Stăruie la timp

Cuvinte de trezire şi îmbărbătare din 14 calendare (25 Aprilie 2015)

2 Tim 4.7Stăruie la timp şi nelatimp.”

2 Timotei 4:2

Mulţi dintre noi suferă de tendinţa nesănătoasă de a stărui doar „nelatimp”. Acest „nelatimp” nu se referă la timp, ci la noi. „Stăruie la timp şi nelatimp”, fie că dorim aceasta, fie că nu.

Dacă am face numai ceea ce ne simţim înclinaţi să facem, unii dintre noi n-am face niciodată nimic. Sunt oameni care nu se pot angaja deloc în domeniul spiritual, oameni neputincioşi din punct de vedere spi­ritual, care refuză să facă ceva dacă nu sunt inspiraţi în mod supra­natural. Dovada că avem o relaţie bună cu Dumnezeu este faptul că facem tot ce putem, indiferent dacă ne simţim inspiraţi sau nu.

Una dintre marile capcane care-l pândesc pe un lucrător creştin este aceea de a face un fetiş din momentele lui deosebite de inspiraţie. Când Duhul Lui Dumnezeu îţi dă inspiraţie şi revelaţie, eşti înclinat să spui: „Voi fi întotdeauna aşa pentru Dumnezeu de acum înainte”. Nu, nu vei fi, şi Dumnezeu va avea grijă să nu fii. Acele momente sunt în întregime darul Lui Dumnezeu. Tu nu ţi le poţi oferi ţie însuţi când vrei. Dacă spui că vei fi întotdeauna în acea stare de inspiraţie excepţională, devii o piedică intolerabilă pentru Dumnezeu; nu vei face niciodată nimic dacă Dumnezeu nu te va păstra mereu conştient de inspiraţia Sa.

Dacă faci un zeu din momentele tale cele bune, vei descoperi că Dumnezeu va dispărea din viaţa ta şi nu va reveni până când nu îţi vei împlini sarcina ce-ţi stă în preajmă şi până când nu vei fi învăţat să nu faci un fetiş din momentele deosebite pe care El ţi le-a dat. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers)

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii. DOMNUL este aproape!

Filipeni 4:5

Crezi tu că oamenii care te înconjoară zi de zi în activităţile tale cred despre tine că umblarea ta este cerească când te văd aşa de strângăreţ pentru lucrurile pământeşti? Niciodată.Dar dacă tu umbli în smerenie şi supunere, atunci lumea observă repede că inima nu este îndreptată spre ea şi lucrurile ei. Blândeţea şi smerenia sunt două vlăstare foarte rare şi ele cresc pe mormântul îngâmfării. În toate aceste lucruri Domnul nostru a fost un exemplu desăvârşit. El a trăit o viaţă de totală atârnare faţă de Dumnezeu pe acest pământ. El a fost smerenia desăvârşită, cu toate suferinţele Lui. A fost pizmuit, a suferit, nu s-a împotrivit, El însuşi predându-se Celui ce judecă cu dreptate. Domnul Cristos ne-a lăsat un exemplu, ca şi noi la rândul nostru să umblăm pe urmele Sale. Ce uşor ni se întâmplă nouă să cădem şi prin aceasta să necinstim pe Domnul nostru. Ce absolută nevoie avem de aceste cuvinte de îndemnare: „Blândeţea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii.” Este destul de uşor să fii blând faţă de oamenii blânzi, dar cum reacţionezi dacă stai în faţa unui tiran?„Domnul este aproape” şi răsplata Sa vine cu El, pentru a răsplăti pe fiecare după lucrarea sa. Cei care aici nu-şi caută dreptul, îl vor găsi în ziua arătării Sale în slavă şi putere. De-am fi şi noi în tot impui călătoriei ca Mefiboşet care la înşelătoria lui Ţiba a vorbit cu împăratul David astfel: „Ce drept mai pot avea eu şi ce am să cer eu împăratului?” Da, el nădăjduia în chip desăvârşit în Domnul său.Domnul să facă ca învăţăturile Lui scumpe să fie săpate de însuşi Duhul Sfânt adânc pe tăbliţele inimilor noastre, pentru ca felul nostru de a fi să fie plăcut lui Dumnezeu, iar purtarea şi drumul nostru prin lumea aceasta să ne fie călăuzite numai de El.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

DIMINEAŢA

Scoală-te, iubito, si vino, frumoaso!

Cântarea Cântărilor 2:9

Aud vocea Prea Iubitului meu! El îmi vorbeşte chiar mie. Primăvara zâmbeşte pe pământ, şi El nu mă lasă să dorm spiritual când întreaga natură din jurul meu se scutură de asprimea iernii. El mă îndeamnă „scoală-te” şi bine face, fiindcă am zăcut destul printre câmpurile de maci ale lumii. El s-a sculat, şi trebuie să mă scol şi eu. De ce să nu mă despart de praf? De la iubirile, dorinţele, scopurile şi aspiraţiile mele josnice, trebuie să mă întorc spre el. El îmi spune „iubito” şi mă consideră frumoasă; acesta este un motiv în plus să mă scol. Dacă El mă înalţă şi crede că sunt frumoasă, cum aş putea să mai zăbovesc în corturile Chedarului şi să mă însoţesc în Continuare cu fiii oamenilor? El îmi spune „vino”. Mă cheamă să mă îndepărtez de tot ce este egoist, înjositor, lumesc, păcătos; da, fiindcă religia lumii nu II recunoaşte şi nu respectă taina vieţii înalte, El mă cheamă. „Vino” nu este o chemare aspră, fiindcă ce ar putea să mă ţină legat de deşertăciunea lumii şi păcat? O Doamne, dacă aş putea aş veni, dar nu pot scăpa pe deplin de chemările lumii. Aş vrea, dacă este posibil să nu am nici ochi, nici urechi, nici inimă pentru păcat. Tu m-ai chemat spunându-mi „vino”, şi aceasta este o chemare melodioasă. Să Vin la Tine înseamnă să mă întorc acasă din exil, să ajung la ţărm din mijlocul furtunii, să mă odihnesc după o trudă nesfârşită, să ajung pe culmea dorinţelor şi visurilor mele. Dar Doamne, cum poate să se ridice o piatră, şi un bulgăre de pământ să se înalţe? O, ridică-mă; condu-mă. Harul Tău o poate face. Trimite Duhul Ţău să-mi aprindă inima cu foc sfânt, şi mă voi ridica până voi părăsi vechea viaţă, ca să pot veni spre Tine.

SEARA

Dacă cineva aude glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la El.

Apocalipsa 3:20

Care este dorinţa ta în seara aceasta? Vrei ceva ceresc? Vrei să te bucuri de iubirea veşnică? Vrei libertate în strânsă comuniune cu Dumnezeu? Vrei să cunoşti înălţimea, adâncimea, lungimea şi lăţimea lui Dumnezeu? Atunci trebuie să te apropii de Isus. Trebuie să-L priveşti în toată plinătatea desăvârşirii Sale. Trebuie să-L vezi în lucrare, în îndeplinirea atribuţiilor şi în persoană. Cel care II înţelege pe Christos primeşte ungerea din partea Duhului Sfânt, şi înţelege toate lucrurile. Christos este cheia care deschide toate camerele lui Dumnezeu. Nu există nici un tezaur care să nu se deschidă şi să nu-şi ofere toată bogăţia sufletului care trăieşte lângă Isus. Te-am auzit oare spunând „o, dacă ar vrea să locuiască în sufletul meu… dacă ar vrea să facă din inima mea căminul Său…”? Deschide uşa, prea iubitule, şi El va veni fără întârziere. El bate demult la uşa Ta, şi aşteaptă să cineze cu tine şi tu cu El. El cinează cu tine fiindcă L-ai invitat în inima ta, şi tu cinezi cu El fiindcă ţi-a adus provizii. El nu poate avea părtăşie cu tine dacă nu-ţi deschizi inima, ca să aveţi o casă; şi tu nu ai avea ce să mănânci dacă nu ţi-ar fi adus provizii, fiindcă grânarul tău este gol. Deschide larg, deci, uşa sufletului tău. El va veni cu dragostea după care tânjeşti. Va veni cu bucuria pe care singur nu o poţi simţi. Va aduce pacea de care are nevoie sufletul tău chinuit. Va veni cu garafe de vin şi mere dulci şi te va îngriji până te vei însănătoşi pe deplin prin „dragostea Sa neasemuită”. Deschide-I uşa, alungă vrăjmaşii, oferă-I cheia inimii tale, şi El va locui în ea pentru veşnicie. O, dragoste minunată, care aduci un asemenea Oaspete într-o asemenea inimă!

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui

Iacov este un turn înalt pentru noi.

 Psalmul 46:7

Dumnezeul lui Iacov este Dumnezeul celor care falimentează. El nu‑i abandonează pe unii ca aceştia, ci îi transformă în canale de binecuvântare pentru alţii. Privită din orice punct de vedere omenesc, viaţa lui Iacov a fost o viaţă de faliment. El a falimentat cu privire la tatăl său, la mama sa, la fratele său, la unchiul său, la soţiile sale şi la fiii săi. Dumnezeu însă nu a falimentat cu privire la Iacov, ci l‑a iubit, l‑a rânduit pentru binecuvântare şi, în final, printr‑o disciplinare atentă, l‑a făcut să fie un suflet ales, care a adus roadă la bătrâneţe. „Cei sădiţi în casa Domnului vor înflori în curţile Dumnezeului nostru. Ei vor aduce rod şi la bătrâneţe, vor fi plini de sevă şi verzi, ca să arate că Domnul este drept. El este stânca mea şi nu este nicio nedreptate în El“ (Psalmul 92.13‑15).

Există un Iacov în fiecare dintre noi. Ca şi el, trebuie să plătim iarăşi şi iarăşi preţul voinţei proprii şi al independenţei. Dumnezeu ne educă uneori prin oameni care sunt la fel ca noi. Prin intermediul lui Laban, Iacov a putut să discearnă înşelătoria din propria sa inimă.

Dumnezeu i S‑a arătat lui Iacov de cinci ori. De fiecare dată i‑a administrat o corecţie şi i‑a pus la dispoziţie o nouă oportunitate. Dumnezeul lui Iacov nu lasă nicio lucrare neterminată. Iacov poate să‑şi uite juruinţele, însă Dumnezeu nu uită niciodată să fie credincios.

Iacov a fost binecuvântat după ce puterea sa omenească a fost zdrobită. Apoi Iacov, înşelătorul, a devenit Israel, un prinţ al lui Dumnezeu. Este minunat să privim la sfârşitul vieţii lui, cum îi binecuvântează pe fiii lui Iosif şi cum se închină. „Prin credinţă, Iacov, când era pe moarte, i‑a binecuvântat pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s‑a închinat pe vârful toiagului său“ (Evrei 11.21). M. Bassali

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, rupe-mi orice legături. Am o mare dorinţă după o simplitate a relaţiei cu Tine care să transfigureze totul şi să toarne binecuvântare şi fericire peste tot în jur.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

2 Samuel 4:13-29

Cât timp toate mergeau bine pentru împărat şi pentru toată curtea lui, era imposibil să se facă o distincţie între cei care-i erau cu adevărat loiali lui David şi cei care rămăseseră cu el numai pentru un câştig personal, încercarea va arăta acum ce se afla în inimile lor şi-i va tria. Unii îl urmează pe Absalom (v. 13), alţii pe David (v. 18); starea de neutralitate nu mai este posibilă.

Ne-am gândit vreodată ce am face dacă mâine creştinii ar ajunge persecutaţi, sub pedeapsa cu închisoarea sau cu moartea, la fel cum erau odinioară … şi cum sunt încă în unele ţări? Atunci am cunoaşte dacă-L iubim pe Domnul Isus cu adevărat şi dacă-L urmăm nu doar când drumul este uşor, ci în egală măsură şi atunci când trebuie să părăsim totul şi să suferim toate pentru a locui cu El.

Itai era un străin care se alăturase împăratului nu cu mult timp în urmă. Am văzut adesea oameni întorşi de curând la Dumnezeu, veniţi de pe un teren cu doar puţină lumină, dar dând dovadă de o credinţă mare şi de o evlavie profundă. Prin contrast, alţi creştini, de la care am putea aştepta mult, datorită cunoştinţelor şi educaţiei lor, dau înapoi când vine timpul încercării. Fie ca toţi să ne asemănăm cu Itai din Gat!

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Credinţa voastră merge mereu crescând, şi dragostea fiecăruia din voi toţi faţă de ceilalţi se măreşte tot mai mult.”

2 Tesaloniceni 1:3

Aceste două lucruri nu se pot despărţi: acolo unde este credinţă, este şi dragoste. Cine rămâne în har, acela creşte în credinţă şi în dragoste. Omul la începutul vieţii de credinţă este de obicei de duhul legii cu bâta în mână. Dumnezeu nu face aşa. Cine recunoaşte dragostea Lui Dumnezeu? Oare aceia care doresc să dovedească cu orice preţ că sunt copiii Lui Dumnezeu? Nu, prin aceasta nu se poate recunoaşte dragostea. Atunci am recunoscut dragostea, când mi-am dat seama că nu am trăit după cum trebuia să trăiesc. Atunci m-am luptat cu gândul:” Nu mai este har pentru tine, ai păcătuit cu bună ştiinţă, nu-ţi mai rămâne altceva, decât să aştepţi urmările şi judecata!” Şi am ajuns de atâtea ori în această stare, ori de câte ori nădejdea mea era în faptele proprii, şi nu în har. În asemenea situaţii cădem la pământ. Mulţi au murit deja, astfel. Ferice de cel ce îndrăzneşte să se încreadă totuşi în har, şi ajunge la siguranţa mărturiei:”Mai este har pentru mine!” Atunci poţi cunoaşte dragostea şi mila Domnului. De multe ori am fost de părere că Dumnezeu are pentru mine doar o anumită măsură a harului, şi aceasta am consumat-o deja. Atunci am început să meditez:”Şi dacă totuşi ar mai exista har pentru mine! Vreau totuşi să cred în continuare.” Şi am citit:” Bunătatea Ta, Doamne ajunge până la ceruri, şi credincioşia Ta până la nori.” Apoi am ieşit în faţa casei pentru ca să văd dacă cerul mai este deasupra mea. Şi de aceea mi-am spus sunt încă sub bunătatea Lui. Pe vremea aceea încă nu ştiam că harul nu se măreşte, şi nu poate să se micşoreze, de aceea am crezut că am consumat partea mea.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“El (Fiul)……a făcut curăţirea păcatelor şi S-a aşezat la

dreapta Măririi în locurile prea înalte.”

EVREI 1:3

O claritate minunată ţâşneşte din epistola către Evrei: Duhul Sflnt slăveşte Persoana Domnului Hristos care a împlinit cele scrise despre El în Vechiul Testament şi care depăşeşte toate personajele sfinte ale Vechiului Legământ. Toată această revelaţie este introdusă prin însăşi temelia slăvită adică: după ce a făcut curăţirea păcatelor noastre, Fiul S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu ca să împlinească lucrarea de Mare Preot în favoarea noastră. Iată mântuirea noastră, nădejdea noastră, tot ce avem… în El însuşi. Iată siguranţa, pacea noastră, sursa de bucurie a vieţii noastre aici pe pământ, acum în prezent. Lucrarea Sa este cu totul deplină şi desăvârşită în modul cel mai absolut! Sângele Său ispăşitor de înlocuitor dumnezeiesc al nostru, a satisfăcut exigenţele dreptăţii lui Dumnezeu cu privire la păcatul nostru. Prin mărturia pe care o dă Dumnezeu despre Fiul Său şi despre lucrarea Sa, noi căpătăm o siguranţă prezentă şi deplină. El a împlinit totul fără ajutorul nostru şi fără eforturile noastre şi acum, Domnul Hristos este aşezat la dreapta Măririi umnezeieşti ca dovadă că Dumnezeu a primit jerfa Sa. Ba chiar mai mult, El a primit şi a înfiat pe toţi aceia care, încetând zadarnicele lor eforturi şi lepădând meritele lor închipuite, se odihnesc numai pe Domnul Isus şi pe lucrarea Sa. În mijlocul acestei glorii cereşti, Domnul nostru ocupă locul de Mare Preot în favoarea a lor Săi, ca să-i izbăvească, să-i curăţească, să-i sfinţească în vederea reîntoarcerii Sale. Totul este de la Hristos, în Hristos şi pentru Hristos! El vrea să facă din noi moştenitorii Lui, fiind Mântuitorul, Domnul şi Preotul nostru plin de har şi totdeauna prezent. Lucrările credinţei şi a luptei la care ne cheamă de acum înainte să le împlinim pentru El în această lume, depind de preoţia Sa. El este acolo, la dreapta Măririi dumnezeieşti, El ne păzeşte în Numele Său, El ne inspiră şi ne susţine în mărturia noastră pe care suntem chemaţi s-o dăm înaintea lumii şi înaintea cerului. Numele Său este privilegiul nostru suprem; dar este partea noastră să păstrăm mărturia legată de Numele Lui şi să avem un cuget curat în faţa tuturor împotrivitorilor, a vrăjmaşilor şi în faţa tuturor situaţiilor în care Numele Lui sfânt trebuie să fie slăvit.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CUM SĂ-ŢI CREŞTI COPIII

Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el. Proverbe 20:7

A fi preocupaţi de familia noastră, poate fi natural, dar vom face bine să îndreptăm această grijă şi asupra caracterului nostru. Dacă noi mergem înaintea Domnului în neprihănire, vom face pentru copiii noştri mai mult decât dacă le-am strânge o avere. Sfinţenia vieţii unui tată este cea mai frumoasă moştenire pentru copiii săi. Cel neprihănit le lasă exemplul său care va fi cel mai bogat izvor de adevărată bunăstare. Câţi copii nu datorează succesul lor în viaţă, exemplului primit de la părinţii lor! Ei le lasă şi reputaţia lor. Oamenii au despre noi o părere cu atât mai bună, pentru ca suntem fiii unui om în care se puteau încrede. Oh, dacă toţi tinerii ar avea grijă să păstreze nepătat numele familiei lor.

Pe deasupra, le lasă rugăciunile sale şi binecuvântarea lui Dumnezeu, care li se împlineşte. Dumnezeu îi va mântui pe copiii noştri, chiar după moartea noastră. Integritatea noastră poate sa fie pentru Dumnezeu mijlocul de a-i mântui pe fiii şi fiicele noastre. Daca ei văd în viaţa noastră realitatea credinţei noastre, vor avea dorinţa sa fie şi ei mântuiţi. Doamne, împlineşte, făgăduinţa Ta şi pentru casa mea!

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Nu te grăbi să pleci dinaintea lui.»

Eclesiastul 8:3

Sunt sigur că haosul Îi orbeşte pe copii lui Dumnezeu, iar aceştia nu mai realizează importanţa sfinţeniei timpu­lui de părtăşie. Satan nu vrea să ne lase liniştiţi, ci ne aruncă dintr-o activitafe în alta. Isaia spune însă răului pe nu­me: «Oboseşti mergând» (Isaia 57,10). Apostolul Pavel ne încurajează pe fiecare: «… căci nu suntem în neştiinţă des­pre planurile lui (Satan)» (2 Cor. 2,11). A avea timp nu în­seamnă să câştigi mai multe minute pentru afaceri, ci pen­tru rugăciune. Cei ce se roagă sunt făcători de minuni. Am citit de mii de ori cuvintele lui Isus din Matei 7,7, şi de fie­care dată ele mă ard în suflet: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide». Ce simplu, şi totuşi cât de greu! Ce bogată, împlinită şi binecuvântată ar pu­tea fi viaţa ta dacă te-ai ruga cu credincioşie! Cine îşi face timp pentru Domnul are parte de binecuvântări minunate şi investeşte pentru veşnicie. De aceea vă avertizez: «Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele» (Efes. 5,15-16) şi «încă puţină, foarte puţină vre­me şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi» (Evrei 10.37).

  1. *

  2. IZVOARE IN DEŞERT

Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo
şi şedeau în faţa mormântului.

Matei 27:61

O, cât de greu este înţeles necazul! Suferinţa este ignorantă şi nici măcar n-o interesează să înveţe. Când femeile întristate „şedeau în faţa mormântului“, au văzut ele triumful următorilor 2000 de ani? Au văzut ele altceva în afară de faptul că Hristos nu mai era? Hristosul pe care tu şi eu Îl cunoaştem astăzi a venit din pierderea lor. De atunci, nenumărate inimi îndurerate au cunoscut învierea în mijlocul necazului lor, şi totuşi aceste femei întristate au urmărit începutul acestui rezultat şi n-au văzut nimic. Ceea ce ele considerau ca fiind sfârşitul vieţii era de fapt pregătirea pentru încoronare, fiindcă Hristos a rămas tăcut pentru ca să poată trăi din nou cu înzecită putere. Dar ele n-au văzut aceasta. Ele au jelit, au plâns, au plecat şi apoi au venit din nou la mormânt, conduse de inimile lor zdrobite. Şi încă era doar un mormânt – neprofetic, mut, şi trist. La fel este şi cu noi. Fiecare din noi şedem „în faţa mormântului“ în grădina noastră şi iniţial spunem: „Această tragedie este ireparabilă. Nu văd nici un beneficiu în ea şi nu voi accepta nici o mângâiere“. Şi totuşi, chiar în mijlocul celor mai profunde şi mai rele adversităţi, Hristosul nostru deseori zace acolo, aşteptând să fie înviat. Salvatorul nostru este acolo unde pare să fie moartea noastră. La capătul speranţei noastre găsim cel mai strălucit început al împlinirii. Acolo unde întunericul pare să fie cel mai adânc, urmează să ia naştere cea mai strălucitoare lumină. Şi odată ce experienţa s-a încheiat, vedem că grădina noastră urâţită de mormânt.Bucuriile noastre sunt mai mari când necazul este în mijlocul lor. Şi necazurile noastre devin strălucitoare prin bucuriile pe care Dumnezeu le postează în jurul lor. Se poate ca la început florile grădinii să nu fie favoritele noastre, dar vom învăţa că ele sunt florile inimii. Florile sădite la mormânt, adânc în inima creştinului, sunt dragostea, speranţa, credinţa, bucuria şi pacea.

Pe o cale a patimilor grele

A intrat Hristos în odihnă;

Şi să caut eu trandafiri aici,

Sau să cred că pământul e binecuvântat?

Cei mai albi crini cereşti înfloresc

Din cununa spinoasă a nenorocirii de pe pământ:

Cine-şi poate duce crucea aici cu umilinţă,

Va purta purpura împărătească acolo.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE 2015

AŞTEAPTĂ!

Astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa”

(Evrei 6:15)

Când te rogi pentru ceva, ultimul lucru pe care vrei să-l auzi de la Dumnezeu este: „Aşteaptă!” Dar uneori El aşa îţi spune. Şi pentru a umbla cu El, trebuie să înveţi să ai răbdare, deoarece El lucrează după orarul Său, nu după al tău. Toate rugăciunile şi insistenţele tale nu vor accelera procesul, ele doar te vor frustra. Mai mult, dacă viaţa ţi-a împlinit fiecare dorinţă şi capriciu, să înveţi să aştepţi după Dumnezeu va fi ca şi cum ai trece prin reabilitare spirituală. Când Avraam a avut 75 de ani, Dumnezeu i-a promis: „Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare” (Geneza 13:16). Dar a trebuit să mai aştepte încă 24 de ani ca să „dobândească făgăduinţa”. Aşteptarea nu e ceva ce faci pentru a primi ce-ţi doreşti; aşteptarea produce răbdare, maturitate, înţelegere şi caracter. Ceea ce realizează Dumnezeu în tine în timp ce aştepţi e adesea mai important decât lucrul pe care îl aştepţi. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Aşteptarea nu e o scuză pentru a te feri de realitate, pentru a te sustrage de la responsabilitate şi a nu face ceea ce trebuie. De exemplu, dacă eşti înglodat în datorii până peste cap din cauza cheltuielilor exagerate, nu sta şi aştepta ca Dumnezeu să-ţi trimită un cec din cer. Învaţă să te disciplinezi şi să adopţi principii financiare sănătoase cum ar fi zeciuiala, stabilirea unui buget şi obiceiul de a trăi fără acel obiect până când îl poţi plăti. Mai presus de toate, aşteptarea înseamnă decizia de a te încrede şi de a-L asculta pe Dumnezeu când lucrurile nu merg după cum ţi-ai plănuit. Înseamnă să spui: „Doamne, contez pe tine şi nu am un plan de rezervă”.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: 1 Timotei 1:12-17

Inima este nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?

Ieremia 17:9

EŞTI PĂCĂTOS?

Numai păcătoşii se califică pentru mântuire. In cartea sa: „Transformarea omului dinăuntru”, Paula Sanford spune despre felul neobişnuit prin care a învăţat ea acest lucru. La vârsta de 11 ani s-a predat lui Cristos pentru că predicatorul a prezentat un Isus iubitor. Peste câţiva ani, când Paula a ajuns la vârsta de adult, o prietenă a înfruntat-o: „Paula, a spus ea, tu nu-L cunoşti pe Isus ca Mântuitor. Tu nu te-ai văzut niciodată ca păcătoasă. Numai păcătoşii pot cunoaşte un Mântuitor”. Profund tulburată, ea I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere natura păcatului ei. Curând după aceea, a ascultat mărturia unui pastor care spunea că înainte de a-L cunoaşte pe Cristos, fusese împlicat în prostituţie. Paula abia dacă putea să creadă ceea ce auzise. Pastorul se pocăise cu adevărat, dar oare de ce mărturisise aceste lucruri groaznice? După ce a plecat, Paula s-a simţit îngrozită şi ameninţată. Nu cumva Duhul Sfânt îi revela aceeaşi capacitate de-a păcătui, faptul că ea există în fiecare – şi de aceea o avea şi ea? Pentru prima dată, a recunoscut că, prin harul lui Dumnezeu, famila ei, felul în care fusese crescută şi împrejurările vieţii au fost de aşa natură că au împiedicat răul să se manifeste. Dar că având aceleaşi circumstanţe ca şi pastorul, şi ea ar fi făcut la fel, dacă nu şi mai rău. Poate că tu L-ai iubit întotdeauna pe Isus şi ai trăit o viaţă corectă, dar nu te-ai văzut niciodată un păcătos. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate ce este cu adevărat în inima ta. Curând te vei ruga: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Apoi Îl vei iubi pe Isus pentru ceea ce este El – Mântuitorul tău.(D.J.D.)

Nu-i nimeni să n-aibă nevoie
Să fie iertat de păcat.
El poate la Isus prin credinţă
Să vină, să fie schimbat.  (Branon)

Dacă vrei să fii bun, trebuie mai întâi să admiţi că eşti rău.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Mă bucur de Cuvântul Tău ca cel ce găsește

o mare pradă.

Psalmul 119:162

Secretul reginei

Când a murit regele William al IV-lea al Angliei, în palat era o tânără care a fost trezită și anunțată că este regină. Imediat ce a auzit știrea, tânăra a căzut pe genunchi și s-a rugat lui Dumnezeu s-o ajute. Victoria a domnit 64 de ani în care Anglia a făcut progrese mai mari ca niciodată. Fiind întrebată odată de un prinț indian care este secretul puterii Angliei, regina a ridicat de pe masa ei o carte și a zis: „Acesta este secretul!“. Cartea era Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu.Toți oamenii depind de Dumnezeu indiferent de starea lor socială. Ei trebuie să meargă pe calea vieții și de aceea au nevoie de lumina divină. Cuvântul lui Dumnezeu arată gândurile și intențiile Sale cu noi. Adevărul Său ne va fi un indicator, dacă dorim acest lucru cu seriozitate. Orice încercare de a găsi gândurile lui Dumnezeu în operele celor mai mari scriitori, este o încercare zadarnică. De aceea vă rugăm citiți zilnic Biblia; așa veți găsi înțelepciunea, mântuirea lui Dumnezeu dăruită oamenilor prin jertfa Fiului Său la crucea de pe Golgota. Citind Biblia, fiecare poate spune rugăciunea psalmistului: „Trimite lumina și credincioșia Ta, ca să mă călăuzească și să mă ducă la muntele Tău cel sfânt și la locașurile Tale!“ (Psalmul 43.3).

Sursa: Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor surori devotate!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s