Totul sau nimic?

Meditații pentru 17 Aprilie

PeterJumpsIntoTheWaterTissotCând a auzit Simon Petru că este Domnul, şi-a pus haina pe el şi s-a încins… şi s-a aruncat în mare.

Ioan 21:7

Ai avut vreodată în viaţa ta o criză în care ai abandonat totul în mod deliberat, categoric şi fără rezerve? Este o criză a voinţei. În exterior poţi ajunge de multe ori până aici, dar aceasta nu valorează nimic. Criza reală şi adâncă a renunţării totale este o criză interioară, nu exterioară. Renunţarea doar la lucrurile exterioare poate fi indiciul unei robii totale.Ţi-ai predat voinţa în mod deliberat Lui Isus Cristos?

E nevoie de o decizie a voinţei, nu a sentimentelor; sentimentele sunt doar „mar­ginea aurită” a acestei decizii. Dacă dai loc prima dată sentimentelor, nu vei lua niciodată această hotărâre. Nu-L întreba pe Dumnezeu ce va cuprinde aceasta, ci ia hotărârea de a-ţi preda Lui voinţa având în vedere lucrurile pe care le vezi fie mai la suprafaţă, fie în locurile adânci şi profunde ale lăuntrului tău.Dacă ai auzit vocea Lui Isus Cristos deasupra talazurilor, lasă să se spulbere convingerile tale, lasă să dispară consecvenţa ta, dar păstrează relaţia ta cu El. (Meditatie TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

17 Aprilie

Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă-sa, pe nevastă-sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Luca 14.26

În acest verset ne este prezentată o ură pentru cei mai apropiaţi, dar acesta nu în felul cum o găsim în această lume. Domnul însuşi a fost supus părinţilor Săi, chiar dacă a trebuit să le spună, ca fiu, la doisprezece ani; „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” Cuvântul Său ne învaţă de nenumărate ori cum trebuie să ne comportăm în familie şi cum în general să se comporte copiii faţă de părinţi. În cuvântarea Sa de pe munte a dat indicaţii clare şi precise pentru cei ce vor să-L urmeze şi tot ce poate să-i despartă de El. Mulţimea nu s-a gândit să îl urmeze, dar pentru fiecare personal rămâne calea deschisă pentru a intra în ucenicia Sa. Urmarea Domnului trebuie să fie o hotărâre fermă şi neclintită. Apostolul Pavel a înţeles şi a transpus lucrul acesta în practică, căci pentru el lumea era răstignită, Legăturile naturale nu le dispreţuia, dar nu se lăsa încătuşat de ele.Seminţia lui Levi ne dă mărturia în ce priveşte drepturile lui Dumnezeu: „Levi a zis despre tatăl său şi despre mama sa: „Nu i-am văzut!” Şi despre fraţii lui: „Nu vă cunosc!” Iar de copii n-a vrut să mai ştie.” Căci ei păzesc Cuvântul Tău, şi ţin legământul Tău” (Deut. 33.9).Ura de care ne vorbeşte textul nostru de bază se referă la lucrurile rele, lumeşti, necredincioase, pe care poate le practică tatăl, mama, copiii, sau soţia celui credincios De acestea nu trebuie să ne lăsăm încătuşaţi cu nici un chip, chiar dacă trebuie să suferim ocara.Inimile noastre sunt pornite mereu să se depărteze de mărturia lămurită a Cuvântului. Suntem gata să primim păreri fără să le cercetăm în linişte la lumina mărturiilor lui Dumnezeu. Din această pricină nu se deosebeşte întunericul de lumină.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

17 APRILIE

O, Doamne, Dumnezeul meu, tăria mea, nădejdea mea şi bucuria mea, încet, dar sigur se pare că ajung la o înţelegere mai clară a Ta. Iveşte-Te prin toţi norii şi ceaţa de sorginte pământească.

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

17 Aprilie

DIMINEAŢA

Ci v-aţi apropiat… de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel. Evrei 12:22, 24

Cititorule, tu te-ai apropiat de „sângele stropirii” întrebarea nu este dacă te-ai apropiat de cunoştinţa doctrinei, sau de păzirea ceremoniilor, sau de anumite experienţe, ci dacă te-ai apropiat de sângele lui Isus. Sângele lui Isus este viaţă oricărei evlavii vitale. Dacă te-ai apropiat cu adevărat de Isus, ştim cum ai reuşit — Duhul Sfânt te-a adus aici. Te-ai apropiat de sângele stropirii fără nici un merit al tău. Vinovat, pierdut şi neajutorat, ai venit să primeşti prin sângele Său, şi numai prin sângele Său, nădejde veşnică. Ai venit la crucea lui Christos cu inima îndurerată şi tremurând, şi te-ai bucurat atât de mult să auzi glasul sângelui lui Isus! Picăturile sângelui Său sunt o muzică cerească pentru nenorociţii fii ai pământului. Noi Suntem plini de păcate, dar Mântuitorul îndeamnă să ridicăm ochii spre El. Uitându-ne la rănile Lui sângerânde, auzim fiecare picătură de sânge strigând: „s-a sfârşit! Am pus capăt păcatului, şi am adus în locul lui dreptatea veşnică”. O, ce dulce este glasul sângelui lui Isus! Dacă ai venit o dată la el, vei veni întotdeauna. Viaţa ta va fi o viaţă în care te vei uita „ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Întreaga ta purtare va putea fi caracterizată de fraza „apropiaţi-vă de El” (1 Petru 2:4). Nu de Cel de care m-am apropiat o dată, ci de Cel de care mă apropii mereu. Dacă ai venit o dată la sângele stropirii, vei simţi nevoia să vii în fiecare zi. Cel care nu doreşte să se spele zilnic în el nu s-a spălat niciodată. Credinciosul simte că este privilegiul şi bucuria lui să aibă o fântână care curge veşnic. Experienţele trecute tsunt o hrană îndoielnică; numai apropierea zilnică de Ghristos ne poate oferi bucurie şi mângâiere. Haideţi să ne Stropim uşiorii cu sânge în dimineaţa aceasta şi apoi, mâncând Mielul pascal, să ne asigurăm că îngerul morţii va trece pe lângă noi.

SEARA

Am vrea să vedem pe Isus. Ioan 12:21

Strigătul constant al lumii este „cine ne va face un bine?” Oamenii caută satisfacţie în bunăstare, bucurie şi bogăţii lumeşti. Dar păcătosul condamnat ştie că există un singur bine. „Oh! dacă aş şti unde să-Lgăsesc” (Iov 23:3). Când o persoană îşi simte cu adevărat vinovăţia, poţi să-i aduci tot aurul Indiei la picioare şi îţi va spune: „ia-l.” Vreau să-L găsesc pe Isus!” Este o binecuvântare pentru un om să-şi centreze dorinţele asupra unui singur obiect. Dacă ai cincizeci de dorinţe diferite, inima ţi se transformă într-un lac cu apă stătătoare, care curge într-o mlaştină plină de miasme şi boli. Dar când dorinţele îi sunt adunate într-un singur canal, inima îi devine un izvor de apă limpede, care curge învolburat spre câmpiile roditoare. Fericit este cel care are o singură dorinţă, dacă acea dorinţă este întemeiată pe Christos, chiar dacă nu este încă realizată. Dacă Isus este dorinţa sufletului, este un semn binecuvântat al lucrării divine. Un asemenea om nu va fi niciodată mulţumit cu altceva. El va spune: „Îl vreau pe Christos; trebuie să-L am. Regulile nu-mi sunt de nici un folos; am nevoie de El. Nu-mi oferiţi altceva. Îmi oferiţi un ulcior gol, când eu mor de sete. Daţi-mi apă, sau mor. Isus este dorinţa sufletului meu. Vreau să-L văd pe Isus!” Este aceasta dorinţa ta, cititorule? Ai o singură dorinţă în clipa aceasta, şi anume Christos? Dacă da, nu eşti departe de împărăţia cerurilor. Nu ai decât un singur gând, acela de a fi spălat de toate păcatele în sângele lui Christos? Poţi să spui într-adevăr: „dau tot ce am ca să fiu creştin. Renunţ la tot ce am şi sper, dacă pot să simt că prezint interes pentru Isus”? Dacă da, înveseleşte-te şi uită-ţi temerile. Domnul te iubeşte, şi vei ajunge curând în lumină. Bucură-te în nădejdea revenirii Sale spre neprihănire.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

17Aprilie

2 Samuel 3.1-18

Întărit de promisiunile Domnului, noul împărat îşi asigură tronul prin victoriile care aduc supunerea vrăjmaşilor lui. Primii dintre aceşti vrăjmaşi sunt filistenii. Ţara lor întreagă poate fi, în sfârşit, adusă sub control. Următorii care vor fi subjugaţi sunt moabiţii, ca împlinire parţială a profeţiei lui Balaam (Numeri 24.17). Hadadezer împreună cu sirienii care-i vin în ajutor sunt şi ei învinşi. În final este supus Edomul, potrivit unei profeţii încă mai vechi: binecuvântarea lui Isaac asupra lui Iacov (Geneza 27.29; vezi şi Geneza 25.23). David ilustrează aici ceea ce este scris despre Domnul Isus, a Cărui împărăţie glorioasă va fi stabilită când toţi vrăj­maşii Lui vor fi puşi aşternut al picioarelor Sale (vezi Psalmul 110).

Acum, când pacea este stabilită şi autoritatea lui David recunoscută atât înăuntrul cât şi în afara împă­răţiei, se întocmeşte organizarea ei (v. 15-18). Împăratul este centrul, exercitând judecata şi actul justiţiar. În jurul lui, fiecare îşi îndeplineşte funcţiile care-i sunt desem­nate. Preoţii se află acolo, asigurând relaţiile cu Dumne­zeu. Securitate, stabilitate, dreptate şi pace – sunt carac­teristicile glorioase care vor fi, într-o măsură completă şi mult mai evidentă, ale împărăţiei care va veni!

MANA DE DIMINEAŢĂ

APRILIE 17

“Du-te cu puterea aceasta pe care o ai.” JUDECăTORI 6:14

Ghedeon îşi făcea lucrul său ascunzând grâul de madianiţi, duşmani de moarte ai poporului său. Pentru că lucra în felul acesta şi era “credincios în puţine lucruri”, Dumnezeu putea să-i încredinţeze sarcini mai mari.Copil al lui Dumnezeu, “du-te cu puterea pe care o ai!…” Nu te gândi căţi trebuie o “chemare specială” ca să aduci suflete la Domnul Isus. Dumnezeu nu l-a chemat pe Ghedeon când se lupta cu madianiţii, ci când îşi îndeplinea datoria familiară. Ascultă glasul care îţi spune: “Du-te!”. Sufletul pe care ar vrea Dumnezeu să-l mântuiască prin tine este chiar lângă tine. Domnul ţi-l va arăta. Dacă inimile noastre ar arde de dragoste pentru Dumnezeu şi pentru oameni, n-am putea spune că nu avem ocazii ca să-L mărturisim. Dar să nu uităm că inima noastră firească ştie totdeauna să se îndreptăţească prin argumentări personale ca săşi poată scuza pasivitatea, când Dumnezeu ar vrea să ne conducă la luptă pentru câştigarea de suflete. Să ne punem deci pe lucru! Căci tot aşteptând şi amânând hotărârea noastră de a lucra pentru Domnul Isus, vom sfârşi prin a cădea într-un somn în ce priveşte slujirea pentru El şi Satan va avea grijă să ne dea el de lucru, chiar dacă lucrul acela nu este vinovat în sine, dar ne împiedică să fim folositori “…pentru orice lucrare bună.” “Du-te cu puterea pe care o ai.” Din punct de vedere omenesc, această putere nici nu există, dar din punct de vedere dumnezeiesc, ea este reală şi totdeauna în plină activitate; ea se desăvârşeşte însă în slăbiciune. Când instrumentul lui Dumnezeu este gata, puterea lui Dumnezeu se arată în el. Ghedeon avea să expună înaintea lui Dumnezeu situaţia umilitoare şi dezonorantă a poporului său. Tot aşa şi noi, când am recunoscut şi am judecat înaintea Lui tot ce este nepriceput şi firesse şi pretenţios în noi, atunci puterea Lui poate să lucreze nestânjenită. Cu această putere a Lui să pornim la lucru. Câte oi pierdute! ţi oameni care bâjbâie în întuneric, căutând pe cineva care să-i conducă! Dragostea nu aşteaptă, ea merge şi caută “să mântuiască ce era pierdut.” “Duceţi-vă…” a spus Domnul Isus, “…şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele…” Ne trebuie altceva decât prezenţa Lui? Dumnezeu să ne ajute să putem şi noi să spunem, în ziua aceea: “Iată, eu şi copiii pe care mi i-a dat Domnul”

(Isaia 8:18).

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

17 Aprilie

Suntem pregătiţi pentru ziua revenirii Lui Isus?

Cine sunt aceia care vor putea merge cu Isus când va reveni? Desigur numai aceia ale căror haine sunt spălate în sângele Mielului şi care au îmbrăcămintea de nuntă.Cel ce nu are acestea, fie el cât de creştin, crezând că faptele lui sunt de ajuns, acesta se va ruşina, pe când cei care sunt pregătiţi nu vor avea în viaţă lucruri ca: nedreptatea, uşurinţa, nestatornicia, tot ce este legat de alegerea persoanelor. Astfel se va vedea copiii căror duh sunt. Îmărăţia Lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în adevăr, în fapte şi dreptate. Esenţial este ca pe toate planurile să trăim o viaţă plăcută Lui Dumnezeu pentru ca să nu ne ruşinăm la venirea Lui. Cercetându-ne, observăm cât de necesar este ca să citim Scriptura cu ochii deschişi, şi să ne adunăm laolaltă pentru a ne atrage atenţia şi a creşte prin Cuvântul Domnului; este nevoie de fraţi asemenea lui Pavel, care nu doresc să vorbească cu o înţelepciune deosebită, ci prin puterea convingătoare a Duhului. Cu o voce răsunătoare şi puternică nu este încă rezolvată problema. Totul depinde dacă Duhul Sfânt locuieşte în noi, atunci cuvântul semănat aduce roade spre slava Lui Dumnezeu. “Dumnezeul păcii sfinţească El Însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos.” 1 Tesaloniceni 5:23,24. Ferice de cel ce crede cuvântul Lui, şi se încrede în faptele Sale măreţe.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

17 Aprilie

DUŞMANI DEVENIŢI PRIETENI

Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe duşmanii lui. Proverbe 16.7

Trebuie să iau seama ca Domnul să poată încuviinţa căile mele. Chiar aşa, voi avea vrăjmaşi, şi poate cu atât mai mulţi cu cât mă voi sili să fac ce este bine. Dar ce făgăduinţă! Dumnezeu îşi va scoate lauda chiar din mânia omului, şi o va potoli atâta de bine, încât nu mă va mai supăra! El poate sili pe un vrăjmaş să nu-mi mai facă rău, chiar dacă ar fi hotărât să nu-mi dea pace. Aşa a fost când Laban, urmărind pe Iacov, nu îndrăznea nici să-l atingă (Gen. 31.22). Sau El va potoli furia unui vrăjmaş, schimbând-o în prietenie, cum s-a întâmplat când Esau a ieşit înaintea lui Iacov pentru a-l îmbrăţişa frăţeşte, atunci când el se temea că va fi lovit cu sabia, împreună cu familia lui. Domnul mai poate aduce la pocăinţă pe un împotrivitor furios, făcând din el un frate în Cristos şi un tovarăş de lucru pentru El, cum a făcut cu Saul din Tars. Oh! să binevoiască El să lucreze aşa, de câte ori apare un duh de prigoană! Ferice de omul ai cărui vrăjmaşi ajung ca leii pentru Daniel în groapa unde a fost aruncat: paşnici şi ţinându-i tovărăşie. Când, în sfârşit, va veni moartea, ultimul meu inamic, rog pe Domnul să mă găsească în pace; dar prima mea grijă să fie, să fiu plăcut Domnului. El să-mi dea credinţa şi sfinţenia, lucruri în care Cel Prea înalt găseşte plăcere.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

17 Aprilie

Şi, la ceasul al nouălea, Isus a strigat cu glas tare, spunând: „Eloi, Eloi, lama sabactani?“, care tradus înseamnă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M‑ai părăsit?“.                             Marcu 15.34

Acesta a fost cel mai măreţ, mai cumplit şi mai uimitor strigăt din întreaga istorie a universului. Nu este strigătul unuia care era pedepsit pentru nelegiuirile comise, nici strigătul unuia care socotea că suferă pe nedrept. Nu, ci este strigătul Unuia care nu numai că a fost în mod desăvârşit lipsit de păcat, fără nici cea mai mică greşeală în întreaga Sa viaţă, ci care este Fiul unic al lui Dumnezeu, venit în har în mijlocul creaţiei Sale. Acesta este Acela al cărui har pur a fost manifestat în lucrările Sale minunate de putere şi de bunătate faţă de oameni.Cu demnitate şi cu linişte, El a suferit ura neîmpăcată şi persecuţia crudă a liderilor nelegiuiţi ai lui Israel şi ai naţiunilor. A fost scuipat, încununat cu spini, biciuit şi a suferit multe alte batjocuri. A fost luat şi atârnat pe o cruce, între cer şi pământ, şi a fost batjocorit de propriile Lui creaturi. Acesta este Omul care a fost părăsit de Dumnezeu chiar în momentul în care ne‑am fi aşteptat ca Dumnezeu să fie resursa şi ajutorul Lui. Cel care era obişnuit cu aprobarea lui Dumnezeu în orice fel este acum abandonat în întregime. „Pentru ce?“, întreabă El. Nu ştia? Ba da, ştia prea bine, însă strigătul Lui era menit să trezească cel mai adânc interes în noi.

Ce moment unic în istorie a fost acela în care Mântuitorul glorios şi lipsit de păcat a luat asupra Lui responsabilitatea păcatului omului şi a suferit judecata neamestecată a lui Dumnezeu – singur, într‑un întuneric de nepătruns, părăsit şi suferind într‑un mod pe care omul nu‑l poate concepe! Doar această suferinţă a putut să rezolve problema cumplită a păcatului şi să îndepărteze vina oricărui păcătos care crede în Domnul Isus. Minunată dragoste, care este vrednică de recunoştinţa noastră veşnică şi plină de adorare! L. M. Grant

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

17 APRILIE

«… îmi ungi capul cu untdelemn si paharul meu este plin de dă peste el. Da, fericirea si îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşi­tul zilelor mele.» Psalm 23,5-6

Psalmul 23 conţine o promisiune veşnică pe oare duş­manul nu o poate anula. Ce minunat este că noi, copiii lui Dumnezeu chiar dacă ne-am afla în valea cea mai întune­coasă, ca şi pe culmile cele mai însorite, nu trebuie să ne temem, deoarece Domnul este tot timpul alături de noi! Dumnezeu însuşi ne pregăteşte masa. Domnul, din pricina numelui Său, vrea să te conducă şi pe tine pe drumul cel drept; eşti tu însă cu adevărat dispus să te laşi condus de El? Se întâmplă adesea că şi dacă suntem pe calea Sa totuşi trebuie să trecem prin văi întunecate, pe unde nu am dori să mergem: «… altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi» (Ioan 21,18). In plus, aceste văi neguroase încep să se înmulţească în zilele noastre, deoarece noi, copiii lui Dumnezeu străbatem astăzi mlaştina întunecoasă a vremurilor din urmă. Noaptea se lasă din ce în ce mai tare, după cum a spus Isaia: «Vine dimineaţa şi este tot noapte» (Isaia 21,12). Să nu ne mirăm deci că pe calea cea dreaptă stră­batem uneori porţiuni de drum foarte întunecate; la ca­pătul ei este însă lumină, iar pe malul celălalt ne aşteaptă mult iubitul şi binecuvântatul Domn Isus Cristos. El este ţinta noastră şi-L vom vedea foarte curând.   

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE 2015

17 APRILIE. DECIZIE, DISCIPLINĂ SI DETERMINARE

Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17)

Brian Tracy spune: „Sunt atâtea lucruri bune pe care le poţi face, încât abilitatea de a decide poate fi elementul critic determinant pentru ceea ce realizezi. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor, eşti copleşit de lucrurile prea multe pe care le ai de făcut şi de prea puţinul timp pe care îl ai. Mark Twain a glumit odată spunând.. „dacă primul lucru pe care îl faci în fiecare dimineaţă este să mănânci o broască, vei parcurge restul zilei ştiind că acesta a fost cel mai rău lucru ce ţi s-a putut întâmpla! „Broasca” ta e cea mai importantă sarcină pe care o ai… cea pe care eşti predispus s-o tot amâni… cea care ar putea avea cel mai mare impact pozitiv … Trateaz-o ca pe o provocare personală … rezistă tentaţiei de a începe cu sarcina mai uşoară. Dacă o „mănânci” prima, îţi va da energie şi elan pentru celelalte. Succesul este determinat de obiceiurile pe care le dezvolţi. Stabilirea priorităţilor, depăşirea tendinţei de a amâna lucrurile şi rezolvarea celei mai importante sarcini sunt capacităţi mentale şi fizice ce se pot învăţa prin practică şi repetare, până când devin o componentă permanentă a comportamentului. Odată ce devine obicei e uşor de făcut. Când îndeplineşti o sarcină de orice mărime şi importanţă, primeşti un plus de energie. Se declanşează eliberarea de endorfină care îti dă o senzaţie naturală de euforie. „Impulsul” care urmează te face să te simţi mai pozitiv, mai bun şi mai încrezător”. Ceea ce amâni până mâine vei amâna şi mâine. În plus, „cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat”. Succesul necesită decizie, disciplină şi determinare. Ia decizia, disciplinează-te până când devine un lucru automat şi păstrează-ţi determinarea până când devine parte a ceea ce eşti.

IZVOARE IN DEŞERT

17 Aprilie

Mâna Domnului a făcut asemenea lucruri.

(Iov 12:9)

Acum câţiva ani, a fost găsit cel mai magnific diamant din istoria lumii într-o mină din Africa. Acesta a fost prezentat apoi regelui Angliei pentru a-i împodobi coroana. Regele l-a trimis la Amsterdam ca să fie tăiat de un expert în prelucrarea pietrelor scumpe. Îţi poţi imagina ce a făcut cu el? A luat acest giuvaer de o valoare inestimabilă şi a făcut o crestătură în el. Apoi l-a lovit o dată tare cu ciocanul lui, şi minunatul giuvaer a căzut în mâna lui, spart în două. Câtă nesăbuinţă! Ce pierdere! Câtă lipsă de grijă! De fapt, nu aşa stăteau lucrurile. Pentru că vezi tu, acea singură lovitură cu ciocanul fusese studiată şi plănuită zile întregi, ba chiar săptămâni. Desene şi trasări au fost făcute pe piatra preţioasă. Calitatea lui, defectele, şi posibilele linii de-a lungul cărora s-ar fi putut crăpa au fost studiate până la cel mai mic detaliu. Şi omul căruia i-a fost încredinţat era unul dintre cei mai iscusiţi tăietori în pietre preţioase din lume. Acum mai crezi că lovitura aceea a fost o greşeală? Nu, a fost cheia bolţii şi culmea măiestriei tăietorului în pietre preţioase. Când l-a lovit, a făcut singurul lucru care i-ar fi dat acelui giuvaer cea mai perfectă formă, strălucire şi splendoare a lui. Lovitura care părea să distrugă acea minunată piatră preţioasă era de fapt răscumpărarea ei perfectă, pentru că din jumătăţile obţinute s-au format două giuvaere magnifice. Numai ochiul dibaci al expertului tăietor în piatră a putut vedea frumuseţea celor două diamante ascunse în piatra neşlefuită şi netăiată aşa cum ieşise din mină. Câteodată, în acelaşi fel, Dumnezeu îngăduie să cadă o lovitură usturătoare peste viaţa ta. Sângerezi, simţind durerea, şi sufletul tău plânge în agonie. La început crezi că lovitura este o greşeală îngrozitoare. Dar nu este, pentru că tu eşti pentru Dumnezeu cea mai preţioasă bijuterie din lume. Şi El este cel mai iscusit tăietor în pietre scumpe din univers. Într-o zi tu trebuie să fii una din bijuteriile care vor împodobi coroana Împăratului. Aşa cum stai acum în mâna Lui, El ştie foarte bine ce trebuie să facă cu tine. Nici măcar unei singure lovituri nu i se va permite să cadă asupra sufletului tău temător fără voia dragostei lui Dumnezeu. Şi poţi fi sigur că din adâncul experienţei, vei vedea binecuvântări negrăite, şi o bogăţie spirituală pe care nu ţi-ai imaginat-o niciodată înainte.Într-una din cărţile lui George MacDonald, unul din personaje face această remarcă dureroasă: „Mă întreb de ce m-a făcut Dumnezeu. Nu văd nici un scop în aceasta!“ Un alt personaj îi răspunde: „Poate nu vezi nici un scop acum, dar El nici n-a terminat să te facă. Şi pe lângă aceasta, tu te împotriveşti procesului“.Dacă oamenii ar crede că sunt încă în procesul creaţiei, dacă s-ar supune Creatorului, lăsându-L să-i modeleze aşa cum modelează olarul lutul, şi dacă s-ar preda pe ei înşişi acţiunii roţii Lui într-un act minunat şi deliberat, curând vor vedea că sunt în stare să mulţumească pentru fiecare apăsare a mâinii Lui, chiar dacă este dureroasă. Şi uneori ei trebuie nu doar să creadă, ci şi să aibă în vedere scopul lui Dumnezeu: „Să ducă pe mulţi fii la slavă“ (Evrei 2:10).

Nici o singură lovitură nu poate lovi,

Dacă Dumnezeul dragostei nu găseşte potrivit.

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

17 Aprilie

Text: Matei 23:1-12

..Învăţaţi de la Mine căci Eu sunt blând şi smerit cu inima…   Matei 11:29

Când pictura lui Rafael „Madona Sixtină” a fost adusă la Drezda în Germania, ea a fost expusă mai întâi în palatul regal. Locul cel mai luminos din salon era ocupat de către tronul regal. Observând situaţia, regele s-a sculat de pe tron, spunând: „Să-i facem loc nemuritorului Rafael!” Tot astfel, există numai un tron în inima omului, şi cea mai importantă întrebare pentru noi este: Cine ocupă locul acela al autorităţii? Este el ocupat de Cristos sau de eul nostru? În zilele lui Isus, conducătorii religioşi, plini de mândrie doreau să fie văzuţi cu El. Autoinvitându-se la ospeţe şi banchete, căutau locurile cele mai bune din faţă. Chiar şi ucenicii Săi s-au certat care să fie mai mare. Cu toate acestea, între ei stătea Dumnezeu „Cel arătat în trup” (1 Timotei 3:16), spunând: „Eu sunt blând şi smerit cu inima”. Singura Sa consideraţie era cum să-L glorifice pe Dumnezeu şi să-i binecuvânte pe cei din jur. Dacă vrem să-I urmăm exemplul şi să învăţăm de la El, atunci dorinţele noastre egoiste trebuie date la o parte. Horatius Bonar a comentat odată că el poate să-şi dea seama când un creştin creşte şi se zideşte. EI a spus: „Un credincios ÎL va înălţa pe Învăţătorul lui, va vorbi puţin despre realizările sale şi va deveni tot mai mic în propriii lui ochi”. Azi să ne punem următoarea întrebare: „Cine stă pe tronul vieţii mele – eul sau Mântuitorul?” Dacă este eul, atunci să învăţăm de la Isus care este blând şi smerit cu inima. Să-I facem loc lui Isus! H.G.B.

Isuse, Mare fără margini
De binecuvântări şi har;
Umila noastră mulţumire
în faţa Ta-ngenunche iar. Traian Dorz.

Dă-I lui Dumnezeu acel loc în inima ta pe care-l are El în univers.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 17 Aprilie 2015

Isus a luat cuvântul și le-a zis: „Aveți credință în Dumnezeu!“.Marcu 11.22

Eu nu pot să cred!“

– Eu nu pot să cred, spun unii.

– Ah, de-aș putea să cred, spun alții.

Iată câteva expresii pe care le auzim mereu! Dar să ne întrebăm dacă este adevărat ceea ce spun oamenii cu aceste cuvinte. Dacă spui și tu astfel de cuvinte, vreau să te rog să fii sincer față de tine însuți. Tu crezi multe lucruri pe care le spun oamenii, lucruri pe care nu le poți verifica, crezi promisiunile lor, vorbirile lor, cărțile lor, deși știi că se minte mult. De ce nu-L crezi și pe Dumnezeul atotputernic care este în Sine Însuși adevărul absolut?Dacă vei citi Biblia fără idei preconcepute, te vei convinge că Dumnezeu este lumină și dragoste, adevărul absolut. Niciun om de pe pământ nu putea scrie astfel de cuvinte cum sunt cele din Biblie. Milioane de oameni au găsit prin credința în Cuvântul lui Dumnezeu pace și liniște sufletească.Expresia „eu nu pot să cred“ înseamnă „eu nu vreau“. Multor oameni le merge așa cu credința. Ei spun că ar dori să aibă credință, dar de fapt ei nu o doresc. De ce? Pentru că lucrurile din această lume îi țin legați. Dar când cineva Îl acceptă pe Mântuitorul ca Domn al vieții sale, toate lucrurile se schimbă.

Sursa: Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unor surori devotate Domnului

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s