până când Domnul Isus ne vorbeşte inimilor noastre rostind cuvântul iertării şi al acceptării, iar noi, cuprinşi de dragostea Lui şi plini de mulţumire, mergem în lume trăindu-ne vieţile în slujba Sa.” Nu e de mirare că apostolul Pavel a văzut toată neprihănirea sa câştigată prin religiozitate ca fiind fără nici o valoare. Crucea lui Cristos a scos la lumină golul ei. Ori de câte ori începem să ne gândim în termeni prea înalţi despre noi înşine, avem nevoie să ne vedem pe noi înşine în lumina crucii. Când mândria ne este zdrobită înaintea crucii, nu ne mai slăvim pe noi înşine.D.C.E.

Nu poţi sta în faţa crucii 
Unde Isus a murit 
Făr să-ţi vezi hidoasa zgură 
A mândriei, chip cumplit.  D.J.D.

Adevărata umilinţă nu înseamnă să te uiţi în jos la tine însuti, ci să te uiţi în sus la Cristos.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-IULIE 2015

10 IULIE. PACE ÎN VREMURI DE TEROARE!

Soarta mea este în mâna Ta” (Psalmul 31:15)

În 11 septembrie, Americanii s-au confruntat cu scene de teroare care au să le rămână gravate vreme îndelungată în memoria naţională. Atacurile succesive au arătat lumii că lucrurile nu vor mai fi la fel niciodată. Ochi somnoroşi au privit încremeniţi cum televiziunea le aduce în case prăbuşirea turnurilor gemene cu cele câteva mii de ocupanţi nevinovaţi, atacul mortal de la Pentagon şi soarta crudă a unui avion şi a pasagerilor lui prăbuşiţi pe o câmpie din zona rurală a statului Pennsylvania. Neaşteptate, iuţi şi violente, aceste atacuri au marcat oamenii în profunzime şi au scos la iveală o nouă realitate respingătoare: proliferarea terorismului mondial. Teama de terorişti sinucigaşi, atacuri chimice şi biologice persistă încă în lumea noastră a înaltei tehnologii, a oraşelor, aeroporturilor, gărilor şi staţiilor de autobuz securizate. Cu secole în urmă, regele David s-a confruntat cu ameninţarea conspiraţiei atât din partea duşmanilor cât şi a prietenilor lui. Simţindu-se abandonat, singur şi vulnerabil, el a strigat: „văd spaima care domneşte împrejur” (Psalmul 31:13). Împărat, războinic şi viteaz, David a simţit totuşi spaima palpabilă a situaţiei lui. Înspăimântat, el şi-a adunat gândurile şi şi-a concentrat inima asupra izvorului de unde vine adevărata protecţie. „Dar eu mă încred în Tine, Doamne” (v. 14) Înspăimântat, dar totuşi încrezător! Şi alegerea lui de a crede i-a redat perspectiva. „Soarta mea este în mâna Ta” (v. 15). Litania fricii a făcut loc credinţei şi rugăciunii. „O, cât de mare este bunătatea Ta pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, şi pe care o arăţi celor ce se încred în Tine” (v. 19). „Tu îi ascunzi, la adăpostul Feţei Tale, de cei ce-i prigonesc, îi ocroteşti în cortul Tău de limbile care-i clevetesc” (v. 20). În Domnul Isus Hristos, vei găsi pace în vremuri de teroare!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 10 Iulie 2015

Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El? Eclesiastul 2.25

În sfârşit… concediu

V-aţi gândit vreodată că Dumnezeu vă vede întotdeauna, chiar şi în concediu? V-aţi gândit că atât timp cât nu vă împăcaţi cu El, puteţi într-adevăr să găsiţi relaxare şi întărire pentru trup şi duh, dar sufletul dumneavoastră rămâne mai departe atrofiat? Concediul nu vă eliberează de păcat, de vină şi de urmările acestora. Concediul nu este medicina atotvindecătoare a dezgustului, fricii, depresiei etc. Trecutul dumneavoastră este împovărat şi nu vă lasă să ajungeţi la odihnă – Dumnezeu vrea să vă dea odihnă. Căutaţi pace şi siguranţă? Dumnezeu vi le dăruieşte – fără plată! În cazul în care căutaţi nu numai o distracţie de suprafaţă, ci o viaţă fericită şi împlinită, numai Dumnezeu v-o poate da. Vreţi să trăiţi mai departe în chip necugetat? Nu vreţi să vă îngrijiţi de ţelul călătoriei vieţii dumneavoastră? În această călătorie se merge ori spre fericirea veşnică, ori spre pierzarea veşnică! Dumnezeu Însuşi vă arată calea dreaptă şi vrea să vă dăruiască odihnă statornică şi viaţă veşnică.Căutaţi în concediu momente de linişte şi citiţi în Cuvântul adevărului (Iacov 1.18), Cartea cărţilor, Biblia. Aici găsiţi răspunsul unic şi valabil la toate întrebările dumneavoastră.

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s