Testul simplu

Meditații pentru 22 Iunie

Mat 7.2Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; Şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.” Matei 7:2

Această afirmaţie nu este o presupunere întâmplătoare, ci o lege eternă a lui Dumnezeu. Indiferent ce judecată emiţi, cu aceea vei fi judecat. Există o diferenţă între răzbunare şi răsplată. Isus spune că baza vieţii este răsplata – „cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura“. Dacă ai fost aspru în găsirea defectelor altora, aminteşte-ţi că aceasta va fi exact măsura cu care vei fi judecat.  Viaţa te plăteşte cu aceeaşi monedă. Această lege funcţionează de la tronul lui Dumnezeu până jos la noi (Psalmul 18:25-26).

Referirea din Romani 2 o aplică într-un mod şi mai clar spunând că cel care îi critică pe alţii este vinovat de acelaşi lucru. Dumnezeu nu priveşte numai la faptele în sine; El se uită la posibilitatea de a le face.

Mai întâi, noi nu credem ceea ce spune Biblia. De exemplu, credem oare aceste cuvinte, şi anume că noi înşine suntem vinovaţi de lucrurile pe care le criticăm în alţii? Motivul pentru care vedem ipocrizie, înşelăciune şi lipsă de sinceritate în alţii este deoarece toate acestea există în propriile noastre inimi.

Cea mai mare caracteristică a unui sfânt este umilinţa:  – „Da, toate acele lucruri şi alte rele s-ar fi manifestat în mine dacă n-ar fi fost harul lui Dumnezeu; de aceea, nu am nici un drept să judec”.

Isus a spus: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi“; dacă judeci, vei fi măsurat exact după felul cum ai judecat. Care dintre noi ar îndrăzni să stea înaintea lui Dumnezeu şi să spună: „Dumnezeul meu, judecă-mă aşa cum i-am judecat eu pe semenii mei?” Noi i-am judecat pe semenii noştri ca păcătoşi; dacă Dumnezeu ne-ar judeca în felul acesta, am fi în iad. Dumnezeu ne judecă pe baza minunatei Ispăşiri făcute de Isus Cristos. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

Căci armele cu cari ne luptăm noi, nu sunt supuse firii pământeşti, ci sunt puternice, întărite… Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime, cari se ridică împotriva cunoştinţei lui DUMNEZEU; şi orice gând îl facem rob ascultării de CRISTOS.

2 Corinteni 10.4-5

Apostolul Pavel putea să scrie tesalonicenilor că ei au primit Cuvântul lui Dumnezeu „în adevăr” (1 Tes. 2.13). Chiar de pe atunci erau oameni care vorbeau lucruri stricate şi dădeau învăţături false (Fapte 20.30; 2 Cor. 2.17). Cum întâmpina apostolul astfel de elemente? Cu armătura dumnezeiască! Dacă este vorba de libertatea în Cristos, atunci nu-i slăbea şi nu le dădea nici o clipă de răgaz pentru adevărul Evangheliei (Gal. 2.5). În zilele noastre se învaţă multe lucruri de-a-ndoaselea şi în afară de aceste învăţături false ai căror purtători nu trebuie nici să-i primim în casele noastre, nici să-i salutăm. Sunt concepţii omeneşti care spun că Dumnezeu este iubire şi El nu-i va lăsa pe oameni în pierzare veşnică. Cei ce spun asta uită în mod voit că Dumnezeu este sfânt şi drept aşa cum ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenilor care vorbesc în felul acesta le lipseşte SUPUNEREA faţă de Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă privim la faptul că unii fraţi şi surori ţin la moda timpului şi nu la decenţa unei ţinute demne, acestea nu sunt decât arătarea faptului că acei credincioşi nu umblă în supunere faţă de Marele Mântuitor care i-a răscumpărat din acest veac rău. Dacă cineva caută scuze prin răstălmăcirea Cuvântului lui Dumnezeu să fie sigur că Satana a câştigat teren în acea inimă. Să dăm ascultarea noastră deplină Cuvântului sfânt care rămâne acelaşi azi ca şi ieri, să nu ne luăm după obiceiurile lumii, şi în felul acesta să putem proslăvi pe acest pământ pe Domnul Cristos.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

DIMINEAŢA

El va zidi templul Domnului, va purta podoabă împărătească.

Zaharia 6:13

Christos însuşi este ziditorul templului Său spiritual, şi El l-a clădit pe stânca iubirii Sale neschimbătoare, a harului Său atotputernic, a adevărului Său infailibil. Dar aşa cum a fost cu templul lui Solomon, la fel se întâmplă şi cu acesta; materialele au nevoie să fie pregătite. Sunt destui cedri în liban, dar nu sunt pregătiţi pentru zidire. Nu sunt tăiaţi, făţuiţi şi transformaţi în scândurile a căror mireasmă va „înveseli” (Psalmi 46:4) curţile casei Domnului în paradis. Sunt destule pietre colţuroase în carieră; ele trebuie luate de acolo şi cioplite. Aceasta este munca lui Christos. Fiecare credincios trebuie pregătit, finisat şi făcut gata să-şi ocupe locul în templu; numai mâna lui Christos poate îndeplini munca de pregătire. Nenorocirile nu ne pot sfinţi, cu excepţia celor care sunt destinate acestui scop. Rugăciunile şi eforturile noastre nu ne pot face gata pentru cer, dar mâna lui Isus ne finisează inimile. Ca şi la clădirea templului lui Solomon „nici ciocan, nici secure, nici unealtă de fier nu s-au auzit în casă în timpul clădirii” (1 Regi 6:7), fiindcă totul se potrivea exact în locul pe care trebuia să-l ocupe. La fel se întâmplă şi cu templul pe care îl construieşte Isus; pregătirea se face pe pământ. Când ajungem în ceruri, nu vom mai avea nevoie de sfinţire, nici de cioplire prin încercări, nici de netezire prin suferinţă. Nu, trebuie să fim pregătiţi aici. Christos va face totul dinainte. Şi după ce va termina, vom fi trecuţi de mâna iubirii peste cascada morţii şi aduşi în Ierusalimul ceresc, ca să rămânem veşnic stâlpi în templul Domnului nostru. Sub ochiul Lui şi paza Sa, clădirea se va înălţa măreaţă, neclintită şi slăvită cu toată strălucirea cerului împodobită.

SEARA

Ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

Evrei 12:27

Multe lucruri care se află în stăpânirea noastră în prezent pot fi clătinate, şi vai de creştinul care îşi pune nădejdea în ele, fiindcă nu există nimic statornic sub cerurile acestea schimbătoare; schimbarea este scrisă pe toate lucrurile. Totuşi avem anumite „lucruri care nu se clatină” şi vă invit să vă gândiţi la ele în seara aceasta. Dacă toate lucrurile care pot fi clătinate ne-ar fi luate, ne-am putea găsi mângâierea în lucrurile care nu pot fi clătinate, şi care rămân, oricât de mari ar fi pierderile tale, poţi să te bucuri de mântuirea prezentă. Stai la piciorul crucii lui Christos, încrezându-te doar în sângele Său preţios. Nici o cădere sau ridicare a pieţii nu poate influenţa mântuirea ta prin EL. Nici falimentul băncilor, nici eşecurile, nici ruina nu pot atinge asta. Eşti un copil al Lui Dumnezeu în seara aceasta. Dumnezeu este Tatăl tău. Nici o schimbare a împrejurărilor nu îţi poate lua asta. Deşi, prin pierderi, eşti adus la sărăcie şi deposedare, poţi pune „El este încă Tatăl meu. In casa Tatălui meu sunt multe locaşuri; de aceea, nu mă voi tulbura”. Mai ai o alta binecuvântare, iubirea lui Isus Christos. Cel care este Dumnezeu şi Om te iubeşte cu toată puterea naturii Sale afective — nimic nu poate schimba acest lucru. Smochinul poate să nu înflorească, şi oile pot „pieri din staule” (Habacuc 3:17). Aceste lucruri nu o îngrijorează pe cea care poate cânta „prea iubitul meu este al meu, şi eu sunt al lui” (Cânt. 2:16). Nu ne putem pierde partea cea bună şi moştenirea bogată. Oricâte necazuri ar veni, să ne purtăm ca nişte adulţi. Să demonstrăm că nu suntem nişte copilaşi, tulburaţi de relele acestei lumi care se clatină. Patria noastră este ţara lui Emanuel, şi speranţa noastră vine din cer; de aceea, liniştiţi ca oceanul în timpul verii, vom privi căderea tuturor lucrurilor pământeşti, şi ne vom bucura în Dumnezeul mântuirii noastre.

*

MANA DE DIMINEAŢA

“Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus însuşi S-a apropiat şi mergea împreună cu ei.” LUCA 24:15

Despre ce vorbim noi? Despre lucruri de folos, sau mai degrabă ne pierdem şi timpul nostru şi al altora? O, dacă am şti să răscumpărăm tim­pul care îi aparţine lui Dumnezeu, în loc să-l irosim în discuţii sterile! Are vreun profit cel ce ascultă conversaţiile noastre sau pot fi pentru el o pricină de poticnire, mai ales dacă ştie că suntem credincioşi? Apostolul Pavel îi spune lui Timotei: “Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti, căci cei care le ţin vor înainta tot mai mult în nelegiuire (faţă de Dumnezeu). (2 Tim. 2:16) Domnul Isus Se poate apropia de noi şi să meargă împreună cu noi dacă vorbim între noi despre lucruri folositoare şi care zidesc. Când este El în mijlocul nostru, chiar dacă subiectul conversaţiei noastre este material şi practic, dar corect şi nelumesc, este binecuvântat prin prezenţa Lui. “Ei se întrebau” între ei. Cuvântul acesta are în greceşte înţelesul de a discuta dar şi de a disputa, a avansa opinii; iată într-adevăr un pericol pentru un credin­cios, tânăr sau mai în vârstă. Pentru ucenicii din Emaus, noi ştim că, subiec­tul discuţiei lor era Domnul însuşi, evenimentele recente şi acelea care erau în curs de desfăşurare. Dar noi… ce uşor trecem de la meditaţia asupra Cuvântului Său şi de la o zidire adevărată, la raţionări, la expunerea punctelor noastre de vedere şi a doctrinelor personale, chiar când este vorba de Domnul.

Se vorbeşte, de pildă, mult despre venirea Domnului Hristos, dar adesea în mod intelectual, scolastic; se aud expuneri interesante dar fără viaţă şi fără putere; lipseşte căldura necesară, focul acela care să aprindă în cei ce ascultă, o tot mai vie dorinţă după venirea Domnului nostru iubit. Şi atunci, ar trebui ca El să Se apropie şi să meargă cu noi pe drum. Numai El ne izbăveşte de tendinţa de a discuta teoretic şi ne poate aprinde inimile, cum le-a aprins celor doi ucenici pe drumul Emausului. Când El va fi centrul vieţii noastre, inima noastră va arde înăuntrul nostru. De atunci înainte, Domnul Isus nu va mai lipsi din convorbirile dintre noi şi vorbăriile goale şi lipsite de un cuvânt sfânt şi sobru vor înceta, făcând loc unei permanente întreţineri despre Obiectul adorării noastre. Nimic nu poate să desfăteze şi să înalţe inimile noastre ca întreţinerea lor cu Persoana adorabilului nostru Mântuitor.

“Este de o mare importanţă de a fi ocupaţi cu Hristos în mod real. Aceasta închide uşa lui Satan; altfel, el intră şi întinează tot.” J.N.D

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

EL CU NOI, NOI CU EL

Frica de Domnul lungeşte zilele, dar anii celui rău sunt scurtaţi. Proverbe 10.27

Fără îndoială; frica de Domnul dă obiceiuri sfinte care împiedică risipirea vieţii în păcat şi vicii. Pacea sfântă care vine din credinţa în Domnul Isus este un mare ajutor şi cel mai bun leac pentru cel bolnav. Doctorul se bucură totdeauna când găseşte un suflet liniştit printre pacienţii săi. Neliniştea omoară, dar încrederea în Dumnezeu este un leac care vindecă.

Noi avem în acest verset sfaturile care privesc o viaţă lungă şi, dacă le urmăm pentru binele nostru, vom vedea o bătrâneţe fericită şi nu vom ajunge la mormânt decât ca snopul strâns la vremea lui. Să nu fim deci frământaţi de teama unui sfârşit subit, îndată ce simţim cel mai mic rău la un deget, dar să avem această încredere că Dumnezeu vrea să ne dea viaţă lungă pentru lucrul Său.Dacă totuşi planul Său ar fi să ne cheme mai devreme în locurile de sus, tot ar fi cazul să ne bucurăm de această izbăvire. Fie că trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Dacă trăim, Domnul Isus va fi cu noi; dacă murim, noi vom fi cu El.Cel mai sigur mijloc de a ne prelungi viaţa, este ca să trăim fără să lenevim, să nu pierdem nicidecum timpul, ci să folosim fiecare oră urmărind scopul cel mai înalt. Aşa să fie ziua de azi.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădiţa neroditoare şi se usucă, apoi mlădiţele uscate sunt strân­se, aruncate în foc şi ard.»

Ioan 15:6

Când ne întrebăm dacă va mai îngădui Domnul o nouă trezire spirituală azi, atunci cu siguranţă ştim ce avem de făcut şi ştim că timpul a sosit. Opusul trezirii es­te toropeala inimii, împietrirea duhovnicească şi în cele din urmă moartea spirituală. Credincioşii devin viţe nero­ditoare care sunt bune doar pentru a fi aruncate în foc. Chintesenţa cuvintelor lui Isus Cristos este mai mult decât clară: ori Ii suntem martori vii, ori suntem împotriva Lui. Nu uitaţi, mlădiţa din viţa de vie este menită să aducă roa­de. Dacă ascult îndemnurile Sfintei Scripturi aud prin Du­hul lui Dumnezeu chemarea la trezire adresată copiilor Săi care nu mai veghează, au adormit şi sunt fară putere şi rod spiritual. De ce credeţi că este atât de răspândită învăţătu­ra satanică? Pentru că adevăraţii credincioşi nu i se mai împotrivesc demult. Dar Duhul Sfânt te scutură astăzi să te trezeşti şi îţi spune: «... Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vre­mea să-L căutaţi pe Domnul» (Osea 10,12).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

“Şi ştiţi că El s-a arătat ca să ia păcatele şi în El nu este păcat”

1 Ioan 3:5.

Dacă Cuvântul spune: “El s-a arătat ca să ia păcate­le noastre”, atunci eu cred acest lucru. Eu cred că păcatele mele sunt luate şi că eu sunt izbăvit: “Astfel dar, odată ce aţi fost eliberaţi de păcat şi v-aţi fă­cut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfârşit viaţa veşnică”. (Rom.6:22). Isus ne-a spălat de păcate. Cum poţi să fii eliberat dacă crezi că mai eşti în păcat şi trebuie să rămâi în el? Eu cred aşa cum scrie în Cuvânt. Despre Isus este scris: “El a fost ispitit asemenea nouă, dar fără păcat”. El a fost is­pitit şi totuşi n-a fost găsit păcat în El. Mai scrie că: “Prin faptul că El însuşi a fost ispitit în ceea ce a suferit, poate să vină în ajutorul celor care sunt ispitiţi”. (Evr. 2:18). Să avem grijă ce vorbim, ca prin cuvintele noastre să nu întristăm pe Duhul Sfânt, de aceea să ne ţinem de Cuvântul lui Dumnezeu şi să ne lăsăm conduşi de Duhul Sfânt pentru ca El să-l folo­sească atunci când e nevoie.”Căci Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi care suntem mântuiţi, este puterea lui Dumnezeu”.(1 Cor.1:18) Unii doresc să umble cu şiretlicuri. Păzeşte-ne, Doamne, de făţărniciei Solomon spune la Ecleziastul 7:29 : “Dumnezeu i-a făcut drepţi pe oameni, dar ei umblă cu multe şiretenii”.Să dăm crezare Cuvântului aşa cum este scris!Ceea ce spune Dumnezeu, e adevărat. Ce Dumnezeu minu­nat avem! Dacă am dori să arătăm tot ce avem în Tatăl, atunci n-am putea ajunge la capăt, pentru că binecuvântările Lui sunt nenumărate. Nu ai avea şi tu multe de spus?

*

IZVOARE IN DEŞERT

Dragostea acoperă toate greşelile. (Proverbe 10:12)Urmăriţi dragostea.

1 Corinteni 14:1 [vezi şi 1 Corinteni 13:7-13]

Când eşti frământat, împărtăşeşte-ţi problemele doar cu Dumnezeu. Am citit de curând despre o experienţă personală a unui scump copil al lui Dumnezeu. M-a impresionat atât de mult că aş vrea să v-o relatez şi vouă aici.

La miezul nopţii nu puteam să dorm deloc“, scria ea. „Valuri de crudă nedreptate treceau peste mine, şi acoperământul dragostei părea că a fost înlăturat din inima mea fără să-mi dau seama. În mare agonie am strigat către Dumnezeu să-mi dea putere să mă supun îndemnului Său: «Dragostea acoperă toate greşelile».

Imediat Duhul Său a început să lucreze în mine puterea care în cele din urmă a adus uitarea. Mintal, am săpat un mormânt, aruncând în mod deliberat pământul afară până când s-a făcut o groapă foarte adâncă. Cu durere, am coborât greşeala care mă rănise în mormânt şi-am aruncat repede pământul peste ea. Apoi am acoperit cu grijă groapa cu gazon, am plantat pe el trandafiri albi frumoşi şi flori de nu-mă-uita, după care mi-am văzut repede de drum.

Dintr-odată un somn liniştit a venit peste mine. Şi rana care părea mortală a fost vindecată fără să lase vreo cicatrice. Dragostea lui Dumnezeu a acoperit atât de bine totul că astăzi nici nu-mi mai amintesc ce mi-a cauzat suferinţa“.

A fost o cicatrice pe acel povârniş de munte,

Tăiată acolo unde odată furtuna crudă a călcat;

O stearpă şi pustie prăpastie, care se întindea larg

Peste gazonul moale şi verde.

Dar anii au trecut mai departe pe sub pinii purpurii,

Şi au acoperit din nou cicatricea cu iarbă şi muşchi,

Şi au lăsat-o acum cu flori şi viţă, mai frumoasă

Decât fusese înainte.

A fost odată o rană într-o inimă bună,

Din care dulceaţa vieţii părea că se scurge şi moare;

Şi încrederea dragostei s-a schimbat în durere amară,

În timp ce anii trişti treceau încet.

Dar pe când treceau, nevăzut un înger s-a furişat

Şi a lăsat un balsam vindecător pe rană,

Până când dragostea a crescut mai pură în inima vindecată,

Şi pacea s-a întors din nou.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Şi pe mai‑marele paharnicilor l‑a aşezat din nou în slujba lui de paharnic; şi el dădea paharul în mâna lui faraon. Iar pe mai‑marele brutarilor l‑a spânzurat, după cum le interpretase Iosif.  

  Geneza 40:21,22

Lecţii din viaţa lui Iosif (5) – La un loc cu răufăcătorii

Iosif, deşi era nevinovat, a trebuit să stea câţiva ani lungi în închisoare. Acolo însă el a fost sârguincios, iar căpetenia închisorii i‑a dat pe mâna lui pe toţi cei care erau închişi acolo. Dumnezeu l‑a făcut să prospere în tot ceea ce făcea. Lecţia pe care trebuie să o învăţăm de aici este că, atunci când lui Hristos Îi este dat locul dintâi, binecuvântarea va urma cu siguranţă.

Probabil că mai‑marele paharnicilor şi mai‑marele brutarilor, spre deosebire de Iosif, se făcuseră vinovaţi de vreo greşeală împotriva lui faraon. Ni se spune apoi că fiecare dintre ei avusese un vis şi că l‑au istorisit lui Iosif. Cât de încurajatoare sunt cuvintele lui Iosif: „Nu sunt ale lui Dumnezeu interpretările?“ (versetul 8). Aceste cuvinte arată că nădejdea şi visele lui erau încă vii în inima sa, altfel n‑ar fi avut nicio încredere să interpreteze visele celor doi. El credea încă în ceea ce Dumnezeu îi descoperise, în ciuda împrejurărilor sale.

Interpretările lui Iosif au fost exacte, iar lucrurile s‑au întâmplat după cum a prezis. Mai‑marele paharnicilor a fost restabilit în poziţia sa, iar mai‑marele brutarilor a fost spânzurat de faraon. Dacă privim la Domnul în lumina acestor lucruri, ne minunăm de perfecţiunea Cuvântului lui Dumnezeu. Hristos, care fusese declarat nevinovat de către Pilat, a fost pus în numărul celor fără de lege, fiind răstignit între doi tâlhari (Isaia 53.12; Luca 23.32). La fel ca cei doi oameni din temniţa Egiptului, un tâlhar avea să meargă în paradis în chiar acea zi, iar celălalt, în osânda veşnică. Atât Iosif, cât şi tâlharul au spus: „Adu‑ţi aminte de mine“ (Geneza 40.14; Luca 23.42); mai‑marele paharnicilor l‑a uitat pe Iosif, însă tâlharul a fost mântuit de Hristos.

B. Reynolds

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

22 IUNIE

Doamne, ce nevoie intensă de Tine simt în dimineaţa asta; împlineşte această nevoie după bogăţiile Tale în Cristos Isus, până când voi fi pe deplin transformat prin mijloacele Tale.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Împăraţi 18.30-46

Puşi în faţa provocării, profeţii lui Baal au perseverat zadarnic cu entuziasmul şi cu dansurile lor violente. Dumnezeul lor a rămas surd şi încă dintr-un motiv foarte întemeiat! (Ps. 115.4-7). Apoi Ilie îşi începe pregătirile cu un calm şi cu o autoritate care contrastează marcant cu toată agitaţia anterioară. El construieşte altarul din două­sprezece pietre, „după numărul seminţiilor”, afirmând astfel unitatea poporului. In pofida tristei separări în două împărăţii, în ochii lui Dumnezeu Israel este încă o singură naţiune. Acelaşi lucru se aplică astăzi la Biserica Domnului. Deşi se află divizată în atâtea denominaţii, Dumnezeu recunoaşte numai o singură Biserică, alcătuită din toţi credincioşii. Şi noi, de asemenea, trebuie s-o privim în acelaşi fel.Când totul este gata pentru arderea-de-tot, Ilie I se adresează lui Dumnezeu: „Răspunde-mi, Doamne, răspunde-mi, şi să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le-ai întors inima înapoi” (v. 37). Dumnezeu răspunde servitorului Său, nu numai trimiţând foc, ci şi întorcând inima poporului spre El.Ahab asistă la această scenă, urmată de moartea pro­feţilor săi, fără să pară că-l interesează altceva decât să mănânce şi să bea, în timp ce, de partea lui, omul lui Dumnezeu se roagă din nou … „şi cerul a dat ploaie” (Iacov5.18).

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-

TREI PRINCIPII ALE SUCCESULUI

Ca să izbuteşti în tot ce vei face” (Iosua 1:7)

Dumnezeu doreşte să ai parte de reuşită în viaţă (Iosua 1:8). Odată ce eşti convins de lucrul acesta: 1) Tine cont de temperamentul tău. Grătarele se gătesc cel mai bine pe jar, un timp scurt, dar o friptură la cuptor se găteşte cel mai bine la foc mic, un timp mai îndelungat. In oricare dintre variante, vei avea o masă delicioasă. Trebuie doar să ştii ce fel de carne ai şi cum s-o găteşti. Înţelegi mesajul? 2) învinge-ți teama de a fi diferit de ceilalţi. Pentru că Daniel nu a vrut să mănânce din mâncarea împăratului sau să se închine idolilor lui, el a fost aruncat într-o groapă cu lei. Dar a ieşit de acolo şi a fost promovat într-o funcţie înaltă în guvern (Daniel 6:28). Nu poţi face parte din mulţime şi totuşi să „ieşi în evidenţă”. Pentru a realiza lucruri mari, trebuie să te încrezi în Dumnezeu, să nu ţii cont de părerile oamenilor şi să-ţi urmezi destinul. 3) Tine piept apatiei care vine odată cu vârsta. Păstrează-ţi entuziasmul din tinereţe şi împleteşte-l cu înţelepciunea dobândită odată cu înaintarea în vârstă. Nu-ţi pierde simţul idealismului. Nu lăsa ca greutăţile de zi cu zi să te descurajeze sau ca dezamăgirile din viaţă să te doboare. La fiecare vârstă şi etapă a vieţii există piedici şi avantaje, încercări şi reuşite. De tine depinde să profiţi cât mai mult de lucrurile pozitive şi să nu le laşi pe cele negative să te abată de la calea ta. La şaptezeci de ani, Pavel a spus: „am o vie dorinţă să vă vestesc Evanghelia vouă celor din Roma” (Romani 1:15). La optzeci de ani, Moise a scos poporul Israel din robie. La optzeci şi cinci de ani, Caleb a spus: „Dă-mi… muntele acesta despre care a vorbit Domnul” (Iosua 14:12). Eşti bătrân numai atunci când regretele iau locul viselor.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 20:5-13

îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. –  1 Ioan 5:14

MAI MULT DECÂT O DORINŢĂ

In Rangoon, Burma, există o pagodă cu cupolă aurită de peste 100 de metri înălţime numită Shwedagon. Peste 5000 de diamante împodobesc acoperişul acestui centru de închinăciuni. În loc să fie un refugiu liniştit pentru contemplare şi rugăciune, el sea- mănă mai mult cu un circ şi un parc de distracţii. În apropierea pagodei sunt temple mai mici pictate în turcoaz, roz ţipător, verde strident şi portocaliu. In interiorul templului se găsesc comercianţi care vând imagini ale lui Buda, frunze de aur, flori şi tămâie. Clopotele sună neîncetat şi fumul de tămâie saturează aerul. Închinătorii cântă, se roagă, şi oferă darurile lor. Unii se opresc în „colţurile dorinţelor”, unde îşi pot spune dorinţele zeilor. Mulţi vin zi de zi, la aceste locuri ale dorinţelor, în speranţa că visele lor vor deveni în final realităţi. Cât de diferită este apropierea noastră de Dumnezeul Bibliei! Rugăciunea lui losafat din citatul de azi, de exemplu, nu a fost numai o dorinţă. A fost auzită şi ascultată de Dumnezeu (2 Cronici 20:14-30). În calitate de creştini, avem deplină încredere că şi astăzi urechea Lui este aplecată spre fiecare cerere de-a noastră. Ştim că atunci când ne formulăm dorinţele şi nevoile în rugăciune, le adresăm unui Dumnezeu viu care ne aude şi ne răspunde. Ne rugăm cu încredere deoarece bunătatea lui Dumnezeu nu are sfârşit şi întotdeauna va face ceea ce este cel mai bine pentru noi. Da, pentru creştini, rugăciunile sunt mult mai mult decât dorinţe.  D.C.E.

Dumnezeu ţi-a dat promisiunea Sa 
Că-ţi răspunde şi ascultă rugăciunea. 
Orice suferinţă curând va înceta 
Dac-arunci asupra Lui îngrijorarea. – Anonim

Dumnezeu nu numai că ne îndeamnă să cerem – El ne dă si răspunsul.

SĂMÂNŢA BUNĂ

… dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. – Romani 6.23

Dumnezeu ne-a dăruit

Dumnezeu este Marele Dăruitor. El dăruiește, pentru că este Dumnezeul dragostei și nu cere nimic în schimb, pentru că nu putem oferi nimic care să poată fi acceptat de El. Toate gândurile, cuvintele și faptele noastre poartă semnele păcatului.Dumnezeu ne-a dăruit Cuvântul Său. Ce lucru minunat că avem în mâinile noastre Cuvântul lui Dumnezeu! Scriptura este comunicarea despre ceea ce este Dumnezeu și ceea ce a făcut El. V-ați pus astfel de întrebări: Cine este Dumnezeu? Unde este El? Ce face El? Citiți Biblia și veți afla răspunsul.Dumnezeu ne-a dăruit pe Fiul Său. Nu există un Dar mai mare ca acesta. Numai Mântuitorul poate ispăși păcatele noastre; nu există alt mijloc.Dumnezeu a dăruit și încă mai dăruiește viața veșnică tuturor celor care L-au primit pe Fiul Său ca Mântuitor: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12). Păcatele unor astfel de oameni sunt iertate, pentru că L-au primit pe Isus ca Mântuitor al lor personal. Dar cei care nu cred? Mânia lui Dumnezeu va rămâne peste ei. Primiți darul fără plată al lui Dumnezeu!

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

One thought on “Testul simplu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s