Spontaneitatea dragostei

Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 14 calendare (30Aprilie 2015)

Love is patient 1 Corinthians 13.4Dragostea este îndelung răbdătoare, plină de bunătate…

1 Corinteni 13:4-8

Dragostea nu este premeditată, ea este spontană, apare în moduri extraordinare. Nu există nici un fel de siguranţă matematică în concepţia lui Pavel despre dragoste. Noi nu putem spune: „Nu mă voi gândi la nimic rău; voi crede toate lucrurile”. Caracteristica dragostei este spontaneitatea. Nu aşezăm spusele Lui Isus ca pe un standard în faţa noastră: dar când Duhul Lui are cale liberă în noi, trăim potrivit standardului Lui fără să ne dăm măcar seama de aceasta, iar când privim înapoi suntem uimiţi de absenţa vreunui interes personal în manifestarea unui anume sentiment, ceea ce dovedeşte prezenţa spontaneităţii dragostei adevărate.

Natura oricărui lucru legat de viaţa Lui Dumnezeu în noi poate fi remarcată numai după ce lucrul respectiv a trecut.Izvoarele dragostei sunt în Dumnezeu, nu în noi. Este absurd să credem că dragostea Lui Dumnezeu se află în mod natural în inima noastră; ea este acolo numai după ce „a fost turnată în inimile noastre de către Duhul Sfânt”.Dacă încercăm să-I demonstrăm Lui Dumnezeu cât de mult Îl iubim, acesta este un semn sigur că nu Îl iubim. Dovada dragostei noastre faţă de El este spontaneitatea ei absolută; ea vine în mod natural. Când privim înapoi, nu putem spune de ce am făcut anumite lucruri; le-am făcut în conformitate cu natura spontană a dragostei Lui din noi. Viaţa Lui Dumnezeu se manifestă în acest fel spontan, deoarece izvoarele dragoste. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

2 Samuel 1.1-18

Bătălia se va angaja între timp. Dar încă o dată ea echivalează cu un război civil. Iar sărmanul împărat se găseşte într-o situaţie tragică. Oare poate dori victoria când aceasta implică în mod necesar înfrângerea şi, posibil, moartea fiului pe care n-a încetat nici un moment să-l iubească?

Ce seamănă omul, aceea va şi secera” (Galateni 6.7). Ceasul solemnului „secerat” a sosit pentru mizerabilul Absalom. Lui i se aplică afirmaţia înspăimântătoare din Proverbe 30.17: „Ochiul care-şi bate joc de tată şi dispreţuieşte ascultarea de mamă va fi scobit de corbii din vale şi va fi mâncat de vulturii tineri”. Frumoasa podoabă capilară, care constituia mândria lui Absalom, devine mijlocul prin care îi va veni distrugerea. Crudul Ioab este instrumentul prin care judecata lui Dumnezeu se aduce la îndeplinire; totuşi, aceasta nu-l scuză deloc, în pofida dispoziţiilor împăratului, nu-i este teamă să comită noul omor cu sânge rece.Ridicând un stâlp de aducere-aminte spre onoarea proprie, Absalom nu prevăzuse că un alt monument avea să fie ridicat spre ruşinea lui: grămada mare de pietre peste groapa unde fusese aruncat trupul său (asemenea lui Acan – Iosua 7.26), o grămadă asupra căreia fiecare avea să-şi arunce piatra în semn de dispreţ şi de condamnare.

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Prin El, să-I aducem totdeauna lui DUMNEZEU o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor cari mărturisesc

NUMELE LUI.

Evrei 13.15

Credincioşii sunt însărcinaţi să aducă jertfă de laudă Domnului. Acest adevăr să nu-l uităm niciodată. Marele nostru Preot duce jertfele noastre de laudă şi mulţumire în faţa lui Dumnezeu. Cât de mult ne îmbărbătează chiar acest verset: „Să aducem o jertfă de laudă adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui.” Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ne este spus: „Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în locul Prea Sfânt, pe calea cea nouă şi vie, pe care ne-a deschis-o El prin perdeaua dinăuntru, adică trupul Său şi fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină” (Evrei 10.19-22). Chiar dacă jertfele noastre sunt uneori slabe, incomplete şi nedesăvârşite, noi avem un Mare Preot care are putere să deosebească binele de rău. El ia aceste jertfe şi le prezintă lui Dumnezeu ca un miros plăcut al Persoanei şi a lucrării Sale. Fiecare mişcare a inimii către El, orice lucru cât de mărunt ar fi, fiecare dar făcut cu bucurie, totul se înalţă spre Dumnezeu, dezbrăcat de orice slăbiciune şi nedesăvârşire, dar îmbrăcat cu chipul Celui care neîncetat stă pentru noi în faţa lui Dumnezeu. Acestea ne amintesc de placa de aur curat pe care Aaron trebuia să o poarte şi despre care citim: „Ea să fie pe fruntea lui Aaron şi Aaron va purta fărădelegile săvârşite de copiii lui Israel când îşi aduc darurile lor sfinte; ea va fi necurmat pe fruntea lui înaintea Domnului, pentru ca ei să fie plăcuţi înaintea lui” (Exod. 28.38). De-am cerceta şi mai mult ţinuta noastră în viaţa de toate zilele.Dumnezeu s-a descoperit prin Isus Cristos. La cruce adevărul şi îndurarea s-au întâlnit. Păcatul a fost dat la o parte prin sângele Lui. De aceea îmi plec capul şi nu pot face altceva decât să-I mulţumesc.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

DIMINEAŢA

Toţi copiii lui Israel au cârtit.

Numeri 14:2

Şi între creştinii de astăzi sunt cârtitori, la fel de înverşunaţi ca cei din tabăra lui Israel. Sunt cei care, când se împiedică, cârtesc împotriva încercărilor. Ei întreabă: „de ce sunt atât de nenorocit? Ce am făcut ca să merit atâtea pedepse?” Am ceva să-ţi spun, cârtitorule! De ce murmuri împotriva hotărârilor pe care le ia Tatăl ceresc? Te-ar lovi El mai tare decât meriţi? Gândeşte-te cât de răzvrătit erai odinioară, şi El te-a iertat! Cu siguranţă că, dacă acum consideră că trebuie să fii pedepsit, ştie El de ce, şi ar trebui să nu cârteşti. La urma urmei, eşti pedepsit pe măsura păcatelor tale? Gândeşte-te la răul din inima ta, şi apoi la nuiaua care trebuie să te cureţe. Cântăreşte-te, şi vezi câtă zgură se ascunde în aurul tău. Crezi că focul din cuptor este prea puternic? Oare spiritul acesta mândru şi răzvrătit nu demonstrează că inima ta nu este cu adevărat sfinţită? Nu cumva cuvintele cârtitoare sunt departe de firea blândă şi sfântă a copiilor lui Dumnezeu? Nu este nevoie de o corecţie? Dar dacă vei murmura contra pedepsei, ia aminte, fiindcă soarta cârtitorului este amară. Dumnezeu îi loveşte de două ori pe cei care nu îndură cu răbdare prima lovitură. Află însă un lucru: „El nu mâhneşte cu plăcere, nici nu necăjeşte bucuros pe copiii oamenilor” «Plângeri 3:33). Toate corecţiile Sale vin din dragoste, ca să te purifice şi să te apropie de El. Cu siguranţă că, dacă vei recunoaşte că pedeapsa vine din mâna Tatălui tău, o vei îndura mai uşor. „Căci Domnul pedepseşte pe cine-l iubeşte, şi bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primeşte. Suferiţi pedeapsa; Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte copii” (Evrei 12:6-7). „Să nu cârtiţi, cum au cârtit unii dintre ei, care aufost nimiciţi de Nimicitorul” (1 Corinteni 10:10).

SEARA

Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule!

Psalmi 139:17

Atotştiinţa divină nu aduce nici o mângâiere minţilor nesfinţite, dar copiii lui Dumnezeu găsesc în ea belşug de alinare. Dumnezeu se gândeşte întotdeauna la noi. El nu-şi întoarce niciodată faţa de la noi, pentru că ne priveşte întotdeauna. Acest lucru este absolut necesar, fiindcă ar fi îngrozitor să rămânem măcar o clipă fără protecţia Sa. Gândurile Sale sunt întotdeauna blânde, iubitoare, înţelepte, prudente şi prevăzătoare. Ele ne aduc beneficii nemăsurate; de aceea, este o încântare şă ne amintim de ele. Domnul s-a gândit întotdeauna la poporul Său; dovadă este alegerea lor şi legământul de har prin care le-a fost asigurată mântuirea. El se va gândi întotdeauna la ei; o dovedeşte perseverenţa cu care îi conduce în siguranţă, spre odihna finală. În toate umbletele noastre, privirea Străjerului veşnic ne urmăreşte necontenit; nu ieşim niciodată din raza Lui de observaţie. În toate durerile noastre, El ne priveşte neîncetat, şi nici unul din vaietele noastre nu-I este neştiut. In toate chinurile noastre, El ne observă strădaniile şi scrie în cartea Sa toate luptele celor credincioşi. Gândurile Domnului ne urmăresc pe toate cărările şi pătrund până în străfundurile fiinţei noastre. Nici un nerv şi nici un tendon, nici o valvă şi nici o arteră nu este uitată; toate detaliile lumii noastre neînsemnate se află în gândurile marelui Dumnezeu. Dragă cititorule, preţuieşti acest adevăr? Atunci păstrează-l în inima ta. Nu te lăsa niciodată condus de nebunii filozofi care predică un Dumnezeu impersonal şi vorbesc despre materia de sine existentă şi stătătoare. Domnul trăieşte şi se gândeşte la noi; acesta este un adevăr prea preţios pentru a fi furat. Cunoaşterea unui nobil este atât de valoroasă încât cel care o are se consideră bogat; cu cât mai de preţ este cunoaşterea Regelui Regilor! Dacă Dumnezeu se gândeşte la noi, totul este bine, şi ne putem bucura pe vecie.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locuri stâncoase, sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie.”

Marcu 4:16

Aceştia sunt diferiţi de oamenii înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum. Se bucură de Cuvânt şi ascultă Cuvântul foarte interesaţi la orele de Adunare. Pe drum spre casă subiectul lor continuă pe marginea Cuvântului, povestesc cât de binecuvântaţi au fost, şi cum le-a spus foarte mult Cuvântul, mulţumesc Lui Dumnezeu pentru predicatorul lor bun şi de-abia aşteaptă să fie din nou oră de Adunare spunând: “Biblia ni se pare complet nouă.” Dar când înţeleg că trebuie să restituie lucrurile furate, se gândesc:”ce va spune lumea. Este de ajuns să-ţi recunoşti păcatele doar înaintea Lui Dumnezeu.”Oamenii arată cu degetul spre ei, spunând:”Acum şi aceştia merg la Adunare şi vor să fie mai buni ca ceilalţi oameni.” Neavând rădăcină nu dau roade, căci au semănat pe pământ stâncos.Dacă nu suntem dispuşi să recunoaştem păcatele, atunci Cuvântul nu poate prinde rădăcini. Sunt oameni care se asemană cu pleava, aşa cum este scris în Matei 3:2. Mai demult grâul se curăţa cu lopata, prin aruncarea în bătaia vântului;pleava a ţinut pasul cu grâul un timp, apoi a fost luată de vânt. Sunt deci oameni care dacă vin ispitele dau înapoi, şi nu depun mărturie despre Isus pentru că le este ruşine. Aceştia sunt ca trestia în vânt; îşi schimbă faţa părerea celor care sunt mulţi, procedează după părerea lor proprie, zicând:”Este greu a trăi pentru Dumnezeu în vremea noastră. Sunt locuri în Scriptură care nu pot fi luate exact aşa.” Aceştia nu ajung să rodească, ei se usucă înainte de vreme.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Toate sunt ale voastre…..fie lumea……fie lucrurile de acum fie cele viitoare. Toate sunt ale voastre; şi voi sunteţi ai lui Hristos şi Hristos este al lui Dumnezeu.”

1Corinteni 3:21-23

Mulţi copii ai lui Dumnezeu au siguranţa iertării păcatelor şi într-o oarecare măsură, dorinţa de a slăvi pe Dumnezeu în viaţa lor. Ei pot spune că sunt mântuiţi prin har, dar ei nu realizează că sunt moştenitori ai lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu Hristos şi nici nu realizează că toate sunt ale lor: cele de acum şi cele viitoare.Bogăţiile nepătrunse ale Domnului Isus Hristos care îşi vor avea îndeplinirea şi satisfacţia deplină şi desăvârşită în cer, bogăţiile acestea trebuie să fie posesiunea prezentă a celui ce crede în El. Credinciosul cel mai tânăr, cel mai slab, este chemat să stăpânească această moştenire pentru a slăvi pe Mântuitorul său prin felul său de viaţă. Şi Duhul Sfânt este Acela care ne asigură bucuria imediată a unei moşteniri duhovniceşti care întrece orice pricepere, tot ce am putea să cerem sau să gândim noi, făcând din noi copii……moştenitori ai lui Dumnezeu…” (Rom. 8:17). N-ar trebui să ne mărturisim sărăcia vieţii noastre creştine şi să recunoaştem că nu trăim ca moştenitori? Faptul că avem personal pe Domnul Isus ca Mântuitor este condiţia care ne asigură acum, în prezent, bucuria acestei moşteniri duhovniceşti. Dar Acela care a venit la noi şi pe Care L-am primit, vrea săşi găsească în noi moştenirea Sa. Cu alte cuvinte, El este Moştenitorul fiinţei şi vieţii noastre. Viaţa noastră trebuia deci să fie posesiunea Lui şi s-o folosească cum crede El de cuviinţă. În felul acesta El ne va putea îndrepta privirile spre o lume pierdută, pe care El o iubeşte atât de mult şi care are nevoie de dragostea lui Dumnezeu pe care noi trebuie să i-o facem cunoscută. Dragostea aceasta este cheia care va deschide broasca ruginită de păcat a inimii omeneşti. Să luăm deci hotărârea de a ne lăsa stăpâniţi în întregime de Domnul Hristos care are dreptul de Moştenitor al fiinţelor noastre şi să-I cerem să ne umple de dragostea Lui, pentru ca numai în felul acesta să ne poată folosi pentru câştigarea sufletelor în lumea aceasta ruinată de păcat şi să fim un balsam chiar şi în adunare. “Noi nu putem să realizăm cu adevărat dragostea Domnului Hristos în părtăşia noastră cu El, fără a cuprinde în ea pe toţi aceia pe care El îi iubeşte ca pe ai Săi.” J.N.D.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

RĂSPLATA BIRUITORULUI

Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe ea va fi scris un nume pe care nu-l ştie decât acela care-l primeşte.

Apocalipsa 2:17

Inima mea, sileşte-te să stărui în lupta sfântă, căci mare e răsplata biruinţei. Azi noi mâncăm din hrana cerească ce cade în tabăra noastră, din acea hrană, din pustie, care vine din cer şi care nu lipseşte niciodată pelerinului în drum spre Canaan. Dar în Domnul Isus, ne este păstrat un nivel mai înalt al vieţii duhovniceşti, precum şi o hrană care ne este necunoscută încă. În vasul de aur aşezat în chivot se găsea ascunsă o măsura de mană, care nu trebuia sa se strice, chiar peste veacuri. Nimeni nu a văzut-o vreodată; ea era păstrată în chivotul legământului în Locul preasfânt. Tot astfel viaţa credinciosului este ascunsă cu Cristos în Dumnezeu. Vom ajunge în curând acolo. Ieşind biruitori prin harul Domnului Isus, vom avea parte de bucatele Împăratului. Ne vom hrăni cu mana ascunsă, care e Domnul Isus. El este pentru noi totul, în toţi ai Lui, oricare ar fi situaţia noastră. El este Cel ce ne va întări pentru luptă, care ne asigură biruinţa şi El însuşi ne este răsplata. Doamne, dă-mi această biruinţă!

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

Domnul împărăteşte”, „Domnul împărăteşte”, „Domnul împărăteşte”, „Domnul împărăteşte”; o, Doamne, fă ca puterea Ta împărătească să se manifeste în această zi în trupurile slujitorilor Tăi, pentru gloria Ta.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

« Veniţi la Mine toţi cei trudiţi si împovăraţi si Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mi­ne, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.»

Matei 11: 28-30

Domnul Isus face această invitaţie de două ori. Este ne­mărginirea îndurării, a bunătăţii Domnului, care se înno­iește în fiecare dimineaţă. Această dublă invitaţie este pen­tru aceia care vin la El: «Eu vă voi da odihnă» şi «veţi gă­si odihnă pentru sufletele voastre». Prin promisiunea: «Eu vă voi da odihnă», Domnul îţi va reînnoi viata. El vrea să îți schimbe inima, să-ţi ofere noi perspective, să-ţi dea un nou punct de vedere. Iar când spune «veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre», El ne dă de înţeles că ştie ce fel de fi­inţe suntem. Dumnezeu cunoaşte neliniştea inimii noas­tre şi agitaţia pe care nu o putem nicicum stăpâni. Acest adevăr este valabil pentru azi şi pentru toate zilele: grăbeşte-te şi vino cu toate problemele şi poverile la Isus! Nu as­culta îndemnurile firii, ci încredinţează-te cu totul în mâ­na Lui!

  1. IZVOARE IN DEŞERT

Vacile urâte la vedere şi slabe la trup
au mâncat pe cele şapte vaci frumoase la vedere şi grase la trup … Spicele slabe au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline.

Geneza 41:4,7

Acest vis ar trebui să fie un avertisment pentru fiecare dintre noi. Da, este posibil ca cei mai buni ani ai vieţii noastre, cele mai frumoase experienţe de care ne-am bucurat, cele mai mari victorii pe care le-am câştigat, şi cele mai bune lucrări pe care le-am făcut să fie înghiţite de perioade de cădere, de înfrângere, de dezonoare şi de inutilitate în împărăţia lui Dumnezeu. Unii oameni ale căror vieţi au fost foarte promiţătoare şi pline de realizări au avut un astfel de sfârşit. Cu siguranţă că este groaznic de imaginat, dar este adevărat. Totuşi nu este neapărat nevoie să se întâmple. Samuel Dickey Gordon spunea odată că singura măsură sigură împotriva unei astfel de tragedii este să ai „o relaţie vie cu Dumnezeu zi de zi – sau chiar oră de oră“. Experienţele mele binecuvântate, roditoare, şi victorioase de ieri n-au nici o valoare pentru mine astăzi. De fapt, ele pot fi „înghiţite“ sau anulate de căderile de astăzi, dacă nu le văd ca pe nişte stimulente care să mă propulseze înainte spre experienţe mai bune şi mai bogate. Menţinerea acestei „relaţii vii cu Dumnezeu“, prin rămânerea în Hristos, va fi singurul lucru care va împiedica „vacile urâte la vedere şi slabe la trup“ şi „spicele slabe“ să-mi mistuie viaţa. (din Mesaje pentru vegherea de dimineaţă)

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Aşteaptă‑L pe Domnul; întăreşte‑te şi să ţi se încurajeze inima: da, aşteaptă‑L pe Domnul.

   Psalmul 27.14

Credinţa poate trece liniştită prin furtună, căci ea nu priveşte la împrejurări pentru a primi ajutor, ci se bazează pe Dumnezeu şi Îl descoperă a fi mai mare decât orice împrejurare. Credinţa poate aştepta şi aşteaptă până când primeşte poruncă de la Dumnezeu să se mişte. Lipsa de credinţă este nerăbdătoare şi neliniştită, având tendinţa de a se ocupa ea de lucrurile care trebuie să stea în mâna lui Dumnezeu şi de a grăbi rezolvarea lor. Să privim la Iacov şi la Rebeca, care nu L‑au aşteptat pe Domnul, ci au plănuit, au minţit şi au înşelat. Să privim la oricare alt om, bun sau rău, a cărui istorie este redată în Biblie. Cei mai mulţi, dacă nu chiar toţi, au falimentat în chiar acest punct. Satan a reuşit să‑i facă să se grăbească, atunci când ar fi trebuit să stea liniştiţi şi să‑L aştepte pe Domnul.

Dar să privim şi la Omul smerit din Nazaret, atunci când, flămânzind în pustie şi refuzând orice resursă în afara lui Dumnezeu, l‑a biruit pe Ispititorul care, vreme de patru mii de ani, reuşise să‑l facă pe orice om să cadă. Domnul i‑a spus: „Omul nu va trăi doar cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“. Apoi să urmărim drumul Lui de atunci încolo, de‑a lungul fiecărei împrejurări, prin necaz şi prin durere, până când, în cele din urmă, a fost aşezat într‑un mormânt. Singura Lui preocupare a fost gloria lui Dumnezeu. Cât de uimiţi au fost ucenicii de faptul că El nu S‑a mântuit pe Sine Însuşi. Când Petru a scos sabia şi l‑a lovit pe robul marelui preot, n‑a făcut decât să manifeste nerăbdare în faţa smereniei Domnului său.Dar unde este Isus acum? Încununat cu glorie şi cu cinste, pe tronul Tatălui Său. El Şi‑a încredinţat calea în mâna lui Dumnezeu, iar Dumnezeu I‑a ascultat rugăciunea şi L‑a înălţat la timpul cuvenit. El este Autorul şi Desăvârşitorul credinţei; în El n‑a existat nicio cădere, nicio lipsă de răbdare, nicio pripeală, nicio nemulţumire, ci, întotdeauna, doar o pace perfectă, fiindcă a avut mereu o încredere perfectă. El este Exemplul nostru; nu Avraam, nici Moise, ci Isus.

El ne dă pacea Lui, în timp ce călcăm pe urmele paşilor Săi şi ne sprijinim doar pe dragostea Tatălui, care niciodată nu poate greşi. (J. T. Mawson)

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (2)

Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă

(Osea 4:6)

Învaţă-i!. „Duceţi-vâ şi faceţi ucenici … Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19-20). Când atenţia ta este îndreptată nu numai spre câştigarea oamenilor pentru Isus, dar şi spre a-i face ucenici ai Domnului Isus, El promite: „Eu sunt cu voi” (v. 20). Astăzi, noi creştem o generaţie care este paralelă cu Scriptura şi cu cele sfinte. Într-un sondaj efectuat în oraşul New York, nouă din zece persoane nu ştiau să spună nici una din cele Zece porunci şi nici să numească una din primele patru cărţi ale Noului Testament. Cineva a crezut că Dan şi Beerşeba sunt soţ şi soţie! Altcineva a crezut că epistola era soţia unui apostol! Iar când au fost întrebaţi românii ce sărbătorim la Paşti, unii dintre ei au răspuns – tăierea mielului. Zâmbim, dar e o problemă de o seriozitate extremă. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”. Domnul Isus a spus: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi … Scripturile?” (Marcu 12:24). Multe din problemele pentru care căutăm consiliere ar putea fi rezolvate şi, în unele cazuri, evitate complet dacă ne-am face timp în fiecare zi să citim Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care mulţi dintre noi sunt bolnavi spiritual nu este din cauză că medicamentul nu şi-a făcut efectul, ci că nu l-am luat. În esenţă, toţi suntem motivaţi de răsplată. Aşa că citeşte următoarele: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8). Doreşti să fii puternic din punct de vedere spiritual? Citeşte Scriptura! Doreşti să reuşeşti în viaţă? Citeşte Scriptura!

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 2 Corinteni 4:5-15

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Domnul Isus Cristos. Noi suntem robii voştri, pentru Isus.

2 Corinteni 4:5

NUMAI DE DRAGUL LUI

Cei doi copii ai mei de pe bancheta din spate a maşinii, erau doar nişte copii, şi nu nişte adulţi la scară redusă. Încercam din greu să accept acest fapt. Dar glumele lor şi semnificaţiile ascunse ale celor spuse mă îngrijorau. Ştiau ceea ce simt atunci când se tratau astfel unul pe celălalt. Erau hotărâţi să se bage unul în sufletul celuilalt şi să-mi încerce în acelaşi timp limitele toleranţei părinteşti. Nu a durat mult până să primesc câteva pastile insultătoare. De ce nu se puteau purta civilizat şi cu dragoste, m-am gândit – cel puţin din pricina mea? Nu le păsa de mine? Nu aveau nici măcar puţin respect faţă de sentimentele mele? La acel punct, m-a lovit un alt gând. Era ca şi când unul din gândurile mele s-ar fi întors ca un bumerang, lovindu-mă pe la spate. Deodată mi s-a părut că eu însumi stăteam pe bancheta din spatele maşinii şi Tatăl ceresc era la volan. M-am gândit cât de multe lucruri fac eu – şi pe câte nu le fac – numai de dragul Lui? Câte lucruri fac eu – nu numai pentru că sunt bune, nu numai pentru că aşa este creştineşte, sau că este în interesul meu să le fac, dar să le fac de dragul Domnului? Apostolul Pavel pare să fi petrecut ceva timp gândindu-se la aceste lucruri. Probabil că el şi-a dat seama că din pricina dragostei sale pentru Isus şi a dorinţei de a-L mulţumi, tot ce a făcut a fost făcut de dragul Domnului.Cu aceste gânduri în minte, cred că mai bine sâ trec pe bancheta din spate, cu ceilalţi copii – pentru o vreme. M.R.D. II

De vrei să faci ceva frumos
Pentru Cristos, priveşte bine
Şi-ai să descoperi ne-ndoios
Ce-aproape e Cristos de tine. – Traian Dorz.

Facem cel mai mult pentru noi înşine atunci când facem cel mai mult pentru DomnuL

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îți aduni o comoară de mânie pentru ziua … dreptei judecăți a lui Dumnezeu.

Romani 2.5

O poartă închisă?

În Napoli (Italia) există un splendid palat cu numele Serra di Cassano. Stăpânul acestui palat avea un fiu care a fost condamnat la moarte. Când fiul a fost condamnat, tatăl a zidit poarta palatului prin care fiul plecase pe ultimul drum, poruncind ca aceasta să fie redeschisă când barbaria va dispărea din Napoli. Cu toate că au trecut așa de mulți ani de la acel eveniment din anul 1799, poarta nu a fost încă redeschisă.

Asemenea acelei porți zidite este și inima omului. Păcatul împietrește inima omului. Păcatul este robie, este gândirea firii păcătoase, care este vrăjmașă față de Dumnezeu. Izvorul răului, al barbariei este în noi, cei ce nu-L vrem pe Mântuitorul, care ne poate elibera de această natură răzvrătită.

Și fiindcă inimile noastre sunt împietrite prin păcat, Dumnezeu Și-a arătat compasiunea Sa față de starea noastră nenorocită. Dragostea lui Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Poarta închisă a inimii noastre se va deschide larg spre viața veșnică numai în momentul când Îl primim pe Mântuitorul ca Domn al vieții noastre.

Sursa: Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor surori devotate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s