Să ajungi acolo unde încetează păcatul şi tristeţea, şi începe cântarea celui sfânt!

Meditații pentru 11 Iunie

Veniti la MineVeniţi la Mine. 

 Matei 11:28

Vreau cu adevărat să ajung acolo?

Pot chiar acum. Întrebările care contează în viaţă sunt foarte puţine şi toate îşi găsesc răspunsul în cuvintele: „Veniţi la Mine“. Nu: „Fă cutare lucru”, ci: „Veniţi la Mine”. Dacă voi veni la Isus, viaţa mea reală va fi adusă în concordanţă cu dorinţele mele reale; voi înceta cu adevărat să mai păcătuiesc şi voi vedea cum începe cântarea Domnului în viaţa mea. Ai venit vreodată la Isus?

Uită-te la încăpăţânarea inimii tale; ai face orice în afară de acest lucru simplu, copilăresc – „Veniţi la Mine”. Dacă vrei să ai experienţa reală a încetării de a mai păcătui, trebuie să vii la Isus. Isus Cristos Se face pe Sine însuşi piatra de încercare. Priveşte cum a folosit El cuvântul veniţi, în cele mai neaşteptate momente vine şoapta Domnului: „Veniţi la Mine”. Şi eşti atras imediat. Contactul personal cu Isus schimbă totul.

Fii suficient de simplu, încât să vii şi să crezi în cuvintele Lui. Venirea la El înseamnă că voinţa renunţă cu hotărâre la tot şi, în mod deliberat, îi predă Lui totul.  „...şi vă voi da odihnă” – adică te voi sprijini. Nu: „Te voi pune la culcare, te voi ţine de mână şi iţi voi cânta ca să adormi”, ci: „Te voi scoate din pat, din letargie şi epuizare, din starea de om pe jumătate mort, deşi eşti în viaţă, te voi umple cu duhul de viaţă şi vei rămâne în picioare prin perfecţiunea activităţii vitale“. Noi devenim patetici şi vorbim despre a „îndura voia Domnului”! Unde este în aceasta vitalitatea maiestuoasă şi puterea Fiului lui Dumnezeu? (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers )

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

“Iov a zis:”Gol am ieşit din pântecele ma­mei mele şi gol mă voi întoarce în sînul pământului. Domnul a dat Domnul a luat; binecuvântat să fie numele Domnului.”

Iov 1:21

Iov era un om temător de Dumnezeu cum nu era altul pe pământ. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi să se prezinte înaintea Domnului şi a venit şi Satan în mijlocul lor. Şi probabil că a pârât şi I-a reproşat lui Dumnezeu ce fel de copii are. Dar Domnul a zis Satanei: Ai văzut pe slujitorul meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” Si Satana a răspuns Domnului: “Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai înconjurat Tu cu un gard de protecţie, pe el, casa lui şi tot ce este a lui”? Din cele spuse observăm că Satana a dorit demult deja să-i facă rău. Şi Satana a continuat să spună:”Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui acoperă ţara. Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are şi sunt încredinţat că Te va blestema pe faţă”. Şi Domnul a zis Satanei: “Iată îţi dau în mâinile tale tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna”. Din toate acestea putem observa ce putere mare are Satana dacă Dumnezeu i-o îngăduie. Într-o zi a venit un sol la Iov şi a zis: “Boii arau şi mă­găriţele păşteau lângă ei. Şi s-au aruncat nişte sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul săbiei. Numai eu am scăpat ca să-ţi dau de ştire”. Pe când vorbea el încă a venit unul şi a spus că nişte caldeeni s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin as­cuţişul săbiei. Pe când vorbea el încă a venit altul şi a zis că fiii şi fiicele lui erau împreună în casa fratelui lor întîi născut. Şi a venit un vânt tare şi casa s-a prăbuşit peste copii, numai unul a scăpat şi i-a dat de ştire lui Iov. Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul, apoi s-a aruncat la pământ şi s-a închinat.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Noi îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi. 1 loan 4:19

Planeta noastră nu are nici o altă lumină în afară de soare, iar inima nu are altă dragoste pentru Isus, în afară de dragostea care vine chiar de la El. Toată dragostea noastră pentru Dumnezeu trebuie să izvorască din fântâna iubirii infinite a Lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie un adevăr măreţ şi sigur: Îl iubim pentru singurul motiv că El ne-a iubit întâi. Dragostea noastră pentru El este rezultatul iubirii Sale pentru noi. Oricine poate admira de departe lucrările Lui Dumnezeu, dar căldura iubirii nu poate fii simţită de inimă decât prin lucrarea Duhului Sfânt. Ce minunat este faptul că am ajuns să-L iubim pe Christos, noi, aşa răi cum suntem! Cât de uimitoare este lucrarea Lui Dumnezeu care ne-a adus înapoi, atunci când ne-am răzvrătit împotriva Lui! Nu, noi n-am fi avut nici un grăunte de iubire pentru Dumnezeu, dacă El însuşi n-ar fi semănat iubirea în sufletele noastre! Dragostea, deci, s-a născut din dragostea Lui Dumnezeu în inimile noastre; din cauza originii ei divine, trebuie să aibă parte de hrană divină. Dragostea este o plantă exotică. Nu creşte în mod natural în pământul sufletului uman; trebuie să fie plantată. Dragostea pentru Isus este o floare delicată şi, dacă primeşte numai hrana produsă de stâncile inimilor noastre, se va ofili curând. Fiindcă vine din ceruri, trebuie să se hrănească cu pâine cerească. Nu poate trăi în Sălbăticie, dacă nu este hrănită cu mană. Dragostea trebuie hrănită cu dragoste. Sufletul şi viaţa iubirii noastre pentru Dumnezeu este iubirea Lui pentru noi.

Te iubesc, Doamne, dar nu cu o iubire omenească
Căci eu nu am iubire, nici măcar de dăruit;
Te iubesc, Doamne, cu o dragoste cerească
Căci prin iubirea Ta trăiesc la nesfârşit.
Sunt un nimic, gunoi şi pleavă aruncată-n vânt
Dar ştiu că pot fi ridicat pe dată prin al Tău cuvânt.

SEARA

Acolo a sfărâmat El săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război. Psalmi 76:3

Gloriosul strigăt al Mântuitorului nostru „s-a sfârşit!” (loan 19:30) a fost dangătul de înmormântare al tuturor adversarilor poporului Său. El semnifica că au fost sfărâmate „săgeţile, scutul, sabia, şi armele de război”. Eroul de pe Golgota şi-a folosit crucea ca pe o nicovală şi vaietele ca pe un ciocan, sfărâmând în bucăţi snop după snop de păcate, otrăvitele „săgeţi” ale răului. El a călcat în picioare fiecare acuzaţie, şi a distrus orice incriminare. Ce lovitură glorioasă este cea pe care o dă ciocanul marelui Spărgător, mult mai tare decât orice armă a lui Tor! Suliţele diavolului au fost sfărâmate în bucăţi, şi scuturile infernului au fost rupte ca nişte vase de lut! Isus a scos sabia mortală a puterii satanice din teaca ei făcută de om. A rupt-o de genunchi, cum rupe un om vreascurile, şi a aruncat-o în foc. Prea iubiţilor, săgeata păcatului nu mai poate răni de moarte credincioşii. Condamnarea nu mai este o sabie ascuţită, fiindcă pedeapsa păcatelor noastre a fost purtată de Christos. Prin binecuvântatul nostru înlocuitor şi Garant a fost făcută ispăşirea deplină a păcatelor noastre. Cine ne mai poate acuza acum? Cine ne poate condamna? „Christos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat” (Romani 8:34). Isus a făcut iadul să se înfioare, a stins toate săgeţile aprinse, şi a frânt orice suliţă a răului. Pământul este presărat cu ţăndări şi rămăşiţe din armele iadului, care au rămas doar pentru a ne aminti de pericolul care a trecut şi de marea noastră izbăvire. Păcatul nu mai are stăpânire asupra noastră. Isus l-a nimicit şi l-a îndepărtat pentru totdeauna. O, duşmăniile, eforturile tale de distrugere au ajuns la capăt. Vorbiţi despre lucrările minunate ale Domnului. Amintiţi-I numele în fiecare moment, atunci când soarele străluceşte şi atunci când soarele apune. Binecuvântează-L pe Domnul, suflete al meu.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, apropie-Te, pătrunde în cugetul meu până voi fi copleşit de Tine. Fă ca această zi să radieze de puterea Ta.

  1. *

  2. IZVOARE IN DEŞERT

Robul Domnului trebuie … să fie blând.

(2 Timotei 2:24)

Când Dumnezeu ne cucereşte în sfârşit şi ne schimbă natura nesupusă, pătrundem adânc în Duhul Domnului Isus. Şi atunci, ca niciodată, vedem extraordinara blândeţe a Duhului Său la lucru în lumea aceasta întunecată şi necerească. Însă darurileroadei Duhului“ (Galateni 5:22) nu ies automat în evidenţă în vieţile noastre. Dacă nu avem suficient discernământ să le recunoaştem valabilitatea pentru noi, să le dorim, şi apoi să le hrănim în gândurile noastre, nu se vor întipări niciodată în natura sau în comportamentul nostru. Fiecare pas înainte în creşterea noastră spirituală prin harul lui Dumnezeu trebuie să fie precedat de recunoaşterea lipsei unui atribut divin şi apoi de manifestarea hotărârii de a ne ruga pentru obţinerea lui.În orice caz, foarte puţini creştini vor să îndure suferinţa prin care se obţine blândeţea desăvârşită. Trebuie să murim faţă de noi înşine înainte să devenim blânzi, şi răstignirea noastră implică suferinţă. Înseamnă să experimentezi adevărata zdrobire şi omorâre a eului, care vor fi folosite pentru a mâhni inima şi pentru a supune mintea. În zilele noastre mulţi oameni încearcă să-şi folosească facultăţile mintale şi gândirea logică pentru a obţine sfinţirea, însă aceasta nu este decât o fabricaţie religioasă. Ei cred că dacă doar mintal se pun pe ei înşişi pe altar şi cred că altarul le oferă darul sfinţirii, atunci în mod logic pot trage concluzia că sunt pe deplin sfinţiţi. Apoi merg fericiţi pe calea lor, exprimându-şi superficiala lor trăncăneală teologică despre lucrurileadânci“ ale lui Dumnezeu. Însă corzile inimii naturii lor vechi nu au fost zdrobite, şi caracterul lor îndărătnic, pe care l-au moştenit de la Adam, nu a fost sfărâmat. Sufletul lor nu s-a înfiorat de suspinele însingurate care se revărsau în Ghetsimani. Fără nici o cicatrice de la moartea lor pe Calvar, ei nu vor arăta nimic din viaţa dulce, uşoară, blândă, plină de odihnă, victorii, belşug şi triumf, care se revarsă ca o dimineaţă de primăvară dintr-un mormânt gol.  G. D. W.

Şi un mare har era peste toţi. Fapte 4:33

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.»

Efeseni 6:12

Cea mai înaltă manifestare a credinţei constă în a mulţumi în permanenţă lui Dumnezeu, chiar în faţa ata­curilor nemiloase ale duşmanului. Dacă facem acest lucru atunci Domnul ne va apăra cu putere. Lauda contri­buie la glorificarea divinităţii Sale. Lauda şi adorarea lui Dumnezeu sunt bazele rugăciunii care are putere, rugă­ciune pe care ne-a învăţat-o Domnul Isus: «Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău» (Matei 6,9). Dar este mai mult decât atât. Lauda este poarta spre prezenţa lui Dumnezeu: «ci vei numi … porţile tale „Laudă”» (Isaia 60,18). Lauda es­te, dacă vreţi, biletul de trecere liberă în prezenţa lui Dum­nezeu: «Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cântări în curţile Lui! Lăudaţi-L şi binecuvântaţi-I Mumele» (Psalm 100,4). Să-I mulţumim şi să-L lăudăm! Pentru ce? Să mul­ţumim pentru darul minunat al lui Dumnezeu – Isus Cristos — şi să-L lăudăm, să-L cinstim pentru sângele Său preţi­os vărsat pe lemnul crucii de pe dealul Golgotei!

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Surorile deci au trimis la El, spunând: „Doamne, iată, acela pe care‑l iubeşti este bolnav“. Şi Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea“ … Atunci deci Isus le‑a spus deschis: „Lazăr a murit“.

Ioan 11:3,4,14

Când boala şi moartea îşi fac apariţia, o întrebare este pusă în mod frecvent: De ce a îngăduit Dumnezeu să se întâmple aşa ceva? Deşi noi, creştinii, nu punem la îndoială puterea sau înţelepciunea lui Dumnezeu, totuşi această întrebare rămâne, iar inimile noastre sunt tulburate. În astfel de momente, cuvintele de mângâiere sunt o adevărată alinare. Astfel i‑a încurajat apostolul Pavel pe sfinţii din Corint (2 Corinteni 1.3), când aceştia treceau prin necazuri, îndreptându‑le privirea către Tatăl îndurărilor, către Dumnezeul oricărei mângâieri.În cazul morţii şi al învierii lui Lazăr, Domnul ne oferă o vedere mai clară asupra acestui subiect. Răspunsul Său către ucenici a fost: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea“. Ni se spune clar că Isus iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr, aşa încât şi noi putem spune, plini de încredere: «Isus mă iubeşte», în ciuda încercărilor prin care putem trece.Dragostea inimii Tatălui şi dragostea inimii Fiului sunt cele care controlează „toate lucrurile“, făcându‑le să lucreze pentru binele nostru, al celor care suntem chemaţi potrivit planului divin. Marta I‑a spus lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n‑ar fi murit fratele meu“. Domnu i‑a răspuns: „Eu sunt învierea şi viaţa“ (versetele 21 şi 25).Marta văzuse cum Domnul vindecase bolnavi şi ştia că El ar fi putut împiedica moartea lui Lazăr. Ea asocia învierea cu o zi, mai degrabă decât cu o Persoană – cu Domnul Isus. Crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii? O singură privire cu credinţă către El aduce viaţa eternă. (J. Redekop)

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Acum voi sunteţi curaţi din pricina Cuvântului pe care vi L-am spus”.

IOAN 15:3

Creştinul mântuit prin har şi născut din nou este unit cu butucul de viţă prin Duhul Sfânt; în felul acesta poziţia lui este asigurată. În mersul lui aici pe pământ, el are permanent nevoie de acţiunea curăţitoare a Cuvântului în viaţa şi cugetul lui până în cele mai mici amănunte.Câte cuvinte, porunci şi făgăduinţe n-am auzit noi de la Domnul nostru fără să le fi dat urmare! Prin tărăgăneala noastră de a le crede şi prin neascultarea noastră, ele au rămas fără efect şi totuşi ne mirăm de lipsa de roade în viaţa noastră! Totuşi, Dumnezeu vrea să ne descătuşeze şi să ne trezească cugetul. El vrea să facă să ne vibreze inimile la atingerea Lui dum­nezeiască, învăţîndu-ne prin Cuvântul Său şi însuflându-ne ascultarea de poruncile Lui, El vrea să ne dea acea viaţă roditoare de mlădiţe în Viţă. Cuvântul ne spune că Domnul a spălat odată picioarele ucenicilor Săi. Era un act simbolic care prefigura curăţirea vieţii celui răscumpărat prin apa Cuvântului. şi astăzi, când ne vorbeşte prin Cuvântul Său, El este înaintea noastră ca atunci înaintea ucenicilor, slujindu-ne, spălându-ne picioarele, “El, Domnul şi învăţătorul nostru.” Este oare grea ascultarea, în astfel de împrejurări? Acest act al Domnului Isus a întărâtat mândria şi independenţa lui Petru. El nu voia ca Domnul să lucreze în felul acesta pentru el. Dar răspunsul Domnului l-a trezit la realitate: “Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea deloc parte cu Mine” (Ioan 13:8). Refuzând această spălare a picioarelor sale, Petru respingea nu numai curăţirea prin Cuvântul Domnului său, dar şi asocierea cu El, după cum mlădiţa este, inseparabil, asociată cu butucul. El împiedeca seva Duhului Sfânt să curgă neîntreruptă în viaţa lui. Neas­cultarea de Cuvânt numai într-un singur punct, este deajuns să ne răpească bucuria de a fi conştienţi de unirea noastră cu Viţa.Să ne gândim la învăţăturile, făgăduinţele şi chiar mustrările Cuvântului dumnezeiesc “fiindcă El este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.” (Rom 1:16). Să ascultăm de El lăsându-L să lucreze în inimile şi cugetele noastre, pentru ca Domnul Isus să ne poată spune şi nouă: “Acum voi sunteţi curaţi din pricina Cuvântului pe care vi L-am spus.””Puterea noastră nu constă în a ne gândi la rău ca să-l evităm ci a ne gândi la Hristos şi a ne ocupa cu El.” J.N.D.

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea, fraţi sfinţi, cari aveţi parte de chemarea cerească, aţintiţi-vă privirile la Apostolul şi Marele Preot al mărturisirii noastre, adică ISUS!  

Evrei 3:1

Ce important este să răspundem la această chemare scrisă în acest Cuvânt. El care a primit Numele de „ISUS” ca om şi care acum este proslăvit în cer, este Alfa şi Omega mărturisirii credincioşilor. Numai cei care mărturisesc în adevăr sunt „fraţi sfinţi”, părtaşi ai chemării cereşti şi ei sunt în situaţie de a slăvi Capul lor ceresc. Ei îl cunosc mai întâi ca „Apostolul” adică trimisul lui Dumnezeu, căci este scris: „Dumnezeu, în adevăr n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3.17). Ce mare osteneală a avut Domnul în mijlocul iudeilor pentru a le arăta adevărul: „Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat şi voi nu-L cunoaşteţi” (Ioan 7.28). El era Apostolul credincios care S-a coborât din cer şi care a putut să spună: „Am venit să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6.38). Ei trebuiau să-L recunoască deoarece: „cel trimis de Dumnezeu vorbea, vorbele lui Dumnezeu” şi „Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 7.16). Nu numai vorbele au dat această dovadă ci şi faptele au dovedit acest lucru: „Căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl să le săvârşesc, tocmai lucrurile acestea pe care le fac Eu mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis” (Ioan 5.36). „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El” (Ioan 6.29) ca astfel să putem să-L privim şi să-L adorăm ca pe Apostolul şi Marele nostru Preot.

Cristos e SINGURUL centru al Adunării lui Dumnezeu. Şi nu e de ajuns? Ne este ajuns să fim „un singur duh cu El” (1 Cor. 6.17). De ce să mai adăugăm ceva la El?

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

N-AI DE CE SĂ TE RUŞINEZI

Nu te teme, căci nu vei rămâne de ruşine. 

Isaia 54.4

Nouă nu ne este deloc ruşine de credinţa noastră. Oamenii neîncrezători şi clevetitori pot să atace Scriptura pe care ne întemeiem credinţa, dar Domnul va arăta într-un fel sau altul, din ce în ce mai izbitor, că în această carte nu este nici greşeală, nici exagerare, nici vreo scăpare. Nu este nici o ruşine să fii un simplu credincios: credinţa care merge drept la Isus este o cunună de cinste aşezată pe capul nostru şi preţuieşte mult mai mult decât o decoraţie pe pieptul nostru.Nu vom fi deloc daţi de ruşine în nădejdea noastră. Ea se va împlini pentru noi întocmai după făgăduinţa Domnului. Vom fi hrăniţi, călăuziţi, binecuvântaţi şi învioraţi. Mântuitorul nostru va veni din nou şi zilele întristării noastre se vor sfârşi. Atunci vom da slavă Celui care ne-a dat o nădejde vie şi vom lua în primire ceea ce am nădăjduit.Nu vom fi daţi de ruşine în dragostea noastră. Isus este fiinţa cea mai vrednică să fie iubită de noi şi niciodată nu ne vom ruşina că I-am dat Lui inima noastră. Dragostea noastră arzătoare pentru El este îndreptăţită prin faptul că vom vedea în slavă pe Prea Iubitul nostru. Nimeni nu va vorbi de rău pe martiri că au murit pentru El. În timp ce vrăjmaşii lui Cristos vor avea parte de o ruşine veşnică, cei care L-au iubit pe Domnul Isus vor fi cinstiţi de toţi sfinţii, pentru că ei „au ales mai degrabă ocara lui Cristos decât comorile Egiptului”.

 

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-IUNIE  2015

 

IUBEŞTE-ŢI BISERICA – DOMNUL ISUS O IUBEŞTE! (3)

Slava Domnului umpluse Casa Domnului”

(1 Împăraţi 8:11)

Numai după ce Chivotul legământului a fost adus în Templu reluându-şi locul lui de drept, adică locul central, slava lui Dumnezeu a umplut Casa Domnului. „Preoţii au dus Chivotul legământului Domnului la locul lui … când au ieşit preoţii din Locul Sfânt, norul a umplut casa Domnului. Preoţii n-au putut să rămână acolo să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa Domnului” (v. 6, 10-11). Există aici o lecţie pentru noi toţi, mai ales pentru cei aflaţi in conducerea unei biserici. Numai Hristos trebuie să ocupe locul central! Programele şi promovările sunt bune, dar numai când Isus este onorat ca Domn, când Cuvântul Lui este predicat şi când prezenţa Lui este respectată şi apreciată, slava Lui va umple biserica. Data viitoare când vei sta în biserică şi Îi vei cânta laudă, opreşte-te şi adu-ţi aminte: El e în centru, nu eu! într-o zi, în biroul pastorului din biserica din Washington pe care o frecventa preşedintele Franklin Roosevelt, a sunat telefonul. O voce a întrebat „Credeţi că preşedintele o să fie la biserică duminică?” Pastorul a răspuns: „Asta nu vă pot promite. Dar sunt sigur că Domnul o să fie acolo, fapt care ar trebui să reprezinte o încurajare destul de mare pentru o adunare”. Compozitoarea Fanny Crosby a scris: „Dacă toată natură ar fi a mea, prea mic ar fi cadoul acesta. Când am o dragoste sfântă şi măreaţă, cu tot ce am îl voi lăuda întreaga mea viaţă”. Duminica viitoare nu mai fi un simplu ocupant al unui loc, umple casa lui Dumnezeu cu lauda inimii tale.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit.    Psalmul 25.16

Depresia lui Jim

Jim atinsese pragul cel mai de jos. Depresia lui crescuse ajungând la un nivel alarmant. De multe ori privea pe fereastră sau stătea pur şi simplu pe scaun, privind în gol. De câteva ori se pornise în călătorii cu maşina, sau cu bicicleta, sau pe jos parcurgând distanţe mari. Jim era gata să renunţe la tot. Visa cu ochii deschişi să ajungă pe un vapor şi să plece undeva unde să nu ştie nimeni şi unde să nu aibă responsabilităţi. S-a gândit să-şi dea demisia de la serviciu, să renunţe la cursurile serale pe care le făcea, să treacă totul legal pe soţia sa. Apoi se va urca în maşină şi va pleca. Va definitiva totul cu oamenii, cu responsabilităţile şi chiar cu Dumnezeu. Însă povestea lui Jim are un final fericit. În loc să fugă departe de Dumnezeu şi de oameni, a rostit o rugăciune pe care o învăţase cu mulţi ani în urmă: „Priveşte-mă şi ai milă de mine, căci sunt părăsit şi nenorocit. Neliniştea inimii mele creşte: scoate-mă din necazul meu! Uită-te la ticăloşia şi truda mea şi iartă-mi toate păcatele mele“ (Psalmul 25.16-18). Iată o rugăciune pe care o poate rosti oricine! Dacă ai ajuns într-un astfel de punct critic al depresiei ca şi Jim, te rog, opreşte-te! Vreau să-ţi spun că există speranţă pentru tine şi aceasta are un nume: Isus Hristos. El este singurul tău ajutor. Vino la Domnul aşa cum eşti şi El te va primi şi elibera din depresie.

 *

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text:Matei 23:23-31

Mai întâi de toate, păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia…”

Luca 12:1

EŞTI NATURAL?

Unii oameni nu sunt naturali. Îşi pun măşti. Ei îşi acoperă greşelile. Exagerează, sau mint pentru a-i impresiona pe alţii. Nu pot trăi o viaţă relaxantă deoarece trebuie să fie “mereu în gardă”. Drept rezultat, se lipsesc singuri de binecuvântarea şi ajutorul unor relaţii deschise şi cinstite.Creştinul devotat nu trebuie să umble ca pe sârmă. Înţelegând că este mântuit prin credinţă şi nu prin meritele sale, se poate simţi în siguranţă în Hristos. El recunoaşte că orice daruri posedă, ele vin de la Dumnezeu, şi Îi mulţumeşte Lui pentru ele. Nu este invidios pe cei ce par să aibă mai mult ca el. Cu ajutorul Lui Dumnezeu, se străduieşte să trăiască cu consecvenţă o viaţă creştină. Nu se îngrijorează cum să-I impresioneze pe alţii cu pietatea sa, sau cu maturitatea sa creştină. Cu alte cuvinte nu este un ipocrit. Pentru că este cinstit cu Dumnezeu şi cu oamenii, nu trebuie să fie “în gardă” tot timpul.În cartea sa “Trăind o viaţă creştină”,George Duncan spune despre o remarcă făcută la serviciul de înmormântare al lui Fred Mitchell, directorul unei misiuni din China. Unul dintre vorbitori a spus:”Niciodată nu l-ai putut lua prin surprindere pe Fred Mitchell, deoarece el n-a trebuit să se pună în gardă.” Duncan numeşte această afirmaţie:”unul din cele mai mari tributuri aduse unui creştin.”

Se poate spune acelaţi lucru despre tine, despre mine? Să nu uităm cuvintel Domnului Isus:”Păziţi-vă de aluatul fariseilor, care este făţărnicia.” Să fim naturali! R.W.D.

Consecvenţă! Ce mult avem nevoie

Să umblăm cu pasul măsurat,

Să trăim la fel precum vorbim

       Pân`ce vine-al nostru Împărat.   Anonim

Nu pretinde că eşti

Ceea ce intenţionezi să fii.

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

11 Iunie

1 Împăraţi 13.1-19

În ziua „pe care a inventat-o el din inima lui” (12.33), Ieroboam celebrează o sărbătoare la Betel în cinstea viţelului său de aur. Dar cineva vine şi-i deranjează ceremonia. Este un om al lui Dumnezeu care soseşte din Iuda cu un mesaj de mare solemnitate. Altarul se despică; Împăratul răzvrătit este lovit, apoi vindecat prin puterea lui Dumnezeu. Harul străluceşte în vindecarea acestui om atât de nelegiuit. Dumnezeu ne binecuvântează potrivit cu ceea ce este El şi niciodată potrivit cu ceea ce suntem noi. Acest har ar fi trebuit să-i vorbească împăratului. Profetul primise porunca să se întoarcă de îndată ce-şi va fi încheiat misiunea. Să se odihnească, să mănânce şi să bea pe teritoriul acestor seminţii neascultătoare ar fi fost în contradicţie cu cuvintele de judecată pe care le pronunţase. La fel, nici noi nu putem fi în comuniune cu organizaţii religioase care nu se află în supunere faţă de Scriptură. Profetul bătrân, ai cărui fii par să fi fost prezenţi la sărbătoarea viţelului de aur, nu-şi avea locul la Betel. Din acest motiv, deşi trăind în cetatea în care avea să se desfăşoare această misiune, el nu fusese împuternicit de Domnul pentru ea. Dar, atrăgându-l în casa lui pe omul lui Dumnezeu din Iuda, bătrânul îşi justifica poziţia falsă şi îşi întărea propria reputaţie. În ce-l privea pe profetul din Iuda, dacă s-ar fi grăbit să părăsească aceste locuri, n-ar mai fi fost ajuns din urmă! (v. 14)

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s