Obiceiul de a avea o conştiinţă bună

Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 14 calendare (13 Mai 2015)

nicolae_iorga_prietenie_765O conştiinţă fără vină faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni.

Fapte 24:16. Bucureşti 2001

Poruncile lui Dumnezeu sunt date vieţii Fiului Său din noi – prin urmare, pentru natura umană în care a luat chip Fiul Său, poruncile Sale sunt dificile, dar, îndată ce ascultăm, ele devin extrem de uşoare.

Conştiinţa este acea facultate din mine care se raportează la cel mai înalt standard pe care-l cunosc şi-mi spune ce anume trebuie să fac potrivit acelui standard. Ea este ochiul sufletului, privind ori la Dumnezeu, ori la ceea ce ea consideră a fi standardul cel mai înalt. De aceea, conştiinţa vorbeşte diferit în diferiţi oameni.

Dacă eu am obiceiul să stau mereu în faţa lui Dumnezeu, conştiinţa îmi va prezenta întotdeauna legea perfectă a lui Dumnezeu şi-mi va arăta ce trebuie să fac. Întrebarea este: voi asculta eu? Trebuie să fac un efort ca să-mi păstrez conştiinţa atât de sensibilă, încât să umblu fără să greşesc.

HandicapulConstiinteiAr trebui să trăiesc într-o armonie perfectă cu Fiul lui Dumnezeu, astfel încât, în orice împrejurare, duhul minţii mele să fie reînnoit şi să descopăr imediat „care este voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită“.Dumnezeu ne educă întotdeauna până în cele mai mici detalii. Este urechea mea atât de sensibilă, încât să audă şi cea mai înceată şoaptă a Duhului ca să ştiu ce trebuie să fac? „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu.” El nu vine cu o voce ca a tunetului; vocea Lui este atât de blândă, încât poate trece uşor neobservată. Singurul lucru care ne păstrează conştiinţa sensibilă la glasul Lui este deprinderea de a fi mereu deschişi înlăuntrul nostru faţă de Dumnezeu.

Atunci când apare vreo dispută, curm-o rezolvi? . Nu te întreba: „De ce să nu fac asta?” Ai pornit într-o direcţie greşită. Nu este posibilă nici o discuţie în contradictoriu atunci când vorbeşte conştiinţa. Dacă laşi ca vreun lucru să întunece comuniunea ta interioară cu Dumnezeu, faci asta spre pierzarea ta. Renunţă la acel lucru, oricare ar fi el, şi ai grijă să-ţi păstrezi vederea lăuntrică clară. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.

Psalmi 30:5

Creştine, dacă ai ajuns în noaptea încercării, gândeşte-te la ziua de mâine. Intăreşte-ţj inima gândindu-te la venirea Domnului. Fii răbdător, fiindcă El va coborî curând pe nori. Fii răbdător! Mirele aşteaptă să se coacă recolta. Fii răbdător, fiindcă ştii că El a spus: „iată, Eu vin curând, si răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după faptele lui” (Apocalipsa 22:12). Dacă eşti nefericit acum, aminteşte-ţi:

Doar câteva apusuri vor mai fi
Şi vei ajunge-n Canaan, pe plaiuri de vecii.

Fruntea ta este încununată de necazuri acum, dar în curând vei purta o coroană de stele. Mâinile tale sunt trudite acum, dar în curând vor cânta la harpă în cer. Veşmintele tale sunt pline de praf acum, dar în curând vor fi albe ca zăpada. Aşteaptă puţin. O, cât de neînsemnate ţi se vor părea necazurile de acum când vei privi în urmă! Când le privim acum ni se par imense, dar când vom ajunge în cer

Cu bucurii nespuse vom privi
La truda anilor ce au trecut.

Încercările ni se vor părea necazuri trecătoare şi uşoare. Să mergem înainte cu curaj. Chiar dacă noaptea este neagră, (dimineaţa vine, şi va destrăma în curând întunericul iadului. Ştii cum să trăieşti în viitor — să trăieşti în aşteptare — să anticipezi cerul? Fericitule credincios, ce bucurie este să ai o speranţă atât de sigură şi mângâietoare! Acum totul este întuneric, dar în curând va fi lumină; acum ne înconjoară necazurile, dar în curând vom fi învăluiţi în fericire. Ce contează dacă „seara vine plânsul”, când ştii că „dimineaţa vine veselia”?

SEARA

Partea mea, Doamne, este să păzesc poruncile Tale.

Psalmi 119:57

Priveşte-ţi partea, credinciosule, şi compar-o cu soarta semenilor tăi. Unii îşi câştigă existenţa muncind pământul. Sunt bogaţi, şi recolta le aduce tot mai mult aur. Dar ce înseamnă această recoltă în comparaţie cu Dumnezeul tău, care este Dumnezeul recoltelor? Ce sunt hambarele pline în comparaţie cu El, Soţul care te hrăneşte cu pâinea din cer? Alţii muncesc în oraşe. Bogăţia îi înconjoară din toate părţile, până când devin o adevărată vistierie. Dar ce înseamnă aurul în comparaţie cu Dumnezeul tău? Nu poţi doar cu aur; viaţa ta spirituală s-ar stinge. Adu-i aur unui om chinuit de conştiinţă; îi poţi alina durerile? Oferă bani unei inimi descurajate; poţi să-i opreşti suspinele? Dar tu Îl ai pe Dumnezeu, şi prin El ai mai mult aur decât ar putea câştiga toţi bogaţii lumii la un loc. Unii îşi câştigă existenţa speculând sentimentele oamenilor, şi au parte de aplauze şi faimă; întreabă-te însă, nu este Dumnezeu mai important decât faima? Cum te-ai simţi dacă rugăciunea ţi-ar fi însoţită de zece mii de trâmbiţe? Te-ar ajuta să fii mai aproape de cruce, sau să te pregăteşti pentru judecată? Nu, în viaţă sunt dureri pe care bogăţia nu le poate alina; până şi în ceasul morţii ai nevoi pe care aurul nu le poate îndestula. Dar atunci când Îl ai pe Dumnezeu ca parte de moştenire, ai mai mult decât toate bogăţiile. Prin El îţi poţi împlini orice nevoie, în viaţă sau în moarte. Cu Dumnezeu de partea ta, eşti bogat cu adevărat, fiindcă El îţi împlineşte nevoile, îţi alină durerea, îţi călăuzeşte paşii, merge cu tine în întuneric şi te ajută să ajungi acasă în siguranţă, ca să fii cu El pentru totdeauna. „Eu am din belşug” (Genesa 33:9) a spus Esau, şi aceasta este cea mai bună declaraţie pe care o poate face un om lumesc. Totuşi, Iacov i-a răspuns: „Dumnezeu m-a umplut de bunătăţi şi am de toate” (vers. 11), şi aceasta este o nota pe care minţile omeneşti n-o pot înţelege.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2 Samuel 3.14-25

Pedeapsa divină este gata să se exercite asupra naţiunii. Odată terminată numărarea oamenilor de război, efectivul acestora se şi reduce prin epidemie. Este ca şi cum Dumnezeu i-ar fi spus lui David: «Stă în atribuţia Mea să înmulţesc sau să împuţinez în trei zile acest popor pe care tu l-ai numărat în aproape zece luni».Este frumos răspunsul lui David la opţiunile dificile care-i sunt puse înainte: „Să cădem, te rog, în mâna Domnului, pentru că mari sunt îndurările Lui …” (v. 14). Cunoaşte inima lui Dumnezeu şi, chiar sub disciplină, încrederea în dragostea divină nu i se clatină. Încrederea aceasta nu-i va fi dezamăgită niciodată. încă o dată, păcatul omului aduce oportunitatea pentru ca Dumnezeu să-Şi arate resursele minunate ale îndurării şi ale iertării. „Destul” – spune El atunci când fructul aşteptat s-a copt în inimi.

Este adusă o ardere-de-tot. Şi aria lui Aravna, cumpărată de împărat, va deveni, după cum vom vedea, locul de amplasare a templului. David nu vrea să aducă Domnului arderi-de-tot care să nu-l coste nimic (v. 24). Să ne gândim la ofranda Mariei din evanghelii. Ea a ţinut să-I aducă un parfum deosebit, pentru a arăta înalta consideraţie pe care o avea pentru Domnul Isus (Ioan 12.3).

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Cei ce vă temeţi de Domnul, încredeţi-vă în Domnul! El este ajutorul şi scutul lor.” Psalmul 115:11

Dacă citim tot capitolul vedem ce mare deosebire este între aceia care se tem de Dumnezeu, şi cei care se închină la idoli. Câte promisiuni scumpe au cei temători de Dumnezeu! Oricând putem să venim înaintea Domnului cu problemele noastre, fie mici, fie mari, şi putem avea încredinţarea că El ne va da izbândă şi promisiunea că nu vom duce lipsă de nimic. Dar cei care nu se tem de Dumnezeu, cei care nu cred, nu au parte de ocrotirea Lui. Sunt stăpâniţi de frică tot timpul, şi nu găsesc linişte. Însă cei ce se tem de Dumnezeu, Domnul este scutul lor, şi ei ţin poruncile Lui. Este scris de asemenea, să privim şi să urmăm exemplul celor din trecut. Dacă privim viaţa patriarhilor, a prorocilor, şi a tuturor acelora care au depus mărturie în timpul vechiului legământ, cum s-au bazat chiar şi în vremurile necazurilor pe cuvântul Lui Dumnezeu, şi şi-au pus încrederea în Domnul, este o îmbărbătare pentru noi. Sunt mulţi care în timpuri grele strigă la Domnul pentru ajutor, şi se încred în El doar pentru o vreme. Dar dacă ajutorul Lui Dumnezeu întârzie, atunci încrederea lor se destramă, şi încep să cârtească. Ferice de cei statornici în credinţă, care se încred că Acela care îngrijeşte păsările cerului nu-i uită nici pe ei. Tatăl nostru ceresc îngăduie uneori ceva mai mult în viaţa noastră, pentru ca să vadă dacă avem încredere în El, chiar şi în situaţii în care nu vedem nicio scăpare. Cei statornici pot să depună mărturie că ajutorul Lui vine totdeauna la timpul potrivit. El ne poartă de grijă atât în cele materiale, cât şi în cele spirituale, ne dăruieşte exact ceea ce ne lipseşte la timpul potrivit. De aceea avem motive suficiente pentru a ne încrede în El, căci îndurarea Lui este mare.

  1. *

  2. IZVOARE IN DEŞERT

Căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm.

Romani 8:26

De multe ori răspunsurile la rugăciunile noastre sunt cele care produc multe dificultăţi în viaţa creştină. Ne rugăm pentru răbdare, şi Tatăl nostru trimite oameni solicitanţi în calea noastră pentru a ne testa la limită, „căci … necazul aduce răbdare“ (Romani 5:3). Ne rugăm pentru un duh supus, şi Dumnezeu trimite din nou suferinţă, ca să învăţăm să fim ascultători în acelaşi fel în care Hristos „a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit“ (Evrei 5:8).

Ne rugăm să fim altruişti, şi Dumnezeu ne dă ocazii să facem sacrificii punând pe primul loc nevoile altora şi punându-ne viaţa la dispoziţia altor credincioşi. Ne rugăm pentru putere şi smerenie, şi „un sol al Satanei“ (2 Cor. 12:7) vine să ne chinuiască până cădem la pământ cerând să ne fie luat.

Ne rugăm Domnului, cum s-au rugat apostolii Lui, zicând: „Măreşte-ne credinţa!“ (Luca 17:5). Atunci banii noştri parcă fac aripi şi zboară; copiii noştri se îmbolnăvesc grav; un angajat devine neglijent, încet şi risipitor; sau alte încercări noi se abat asupra noastră, solicitând mai multă credinţă decât am experimentat înainte.

Ne rugăm pentru o viaţă ca a lui Hristos care să arate smerenia unui miel. Atunci ni se cere să facem o lucrare umilă, sau suntem acuzaţi pe nedrept, fără a ni se da ocazia să ne explicăm, pentru că El „când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie“ (Isaia 53:7).

Ne rugăm pentru blândeţe şi imediat înfruntăm o furtună de ispite de a fi aspri şi irascibili. Ne rugăm pentru linişte, şi deodată fiecare nerv ne este stresat la maximum cu o tensiune imensă pentru a învăţa că atunci când El ne trimite pacea Sa, nimeni nu ne-o poate tulbura.

Ne rugăm pentru dragoste faţă de alţii, şi Dumnezeu ne trimite o suferinţă deosebită, aducând în calea noastră oameni greu de iubit şi care spun lucruri care ne calcă pe nervi şi ne sfâşie inima. El face aceasta pentru că „dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate … nu se poartă necuviincios, … nu se mânie … acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată“ (1 Cor. 13:4-5, 7-8).

Da, ne rugăm să fim ca Domnul Isus, şi răspunsul lui Dumnezeu este: „Iată, te-am pus în cuptor“ (Isaia 48:10); „Îţi va suferi inima şi-ţi vor fi mâinile destul de tari?“ (Ezechiel 22:14); „Puteţi voi să beţi paharul?“ (Matei 20:22).

Drumul spre pace şi victorie este să acceptăm orice situaţie şi orice încercare ca venind direct din mâna Tatălui nostru iubitor; să trăim „împreună [cu El] în locurile cereşti“ (Efeseni 2:6), deasupra norilor, în prezenţa tronului Său; şi să privim în jos din glorie la împrejurările noastre ca fiind rânduite de Domnul cu dragoste. selectat

M-am rugat pentru putere, şi apoi am pierdut pentru un timp

Orice simţ al apropierii, umane şi divine;

Dragostea pe care mă bazam s-a stins şi mi-a zdrobit inima,

Mâinile de care mă ţineam s-au desprins de ale mele;

Dar pe când mă clătinam, slăbit, tremurând şi singur,

Braţele veşnice le-au susţinut pe ale mele.

M-am rugat pentru lumină; soarele a dispărut după nori,

Luna s-a întunecat de ceaţa îndoielii,

Stelele cerului au fost înnegurate de temeri pământeşti,

Şi flacăra slabă a candelei mele s-a stins;

Dar cum stăteam în umbră, învăluit în noapte,

Faţa lui Hristos a transformat tot întunericul în lumină.

M-am rugat pentru pace, şi-am visat liniştea odihnitoare,

Un somn fără dureri, o pauză liniştită;

Deasupra capului meu cerul era înnegrit de furtună,

Şi asaltul furios al vrăjmaşilor mei creştea şi mai mult;

Dar când bătălia se dezlănţuia, şi vânturile sălbatice suflau,

Am auzit glasul Lui şi-am cunoscut pacea perfectă.

Îţi mulţumesc,Doamne, că Tu ai fost prea înţelept ca să iei în seamă

Rugăciunile mele slabe şi să răspunzi cum credeam eu,

De când aceste daruri scumpe bunătatea Ta le-a oferit

Mi-au adus mai mult decât tot ce am cerut sau gândit;

Dătător de bunuri, aşa răspunde-mi la fiecare cerere,

În felul Tău de a da, mult mai bun decât al meu.

Annie Johnson Flint

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

DOAMNE, Tu toate le ştii; ştii că Te iubesc.

Ioan 21:17

Înaintea căderii lui, Petru a vorbit foarte sigur despre el către Domnul: „Doamne cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte” (Luca 22.33). Dar acum, după căderea sa, a recunoscut că într-un om care a făcut ca el nu poate exista iubire pentru Isus. El a renunţat la înălţimea încrederii în sine însuşi în aşa măsură încât nu mai are încredere în inima sa ca să mai vorbească despre dragostea lui pentru Marele Păstor. De aceea a şi răspuns Domnului în acest mod: „Tu toate le ştii; ştii că te iubesc.” Cu alte cuvinte: „Doamne, Tu ştii dacă există dragoste adevărată în inima mea.” O, ce judecată lăuntrică trebuie să fi fost la Petru. Aceasta a fost clipa despre care spunea Domnul Isus „Şi după ce te vei întoarce să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Acum îl poate folosi Domnul pe Petru pentru a păzi oiţele Lui. Pe un Petru care era plin de idei şi iniţiative personale, Domnul trebuia să-l lase să meargă pe drumul propriu până când s-a smerit, dar unui Petru care s-a smerit şi care nu mai avea încredere în el însuşi, Domnul putea să-i dea în primire răspunderea creşterii turmei. Petru a fost făcut în stare să primească şi să facă voia Iui Dumnezeu. De fapt, astfel se prezintă situaţia în orice lucru cu privire la Domnul nostru. Dacă mai avem un gând de slavă despre noi înşine înseamnă că nu ne încredem complet în Cuvântul lui Dumnezeu, la fel ca Petru care nu a ascultat de avertizarea Domnului Isus. În toate lucrurile cereşti numai UNUL SINGUR are conducerea şi acesta este DOMNUL şi NU slujitorul Lui. O, de-am fi toţi convinşi de acest lucru. Atunci nu ar mai fi nici o lucrare din iniţiativă proprie ci toate s-ar face sub călăuzirea Duhului Sfânt, spre slava Marelui nostru Păstor. Cine ajunge să aibă între oameni o stare care întrece măsura creşterii lui în ascuns cu Dumnezeu, trebuie să tremure, gândindu-se la soarta care-l aşteaptă, căci nu va izbuti în mărturia pe care o dă între oameni.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«El I-a pus totul sub picioare şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este Trupul Lui, plinătatea Celui ce împlineşte totul în toţi.»

Efeseni 1:22-23

Să fim atenţi la repetarea expresiei «toţi», «peste toate», «în toate». Recunoaştem aici biruinţa totală a Domnului nostru prin moartea, învierea şi înălţarea Sa. Da, înălţarea Domnului a reprezentat punctul final al biruinţei asupra întregii puteri a diavolului. Să privim puţin la înţelesul mi­nunat şi binecuvântat al acestui adevăr. Prin venirea Sa în lume, Domnul Isus a desăvârşit mântuirea noastră: «De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Nu­mele care este mai presus de orice nume» (Filip. 2,9). Dacă suntem astăzi încoronaţi cu dumnezeire, este pentru că mai întâi ne-am smerit în Domnul Isus Cristos. înţelesul dumnezeiesc al înălţării Domnului Isus la cer ne este descoperit în textul din Efeseni 4,10: «Cel ce S-a pogorât, es­te acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile». Acest pasaj din Sfânta Scriptură confirmă adevărul că înălţarea Domnului este împlinirea profeţiei despre prima Sa venire din Vechiul Testament. In acelaşi mod se va împlini şi profeţia despre cea de-a doua Sa venire. Ce promisiune minunată! De ce să fim trişti când înălţarea Domnului la cer garantează întoarce­rea Sa?

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Pleacă urechea, Dumnezeule, la rugăciunea mea!… …ascultă-mă şi răspunde-mi! …din pricina glasului vrăjmaşului!”

PSALM 55:1-4

Versetul acesta scoate în evidenţă pentru noi trei glasuri: glasul vrăjmaşului, acela al copilului lui Dumnezeu şi glasul Tatălui nostru.

– Glasul vrăjmaşului poate fi violent şi ameninţător dar el poate fi şi blând şi seducător. Uneori el este insistent şi obraznic cum a fost când L-a ispitit pe Domnul Isus, dar alte ori poate fi angelic. El ştie să se adapteze la fiecare caz, la fiecare situaţie, ştie săşi varieze tonul şi nuanţele. Să învăţăm să deosebim glasul vrăjmaşului; Să fim ca nişte oi care cunosc glasul Păstorului şi care nu urmează pe un străin. Acest glas al vrăjmaşului îşi are metodele şi căile de a se prezenta. Poate, din nefericire, să folosească pe cineva din familie ca să caute să ne facă să ne abatem de la drumul drept. Alte ori foloseşte chemările lumii cu toate atracţiile ei. Unele din ele par nevinovate dar ele ne pot acapara şi absorbi atât de mult, încât să ne abatem de la voia lui Dumnezeu.

Glasul copilului lui Dumnezeu. Textul nostru nu este o repetare goală în rugăciunea noastră, ci un strigăt din inimă, o implorare din suflet. şi Dumnezeu ascultă glasul copilului Său care nu-I ascunde nimic şi care îşi varsă amărăciunea înaintea Tatălui său ceresc. Să venim deci înaintea Lui în duhul de copil al Lui şi să-I mărturisim neputinţa şi teama. “îmi tremură inima în mine… mă cuprinde frica şi groaza…” (vs. 5) “Aruncăţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini.” (vs. 22).

Glasul Tatălui care răspunde. Nimic nu este mai scump şi mai mângâietor pentru un copil al lui Dumnezeu, ca atunci când, încolţit de glasul vrăjmaşului şi de toate uneltirile lui, strigă la Tatăl său şi primeşte ajutorul atotputernic al dreptei Lui. Să nu neglijăm de a asculta glasul Lui şi de a primi îndrumările lui în zilele noastre de înfierbântare şi de precipitare. Răspunsul Tatălui nostru va fi ca roua binefăcătoare a cerului şi care înviorează iarba de pe câmp. Dar ce bucurie este pentru Tatăl nostru de a răspunde la rugăciunile noastre, de a Se întreţine cu noi şi de a ne acorda în dragostea Lui tot ce ştie că avem nevoie.

Glasul Domnului face să tacă glasul vrăjmaşului dându-ne pacea, siguranţa, puterea de viată şi bucuria.

In încercare, noi recunoaştem pe Dumnezeu, răbdarea Sa, dragostea Sa, ajutorul Lui, credincioşia Lui. Încercarea ne îndoaie inima şi ne învaţă să o cunoaştem, dar în acelaşi timp ne descopere dragostea şi inima lui Dumnezeu.” J.N.D.

Judecata de sine este acţiunea Duhului Sfânt într-un cuget treaz. Dacă ea este neglijată în lucrurile mici, adoarme cugetul, îl pietrifică încetul cu încetul şi atunci este necesară intervenţia lui Dumnezeu în disciplină. Când cugetul este adormit de-a binelea, însemnează că nu s-a făcut o sinceră şi serioasă judecată de sine când trebuia, şi părtăşia cu Tatăl este întreruptă iar starea sufletului este mizerabilă. Să nu lăsăm nici cea mai mică greşeală nejudecată şi neosândită.Credinciosul obişnuit săşi judece manifestările firii vechi în lucrurile mici, posedă secretul de a nu cădea, pentru că atunci păstrează cugetul treaz şi nu întristează pe Duhul Sfânt.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ZIUA ESTE APROAPE

Îi voi da luceafărul de dimineaţă.

Apocalipsa 2:28

Până să vină ziua risipirii întunericului, câtă binecuvântare găsim în Domnul Isus, „Luceafărul de dimineaţă”! Jurnalele au anunţat reapariţia stelei din Betleem. Şi, luând informaţii, s-a recunoscut că nu era vorba decât de „luceafărul de dimineaţă”; dar greşeala nu era mare.E mai bine să-L vedem pe Domnul Isus ca „Soarele neprihănirii”; dar când nu-L putem vedea astfel, să fie pentru noi ca steaua care vesteşte ziua şi arată că lumina veşnică este aproape. Dacă azi nu sunt aşa cum doresc să fiu, totuşi Îl văd pe Domnul Isus şi aceasta îmi dă încredinţarea că într-o zi voi fi ca El. A vedea pe Domnul Isus prin credinţă, deja înseamnă pentru noi că în curând îl vom vedea în slava Sa şi vom fi schimbaţi ca să fim asemenea cu El. Şi dacă acuma n-am toată lumina şi bucuria pe care le-aş dori, le voi avea în curând; căci aşa cum văd acum luceafărul de dimineaţă, tot aşa de sigur voi vedea ziua. Luceafărul de dimineaţă nu apare cu mult înainte de a răsări soarele. Suflete, ţi-a dat Domnul luceafărul de dimineaţă? Păzeşti tu tare adevărul, harul, nădejdea şi dragostea pe care le-ai primit de la El? Atunci, deja vezi arătarea slavei care se apropie; şi Acela care te ajută să te fereşti de rău, urmărind binele, ţi-a dat astfel luceafărul de dimineaţă.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

0, Doamne, Tu eşti Cel după care tânjesc! „Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?” (Psalmul 42:2). O, tânjesc după atingerea Ta, viaţa Ta, frumuseţea Ta; lasă să vină acum, Doamne, chiar când mă rog.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Şi fiii lui Israel au făcut aşa cum le poruncise Iosua şi au ridicat douăsprezece pietre din mijlocul Iordanului, cum zisese Domnul lui Iosua, după numărul seminţiilor fiilor lui Israel; şi le‑au trecut cu ei la locul unde au poposit şi le‑au pus jos acolo. Şi Iosua a ridicat douăsprezece pietre în mijlocul Iordanului, în locul unde stătuseră picioarele preoţilor care purtau chivotul legământului; şi sunt acolo până în ziua aceasta

Iosua 4:8,9

Iosua (4)

Ziua mult aşteptată a venit! Deşi Iordanul se revărsa peste malurile lui, Israel l‑a traversat. La porunca Domnului, chivotul, purtat pe umerii preoţilor, a mers înaintea poporului, la o distanţă de două mii de coţi. Când preoţii au ajuns la Iordan şi au călcat în apă, apele care veneau de sus au stat şi s‑au ridicat grămadă, foarte departe, aşa încât tot poporul a traversat pe uscat.Israel nu trebuia să uite niciodată acest eveniment miraculos. Dumnezeu i‑a poruncit lui Iosua ca un bărbat din fiecare seminţie să ia o piatră din albia Iordanului, unde preoţii se opriseră cu chivotul. Aceste pietre trebuiau aşezate ca un memorial, în locul în care Israel avea să‑şi petreacă noaptea. Dumnezeu Se aştepta ca, peste ani, copiii lor să întrebe despre semnificaţia acestor pietre. Părinţii lor aveau atunci să le istorisească felul cum Dumnezeu îi trecuse pe strămoşii lor Iordanul, în ţara promisă.Acest lucru trebuie să ne vorbească şi nouă. Este important să le spunem copiilor noştri despre marea mântuire a lui Dumnezeu, despre felul cum El ne‑a adus din moarte la viaţă, prin lucrarea Domnului Isus, împlinită pe cruce. Lucrarea Lui trebuie să fie mereu proaspătă în mintea noastră.Înainte ca preoţii să iasă din albia râului, au fost luate alte douăsprezece pietre, care au fost aşezate acolo unde ei stătuseră. Acestea n‑aveau să fie văzute de oameni, însă erau întotdeauna văzute de Dumnezeu. Lucrarea Domnului Isus este întotdeauna înaintea ochilor lui Dumnezeu. Ea va fi mereu preţioasă pentru El, iar Lui Îi face plăcere să ne audă cum Îi reamintim despre ea în închinarea noastră.

E. P. Vedder, Jr.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

13 Mai

Text: Psalmul 37:1-9         

Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.

Psalmul 37:4

DORINŢELE TALE SUNT SI DORINŢELE LUI?

Când Dumnezeu spune că ne poate satisface, El ştie ce spune şi poate să împlinească cele promise. „Este evident! Cu toţii ştim aceasta”, spunem noi. Da, dar aşa este oare? Nu este adevărat că în practica zilnică punem sub semnul întrebării acest adevăr de bază? Poate că nu lăsăm ca îndoielile să domnescă peste gândurile noastre, dar ele sunt prezente. Ne întrebăm dacă Dumnezeu poate împlini toate nevoile noastre aşa cum a spus. Această lipsă de credinţă în Domnul se poate vedea din faptul că vrem să experimentăm în viaţa noastră, atât binecuvântările lui Dumnezeu, cât şi plăcerile păcatului. Am citit o scrisoare de la un băiat de 16 ani, care ilustrează această atitudine. El ştia că va trebui să dea socoteală înaintea Domnului, dar şi că avea o mare nevoie de iertare. A rezumat problema în câteva cuvinte: „Vreau să fiu bun, dar în acelaşi timp vreau şi să mă distrez”. Dorea să fie mai aproape de Dumnezeu, dar în acelaşi timp să şi petreacă. Nu este, oare, această atitudine tipică modului de gândire al fiecăruia dintre noi? Când ajungem la acest punct, nu mai suntem siguri că Dumnezeu este singurul care poate satisface dorinţele adânci ale inimii. Ne întrebăm dacă El este atât de inteligent, de puternic şi de bun cum declară Biblia. Aşadar, care este răspunsul? De ce să nu încercăm să facem lucrurile în felul Lui? Găseşte-ţi desfătarea în Domnul şi vei descoperi că El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. El vrea ca să-ţi supui dorinţele Lui, ca El să poată sâ-ţi dea ceea ce ai nevoie, satisfăcându-ţi dorinţele inimii. M.R.D. II

Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
Despărţire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
Orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!   C. Ioanid

Deoarece numai Cristos poate satisface cele mai adânci nevoi ale noastre, cea mai adâncă nevoie a noastră este să fim satisfăcuţi numai în Hristos.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE 2015

EŞTI TU UN ŞTEFAN? (2)

Alegeţi… bărbaţi… plini de Duhul Sfânt”

(Faptele Apostolilor 6:3)

Ştefan a fost ales să slujească în biserica Noului Testament şi pentru că era „plin de Duhul Sfânt” (v. 5). De ce e important lucrul acesta? Deoarece Domnul Isus le-a spus ucenicilor: „voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim (acasă), în toată Iudea (cei la care poţi ajunge mergând cu maşina), în Samaria (locuri în care nu vei fi neapărat primit bine), şi până la marginile pământului” (Faptele Apostolilor 1:8). Pavel scrie: „Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh” (Efeseni 5:18). Se spune că un preot a fost văzut bând un pahar de vin. Făcând apel la cuvintele lui Pavel, „nu vă îmbătaţi de vin”, comitetul bisericii i-a cerut demisia imediat. La aceasta, preotul a răspuns: „Atunci să ne dăm toţi demisia. Voi spuneţi că am încălcat prima jumătate a poruncii „nu vă îmbătaţi de vin”. Dar voi toţi aţi încălcat a doua jumătate: „fiţi plini de duh”. Să înţelegem un lucru: trebuie să fii plin de Duhul Sfânt neîncetat. La urma urmelor, maşina nu o conduci toată viaţa doar cu un plin de combustibil. Trebuie să-i faci plinul mereu, nu? Mai ţii minte reclama la şamponul Brylcreem pentru bărbaţi? „O cantitate mică îţi ajunge!” Asta nu funcţionează când vine vorba de conducere în Împărăţia lui Dumnezeu! Fie eşti condus de Duhul Sfânt – fie de propriul tău duh. „Dar am talent”, spui tu. Da, şi Dumnezeu îl va folosi. Dar când El trebuie să zidească ceea ce doreşte, lucrul acesta „nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4:6).

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Istorisiţi … toată slava pe care o am

Geneza 45:13

Slava Mântuitorului

În ţara Egiptului, Iosif se bucura de o mare slavă. Să ne aducem aminte din istoria acestui tânăr că însuşi faraon a zis lui Iosif: „Eu sunt faraon! Dar fără tine nimeni nu va ridica mâna, nici piciorul în toată ţara Egiptului“.Să ne gândim la Cel care este mult mai presus decât Iosif şi a Cărui slavă o vor vedea toţi ai Săi. Isus dorea ca ai Săi să vadă slava Sa: „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea …“ (Ioan 17.24). Nu este vorba aici de slava Fiului Omului pe care Domnul o împarte cu ai Săi, ci aceea pe care El o avea din veşnicie şi în care El a intrat ca Om slăvit după ce a părăsit-o pentru a veni să săvârşească lucrarea pe care Tatăl i-o dăduse să o facă. Această slavă nu poate fi văzută decât în cer; ea nu se arată lumii. Harul lui Dumnezeu, minunat şi nepătruns, ne face să împărţim cu Hristos slava pe care El a dobândit-o venind în lumea aceasta să-L glorifice pe Dumnezeu într-o viaţă de ascultare desăvârşită. El singur este vrednic de ea.Va veni ziua când cei credincioşi vor fi fericiţi să-L contemple pe acest adorabil Mântuitor în toate gloriile Sale după ce L-au văzut în suferinţă pentru ei. Ce slăvită perspectivă a veşniciei! Să istorisim şi noi toată slava Mântuitorului!

Sursa: Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor surori devotate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s