Obiceiul de a te bucura de lucruri neplăcute

Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 14 calendare (14 Mai 2015)

Galateni 2.20Pentru ca şi viaţa Lui Isus să se arate în trupul nostru muritor.

2 Corinteni 4:10

Trebuie să ne formăm obiceiuri care să arate ce a făcut harul lui Dumnezeu în noi. Nu este vorba doar de a fi salvaţi de iad, ci de a fi salvaţi pentru a arăta viaţa Fiului lui Dumnezeu în trupul nostru muritor, iar lucrurile neplăcute sunt cele care vor demonstra dacă arătăm sau nu în noi viaţa Lui. Manifest eu bunătatea fundamentală a Fiului lui Dumnezeu sau iritarea fundamentală a eului meu?

Singurul fapt care va face să mă pot bucura de lucrurile neplăcute este dorinţa puternică de a lăsa ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste în mine. Indiferent cât de neplăcut ar fi un lucru, dacă spun: „Doamne, îmi face plăcere să Te ascult în această problemă”, imediat Fiul Lui Dumnezeu va ocupa locul de frunte, iar în viaţa mea umană se va manifesta ceea ce-L slăveşte pe Isus. Nu trebuie să existe nici o controversă. In momentul când asculţi de lumină, Fiul lui Dumnezeu se arată prin tine în acea situaţie; dar dacă te împotriveşti, Îl întristezi pe Duhul Său.

Trebuie să te menţii într-o stare bună pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se manifeste prin tine; nu te poţi menţine într-o stare bună daca laşi loc autocompătimirii. Împrejurările în care ne aflăm sunt mijloacele pe care Dumnezeu le foloseşte pentru a arăta extraordinara desăvârşire şi puritate a Fiului Său.

Descoperirea unui nou mod de manifestare a Fiului lui Dumnezeu trebuie să ne facă inima să bată mai puternic. Una este să alegi un lucru neplăcut şi alta este să ajungi într-o situaţie neplăcută prin voia lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu te-a pus acolo, El îţi este de-ajuns pentru a-ţi împlini toate nevoile. Păstrează-ţi sufletul pregătit să manifeste viaţa Fiului lui Dumnezeu. Nu trăi niciodată din amintirea experienţelor trecute; îngăduie Cuvântului lui Dumnezeu să fie întotdeauna viu şi activ în tine. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Mărturia pe care ne-o dă cugetul nostru este că m-am purtat în lume şi faţă de voi, cu simplitate şi sinceritate înaintea lui Dumnezeu.”

2 CORINTENI 1:12

Ne putem lăuda şi noi ca apostolul Pavel cu o astfel de viaţă în “simplitate şi sinceritate”? Din nefericire, trebuie să admitem că în loc de “simplitate şi sinceritate”, vieţile noastre ar putea fi definite mai bine prin cuvintele “complicare şi dezordine.” în timp ce poate tânjim după cele dintâi, alegem, de fapt, de a trăi zilnic în celelalte. Cuvântul “simplitate” înseamnă necomplicat, neconfuz în ceea ce priveşte ţinta vieţii noastre. Pavel defineşte filipenilor viaţa sa în cuvintele: “Pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” Am putea spune şi noi la fel sau mai degrabă se potriveşte inversul: “Pentru mine a trăi este un câştig.”? Dacă Domnul Isus este puterea care ne constrânge în vieţile noastre, dacă judecăm totul în raport cu El, daca dorinţele şi bunurile noastre sunt judecate după măsura Lui, atunci felul vieţii noastre va fi simplu şi sincer, nu complicat şi dezordonat, atât din punct de vedere fizic cât şi spiritual. Cuvântul “sincer” înseamnă “limpede”, “curat”, şi el defineşte o viaţă uşor de citit şi de înţeles, “o epistolă cunoscută şi citită de toţi oamenii… ca fiind epistola lui Hristos.” (Cap.3:2, 3). O, sinceritatea aceasta care lipseşte aşa de mult astăzi între noi unii faţă de alţii! Ne vedem, ne vizităm, ne întâlnim, ne socotim fraţi şi prieteni şi totuşi sinceritatea este departe de noi. “Dragostea să fie fără prefăcătorie…” spune Cuvântul la Rom. 12:9. Când apostolul Pavel scrie lucrul acesta corintenilor, el trecuse print-un “necaz… de care a fost apăsat peste măsură de mult” având şi viaţa în primejdie, dar tot corintenilor le vorbeşte şi de “primejdia între fraţi mincinoşi” (Cap. 11:26) Nimic nu poate destrăma o adunare mai uşor decât “fraţii” mincinoşi, nesinceri şi defăimători. Astfel de oameni au fost de la începutul Bisericii. Modelul nostru şi în privinţa aceasta este tot Domnul Isus. Adevărata bucurie a unei vieţi simple şi sincere poate fi realizată numai când izvorul, motivul şi obiectul ei sunt în Domnul Hristos.
“Pentru a remedia slăbirea spirituală trebuie mai întâi de toate ca Hristos însuşi să fie prezent în sufletele noastre. El trebuie să fie în mod obişnuit pentru noi, mijlocul de a judeca toate lucrurile.” J.N.D.
Un om nu este ce gândeşte sau spune el că este, nici cum judecă alţii că este, ci ceea ce spune purtarea lui că este. Viaţa lui de fiecare zi pronunţă verdictul asupra lui însuşi. Când gândeşti despre tine că eşti mai presus de alţi credincioşi, uită-te la Scriptură, la Domnul Isus, apoi vei vedea ce puţin semeni cu El.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI Volumul II

1 Împăraţi 1.1-21

David este acum înaintat în vârstă. Obosit de o viaţă de suferinţă şi de lupte, continuă să se încreadă în Dumnezeu, aşa cum exprimă rugăciunea lui din Ps. 71: „Dumnezeule, Tu m-ai învăţat din tinereţea mea … Şi chiar până la bătrâneţe şi păr cărunt, Dumnezeule, nu mă părăsi” (v.17, 18; vezi şi v. 9). Domnul îi va răspunde şi-i va acorda ajutorul Său în ultima încercare ce îl aşteaptă. După Absalom, un altul dintre fiii săi, Adonia, apare pe scenă, conspirând să ia tronul. Sfârşitul trist al fratelui mai mare nu-l învăţase nimic. De altfel, educaţia acestui tânăr lăsa mult de dorit. Tatăl lui nu-l mustrase şi nu-l corectase niciodată. Din fragedă copilărie, Adonia făcuse întotdeauna numai ceea ce dorise. Iată un nou subiect de meditaţie pentru cititorii noştri mai tineri care-i găsesc câteodată pe părinţii lor prea exigenţi! Fie ca ei să ajungă să înţeleagă că a fi astfel „pedepsiţi”, copii fiind, sau tineri – sau tinere – îi poate scuti la anii de maturitate de pedepse cu mult mai dureroase. Dumnezeu nu Se poartă diferit cu fiii Săi (Evrei 12.6). De câte ori înţelepciunea şi dragostea Lui nu ne-au împiedicat să ne facem propriul drum: aceasta spre binele nostru imediat şi probabil etern!

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
de Charles H. SPURGEON

RĂNIREA FĂCUTĂ PENTRU VINDECARE

Veniţi să ne întoarcem la Domnul? Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca, El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.

Osea 6.1

Înainte de a vindeca, Domnul găseşte cu cale să lovească. El face aceasta cu mâna sigură a chirurgului, condusă de dragostea inimii Sale părinteşti. Dar înainte de a bandaja, El loveşte; fără aceasta ar fi o lucrare necompletă. Legea a fost dată înainte de Evanghelie; şi Dumnezeu face să se nască în noi simţământul nevoii de a ne întoarce la El, înainte de a ne veni în ajutor. Eşti tu zdrobit de lucrarea convingătoare a Duhului? Sau poate te găseşti în duhul robiei care-ţi însufla frică? Acestea îţi dau simţământul nevoii ca rănile inimii tale să fie legate şi vindecate prin Evanghelie.Nu deznădăjdui, sărmană inimă, ci vino la Domnul cu rănile tale sângerânde şi gândurile tale negre. Numai El te poate vindeca şi în aceasta e toată bucuria Sa; lucrarea Lui este de a bandaja inimile zdrobite, rănite, şi El singur are o îndemânare desăvârşită şi slăvită. Deci, nici o întârziere! Dar, să ne întoarcem la Domnul Dumnezeu de care ne-am depărtat. Să-I spunem de rănile noastre arzătoare şi să-L rugăm să-Şi termine lucrarea. Oare chirurgul face o tăietură ca apoi să-şi lase pacientul sa sângereze până va muri? Şi Tu, Domnul meu, ai putea sa laşi să se mărească suferinţa unui suflet şi a unei sărmane inimi tulburate? Nu, Doamne, aceasta n-o vei face niciodată!

*

DOMNUL ESTE APROAPE!
CALENDAR BIBLIC

Voi vesti Numele Tău fraţilor mei…

Psalmul 22.22

Aceste cuvinte stau în strânsă legătură cu versetul anterior: „Da, Tu M-ai scăpat din coarnele bivolului!” care vorbeşte în chip profetic despre învierea Domnului Isus. In Ioan 20 găsim împlinirea acestei profeţii. Când a înviat din morţi Domnul Isus a vestit Numele lui Dumnezeu, care învie şi morţii. Când S-a întâlnit cu Maria Magdalena a spus către ea; „Ci du-te la fraţii Mei şi spune-le că Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Niciodată înainte nu i-a numit pe ucenicii Săi „fraţi”. A mai spus: „Nu Mă ţinea.” El nu avea în vedere acţiunea zidirii împărăţiei. Aceasta o va face mai târziu. Dar avea în plan ceva mult mai măreţ. A vrut să se înalţe la Tatăl Său şi acum şade la dreapta, ca Acela care a proslăvit pe Dumnezeu în ce priveşte păcatul. El are o îndoită îndreptăţire să se afle pe acest loc; mai întâi fiindcă este Fiul lui Dumnezeu şi apoi fiindcă, El Fiul Omului a efectuat această lucrare. Dreptatea lui Dumnezeu i-a conferit locul „la dreapta măririi în ceruri.” El poate acum prin puterea lucrării Sale efectuate ca Fiu al Omului să unească pe fraţii Săi cu El însuşi. În dumnezeirea Sa rămâne „singurul născut din Tatăl” – noi niciodată nu putem să fim înălţaţi la această stare dumnezeiască. Dar ca Fiul Omului uneşte pe toţi fraţii Săi cu El. Le dă în faţa lui Dumnezeu poziţia slăvită de a fi mădularele unei familii dumnezeieşti. Credinţa se bucură de pe acum de această stare minunată, de această legătură care s-a înfăptuit. Cu ochiul credinţei îl vedem pe El acolo, la dreapta Tatălui, dar îl simţim zi de zi cu noi îmbărbătându-ne cu cuvintele Sale. E minunat acest adevăr, că ştim că acolo unde e El suntem şi noi şi eu personal şi ceea ce îi aparţine Lui îmi aparţine şi mie.
Este nevoie să ne împotrivim nu numai relelor din trecut, dar şi stricăciunii din vremea de faţă, când multele abateri ale lumii păgâne au ajuns la maturitate şi se împodobesc cu haine creştineşti.

*

OSWALD CHAMBERS
BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, ce clar mi-ai arătat că Dumnezeu, şi numai Dumnezeu, contează. Fie ca niciodată să nu mă abat de la această măreaţă descoperire

*

MEDITAŢII ZILNICE
WIM MALGO

«Eu vin curând. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa.»

Apocalipsa 3,11

Domnul nu vine, încă aşteaptă! Dar şi noi aşteptăm cu nerăbdare marele moment când vom fi transformaţi şi vom primi un trup asemănător cu trupul Său divin şi când, cu o viteză de neînchipuit vom fi răpiţi pe norii cerului să-L întâmpinăm în văzduh. Acum însă ne găsim exact în perioada despre care evanghelistul Matei spune: «Fiindcă mirele zăbovea, au aţipit toate şi au adormit» (Matei 25,5). Doresc să accentuez faptul că mai ales în această ultimă parte a drumului suntem în pericolul să obosim şi să aţipim. Pavel îi scrie lui Timotei: «Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă ca să se alipească de duhuri înşelătoare si de învăţăturile dracilor» (1 Tim. 4,1). Cine nu umblă în adevăr în faţa Domnului amorţeşte din punct de vedere spiritual şi îşi deschide inima pentru învăţăturile mincinoase ale demonilor. Să accepţi întregul adevăr înseamnă să fii cu toată viaţa ta în Cristos: «îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Cristos» (Rom. 13,14). Numai El este adevărul. Cine se îmbracă cu El rămâne treaz şi primeşte putere de biruinţă: «Ei l-au biruit, prin sângele Mielului» (Apoc. 12,11). Rămâi treaz! Dacă ai aţipit, Domnul îţi porunceşte: «Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi şi Cristos te va lumina» (Efes. 5,14).

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Împreună moştenitori cu Christos

Romani 8:17

Împărăţia nesfârşită a universului Tatălui Său este a lui Christos prin drept divin. Ca „moştenitor al tuturor lucrurilor”. (Evrei 1:2), El este singurul proprietar al vastei creaţii a lui Dumnezeu. El ne-a îngăduit să împărţim cu El această proprietate, prin virtutea moştenirii ratificate de Dumnezeu cu poporul ales. Străzile de aur ale paradisului, porţile de mărgărit, râul vieţii, binecuvântările veşnice şi slava nesfârşită sunt, prin binecuvântatul nostru Domn, ale noastre prin posesie veşnică. El împarte tot ce are cu poporul Său. El şi-a aşezat coroana regală pe fruntea bisericii, numind-o împărăţie, iar fiilor ei le-a spus că sunt „o preoţie împărătească” (1 Petru 2:9), o generaţie de împăraţi şi preoţi” (Apocalipsa 1:6). El s-a lipsit de coroană pentru ca noi să putem avea cununi de slavă. El nu doreşte să se aşeze pe tron până nu pregăteşte un loc tuturor oamenilor răscumpăraţi prin sângele Său. Atunci când fruntea este încununată, întregul trup străluceşte de onoare. Iată răsplata fiecărui creştin biruitor! Tronul lui Christos, coroana, sceptrul, palatul, comorile, hainele şi moştenirea sunt ale tale. De departe superior geloziei, egoismului şi lăcomiei — care nu aduc nici un avantaj celor ce le practică – Christos îşi împarte fericirea cu poporul Său. „Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17:22) „V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). Zâmbetul Tatălui este mai plăcut, fiindcă este împărtăşit de poporul Său. Onorurile împărăţiei sunt mai demne de dorit, fiindcă poporul Său domneşte cu El în slavă. Biruinţa Sa este mai valoroasă, fiindcă prin ea poporul Său este învingător. El se bucură de tronul Său, fiindcă are loc acolo şi pentru ei. El se bucură de haina sa regală, fiindcă şi ei sunt îmbrăcaţi în veşminte împărăteşti. El se bucură de bucuria Lui, fiindcă îi cheamă să intre şi ei în ea.

SEARA

Va lua mieii în braţe, şi îi va duce la sânul Lui.
Isaia 40:11

Cine este cel despre care se vorbeşte atât de frumos? Păstorul cel bun. De ce duce mieii atât de aproape de inimă? Fiindcă are o inimă bună, şi orice slăbiciune îl atinge. Suspinele, neştiinţa şi slăbiciunea mieilor fac apel la compasiunea Lui. Este datoria Lui, ca Mare preot, să aibă grijă de cei slabi. In afară de asta, El i-a răscumpărat cu sângele său, aşa că ei sunt proprietatea Lui. Trebuie să aibă grijă de cei care L-au costat atât de mult. Este responsabil pentru fiecare miel, legat prin legământ să nu piardă nici unul. Mai mult, ei sunt o parte din răsplata Sa slăvită. Dar cum înţelegem expresia „îi va duce”? Uneori El îi duce când nu îngăduie să sufere prea multe încercări. Viaţa este blândă cu ei. Adesea sunt „duşi” atunci când sunt învăluiţi în dragoste, ca să poată îndura totul mai uşor. Deşi nu au prea multe cunoştinţe, ştiu destule despre blândeţea Păstorului. Adesea El îi duce oferindu-le o credinţă foarte simplă, care ia făgăduinţele aşa cum sunt şi, în nădejde, aleargă la Isus cu orice necaz. Simplitatea credinţei lor le oferă o mare încredere, care îi ridică deasupra lumii. El duce mieii la sânul Său. Iată dragostea nemărginită. I-ar purta El lângă inimă dacă nu i-ar iubi atât de mult? Apropierea este foarte strânsă; sunt atât de aproape încât nu s-ar putea apropia mai mult. Intre ei există o familiaritate sfântă, fiindcă Christos le oferă nenumărate dovezi de dragoste celor slabi. Ei sunt în perfectă siguranţă; cine i-ar putea lovi lângă inima Lui? Duşmanul ar trebui să-L lovească pe Păstor întâi. Ei au parte de odihnă desăvârşită şi mângâiere blândă. Cu siguranţă, suntem departe de a vedea pe deplin infinita iubire a lui Isus!

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Pentru că, după cum întrun trup avem multe mădulare, iar mădularele nau toate aceeaşi funcţie, aşa şi noi, cei mulţi, suntem un singur trup în Hristos, şi fiecare, mădulare unii altora.

 Romani 12.4

Trupul omenesc este o capodoperă uimitoare a lui Dumnezeu, de o complexitate atât de mare şi de o fineţe a detaliului atât de perfectă, încât psalmistul exclamă: „Te voi lăuda că mai făcut întrun mod uimitor şi admirabil“ (Psalmul 139.14). Trupul omenesc este, de asemenea, un exemplu minunat al diversităţii care lucrează în unitate, căci este format din mădulare foarte diferite, în ce priveşte caracterul şi rolul lor, însă toate funcţionând întro armonie desăvârşită. Unele dintre aceste funcţii sunt involuntare, căci aşa a proiectat Dumnezeu trupul omenesc. Alte funcţii sunt rezultatul gândirii conştiente, fiind direcţionate de minte.
Toate acestea sunt folosite de Dumnezeu pentru a ne oferi o imagine despre valoare unităţii pe care El a stabilito pentru Trupul lui Hristos, care este Adunarea lui Dumnezeu. Aceasta este o unitate care îi cuprinde pe toţi copiii lui Dumnezeu de pe pământ. Nu există mai multe trupuri, aşa cum au presupus unii, ci unul singur. Fiecare credincios îşi are locul în acest unic Trup, fiind mădulare ale lui. Aceasta este singura calitate de membru aprobată de Dumnezeu. Prin urmare, fiecăruia dintre noi i sa dat capacitatea de a face exact lucrarea potrivită locului în care am fost aşezaţi în Trup. Mâna nu poate lua locul ochiului, nici piciorul, pe cel al mâinii. Poate că sunt doar un mădular mic, ascuns. Acest lucru nu are nicio importanţă, deoarece mădularele care nu se văd sunt la fel de importante ca cele vizibile. Dorinţa noastră trebuie să fie aceea de a ne face de folos întregului Trup şi să folosim, în vederea acestui lucru, toate capacităţile de care dispunem.
Toată hrana, înviorarea şi călăuzirea trebuie să vină de la Capul Trupului. Suntem în întregime dependenţi de Domnul Isus, care ne oferă fiecăruia dintre noi ceea ce ne trebuie pentru a împlini lucrarea la care El nea chemat. Supunândune Lui, vom fi bucuroşi să lucrăm pentru ceilalţi şi în unitate cu ei.
L. M. Grant

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger

„Acesta este Cuvântul Domnului vorbit lui Ieremia:”Scoală-te şi coboară-te în casa olarului; acolo te voi face să auzi cuvintele Mele.”

Ieremia 18:1-2

Poporul Israel s-a abătut de la căile Domnului şi nu a mai vrut să asculte. Dumnezeu însă, prin îndurarea Lui îşi întinde mâna spre ei, şi le vorbeşte printr-o plidă. Ieremia s-a coborât în casa olarului, care tocmai lucra la roată şi vasul pe care-l făcea nu i-a reuşit. De aceea, din acelaşi material a făcut un vas după cum i-a plăcut; „ Nu pot Eu să fac cu voi ca olarul acesta? Iată, cum este lutul în mâna olarului, aşa sunteţi voi în mâna Mea, casa lui Israel!” Zice Domnul lui Ieremia. El nu a renunţat la acest popor, cu toate că devenise neascultător faţă de El, şi le spune:”Deodată zic despre un neam, despre o împărăţie că-i voi smulge, că-i voi surpa, şi că-i voi nimici, dar dacă neamul acesta, despre care am vorbit astfel de la răutatea lui, atunci şi Mie Îmi pare rău de răul pe care Îmi pusesem de gând să i-l fac.” De aici putem vedea că oricât de decăzut ar fi omul, dacă se căieşte şi se întoarce la Dumnezeu este primit. În asemenea situaţii duşmanul încearcă să ne descurajeze:”Ai păcătuit, nu mai este har pentru tine.” Dar atunci trebuie să ne bazăm pe îndurarea Domnului şi să ne încredm în Cuvântul Lui, astfel putem avea parte de ajutor. Dar dacă Dumnezeu spune despre cineva că îl va sădi şi îl va creşte, şi totuşi acesta continuă cu răutatea, atunci Lui Dumnezeu Îi pare rău de-a binele pe care avea de gând să i-l facă.Da, Domnul este Dumnezeul dreptăţii şi al adevărului, dar şi un Dumnezeu al îndurării, al dragostei şi al răbdării, de aceea I Se cuvine slavă, cinste şi mulţumire acum şi în veşnicii! Amin!

*

IZVOARE IN DEŞERT

Chiar în ziua aceea, [Avraam a făcut] după porunca pe care i-o dăduse Dumnezeu.

Geneza 17:23

Ascultarea imediată este singura formă de ascultare, ascultarea întârziată este neascultare. De fiecare dată când Dumnezeu ne cheamă să facem ceva, El Se oferă să facă un legământ cu noi. Partea noastră este să ascultăm, şi apoi El Îşi va face partea şi ne va trimite o binecuvântare specială.
Singurul mod de a fi ascultător este să asculţi imediat – „chiar în ziua aceea“, cum a făcut Avraam. Ştiu că de multe ori amânăm să facem ceea ce trebuie să facem, şi mai târziu ne străduim s-o facem cât de bine putem. Cu siguranţă aceasta este mai bine decât să n-o facem deloc. Atunci, însă, în cel mai bun caz este doar o încercare schiloadă, desfigurată şi parţială de a ajunge la ascultare. Ascultarea amânată nu ne va aduce niciodată binecuvântarea deplină pe care Dumnezeu intenţiona să ne-o dea sau ceea ce ar fi adus dacă am fi ascultat cât mai devreme posibil.
Ce păcat că ne furăm singuri, şi-L furăm şi pe Dumnezeu şi pe alţii, cu întârzierile noastre! Adu-ţi aminte, „chiar în ziua aceea“ este felul Genezei de a spune: „Fă-o acum!“ din Mesaje pentru vegherea de dimineaţă
Martin Luther spunea odată: „Un adevărat credincios va crucifica sau va omorî întrebarea «De ce?». El va asculta pur şi simplu fără să pună întrebări“. Şi eu refuz să fiu unul din acei oameni despre care Domnul a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, cu nici un chip nu credeţi!“ (Ioan 4:48). Voi asculta fără să pun întrebări.

Ai noştri să nu replice,
Ai noştri să nu caute motive,
Ai noştri doar să facă şi să moară.

Ascultarea este rodul credinţei; răbdarea este floarea timpurie din pomul credinţei.  (Christina Rossetti)

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

 EŞTI TU UN ŞTEFAN? (3)

„Alegeţi… bărbaţi… plini… de înţelepciune”
(Faptele Apostolilor 6:3)

O altă calitate pe care o avea Ştefan ca lider a fost: înţelepciunea. „Alegeţi… bărbaţi… plini… de înţelepciune” (v. 3) Charles Spurgeon a spus: „Înţelepciunea este utilizarea corectă a cunoştinţelor”. Poţi avea o minte plină de cunoştinţe, dar dacă nu ai înţelepciunea de a le folosi în mod corespunzător, nu-i poţi conduce pe oameni. Aşa cum un râu nu se ridică mai sus de izvorul său, o organizaţie nu se poate ridica mai sus decât conducătorul ei. Dr John Maxwell numeşte acest lucru „legea capacului”. În cartea sa, „Cele 21 de legi neschimbătoare ale lidershipului”, el scrie: „Abilitatea de a fi lider este capacul care determină nivelul de eficienţă al cuiva. Cu cât abilitatea cuiva de a conduce este mai scăzută, cu atât mai jos va fi capacul potenţialului său. Cu cât mai mare e capacitatea de a fi lider, cu atât mai mare va fi eficienţa lui. Pentru a vă da un exemplu, dacă capacitatea ta de lider este de nota opt, eficienţa ta nu poate primi niciodată o notă mai mare de şapte. Dacă eşti numai de patru ca lider, eficienţa ta nu va fi mai mare de trei. Abilitatea ta de a fi lider – la bine şi la rău – determină întotdeauna eficienţa ta şi potenţialul impact al organizaţiei tale”. Pavel i-a spus lui Timotei: „ia seama bine la citire” (1 Timotei 4:13). Cineva care nu vrea să citească e mai demn de plâns decât cineva care nu ştie să citească. Diferenţa dintre ceea ce eşti în acest moment şi ceea ce vei fi peste 25 de ani va fi întotdeauna direct proporţională cu obiceiurile tale de citire, cu relaţiile pe care le cultivi şi cu timpul pe care îl petreci cu Dumnezeu. Fireşte, Ştefan a fost o alegere bună. „Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulţea mult în Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă” (Faptele Apostolilor 6:7).

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Matei 18:21-33

…iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi. 

Coloseni 3:13

DE CE POŢI IERTA

Uneori ne este greu să-i iertăm pe alţii. Ştim că nu este corect să ţinem duşmănie, dar este o luptă să trecem cu vederea tratamentul rău pe care l-am îndurat. Când nu iertăm, lucrarea noastră pentru Domnul îşi pierde din interes, bucuria se diminuează, părtăşia noastră cu Domnul şi cu alţii are de suferit. Dar, slavă Domnului, există o soluţie! Dacă reflectăm la cât de multe ne-a iertat Dumnezeu, vom găsi că este uşor să-i iertăm pe cei ce ne-au rănit. Un canadian, pe nume Macdonald Dubh, a învăţat această lecţie în primii ani când s-a întors la Domnul. Când a primit mântuirea, inima îi era plină de resentimente şi de gânduri de răzbunare faţă de un om care îl tratase deosebit de ruşinos. Dar în ziua când şi-a pus încrederea în Cristos, s-a gândit numai la problema păcatului său. Gândurile la felul cum fusese tratat de rău nici nu i-au mai trecut prin minte. Imediat după aceea, omul care l-a condus la Domnul i-a făcut o vizita şi a discutat cu Dubh despre responsabilitatea de a-l ierta pe cel ce l-a tratat atât de crud. Cu lacrimi în ochi, acest nou creştin i-a spus: „Oh, este un lucru mic. Este atât de puţin faţă de mulţimea păcatelor de care am fost iertat!” Ai fost tratat şi tu cum nu trebuie, neînţeles sau calomniat? Ţi-au trecut prin minte gânduri de răzbunare? Dacă da, atunci începe să reflectezi la mulţimea păcatelor pe care ţi le-a iertat Cristos. Vei putea cu greu să mai ţii duşmănie pe cineva. Vei fi eliberat de un spirit de amărăciune. Vei pierde dorinţa de-a te răzbuna. „Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.” P.R.V.
Să-ntorc obrazul celălalt
Ajută-mi s-o fac ca Tine,
Trăind sentimentul înalt
Al iertării depline.  – Monroe
Ne putem opri de a-i mai ierta pe alţii când Cristos se va opri să ne mai ierte pe noi.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Geneza 2:7

Aveţi un suflet

„Nu vă faceţi griji cu privire la sufletul dumneavoastră“, spune materialistul, „nu aveţi niciunul“. Ateistul spune: „Cu moartea s-a sfârşit totul!“. „Dumnezeu e prea bun pentru a arunca pe cineva în iad“, spune omul care se îndreaptă după simţămintele lui. Omul religios spune: „N-aţi făcut niciun omor, n-aţi furat, aţi făcut tot ce v-a stat în putinţă. Dumnezeu va fi îngăduitor faţă de dumneavoastră“.

Dar ce spune Dumnezeu? „Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?“ În pilda despre omul bogat şi despre Lazăr cel sărac, în care Domnul Isus ne arată puţin lucrurile de dincolo, se spune: „A murit şi bogatul şi l-au îngropat. Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii …“.

Omul are deci un suflet nemuritor. Când moare, iar trupul lui este aşezat în mormânt, sufletul lui trăieşte mai departe. Acest suflet poate merge în pierzare. A-ţi pierde sufletul este ceva irecuperabil, căci înseamnă a pierde cerul. Toate bogăţiile acestei lumi, omul trebuie să le lase în urma lui. Dar sufletul lui rămâne. El trebuie să apară în veşnicie în faţa lui Dumnezeu pentru a primi din partea Lui sentinţa definitivă.

Sursa: Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor surori devotate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s