Aţi auzit vorbindu-se de răbdarea lui Iov?

Meditații pentru 12 Iunie

James 5.11Aţi auzit vorbindu-se de răbdarea lui Iov.

Iacov 5:11.

Am citi ieri, cum i-a luat Satana toată averea lui Iov, cum i-a omorât copiii şi totuşi n-a ieşit nici măcar un murmur din gura lui, ci s-a închinat lui Dum­nezeu. El ne este arătat ca pildă. El n-a spus: Satana mi-a luat totul, sau că oamenii din Saba sau Caldeea, ci a spus: “Domnul a luat, binecuvântat să fie Numele Lui”.

Suferinţa şi răbdarea care a avut-o îl aşează direct lângă Mântuitorul. Este scris: “Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi auzit ce sfârşit i-a dat Domnul” şi se continuă “pentru că Domnul este plin de milă“. Din aceasta vedem că trebuie să avem milă de duşmanii noştri.

Iov n-a spus: “Vreau să mă răzbun pe ei, chiar şi Mântuitorul S-a rugat pentru duşmanii Lui. Mai este important ca să ştim: Cu ce măsură măsurăm, cu aceea ni se va măsura, şi cu cântarul cu care cântărim ni se va cântări şi nouă. De aceea, dacă avem gânduri de ură pentru aproapele nos­tru, atunci trebuie să ştim că Dumnezeu nu-şi găseşte plăcerea în noi… Pentru aceea e nevoie să fim plini de bunătate. Dragostea nu se gândeşte la rău; ea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate, nu se aprinde de mânie. Este nevoie ca să ne smeriţi sub mâna puternică a lui Dumnezeu şi să avem în noi gândul acela care era în Hristos Isus şi să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. David s-a rugat pentru duşmanii lui când aceştia erau bolnavi. Observăm deci cum triumfă bunătatea peste judecată. Noi care meritam judecata şi osânda veşnică, am primit bunătate prin Isus în locul judecăţii. Deci judecata nu-l mai poate osândi pe cel care crede. De aceea putem aştepta cu bucurie ziua judecăţii.(MÂNTUIREA PRIN HRISTOS – Meditaţii zilnice – Fritz Berger)

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Ai fost cântărit în cumpănă, şi ai fost găsit uşor.

Daniel 5:27

Este bine să ne cântărim pe cântarul Cuvântului Lui Dumnezeu. Poţi să o faci citind psalmii lui David şi, în timp ce meditezi la fiecare verset, să te întrebi: „pot să spun şi eu la fel? Simt eu ce a simţit David? Este inima mea la fel de zdrobită din cauza păcatului? Este sufletul meu la fel de încrezător în clipa încercării, şi pot să cânt despre îndurările Domnului aşa cum a cântat David în peştera Adulam sau în locurile întărite din En-Ghedi? Am cerut paharul mântuirii în numele Domnului?” Apoi întoarce paginile la viaţa lui Christos şi, în timp ce citeşti, întreabă cât de mult ai ajuns să I te asemeni. Tânjeşte după blândeţea, umilinţa şi dragostea pe care El le-a învăţat şi arătat. Ia apoi epistolele, şi vezi dacă îl poţi însoţi pe apostol în experienţele sale. Ai strigat vreodată ca el „o, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi din acest trup de moarte”? (Romani 7:24). Ai simţit vreodată aceeaşi apăsare? Ţi-ai spus vreodată că eşti cel mai mare păcătos, şi mai prejos de cel din urmă sfânt? Ştii ceva despre consacrarea Lui? Poţi să i te alături şi să spui „pentru mine, a trăi este Christos, şi a muri este un câştig” (Filipeni 1:21)? Dacă citim cuvântul Lui Dumnezeu ca pe un test al condiţiei noastre spirituale, vom avea motive să ne oprim de multe ori şi să spunem „Doamne, simt că nu am fost niciodată aici. O, adu-mă aici! Dăruieşte-mi adevărata căinţă, cum le-ai dăruit-o şi lor. Dăruieşte-mi adevărata credinţă; dăruieşte-mi mai mult zel; aprinde-mi inima cu dragoste; acordă-mi darul blândeţii; ajută-mă să mă asemăn mai mult cu Isus. Nu mă mai lăsa să fiu ,găsit uşor” atunci când sunt cântărit pe cântarul sanctuarului, nici să fiu ,găsit uşor” în cumpăna judecăţii. „Nu Judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi”.

SEARA

El ne-a mântuit, şi ne-a dat o chemare sfântă.

2 Timotei 1:9

Apostolul a folosit timpul trecut când a scris „El ne-a mântuit” şi acesta indică faptul că acţiunea a fost deja terminată. Credincioşii în Christos Isus sunt mântuiţi. Nu sunt priviţi ca nişte persoane aflate într-o stare încurajatoare, din care vor fi salvate în cele din urmă, ci ca nişte persoane salvate deja. Mântuirea nu este o binecuvântare de care să te bucuri pe patul de moarte, şi pe care să o cânţi ca pe o speranţă viitoare; este un lucru făgăduit că va fi obţinut şi primit acum. Creştinul este perfect mântuit în planul Lui Dumnezeu. Dumnezeu l-a rânduit pentru mântuire, şi scopul acesta este complet. El este mântuit şi din cauza preţului care a fost plătit pentru el „S-a sfârşit” (Ioan 19:30) a fost strigătul Mântuitorului înainte să moară. Credinciosul este perfect mântuit în Căpetenia legământului, fiindcă, aşa cum a căzut prin Adam, acum trăieşte prin Christos. Mântuirea completă este însoţită de o chemare sfântă. Cei pe care i-a salvat Mântuitorul pe cruce sunt chemaţi la timpul potrivit, prin puterea Duhului Sfânt, pentru sfinţenie. Ei îşi părăsesc păcatele, şi tânjesc să fie asemeni lui Christos. Aleg sfinţenia, nu din constrângere, ci prin influenţa unei firi noi, care îi face să se bucure de sfinţenie cum se bucurau înainte de păcat. Dumnezeu nu i-a ales şi nici nu i-a chemat pentru că erau sfinţi, ci i-a chemat ca să poată fi sfinţi, şi sfinţenia este frumuseţea pe care o lucrează Dumnezeu în ei. Calităţile de creştin pe care le vedem la credincioşi sunt lucrarea Lui Dumnezeu, ca şi lucrarea de răscumpărare. Astfel, plinătatea harului Lui Dumnezeu ne este oferită. Mântuirea vine prin har, fiindcă Domnul este Autorul ei. Ce alt motiv, în afară de har, ar fi putut să-l salveze pe păcătos? Mântuirea trebuie să vină prin har, fiindcă Domnul lucrează în aşa fel încât îndreptăţirea noastră să fie exclusă pentru totdeauna. Privilegiul credinciosului este mântuirea prezentă; dovada că este chemat este viaţa sa sfântă.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, pentru Tine Timpul nu există, căci „înaintea Ta, o mie de ani sunt ca ziua de ieri, care a trecut” (Psalmul 90:4); dar cu mine este altfel. Cum ai îndreptat anii pe care i-au mâncat lăcustele (v. Ioel 2:25) şi ai făcut din mine o făptură nouă în Cristos Isus! Primeşte mulţumirea mea.

  1. *

  2. IZVOARE IN DEŞERT

În El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele.

1 Corinteni 1:5

Ai văzut vreodată oameni care printr-o nenorocire au fost mânaţi spre momente minunate de rugăciune? Şi ai observat că odată ce nenorocirea a fost de mult uitată, le-a rămas o blândeţe spirituală care le-a încălzit sufletele?

Aceasta îmi aminteşte de o mare furtună pe care am văzut-o odată într-o primăvară târzie – o furtună în care întunericul a acoperit cerul, cu excepţia câtorva locuri unde fulgerul despica violent norii cu puterea lui tunătoare. Vântul bătea şi ploaia cădea, ca şi cum cerul şi-ar fi deschis zăgazurile.

Ce dezastru a fost! Furtuna a dezrădăcinat chiar şi cei mai puternici stejari, şi nici o pânză de păianjen n-a scăpat de vânt, cu toate că erau bine ascunse de orice privire. Dar curând, după ce fulgerul a trecut, tunetul a încetat şi s-a aşternut liniştea, şi ploaia s-a oprit; un vânt din vest a început să adie cu dulcea şi blânda lui suflare, alungând departe norii negri. Şi am văzut furtuna care se retrăgea, aruncându-şi un şal de curcubee peste umerii ei frumoşi şi în jurul gâtului strălucitor. S-a uitat înapoi la mine, mi-a zâmbit, şi apoi s-a făcut nevăzută.

Timp de mai multe săptămâni după furtună, câmpurile şi-au ridicat mâinile pline de flori minunate şi parfumate, înspre cer. Şi tot timpul verii iarba a fost mai verde, râurile au fost pline de apă, şi copacii, datorită frunzişului lor luxuriant, dădeau o umbră mult mai odihnitoare.

Şi toate acestea – pentru că a venit furtuna. Toate acestea – chiar dacă restul pământului a uitat de mult de furtună, de curcubeele ei şi de ploaia ei. (Theodore Parker)

Poate că Dumnezeu nu ne-a pregătit o călătorie uşoară spre Ţara Promisă, dar El ne va da una sigură. Horatius Bonar

Printr-o furtună au fost descoperite minele de aur din India. N-am văzut noi furtuni care i-au ajutat pe oameni să descopere minele nepreţuite ale dragostei lui Dumnezeu în Hristos?

Plouă, micuţă floare?

Bucură-te de ploaie;

Prea mult soare te-ar ofili;

El va străluci din nou.

Norii sunt foarte negri, e adevărat;

Dar în spatele lor străluceşte albastrul cerului.

Eşti istovită, inimă fragilă?

Bucură-te de suferinţă:

În necaz cresc cele mai minunate virtuţi,

Ca florile când plouă.

Dumnezeu veghează, şi tu vei avea soare,

După ce norii îşi vor sfârşi lucrarea lor perfectă. (Lucy Larcom)

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui!» Psalm 103:1-2

Mulţumirea şi lauda au efecte miraculoase exact atunci când din punct de vedere spiritual te simţi gol, neîmplinit şi fară putere, când toate căile par baricadate şi sigilate, când Biblia nu-ţi mai vorbeşte şi când de-abia mai poţi pronunţa Numele lui Isus. Pavel şi Sila L-au lăudat pe Dumnezeu în închisoare, deşi aveau spatele însângerat de bătăi. În timp ce se rugau, cântau şi-L lăudau pe Domnul, El a deschis uşile închisorii şi a făcut ca toate lanţurile să cadă. Indiferent în ce «închisoare» te afli, începe şi tu să-I mulţumeşti şi să-L lauzi; nu contează cât de grea e încerca­rea care a venit asupra ta. În timp ce Îi cântăm şi-L lăudăm pe Domnul, El deschide uşile problemelor noastre. Dum­nezeu nu-ţi rezolvă problema, dar te eliberează de ea. Şi chiar dacă răspunsul la rugăciunea ta întârzie, continuă să-L lauzi ca mai înainte. Când trecem prin încercări, lau­da Numelui Său ne întăreşte credinţa. Gloria Lui pe buze arată că în inimile noastre există cu adevărat credinţă. Da­că trăieşti în acest fel, prin laudă şi mulţumire, vei afla se­cretul puterii absolute.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Şi Domnul i‑a zis lui Iosua: „Ridică‑te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta? Israel a păcătuit; şi chiar au călcat legământul Meu, pe care li‑l poruncisem, şi chiar au luat din ce era dat nimicirii … Şi fiii lui Israel nu vor putea să stea înaintea vrăjmaşilor lor … pentru că ei înşişi s‑au făcut vinovaţi să fie nimiciţi. Nu voi mai fi cu voi, dacă nu veţi nimici ce este dat nimicirii din mijlocul vostru. Ridică‑te, sfinţeşte poporul“. 

 Iosua 7.10‑13

Iosua (7)

Dumnezeu este sfânt! Nu trebuie să uităm niciodată acest lucru. După marea biruinţă de la Ierihon, Israel a hotărât să trimită trei mii de oameni pentru cucerirea cetăţii Ai, care era o cetate mult mai mică. Spre consternarea lor, ei au fost puşi pe fugă şi treizeci şi şase de oameni au fost ucişi în luptă. Iosua şi bătrânii au căzut la pământ înaintea chivotului Domnului şi au stat acolo până seara. Fiind foarte tulburat, Iosua a strigat la Domnul cu disperare.

Există momente când rugăciunea nu‑şi are locul. Acesta a fost unul dintre ele. Domnul i‑a spus lui Iosua să se ridice – Israel păcătuise şi furase din prada Ierihonului. Porunca lui Dumnezeu fusese clară: trebuiau să ardă şi să distrugă în întregime cetatea şi pe toţi cei din ea, cu excepţia argintului, a aurului, a bronzului şi a fierului, care trebuiau puse în vistieria Domnului. Acest păcat trebuia judecat pentru ca Dumnezeu să poată continua să fie alături de popor şi să‑i dea biruinţa asupra vrăjmaşilor lui.

Ceea ce se întâmplase era că un om, Acan, luase o mantie frumoasă de Şinear, argint şi aur şi le ascunsese în pământ, sub cortul său. A fost aruncat sorţul, pe seminţii, pe familii şi pe bărbaţi, până când a fost descoperit Acan. După ce a recunoscut ceea ce făcuse, el, familia lui şi tot ce avea au fost omorâţi cu pietre, iar apoi au fost arşi în foc.

Este greu de crezut că Acan a ascuns lucrurile furate în cortul său fără ştirea familiei sale. Mai mult, Dumnezeu vede pe poporul Său ca fiind una. „Israel a păcătuit“, a spus El. Noi, de asemenea, suntem mădulare unii altora. Ceea ce facem ne afectează nu doar pe noi, ci întreaga mărturie a lui Dumnezeu.

E. P. Vedder, Jr.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

A LOCUI ÎN SIGURANŢĂ DEOPARTE

Israel este fără frică în locuinţa lui, izvorul lui Iacov este deoparte într-o ţară plină de grâu şi de must, şi cerul lui picură rouă.

Deuteronom 33.28

Cu cât vom locui mai deoparte, cu atât vom fi mai în siguranţă. Dumnezeu vrea ca poporul Său să fie despărţit de păcătoşi. Chemarea Lui către ei este: „Ieşiţi din mijlocul lor”. O lume creştină este o monstruozitate pe care Scriptura niciodată n-o îndreptăţeşte. Un creştin lumesc este din punct de vedere duhovnicesc bolnav. Cei ce fac compromisuri cu vrăjmaşii lui Cristos, pot fi socotiţi împreună cu ei.Siguranţa noastră stă nu în a ajunge la înţelegere cu vrăjmaşul, ci în a locui deoparte cu cel mai bun Prieten al nostru. În acest fel vom locui în siguranţă, în ciuda batjocurilor, zeflemelilor şi dispreţului lumii. Vom fi la adăpost de influenţa nenorocită a mândriei, necredinţei, deşertăciunii şi vicleşugului ei.Dumnezeu ne va face să locuim singuri şi în siguranţă, în ziua când va cerceta păcatul popoarelor prin războaie şi foamete. Domnul a scos pe Avraam din Ur din Haldea, dar acesta s-a oprit la mijlocul drumului în Haran: el n-a avut binecuvântare decât când s-a hotărât să meargă în ţara Canaan şi a şi mers acolo. Acolo a trăit el în siguranţă singur, chiar în mijlocul vrăjmaşilor, în timp ce Lot nu era în siguranţă în Sodoma, în mijlocul cercului de prieteni pe care şi-i făcuse. Siguranţa noastră este să trăim deoparte cu Dumnezeu.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Să ajungi acolo unde se stinge treptat interesul propriu şi se trezeşte adevăratul interes.

Învăţătorule, unde locuieşti?” „ Veniţi de vedeţi” „…..Vino după Mine.” loan 1:38-39

În ziua aceea au rămas la El.” Acesta este cam singurul lucru pe care-l facem unii dintre noi, apoi ne trezim la realităţile vieţii; se trezeşte interesul propriu şi rămânerea în El a trecut. Însă nu există nici o situaţie de viaţă în care să nu putem rămâne în Isus. „Tu eşti Simon, tu te vei chema Chifa” (Ioan 1:42). Dumnezeu scrie noul nostru nume numai pe acele locuri din viaţa noastră de unde El a şters mândria, încrederea în sine şi interesul propriu.

Unii dintre noi avem noul nostru nume scris numai pe ici, pe colo, ca nişte pete, arătând ca un pojar spiritual. Pe porţiuni arătăm bine. Când suntem în cea mai bună formă spirituală, ai crede că suntem cei mai mari sfinţi; dar să nu te uiţi la noi când nu suntem în această stare de spirit. Ucenicul este cel care are numele nou scris pe întreaga sa făptură; interesul propriu, mândria şi încrederea în sine au fost şterse complet. Mândria este zeificarea sinelui; în zilele de azi unii dintre noi nu mai avem o mândrie de fariseu, ci una de vameş. A spune: „O, eu nu sunt un sfânt”, este acceptabil pentru mândria umană, dar este o blasfemie inconştientă la adresa lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă literalmente că-L sfidezi pe Dumnezeu spunându-I că nu te poate face sfânt. „Eu sunt mult prea slab şi neajutorat, lucrarea ispăşirii nu poate ajunge până la mine.”

Umilinţa înaintea oamenilor poate fi o blasfemie inconştientă înaintea lui Dumnezeu. De ce nu eşti sfânt? Ori pentru că nu vrei să fii sfânt, ori pentru că nu crezi că Dumnezeu te poate face astfel. Ar fi foarte bine, spui, dacă Dumnezeu te-ar mântui şi te-ar duce direct în ceruri. Dar exact aceasta vrea El să facă! „Vom veni la El şi vom locui împreună cu El” (loan 14:23). Nu pune nici o condiţie, lasă-L pe Isus să fie totul şi El te va duce acasă cu El nu doar pentru o zi, ci pentru totdeauna.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Maria deci, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, s-a aruncat la picioarele Lui şi l-a zis: “Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!” – IOAN 11:32

În Ioan 11 învăţăm cum se adânceşte dragostea în durerile vieţii.Viaţa de fiecare zi îşi are adeseori necazul şi durerea ei. Boala a intrat în mijlocul familiei din Betania şi umbra morţii s-a strecurat înăuntru. Cum acţionează însă cele două surori când încercarea grea le surprinde? Prin har, ele iau cea mai bună atitudine posibilă. Ele apelează la dragostea Domnu­lui Hristos.

În Luca 10:39, Maria învaţă despre dragostea Domnului Isus în cal­mul unei vieţi liniştite; în Ioan 11, ea, în furtuna vieţii, apelează la acea dragoste. Acolo, la picioarele Lui, ea împărtăşea dragostea Domnului în compania Lui. Aici, în durerea ei, ea foloseşte dragostea Lui. Şi aceasta se vede clar în apelul pe care aceste două femei devotate îl fac Domnului. Ele au trimis la El să-I spună: “Doamne, iată că acela pe care îl iubeşti este bol­nav” (vs. 3). Cât de luminos străluceşte în acest scurt mesaj credinţa şi încrederea acestor două surori! Ele s-au îndreptat către Persoana cea mai indicată, căci “au trimis la El”. Ele folosesc cel mai potrivit argument: “Acela pe care îl iubeşti este bolnav”. Cele două surori n-au adus ca motiv slaba dragoste a lui Lazăr pentru Domnul, ci desăvârşita şi neştirbita dragoste a Domnului Isus pentru Lazăr. Astfel, ele apelează la Domnul în felul cel mai corect, pentru că ele nu-I sugerează Domnului ce să facă; ele nici măcar nu-L roagă pe El să-1 vindece, nici să vină, nici chiar să spună un cuvânt în favoarea lor.

Ele, simplu, îşi varsă durerea lor înaintea Domnului Isus şi se abandonează pe ele însele în nemărginitele posibilităţi ale Domnului şi în nemărginita Sa iubire. Şi dragostea Prietenului lor nu le-a dezamăgit! Pentru că dragostea se bucură să răspundă inimilor mişcate de dragoste. H. Smith.

“Când trecem prin zile de încercare, să rămânem în prezenţa Dumnezeului oricărei mângâieri; El nu va îngădui să fim ispitiţi peste pute­rile noastre. Durerea noastră adâncă devine, în mâna Sa, un prilej de a ne face să cunoaştem mai dinainte inima Sa plină de înţelegere şi de dragoste. Vom avea astfel ocazia să aducem mai multe mulţumiri şi pentru zilele rele ca şi pentru cele bune.

Dar şi dacă trecem prin zile de odihnă, să rămânem şi mai aproape de Domnul. Este un real pericol ca nepăsarea şi indiferenţa să se introducă cu uşurinţă în inimă. Trăind o viaţă dulce şi uşoară, uşor cedăm atracţiei lucrurilor acestei lumi. Este mai de valoare să facem din necazurile noastre o pricină de mulţumire decât din binecuvântările pe care le primim.” J.N.D.

*

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară… .DOMNUL i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat în apă. Şi apa s-a făcut dulce. Exodul 15.23-24

Poporul Israel a intrat sub ocrotirea norului şi a stâlpului de foc cu o cântare de laudă pe buze. Acum, Dumnezeu a început să încerce credinţa lor, ca să cunoască pe fiecare om din popor cu ce are în inima lui, dacă este gata să se lase condus de legile lui Dumnezeu în căile lui. Dar, vai prima încercare a scos la iveală la acest popor o stare rea a inimii. Poporul se împotrivea lui Moise. Nu era uşoară încercarea: le lipsea apa şi după ce au găsit-o, după multă căutare, nu putea fi băută. De aceea să nu judecăm prea uşor şi repede acest popor. Oare în ce stare am fi fost noi în faţa unei asemenea încercări? Ce milostiv este însă Dumnezeu. Nu am auzit nici un reproş; Dumnezeu este Acela care îi arătase lui Moise un lemn care aruncat în apă ridica toată amărăciunea. Prin această încercare poporul putea să înveţe să recunoască, că nu sunt mai buni decât egiptenii şi de aceea aveau nevoie de acest lemn – o pildă limpede a crucii Domnului Cristos – unicul mijloc de a rămâne pe căile lui Dumnezeu. O, de-am învăţa din această întâmplare ca totdeauna să luăm pe Dumnezeu în ajutor. Atunci vom trăi experienţa că la El TOTUL este cu putinţă indiferent cât de mare ar fi amărăciunea.

Cei dintâi paşi ai celor răscumpăraţi de Domnul sunt în primejdie de a se lăsa „purtaţi încoace şi încolo de orice vânt de învăţătură” de nerăbdare şi cârtiri. Singurul mijloc de ocrotire este privirea la Domnul Isus. El se descopere totdeauna potrivit cu nevoile poporului Său, iar ai Săi, în loc să se plângă de împrejurările în care se găsesc, le socotesc un prilej ca să ceară şi mai mult har de la El. In felul acesta vom putea cunoaşte tot mai mult şi tot mai bine pe Dumnezeul şi Tatăl nostru.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Împăraţi 13.20-34

Este rândul omului lui Dumnezeu din Iuda să audă un cuvânt de judecată. Lui îi lipsea forţa de caracter, iar rezultatele sunt tragice.

Să te laşi antrenat constituie un pericol mai ales pentru tineri, care prin natura lor sunt uşor influenţabili. Să remarcăm că, pentru a-l determina pe un creştin să se abată de pe calea ascultării, diavolul nu se foloseşte numai de incitări vulgare! El ştie cum să facă uz de mijloace care par să fie dintre cele mai respectabile, pentru a-l convinge. Toate aparenţele erau în favoarea acestui profet înaintat în vârstă, care pretindea că primise cuvântul Domnului printr-un înger. Dar putea Dumnezeu să Se contrazică? În ce ne priveşte, fie ca să ne sprijinim numai pe ceea ce El spune în Biblie şi atunci nu ne vom rătăci (Galateni 1.8,9).

Moartea este pentru acest om al lui Dumnezeu consecinţa greşelii sale. Trupul său nu este mâncat de leu, dovadă evidentă că de Dumnezeu fusese lovit. Iar pentru bătrânul profet, ce pedeapsă! El constituise o piatră de poticnire pentru acela pe care-l numise fratele său (v.30), dar faţă de care nu se purtase deloc ca un frate! Să-i conducem pe alţii la neascultare nu este mai puţin grav decât neascultarea personală, pentru că atunci facem rău atât faţă de Dumnezeu, cât şi faţă de cel care devine subiect al rătăcirii noastre.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

12 IUNIE. IUBEŞTE-ŢI BISERICA – DOMNUL ISUS O IUBEŞTE! (4)

Toate mădularele trupului… sunt un singur trup

1 Corinteni 12:12

Biblia spune: „Trupul omenesc are mai multe mădulare, dar ele formează un singur trup întreg”. Să ne folosim de ceea ce pare a fi o ilustraţie ridicolă. Imaginează-ţi că piciorul nu mai doreşte să facă parte din trupul tău şi când îl întrebi de ce, el începe să spună lucruri precum: „M-am săturat să tot umblu şi să tot fiu târât prin noroi. Celelalte mădulare scapă uşor, dar eu trebuie să car toată greutatea. Nimeni nu mă apreciază. Se vorbeşte despre ochi frumoşi, despre păr şi buze frumoase, dar nimeni nu compune cântece despre picioare. Aşa că plec”. Dacă întrebi piciorul care sunt planurile lui de viitor, el spune: „o să stau acasă şi o să mă uit la un post de televiziune creştin”. E minunat să te uiţi la posturi de televiziune creştine, mai ales pentru cei ce sunt bolnavi şi nu pot merge la biserică. Dar când părăseşti o biserică fără permisiunea lui Dumnezeu, nu mai funcţionezi aşa cum te-a creat El. Poate pentru o vreme vei avea pace, dar nu vei avea nici o împlinire. Iar pentru că eşti tăiat de la raţia de hrană spirituală – nu vei creşte în maturitate. „Da, trupul are multe mădulare diferite, nu unul singur. Dacă piciorul spune: „Nu fac parte din trup pentru că nu sunt mână” lucrul acesta nu înseamnă că el face mai puţin parte din trup. Dumnezeu a pus fiecare mădular exact acolo unde doreşte … De fapt, unele mădulare din trup care par a fi cele mai slabe şi mai puţin importante sunt de fapt cele mai necesare” (1 Corinteni 12:14-22). De ce ar trebui să te întorci în biserică? Pentru părtăşie, pentru hrană, pentru o bună funcţionare şi pentru a te simţi împlinit.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Psalmul 119:1-8

Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? 

1 Corinteni 5:6

NICI UN PĂCAT NU E PREA MIC

Când un vapor transatlantic s-a scufundat lângă coastele Irlandeze, cu câtiva ani în urmă, lumea a fost uluită. Deoarece căpitanul vasului era un excelent marinar, nimeni nu şi-a putut imagina care au fost cauzele acestui accident. Au fost trimişi scafandri să cerceteze şi au adus printre alte obiecte, compasul navei pentru a fi examinat. Când au deschis cutia compasului au găsit vârful unei lame de cuţit înăuntru. Probabil că, în timp ce curăţa compasul, un marinar nechibzuit a rupt vârful cuţitului cu care lucra, vârf care a făcut compasul să arate rezultate false. Drept rezultat, nava a luat un traseu greşit, zdrobindu-se de stâncile coastei. Ca şi creştini, putem şi noi naufragia dacă începem să credem că unele lucruri mici – păcate mici – nu sunt dăunătoare. De aceea cuvintele noastre, faptele noastre, atitudinile noastre trebuie întotdeauna să le ţinem departe de păcatul care ne poate submina mărturia şi ne poate pune în pericol relaţiile cu Dumnezeu. În 1 Corinteni 5, apostolul Pavel s-a confruntat cu o situaţie păcătoasă care tulbura lucrarea lui Dumnezeu în Corint. După ce se adresează specific problemei, el face tuturor o atenţionare asupra rezultatelor păcatului. El spune că „puţin aluat face să dospească toată plămădeala” (v. 6). Orice păcat, chiar şi „cel mai mic”, poate aduce tulburare atât creştinului cât şi bisericii. Ajută-mă, Doamne, să fiu „fără prihană” (Psalmul 119:1). Invaţă-mă că nici un păcat nu e prea mic.  P.R.V.

Păcatul mic, ca drojdia lucrează
Schimbând în rău tot ce-i cu putinţă.
Curând dospi-va toată plămădeala,
Pervertindu-ne întreaga fiinţă. – H.G.B.

Nici un păcat nu e prea mic, pentru că el este împotriva unui Dumnezeu infinit.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Isus a luat cuvântul şi le-a zis: „… N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.“

Luca 5:31,32

Tratamentul

Doi bolnavi de reumatism erau în acelaşi salon al unui spital. Tratamentul începu la primul pacient, care se plângea de dureri. Cu greu a suportat tratamentul şi a fost foarte bucuros când s-a terminat. Terapeutul merse apoi la al doilea pacient. Acesta rămase foarte liniştit, fără să se mişte. Când tratamentul s-a încheiat, primul îl întrebă pe vecinul său de pat: „Spune-mi, pe tine nu te-a durut piciorul?“. – „Nu“, spuse celălalt zâmbind, „eu nu i-am dat piciorul bolnav“.La prima vedere zâmbim de o astfel de isteţime, dar desigur aşa ceva este un gest necugetat şi periculos. Cine nu vrea să accepte că este bolnav, îşi blochează calea spre ajutor şi vindecare. Cine tăgăduieşte că este un păcătos, nu este gata să ajungă la iertarea păcatelor prin pocăinţă, căci Mântuitorul n-a venit să-i cheme la pocăinţă pe cei care se consideră drepţi, ci pe cei păcătoşi. Faptul că toţi oamenii sunt păcătoşi este confirmat de Biblie: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar … Toţi s-au abătut …; niciunul măcar … căci toţi au păcătuit“ (Romani 3). Nu foloseşte la nimic să te înşeli pe tine însuţi şi pe alţii. Să ne lăsăm conduşi de aceste cuvinte la Mântuitorul care are tratamentul pentru iertarea păcatelor noastre!

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

One thought on “Aţi auzit vorbindu-se de răbdarea lui Iov?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s