CÂND DUMNEZEU ÎTI FACE O DESCOPERIRE

Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 14 calendare (26 Aprilie 2015)

Luke 24.31Li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut”

Luca 24:31

Într-o zi, Domnul Isus a atins ochii unui orb şi omul a exclamat: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci” (Marcu 8:24). Cu alte cuvinte: „Văd ceva, dar încă nu e foarte clar”. Aşa că Domnul Isus l-a atins din nou, i-a limpezit vederea, îndepărtând limitările lui şi eliberându-l.

Fără atingerea lui Dumnezeu, viaţa ta va fi una tristă, tu nu-l poţi vedea pe Dumnezeu şi nici lucrurile pe care le poate face El pentru tine, vei fi orb faţă de persoana ta şi de lucrurile pe care le poate face El prin tine.

Thomas Edison „a văzut” lumina incandescentă înainte ca primul bec electric să se aprindă. E ceea ce l-a susţinut prin miile de experimente eşuate. Bill Gates „a văzut” un computer în fiecare birou şi casă, în timp ce aşa-numiţii experţi erau ocupaţi să anunţe: „Lucrul acesta nu se va întâmpla niciodată în timpul vieţii noastre”. Cu patruzeci de ani înainte ca Israel să pună piciorul în ţara promisă, Moise „a văzut-o” (Evrei 11:27). Dumnezeu poate face tot felul de lucruri, totuşi tu nu le vezi, fiindcă eşti orb spiritual. Îţi aduci aminte de cei doi ucenici pe drumul spre Emaus? Numai după ce Domnul Isus a mers alături de ei, explicându-le Scriptura şi apoi frângând pâinea la ei acasă „li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (Luca 24:31). Când începi să-L vezi pe Dumnezeu ia lucru în situaţia în care te găseşti, frica ţi se diminuează şi credinţa ta este întărită. Cum se descoperă El? La biserică? Câteodată. Dar de cele mai multe ori, El ne deschide Cuvântul şi mintea şi începem să-L vedem cum nu L-am mai văzut niciodată. Aşa că astăzi roagă-te: „Deschide-mi ochii, ca să văd” (Psalmul 119:18). ( Din CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi-APRILIE 2015)

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Atunci s-a apropiat de El un cărturar și i-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriundevei merge“.

Matei 8:19

Vreau să Te urmez

Pentru că mulțimile se îngrămădeau în jurul lui Isus, atrase, fără îndoială, de minunile pe care El le făcea, a vrut să Se sustragă curiozității și admirației lor. Atunci un cărturar i-a zis: „Învățătorule, vreau să Te urmez oriunde …“. Acest cărturar, mulțimile uimite, ucenicii chiar, toți erau fericiți să aibă în mijlocul lor un astfel de Om. Mulțimile spuneau: „Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel“. Probabil, acest cărturar se gândea la gloria pe care ar putea s-o aibă urmând pe un astfel de Învățător.Dar dacă toți aveau un domiciliu în această lume, unde harul făcuse să coboare Fiul lui Dumnezeu, El nu putea să aibă un loc unde să-Și pună capul. De ce? Totul pe pământ purta amprenta consecințelor păcatului și a puterii lui Satan. Mântuitorul nu a venit pentru a face plăcută omului șederea lui pe pământ, ci scopul Domnului a fost să deschidă o cale care duce la Dumnezeu, unde este adevărata odihnă și unde vor fi toți aceia care au crezut în Fiul Său. În răspunsul Său, Isus indică acestui cărturar cu ce condiție Îl poți urma: Iată avantajul tău material pe care îl vei găsi urmându-Mă! Tu nu vei găsi aici în lumea de păcat un loc de odihnă. Nu știm dacă acel cărturar a înțeles caracterul de călător pe pământ, dar noi îl putem înțelege.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Ascensiunea supremă

ia-l pe fiul tău… şi adu-l ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi spune.”

Genesa 22:2

Caracterul unui om determină felul în care el interpretează voia Lui Dumnezeu (vezi Psalmul 18:25-26). Avraam a interpretat porunca Lui Dumnezeu ca însemnând că trebuia să-şi ucidă fiul; el a putut să scape de această convingere tradiţională doar prin intermediul unei încercări foarte grele. Dumnezeu nu-i putea purifica credinţa în nici un alt fel. Dacă ascultăm de ceea ce ne spune Dumnezeu conform credinţei noastre sin­cere, Dumnezeu va distruge în noi acele convingeri tradiţionale careÎl prezintă într-o lumină falsă. Sunt multe astfel de credinţe de care trebuie să scăpăm; de exemplu, aceea că Dumnezeu va lua un copil, deoarece mama lui îl iubeşte prea mult – o minciună a diavolului! şi o denaturare a naturii adevărate a Lui Dumnezeu. Dacă diavolul ne poate opri să efectuăm ascensiunea supremă şi să scăpăm de concepţiile greşite despre Dumnezeu, el va face aceasta; dar dacă Îi rămânem credincioşi Lui Dumnezeu, El ne va trece printr-o încercare ce ne va duce la o şi mai bună cunoaştere a Lui.Marea lecţie pe care ne-o dă credinţa lui Avraam în Dumnezeu este aceea că el era pregătit să facă totul pentru Dumnezeu. El era acolo ca să asculte de Dumnezeu, indiferent împotriva cărei convingeri tradiţionale mergea. Avraam n-a fost devotat propriilor lui convingeri, căci altfel l-ar fi jertfit pe Isaac şi ar fi spus că vocea îngerului era de fapt vocea diavolului. Aceasta este atitudinea unui fanatic. Dacă Îi vei rămâne credincios Lui Dumnezeu. El te va conduce prin orice obstacol până în cămăruţa ascunsă a cunoaşterii Lui; dar trebuie să fii întotdeauna gata să ajungi la acest punct al renunţării la convingerile şi credinţele tradiţionale. Nu-I cere lui Dumnezeu să te încerce. Să nu declari niciodată aşa cum a făcut Petru: Cu Tine sunt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte”. Avraam n-a făcut nici o declaraţie de felul acesta; el a rămas credincios Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a purificat credinţa.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  Volumul II

2 Samuel 15:30-37; 2:1-4

Durerile pe care David trebuie să le cunoască acum sunt rezultatul propriilor păcate. De aceea nu pot fi comparate cu suferinţele Domnului Isus, care au fost toate consecinţa păcatelor noastre. Cu toate acestea, ele ne aduc în măsură să înţelegem mai bine prin ce a trecut Mântuitorul nostru. Iată-1 pe David însoţit de câţiva prieteni credincioşi, plângând, în timp ce urcă din greu pe muntele Măslinilor! Mai târziu, în acelaşi loc, în grădina Ghetsimani, Omul durerilor, aflat în chinul luptei Sale, avea să aducă „cereri şi rugăciuni stăruitoare cu strigăt puternic şi lacrimi, către Acela care putea să-L mântu­iască din moarte” (Evrei 5.7). Tocmai în acest loc află împăratul de trădarea lui Ahitofel, prietenul şi sfătuitorul său apropiat (dar al cărui nume înseamnă „frate al nesă­buinţei”). Şi tot aici va veni mai târziu Iuda în fruntea soldaţilor şi a aprozilor (vezi Ps. 3.1 şi titlul).Strigătul de dezolare al lui David din Ps. 55.13-14 poate fi atribuit, fără îndoială, acestui moment: „Ci tu, un om ca mine, sfătuitorul meu şi prietenul meu: noi am avut dulci destăinuiri împreună …” Să ne gândim cu câtă tristeţe trebuie să-l fi întrebat Domnul pe mizerabilul Său ucenic, „Prietene, pentru ce ai venit?” (Matei 26.50).

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.

1 Corinteni 4.3

Acest verset are temelia în legătura apostolului cu corintenii şi prin aceasta are o însemnătate specială. Dar permiteţi-mi să folosesc acest cuvânt pentru a arăta tendinţa unor credincioşi, a unor copii ai lui Dumnezeu. Unii cred că atunci când vorbesc de rău persoana lor proprie fac plăcere Domnului. Cine a isprăvit cu el însuşi se bucură că nu mai trebuie să vorbească şi să se gândească la persoana sa. Un astfel de credincios vrea să privească numai la Cristos şi să arate în umblarea pe acest pământ viaţa şi caracterul Său.Dacă am greşit cu ceva, atunci se înţelege că trebuie să mă ocup de mine, lăsând să mă lumineze lumina lui Dumnezeu şi să mă judec; dar nu aceasta este starea normală a unui credincios. Este foarte rău când omul vorbeşte despre sine cu cuvinte rele, pentru a arăta în ochii altora cât e de smerit. Dacă înţelegem şi apreciem starea noastră reală în faţa lui Dumnezeu atunci nu ne mai gândim la noi.Dumnezeu nu vede nimic mai mare decât Cristos şi este tot timpul preocupat să ne ţintească privirea spre El; în Cristos însuşi Dumnezeu are deplină desfătare din cauza frumuseţii şi ascultării Sale. Este un har deosebit că lumina ne-a luminat încât putem să recunoaştem şi să vedem prin această lumină slava lui Dumnezeu şi prezenţa Domnului. Aceasta aduce cu sine o serioasă responsabilitate. Domnul, pe care noi îl privim cu „faţa descoperită” a trimis razele luminii Lui peste noi ca să luminăm în această lume întunecată şi să reflectăm slava Lui. Dar cine e preocupat numai de sine însuşi nu mai poate face această lucrare minunată. Rugăciunea mea este: „Dă putere ca fiecare inimă să se îndrepte spre Tine şi fiecare să reflecteze slava Ta.”Avem încredere că Dumnezeul cel Viu va face prin Duhul Său ca inima şi duhul cititorului creştin să se folosească de adevărul Său de preţ şi să-l pună în slujba Sa.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

DIMINEAŢA

Să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.

1 Corinteni 11:24

Textul de astăzi pare Să sugereze că creştinii L-ar uita pe Christos! Nu ar fi nevoie de acest îndemn iubitor dacă nu ar exista supoziţia că memoria ne-ar putea trăda. Nu este o supoziţie neîntemeiată. A fost prea adesea confirmata de experienţa noastră nu doar ca o posibilitate ci, vai, ca un fapt lamentabil! Pare aproape imposibil ca cei răscumpăraţi de sângele Mielului, care au fost iubiţi până la capăt de Fiul lui Dumnezeu, să-şi poată uita Mântuitorul. Dar, chiar dacă urechea este uimită, ochii văd prea bine că această crimă se întâmplă. Să-L uităm pe Cel care nu ne-a uitat niciodată! Să-L uităm pe Cel care ne-a spălat păcatele cu sânge! Să-L uităm pe Cel care ne-a iubit până la moarte! Poate fi posibil? Da, nu doar posibil; pdftştiinţa noastră mărturiseşte că este o greşeală des întâlnită din partea noastră, şi că ne permitem să-L tratăm ca pe un cerşetor pribeag. Cel care ar trebui să fie proprietarul de drept al inimilor noastre este un chiriaş ocazional. Crucea, care ar trebui să fie un memorial sfânt, este necinstită de picioarele nerecunoştinţei noastre. Nu îţi spune cumva conştiinţa că e adevărat? Nu te-ai trezit adesea că L-ai uitat pe Isus? Alte creaturi îţi fură inima, şi devii nepăsător faţă de Cel pe care ar trebui să-L iubeşti mai presus. Unele treburi pământeşti îţi distrag atenţia şi îţi întorci privirea de la cruce. Tulburările lumii și atracţia lucrurilor pământeşti îţi îndepărtează sufletul de Christos. Memoria otrăvită înăbuşă parfumul Trandafirului din Saron. Să ne prindem cu funii cereşti de iubire şi neuitare de Isus, şi să ţinem de El orice ar veni.

SEARA

Ferice de cel ce vegheată.

Apocalipsa 16:15

În fiecare zi sunt în primejdie de moarte” (1 Corinteni 15:31) spune apostolul Pavel. Aceasta era viaţa primilor creştini. Oriunde s-ar fi aflat, viaţa le atârna de un fir de păr. În ziua de azi, nu mai suntem chemaţi să facem faţă unor asemenea persecuţii. Dacă am fi, Domnul ne-ar da putere să îndurăm testul; dar testul vieţii de creştin, în timpul prezent, deşi nu atât de teribil, este mult mai primejdios decât acelea din vremurile trecute. Dacă ar fi să îndurăm batjocura lumii, n-ar fi atât de greu. Laudele ei, cuvintele mieroase, discursurile amăgitoare, slugărnicia şi ipocrizia ei sunt mult mai rele. Pericolul stă în bogăţie şi mândrie, în umblarea după lucrurile lumeşti şi în pierderea credinţei. Dacă nu bogăţia este încercarea, grija zilei de mâine este la fel de rea. Dacă nu suntem sfâşiaţi de leu, putem fi îngroziţi de urs. Diavolului nu-i pasă care este, atâta timp cât ne distruge dragostea pentru Christos şi încrederea în El. Mă tem că biserica este mult mai aproape de a-şi pierde integritatea în aceste zile blânde şi prielnice, decât în vremurile grele de odinioară. Trebuie să ne trezim acum, fiindcă am păşit pe un tărâm fermecat, şi suntem gata să adormim, spre pieirea noastră, dacă nu facem o realitate din credinţa în Isus şi o flacără din dragostea noastră pentru El. In aceste zile uşoare, mulţi se vor dovedi neghină, şi nu grâu; ipocriţi ascunşi sub măşti frumoase, şi nu copii ai adevăratului Dumnezeu. Creştine, nu te gândi că acestea sunt vremuri în care te poţi lipsi de veghere sau de zelul sfânt. Ai nevoie de aceste lucruri mai mult decât oricând, şi fie ca Dumnezeu Duhul Sfânt să-şi arate atotputernicia în tine, ca să poţi spune în zilele uşoare, ca şi în cele grele „suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit” (Romani 8:37).

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Toma I-a răspuns: “Domnul meu şi Dumnezeul meu!

Ioan 20:28

Pentru Toma, dorinţa de a vedea pe Domnul era foarte naturală: El a fost înviat; nimic mai normal decât dorinţa de a-L vedea. Domnul însă îi răspunde: “Ferice de cei ce nu au văzut şi au crezut.” Cunoaşterea dragostei şi puterii lui Dumnezeu depinde de credinţa ucenicului; marile şi preţioasele făgăduinţe, a căror însuşire deschid perspective minunate vieţilor noastre, sunt oferite credinţei. De aceea, ferice de cei care n-au văzut, n-au simţit sau încercat vreo senzaţie oarecare ci au crezut în mărturia pe care a dat-o Dumnezeu despre Fiul Său! (Ioan 5:10). În faţa mâinilor străpunse ale Domnului Isus, toată necredinţa lui Toma a dispărut şi el înţelege acum că Domnul Isus nu este numai învăţătorul său ci Domnul Lui şi Dumnezeul lui. Îl cunoaştem şi noi în felul acesta? Dacă El este în adevăr Domnul nostru, noi suntem robii Lui şi El nu acceptă să mai fie ceva sau cineva între noi şi El. Un rob nu poate sluji decât unui singur Domn. Dacă dorim să cunoaştem puterea Celui înviat, trebuie să veghem ca El să aibă primul loc în toate lucrurile din viaţa noastră. Şi atunci, în măsura în care îl vom urma pas cu pas, El ne va conduce în carul Său de biruinţă. Domnul Se va servi atunci de noi ca săşi facă cunoscută biruinţa Sa asupra vrăjmaşilor în orice loc din lume. 2Cor.2:14,15). Numai după înviere Numele de Isus era precedat de cuvântul Domn” şi în adevăr, învierea Lui a confirmat şi întărit adevărul că El este Domnul Domnilor. Prima menţiune a acestor două nume este la (Luca 24:3). Acest titlu era rezervat Cezarului şi orice om care pretindea că vrea să-l poarte era în primejdia de a fi pedepsait cu moartea; Înţelegem deci de ce titlul acesta întărâta la mânie pe vrăjmaşii Domnului Isus. El vrea să fie Domnul nostru în tot ce poate cuprinde titlul acesta. Şi dacă El este Domnul nostru şi noi suntem robii Lui, trebuie să ne dăm în întregime şi fără rezerve viaţa noastră Domnului nostru Cel înviat şi atunci El va putea să ne folosească aşa cum va vrea El, iar puterea învierii Lui se va desfăşura în vieţile noastre “Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim.” (Rom. 14:8). Este bine ca în vorbirea noastră să nu spunem “Isus” ci “Domnul Isus”.”Este un singur Domn: Isus Hristos” (1 Cor. 8:6). “Nimeni nu poate să zică “Domnul Isus” decât prin Duhul Sfânt” (1 Cor. 2:3 – versiunea J.N.D.).

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PURTARE PLINĂ DE BUNĂTATE

Şi Domnul Dumnezeul tău, te va binecuvânta.

Deuteronom 15.18

Un stăpân israelit trebuia să-l elibereze pe robul său, la timpul potrivit şi, când acesta părăsea serviciul său, să-i dea un salariu potrivit pentru a se putea organiza. El trebuia sa facă aceasta cu bunătate şi inimă largă. Duhul acestei învăţături, precum şi întreaga lege a Domnului Cristos, ne învaţă să ne purtăm cu slujitorii noştri, la fel, cum se cuvine. Să ne amintim cum S-a purtat El cu noi şi să ne dăm seama că şi noi trebuie să ne purtăm cu răbdare faţă de ei.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Eu n-am vorbit în ascuns, într-un colţ întunecos al pământu­lui. Eu n-am zis seminţei lui Iacov: Căutaţi-Mă în zadar!” Eu, Domnul, spun ce este adevărat, vestesc ce este drept.»

Isaia 45,19

«Căutaţi-Mă!» — iată una dintre poruncile pe care le re­petă Domnul în Sfânta Scriptură. Dacă Dumnezeu ne po­runceşte să Îl căutăm, atunci înseamnă că este posibil să Îl găsim. In ce fel însă Îl vom găsi? Acest lucru nu este deloc ţinut secret. Singura condiţie este prezentată de Domnul prin profetul Ieremia: «Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima» (Ier. 29,13). Nu are rost să ne rugăm, să petre­cem ore pe genunchi, dacă nu facem acest lucru din inimă, în Ieremia 48,10 Domnul spune: «Blestemat să fie cel ce fa­ce cu nebăgare de seamă lucrarea Domnului!». Rugăciunea este de origine divină, dar poate fi inutilă, fară putere. Dacă nu Îl căutăm pe Domnul din inimă, totul e în zadar. Adevărata călăuzire şi viziunea sfântă o primim numai în prezenţa Domnului şi doar daca îl căutăm sincer, cu toată inima.

*

IZVOARE IN DEŞERT

Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu.

Filipeni 3:8

Lumina este întotdeauna preţioasă şi se formează prin consumul a ceea ce o produce. O lumânare neaprinsă nu luminează, căci arderea trebuie să vină înaintea luminii. Nici noi nu putem fi de folos altora dacă nu plătim un preţ. Arderea sugerează suferinţă, şi noi încercăm să evităm durerea. Avem tendinţa să simţim că facem cel mai mare bine din lume când suntem puternici şi în formă pentru orice lucrare activă şi când inima şi mâinile noastre sunt ocupate cu faptele bune ale slujirii. De aceea, când suntem puşi deoparte pentru suferinţă, când suntem bolnavi, când suntem mistuiţi de durere, şi când toate activităţile noastre au încetat, simţim că nu mai suntem de nici un folos şi că nu realizăm nimic. Şi totuşi, dacă vom fi răbdători şi supuşi, mai mult ca sigur că vom fi o mai mare binecuvântare pentru lumea din jurul nostru în timpul suferinţei şi durerii noastre decât eram când credeam că facem cea mai mare lucrare. Atunci ardem, şi lumina noastră străluceşte datorită focului. din Gânduri de seară

Gloria de mâine este înrădăcinată în corvoada de azi. Mulţi oameni doresc gloria fără cruce, şi lumina strălucitoare fără focul arzător, dar crucificarea vine înaintea încoronării.

Aţi auzit povestea plantei de aloe,

Departe în climatul însorit?

După o creştere modestă de o sută de ani

Ajunge în sfârşit la timpul ei de înflorire;

Şi atunci un boboc minunat din coroana ei

Se sparge în o mie de flori;

Această regină a florilor, văzută în timpul înfloririi,

Este mândria umbrarelor tropicale,

Dar floarea pentru plantă este un sacrificiu,

Pentru că înfloreşte numai o dată, şi apoi moare.

Aţi mai auzit de planta de aloe,

Care creşte în climatul însorit,

Cum fiecare din miile ei de flori,

Când cade în perioada de înflorire,

Este ca o mică plantă care-şi împlântă rădăcinile

În locul unde cade pe pământ,

Şi îndată ce au căzut din corola muribundă,

Cresc repede şi minunat de jur împrejur?

Prin moarte, ea trăieşte de o mie de ori

În plantele tinere ce răsar din moartea celei bătrâne.

Aţi auzit povestea pelicanului,

Gimel el Bahr-ul arabilor,

Care trăieşte în pustietăţile africane,

Unde sălăşluiesc păsările singuratice?

Aţi auzit cum îşi iubeşte puişorii,

Şi le poartă de grijă şi se trudeşte pentru binele lor,

Le aduce apă din munţii îndepărtaţi,

Şi pescuieşte în mări pentru hrana lor.

În foamete îi hrăneşte – ce poate născoci dragostea!

Cu sânge din pieptul ei – şi, hrănindu-i, moare.

Aţi auzit povestea aceasta – cea mai măreaţă dintre toate –

Povestea Celui Sfânt şi Adevărat,

El moare, dar viaţa Lui, în nenumărate suflete

Continuă să existe în lume într-o formă nouă;

Sămânţa Lui se răspândeşte şi umple Pământul,

Aşa cum stelele umplu cerurile de sus.

El ne-a învăţat să dăm dragostea de viaţă,

De dragul unei vieţi pline de dragoste.

Moartea Sa este viaţa noastră, pierderea Lui este câştigul nostru;

Bucuria pentru lacrimi, pacea pentru durere.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Ţinând sus cuvântul vieţii, şa ca în ziua Lui Hristos să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.

Filipeni 2:16

Câtă grijă a avut Pavel ca să ştie că aceşti fraţi rămân pe terenul credinţei! Cel care se lasă furat prin filozofii, vorbe înţelepte, sau învăţături omeneşti, acela nu mai este fără pată. Trebuie să facem toate fără cârtiri, sau şovăieli; totodată să fim din aceia care se bazează doar pe Cuvântul împăcării, şi anume, că Hristos a murit şi a înviat pentru noi.Golgota nu ne mântuieşte, nu ne scapă de păcat, dar învierea Domnului Isus ne scapă de păcat. „Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre.” Dar prin învierea Lui suntem o făptură nouă. De aceea trebuie să primim Cuvântul:” Cei care au murit împreună cu El, au fost înviaţi împreună cu El.” Iar la aceasta se mai adaugă:” Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Faceţi toate lucrurile fără cârtiri, sau şovăieli.” Dacă accept numai una, iar celelalte le pun la o parte, atunci nu sunt nepătat. De aceea, fiecare cuvânt este important pentru noi. Dacă întro privinţă cădem, sau greşim, atunci trebuie să ne căim şi să credem că Isus a plătit şi pentru aceste păcate. Este bine că avem la dispoziţia noastră Cuvântul Domnului, care ne luminează şi ne îndreaptă în toate privinţele. Cel care se judecă singur, nu va fi judecat.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

0, Doamne, ascute din nou toate simţurile spirituale; ridică-mă la lumina Ta prin harul Tău îmbelşugat venit prin Domnul nostru Isus Cristos. Cât de încet sunt în a Te înţelege mai mult pe Tine şi căile Tale!

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei, Te voi lăuda în mijlocul adunării.      Psalmul 22.22

Dacă iubeşti pe cineva cu adevărat, doreşti ca el să aibă parte de aceeaşi binecuvântare ca şi tine. La fel au stat lucrurile cu Hristos. El a putut suferisingur, însă, odată suferinţa încheiată, a putut El să aducă laude singur? Nu, ci a spus: „Te voi lăuda în mijlocul adunării“. Toată suferinţa şi durerea le‑a păstrat pentru Sine, însă bucuria a vrut să o împartă cu cei pe care i‑a iubit. El Însuşi le conduce laudele. A sfârşit cu agonia şi cu ruşinea, iar acum înalţă laude în mijlocul nostru, cu o bucurie a cărei mărime corespunde cu adâncimea suferinţei îndurate atunci când a fost părăsit de Dumnezeu, din pricina păcatelor noastre.A coborât în adâncuri pentru noi, iar acum S‑a înălţat şi aduce laude. Cum vom aduce noi laude? Împreună cu El, cu certitudinea lucrării împlinite de El. Dumnezeu doreşte să avem libertate în prezenţa Lui şi să fim plini de bucurie, în virtutea lucrării împlinite de Hristos. El doreşte să judecăm orice rău, căci prezenţa Lui este un loc sfânt, însă El ne‑a dăruit locul în care este Însuşi Fiul Său. Aş putea eu să intru în prezenţa lui Dumnezeu cu păcatele asupra mea? Aş fugi de El ca Adam, însă, crezând în Hristos, mă aflu în prezenţa lui Dumnezeu, fiindcă El Însuşi m‑a adus acolo.Deci, Îl cauţi tu pe Dumnezeu? Ai auzit tu glasul lui Hristos? Nu mai este acel strigăt de suferinţă infinită. Ispăşirea a fost împlinită, iar El este înviat dintre cei morţi – este Mântuitorul glorificat. El îi strânge în jurul Său pe cei care L‑au primit şi, în mijlocul lor, cântă laude lui Dumnezeu. Dacă Îl cauţi pe Dumnezeu acum, ai dreptul, prin lucrarea lui Hristos, să te alături cântărilor Sale de laudă. Mântuirea nu este o promisiune, ci un fapt împlinit. Dacă am crezut în Hristos, mă aflu înaintea tronului lui Dumnezeu în virtutea lucrării de la cruce; sunt în Locul Preasfânt, iar păcatele mele au rămas în urma mea pentru totdeauna. (J. N. Darby)

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Filipeni 4:1-9

De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră.

Matei 6:25

CUTIA ÎNGRIJORĂRILOR

Am auzit despre o femeie care păstra în bucătărie o cutie, pe care scrisese:Cutia îngrijorărilor“. De fiecare dată când se ivea ceva care ar fi tulburat-o, scria acel lucru pe o bucată de hârtie şi o arunca în cutie. Se hotărâse să nu se gândească la aceste probleme, atâta vrema cât se aflau în cutie. Putea destul de des să deschidă cutia, să scoată o hârtie şi să revadă îngrijorările notate pe ea. Urmărirea acestui procedeu i-a dat femeii posibilitatea să-şi scoată cu totul îngrijorările din minte. Ştia că se poate ocupa de ele mai târziu. Apoi, deoarece nu era extenuată de îngrijorări şi de dificultăţile ce-i stăteau în faţă, avea o minte relaxată, mult mai capabilă să le găsească soluţii de rezolvare. Totuşi, de multe ori, a descoperit cu încântare că cele mai multe dintre necazurile pentru care se îngrijorase, nu mai existau. Să-ţi scrii îngrijorările pe o foaie de hârtie şi să le pui într-o cutie poate fi de folos, dar mult mai bine este să le pui într-un loc şi mai bun, în mâinile lui Dumnezeu şi apoi ele să nu te mai preocupe, îngrijorările ne jefuiesc de bucurie, ne secătuiesc energiile, ne opresc creşterea spirituală, ne înăbuşă mărturia, şi ceea ce-i mai grav, îl dezonorează pe Dumnezeu. Isus a spus: „Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei” (Matei 6:34). Să ne dăruim cu totul Domnului şi să ne încredem în promisiunile Sale, să-L credem că va veni în întâmpinarea tuturor nevoilor noastre. în calitate de creştini, putem să punem toate problemele noastre în mâinile Sale. Acesta este un loc mult mai bun decât oricare cutie a îngrijorărilor.   R.W.D.

În orice-ncercare, Isus e cu mine.
În orice-ntristare îmi ia din suspine.
În orice povară-mi întinde o mână;
Simt clipă de clipă din mila-I divină. (Whittle)

Când punem îngrijorările noastre în mâinile lui Dumnezeu, El ne pune pacea Sa în inimile noastre.

Sursa: Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor surori devotate!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s