Poţi coborî de pe munte?

Meditații pentru 16 Aprilie

john_12_36Câtă vreme aveţi lumină, credeţi în lumină.

loan 12:36

Cu toţii avem momente când ne simţim cum nu se poate mai bine şi spunem: „Mă simt apt pentru orice; ce bine-ar fi să rămân aşa tot timpul!” Dar nu suntem chemaţi să rămânem aşa tot timpul. Acele momente sunt momente de iluminare lăuntrică, pe care apoi trebuie să le trăim în practică chiar şi atunci când nu suntem deloc înclinaţi să facem asta.

Mulţi dintre noi nu suntem buni pentru această lume de toate zilele atunci când nu suntem „pe vârful muntelui“. Şi totuşi, trebuie să ne ridicăm viaţa obişnuită la standardele revelate în ceasurile de înălţare.

Nu lăsa niciodată să dispară un sentiment care s-a trezit în tine într-un ceas de înălţare. Nu-ţi pune picioarele minţii tale să se odih­nească la căldură, spunând: „Ce stare minunată!” Acţionează imediat. Fă ceva,  tocmai pentru că n-ai vrea să faci nimic. Dacă, la o oră de rugăciune, Dumnezeu ţi-a arătat ceva de făcut, nu spune: „Voi face”; acel lucru! la-te de ceafă şi scutură lenea cuibărită în tine. Lenea se vede întotdeauna în tânjirea după ceasurile de înălţare; vorbim despre ajungerea la momente înălţătoare. Trebuie să învăţăm ca, în zilele de întuneric, să trăim la înălţimea lucrurilor pe care le-am văzut pe munte.

Nu te da bătut din cauză că nu ai reuşit odată; încearcă din nou. Distruge-ţi orice posibilitate de retragere şi rămâi predat Lui Dumnezeu printr-un act de voinţă. Nu-ţi schimba niciodată deciziile, însă ai grijă să iei fiecare decizie în lumina ceasului de înălţare! (Meditație de Oswald Chambers)

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara

DIMINEAŢA

Sângele scump al lui Christos.

1 Petru 1:19

Aşezaţi la piciorul crucii, vedem cum din mâinile şi picioarele Sale străpunse curg stropi purpurii de sânge. Este sânge preţios, fiindcă are putere de răscumpărare şi o uimitoare eficacitate. Prin el, păcatele poporului lui Christos sunt iertate. Păcătoşii sunt răscumpăraţi din robia legii. Sunt împăcaţi cu Dumnezeu şi făcuţi una cu El. Sângele lui Christos este scump şi datorită puterii sale de curăţire; el „ne curăţeşte de orice păcat” 1Ioan 1:7). „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada” (Isaia 1:18). Prin sângele lui Isus, credinciosul este curăţit de orice pată; nu-i mai rămâne nici o zbârcitură. Sângele Său preţios, care ne face curaţi, îndepărtează petele nedreptăţii şi ne îngăduie să fim primiţi „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6), fără să ţină seama de multele ocazii în care ne-am răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. Sângele lui Christos este scump şi datorită puterii sale de păstrare. In sângele Său, suntem la adăpost de îngerul nirnicirii. Aminteşte-ţi că adevăratul motiv pentru care suntem cruţaţi este sângele de pe uşiorii uşii. Prin gândul acesta suntem mângâiaţi în clipele de îndoială, fiindcă ştim că Dumnezeu nu se îndoieşte niciodată. Sângele lui Christos este scump şi prin puterea sa sfinţitoare. Acelaşi sânge, care ne îndepărtează păcatele, ne face să ne naştem din nou şi ne conduce la o viaţă de ascultare şi de păzire a poruncilor lui Dumnezeu. Nu există nici o altă sfinţenie mai mare decât cea care curge din venele lui Isus. Şi, în final, sângele lui Isus este nespus de scump, fiindcă ne dă puterea să învingem. Stă scris: „ei l-au biruit prin sângele Mielului” (Apocalipsa 12:11). Cum ar fi putut altfel? Cel care luptă prin sângele lui Isus luptă cu o armă invincibilă. Sângele lui Isus! Păcatul moare în prezenţa lui, moartea nu mai este moarte, și porţile cerului se deschid larg. Sângele lui Isus! Vom merge înainte, biruitori spre biruinţă, atâta timp cât ne încredem în puterea lui!

SEARA

Şi mâinile lui au rămas întinse până la asfinţitul soarelui. Exod 17:12

Rugăciunea lui Moise era atât de puternică încât depindeau toţi de ea. Cererile lui Moise învingeau mai mulţi duşmani decât bătălia lui Iosua. Totuşi, era nevoie de amândouă. In conflictele sufletului, forţa şi fervoarea, hotărârea şi credincioşia, vitejia şi violenţa trebuie să-şi unească forţele, şi totul va fi bine. Trebuie să lupţi cu păcatul, dar cea mai mare parte a luptei trebuie purtată în cămăruţa ta, cu Dumnezeu. Rugăciuni ca cea a lui Moise aduc legământul în faţa lui Dumnezeu. Toiagul era simbolul lucrării lui Dumnezeu în favoarea lui Moise, simbolul guvernării lui Dumnezeu în Israel. Învaţă, şovăielnicule, să înalţi promisiunile şi jurământul Domnului în faţa Sa. Dumnezeu nu se poate dezice de propriile Sale declaraţii. Ridică toiagul făgăduinţei, şi vei căpăta ce doreşti. Când Moise a obosit, prietenii l-au ajutat. Atunci când rugăciunile tale slăbesc, lasă credinţa să-şi sprijine un braţ şi speranţa să ţi-l ridice pe celălalt. Atunci rugăciunea întemeiată pe Piatra lui Israel, Stânca mântuirii noastre, va persevera şi va învinge. Teme-te de slăbiciune; dacă Moise ar fi căzut, cine ar fi scăpat? Este mai uşor să lupţi cu păcatul în public decât să te rogi împotriva lui în particular. Se spune că Iosua nu a obosit luptând, dar Moise a obosit rugându-se. Cu cât este mai spiritual exerciţiul, cu atât este mai greu pentru carne şi sânge. Să strigăm atunci după putere spirituală, şi Duhul lui Dumnezeu, care ne ajută în toate neputinţele noastre, aşa cum l-a ajutat pe Moise, ne va întări ca să ţinem mâinile sus „până la asfinţitul soarelui”. Să ne ajute Dumnezeu să rămânem treji până la asfinţitul vieţii, când vom ajunge răsăritul unui soare mai bun, în ţara în care rugăciunea se va transforma în slavă.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

2 Samuel 7.18-29

David dorise să facă ceva pentru Domnul. Dar răspunsul divin a fost: «Eu sunt acela care am făcut totul pentru tine». Iată lecţia pe care fiecare dintre noi se cuvine s-o înveţe. Dumnezeu însuşi a preluat deplina responsabilitate pentru mântuirea noastră, pentru odihna noastră şi pentru tot ceea ce priveşte viitorul nostru (v. 19). Minunate planuri la care n-am avut nici o contribuţie! „Cât de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi de neînţelese căile Lui!” (Romani 11.33). Cu adevărat, aceasta nu este „legea omului”! (v. 19).

Apoi ce-i mai rămâne lui David să facă? Simplu, să-I mulţumească lui Dumnezeu. În prezenţa divină, împăra­tul intră, se pleacă şi adoră întocmai cum credinciosul poate face astăzi în adunarea celor răscumpăraţi, în jurul Domnului, cu siguranţa liniştită că este îndreptăţit să se afle acolo şi să se bucure deja de această odihnă divină. „Cine sunt eu … şi ce este casa mea?” (v. 18). Nici David, simplul păstor (v. 8), nici Israelul scos din Egipt (v. 6) n-au vreun merit al lor sau vreun drept să ocupe o asemenea poziţie! Numai harul i-a „adus până aici” pe David şi pe poporul său (v. 18). Rugăciunea împăratului, expresie a comuniunii perfecte, se rezumă astfel: „… lucrează cum ai spus! Şi mărit să fie Numele Tău pentru totdeauna” (v. 25, 26). In momentul acesta particular am pune în mod fericit Psalmul 23 pe buzele lui, în special v. 5 şi 6.

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lucrurile, ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu DUMNEZEU, un mare preot milos şi, vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului. Evrei 2.17

În ce priveşte legăturile cu Dumnezeu avem nevoie de un mare Preot. Isus, Fiul lui Dumnezeu este acest Mare Preot al mărturisirii noastre. El a venit de la Dumnezeu şi ni L-a descoperit în mod desăvârşit pe Dumnezeu; şi dacă-L privim ca Marele nostru Preot ajungem prin El la Dumnezeu. Pentru aceasta era nevoie de o lucrare de ispăşire. După Levitic 16 în Israel marele preot a mers în Sfânta Sfintelor în ziua cea mare a ispăşirii pentru păcatele poporului. Această lucrare trebuia să se facă an de an şi marele preot trebuia să o facă în primul rând pentru el, deoarece el însuşi era un om păcătos şi pentru păcatele lui trebuia adusă o jertfă. Cu totul altfel e cu credincioşii. Marele nostru Preot nu este un om de pe pământ. Numele Său de „Isus” ne spune despre venirea lui pe pământ, că El trebuia să se facă asemenea fraţilor. Dar El era şi „Fiul lui Dumnezeu”, deci corespundea slavei şi sfinţeniei cortului ceresc: sfânt, fără vină, fără cusur. Prin jertfa Sa, El a adus ispăşirea păcatelor poporului Său. El a isprăvit totul, toate cerinţele neprihănirii, sfinţeniei şi slavei lui Dumnezeu. Marele nostru Preot a fost milos faţă ne noi, care nu ne puteam salva singuri, şi a adus El jertfa de ispăşire. Domnul a fost credincios în a face voia lui Dumnezeu şi în a-L proslăvi pe Tatăl. Ceea ce El a făcut este desăvârşit şi are valabilitate veşnică; nu are nevoie de o repetare. Calea spre Dumnezeu ne este deschisă: toţi care se apropie prin credinţă au intrare slobodă în prezenţa lui Dumnezeu. Şi acest Dumnezeu este totodată şi Tatăl lor prin Isus.În Domnul Isus era puterea Duhului şi astfel se simţea mereu ca Slujitorul lui Dumnezeu ridicat deasupra influenţei acelora cu care avea de a face.

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu.”

IOV 19:25

Iată, noi numim fericiţi pe cei care au răbdat. Aţi auzit de răbdarea lui Iov şi aţi văzut ce sfârşit i-a dat Domnul; pentru că Domnul este plin de milă şi de îndurare.” (Iacov 5:11) De aceea,pentru zidirea şi pentru îmbărbătarea noastră, Duhul Sflnt ne-a păstrat cartea acestui patriarh. Şi câte avem de învăţat din cartea aceasta! Iov a fost încolţit din toate părţile; mai întâi de Satan prin calamităţile pe care le-a adus peste el, dar cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Insă în toate nenorocirile care s-au abătut peste el, Iov n-a spus nici un cuvânt necuviincios despre Dumnezeu. Cruntă trebuie să fi fost pentru el suferinţa sufletească atunci când propria lui soţie nu numai că nu i-a fost de nici un ajutor şi mângâiere, dar l-a îndemnat să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu. Apoi judecăţile nedrepte şi aspre ale prietenilor lui i-au produs deasemenea mari dureri sufleteşti, pe care numai cel care a trecut pe drumul acesta le poate înţelege. Dar cele mai profunde suferinţe le-a simţit când a fost acuzat de propriile lui gânduri, când a realizat că a vorbit despre ce n-a înţeles, despre lucruri prea minunate pe care nu le-a cunoscut (cap. 42:3). Totuşi cuvintele textului de care ne ocupăm arată că el a găsit secretul răbdării. El ştia că Răscumpărătorul lui era viu, că îl va îndreptăţi şi că va vedea izbăvirea Sa. El nu vedea mai dinainte ziua arătării Domnului şi a lucrării Sale de răscumpărare. Ce har însă avem noi credincioşii care ştim nu numai că Răscumpărătorul nostru este viu dar şi că El este la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi şi pentru sfinţirea noastră. “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău.” (Ioan 17:17). Iubite cititor, treci acum prin suferinţe trupeşti sau sufleteşti care ţi se par atât de grele, de nesuportat? Nu te pripi înaintea Domnului, pune-ţi mâna la gură, nu murmura, nu te tulbura ci zi ca Iov: “Ştiu că Răscumpărătorul meu este viu.” Acesta este strigătul credinţei, aceasta este odihna şi siguranţa noastră, secretul recăpătării bucuriei şi păcii, secretul biruinţei. “Totuşi Domnul aşteaptă să arate îndurare faţă de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El (sau Îl aşteaptă)”(Isaia 30:18). Domnul Isus nu este numai Răscumpărătorul nostru care ne-a mântuit şi ne-a iertat toate păcatele, dar El este şi Apărătorul nostru, Fratele şi Prietenul nostru adică tot ce avem nevoie. Să-L invocăm pe El în rugăciunile noastre având în vedere cine este Domnul pentru noi. Există un Acuzator? Avem un Apărător. Există un vrăjmaş? Domnul Isus ne este prieten.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

TOATE ÎNDREPTATE SPRE SFINŢENIE

În ziua aceea, va sta scris până şi pe zurgălăii cailor: „Sfinţii Domnului.”

Zaharia 14.20

Fericită zi va fi când totul va fi sfinţit pentru Domnul şi când chiar zurgălăii cailor vor răsuna proclamând sfinţenia Domnului. Această zi a sosit pentru mine; nu sunt la mine toate lucrurile sfinţite pentru Dumnezeu? Nu este lucrul meu – munca mea – în totul pentru El? De azi înainte tot ce-mi aparţine trebuie să fie ca al unui adevărat preot: îmbrăcămintea cuviincioasă, casa un templu, masa un altar, cuvintele o mireasmă.Te rog, Domnul meu, nu lăsa în mine nimic necurat sau întinat. Fiind încredinţat că aceasta se poate împlini, aştept ca Dumnezeu să-mi ajute să fiu aşa. Pentru că eu însumi sunt proprietatea Domnului Isus, îl voi lăsa pe El să facă inventarul a tot ce am, căci totul îi aparţine; şi-mi iau hotărârea să i-o dovedesc, prin întrebuinţarea acestor bunuri. Aş dori să-mi petrec zilele, de dimineaţa până seara, într-o sfântă rânduială, pentru ca clopoţeii cailor mei să sune voios. Şi de ce nu? Căci cine are mai mult drept la muzică, decât sfinţii? Dar clopotele mele, cântarea mea şi însăşi bucuria mea vor purta pecetea sfinţeniei şi vor vesti Numele prea fericitului Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, am o mare şi implicită dorinţă după un semn de la Tine. Dă-mi doar un semn că mă foloseşti pentru ceva din planul Tău.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.»

Psalm 23,4

Când inima ta este ancorată în promisiunile Sale veşni­ce, atunci umbli pe calea rugăciunii. Eşti vindecat — cum spune profetul Ieremia — de necurăţia ta. Bineînţeles, ispitele rămân şi întunericul se poate aşterne chiar şi pe calea dreaptă, dar: «să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu» (Evrei 12:2).Calea cea dreaptă poate să străbată uneori nisipurile mişcătoare ale încercării. Poate chiar tu, dragă cititorule, treci în această perioadă pe acolo. Este întuneric beznă şi nu vezi nici în spate, nici în faţă. Poţi să te uiţi numai în sus. Dar e de-ajuns, după cum spune Sfânta Scriptură: «chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău». Trăind după Scriptură ne împotrivim diavolului, care vrea să ne cufunde în mlaştină, să ne cuprindă frica. Dar Dumnezeul nostru – chiar şi în mijlocul încercării – vrea să aibă părtăşie cu tine. Domnul este lumina şi salvarea ta! Ai toate motivele să te bucuri, nu să te temi.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Niciun ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii.”

2 Timotei 2:4

Un ostaş adevărat are preocupări mai împortante decât să se îngrijească de hrană, sau alimente. Prin aceasta nu înţelegem să nu fim harnici în a ara, sau semăna, dar să nu lăsăm ca grijurile să pună stăpânire peste noi. Avem un Tată Bun care ştie de ce avem nevoie. Luca 13:20.”Căutaţi mai întâi Împărăţia Lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33. Mântuitorul a vorbit odată timp de trei zile, şi nimeni nu s-a îngrijit de mâncare. Foamea lor era după Cuvântul Lui Dumnezeu. Pe vremea aceea oamenii erau temători de Dumnezeu, nu ca astăzi.Mulţi care sunt consideraţi în zilelenoastre, ca fiind întro stare bună, pe vremea aceea, s-ar fi spus despre ei că ceva nu este în ordine la ei, sau încă nu sunt unde trebuie să fie. Modul de viaţă este uşuratic, vorbele nefolositoare, el nu este încă condus de Duhul Sfânt. Cât de puţin rămâne în talerul cântarului la unii, de la o vestire a Cuvântului, la cealaltă! La unii fiecare cuvânt este înghiţit de duhul lor lumesc. S ă dea Domnul ca mulţi să recunoască nevoia curăţirii şi să nu amâne aceasta! Isus nu doreşte şi nu va lua la El o mireasă cu o credinţă şi o dragoste făţarnică, niciuna cu lucruri aparente, ci numai pe aceia care sunt pătrunşi de Duhul Lui şi au o umblare asemănătoare cu El.Cel ce luptă lupta cea bună se abţine de la toate lucrurile nefolositoare. Acesta se simte acasă în visteria Lui Dumnezeu, a Tatălui nostru credincios şi Dumnezeu îi dă mântuirea ca zid și întăritur

IZVOARE IN DEŞERT

16 Aprilie

Prin credinţă Avraam, când a fost chemat să plece într-un loc,
pe care avea să-l ia ca moştenire, a ascultat şi a plecat
fără să ştie unde se duce. (Evrei 11:8)

Avraam „nu ştia unde se duce“ – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie că mergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Cel care a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratul lui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – care coborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se va descoperi.O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumirea de a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite în înţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei îmbucurătoare că ce este cel mai bun pe pământ nu se poate compara cu ce este cel mai neînsemnat în cer. F.B. Meyer

Nu este nicidecum suficient să porneşti vesel cu Dumnezeu în orice aventură a credinţei. Trebuie de asemenea să-ţi strângi bucuros toate ideile despre cum va fi călătoria şi să le rupi în bucăţele, pentru că nimic din planul tău de călătorie nu se va întâmpla aşa cum te aşteptai.Călăuza ta nu te va duce pe căi umblate. El te va conduce pe căi pe care nici n-ai fi visat vreodată că le vei vedea cu ochii tăi. El nu cunoaşte frica şi Se aşteaptă ca tu să nu te temi de nimic când este El cu tine.

Ziua a trecut; singur şi slăbit

Bâjbâi în căutarea drumului meu

Într-un ţinut pustiu şi fără soare.

Cărarea ce duce la lumină

N-am găsit-o! În noaptea aceea întunecoasă

Dumnezeu m-a luat de mână.

El m-a condus ca să nu mă rătăcesc,

Şi m-a adus pe o cale sigură şi nouă

Pe care n-o cunoşteam.

Pe la ape de odihnă, prin păşuni verzi

L-am urmat – calea nu avea

Mărăcini şi pietre.

Întunericul greu şi-a pierdut puterea,

Ochii mei obosiţi zăreau în sfârşit

Licărirea zorilor.

Înainte, înainte în siguranţă, prin strălucirea răsăritului

Am mers, cu mâna mea în a Lui, şi iată,

Noaptea a trecut.

Annie Porter Johnson

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

16 Aprilie

Şi s‑o daţi preotului Eleazar şi el s‑o scoată afară din tabără şi cineva s‑o înjunghie înaintea feţei lui. Şi preotul Eleazar să ia din sângele ei cu degetul său şi să stropească din sângele ei de şapte ori drept în faţa cortului întâlnirii.           Numeri 19.3,4

Viţeaua roşie (2)

Să remarcăm locul în care era prezentat sângele. Nu era locul de întâlnire dintre Dumnezeu şi marele preot, la altarul de bronz, din afara cortului, nici la capacul de aur al ispăşirii, înăuntrul cortului, ci acolo unde Dumnezeu şi poporul Său se întâlneau pentru comuniune, în faţa cortului întâlnirii. Sângele era stropit de şapte ori acolo, ca memorial cu privire la temelia tuturor lucrurilor.

Apoi era arsă viţeaua. Nu mai rămânea din ea nimic altceva, decât cenuşa – dovada că păcatele noastre nu mai pot fi niciodată imputate. Hristos a fost consumat de judecata care a căzut asupra Lui, iar sângele nu poate şterge din nou ceea ce deja a şters. Fiecare parte a acestei jertfe era arsă afară din tabără. Nimic din ea nu era lăsat pentru a fi mâncat înaintea Domnului. Singurul lucru păstrat era sângele, din care preotul lua şi stropea de şapte ori înaintea cortului întâlnirii.

Ea era înjunghiată, de asemenea, afară din tabără. Cât de complet exclude acest lucru gândul că această jertfă ar fi fost ispăşitoare; sau că ar fi fost adusă ca ispăşire lui Dumnezeu! Nu, ci această jertfă era în întregime pentru cei întinaţi. De asemenea, toţi cei care aveau de‑a face, într‑un fel sau altul, cu cenuşa ei, erau întinaţi prin aceasta. Preotul care împlinea ceremonia, persoana care ardea viţeaua, omul care strângea cenuşa, omul care stropea apa de separare, cu toţii erau necuraţi! Exista un singur lucru care nu putea fi întinat, iar acesta era cenuşa viţelei. Ce lecţie importantă avem aici! Nimeni nu poate avea de‑a face cu păcatul, chiar manifestat în altcineva, şi să nu fie întinat, afară de Dumnezeu! Când El atinge păcatul, îl înlătură; când omul atinge păcatul, fie simpatizează cu el, fie este întinat!

F. G. Patterson

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

16 Aprilie

Text: Deuteronom 31:1-8

El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi”. Evrei 13:5

TĂTICULE, M-AI UITAT!”

A fi uitat este unul dintre cele mai dezamăgitoare şi tulbuătoare sentimente din viaţă. În cartea sa: „Psalmii populari ai credinţei”, pastorul Ray Stedman povesteşte o experienţă personală care subliniază cât de îngrozitor este să fii lăsat deoparte. „Într-o duminică dimineaţa, scrie el, după serviciul divin, am plecat acasă singur. Fiica mea Laurie, de 7 ani, era în sala copiilor. Am crezut că este cu mama ei. Soţia mea a crezut că este cu mine. Astfel, Laurie a rămas la biserică.” De îndată ce pastorul şi soţia au ajuns acasă, şi-au dat seama imediat de cele întâmplate şi repede au plecat spre biserică după Laurie. El a relatat: „Am găsit-o aşteptându-mă cu lacrimi mari în ochi. Cu cel mai sfâşietor reproş în voce, mi-a spus: „Tăticule, m-ai uitat!” Cu toţii am fost uneori uitaţi sau nebăgaţi în seamă de alţii. Dar există o persoană care niciodată nu va face aşa ceva – Tatăl nostru Cel ceresc. Psalmistul a spus: „Ochii Domnului sunt peste cei fără prihană” (Psalmul 34:15). Suntem întotdeauna sub ochii Săi care veghează. În orele acelea de singurătate, când prietenii te-au uitat, când încercările te strivesc şi nu ştii ce să faci, nici încotro s-o iei, mângâie-te în asigurarea că Domnul te vede. El ne cunoaşte în ce împrejurări ne aflăm şi se preocupă de noi. El este Acela care va merge cu tine. El a promis că „în nici un chip nu te va părăsi” (Evrei 13:5). Nici un copil al lui Dumnezeu nu poate să spună: „Tăticule, m-ai uitat!”   – R.W.D.

Clipă de clipă păşesc cu Isus,
Clipă de clipă, am viaţă de sus.
Privind la El, o ce bucurie!
Clipă de clipă-s al Lui pe vecie.   Whittle

Tu poţi să-L uiţi pe Dumnezeu, dar El nu te va uita niciodată.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE 2015

16 APRILIE. NU TE MAI COMPARA CU ALŢII

Ei… se măsoară cu ei înşişi” (2 Corinteni 10:12)

O definiţie a succesului este următoarea: „dobândirea averii şi a faimei”. Dar câtă avere îţi trebuie pentru a avea succes? Câtă faimă? Ai în minte un plan de realizat? Se întâmplă să te compari cu alţii? Dar dacă te-ai hotărât să te dedici creşterii unor copii cu caracter sau slujirii bisericii şi comunităţii din care faci parte? Asta înseamnă că ai mai puţin succes? Nu. Succesul înseamnă să faci tot ce poţi, cu ce ai la îndemână, în orice moment al vieţii. Biblia ne avertizează: „ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere”. Când joci jocul comparaţiilor, eşti ca cele două vaci care au văzut camionul cu lapte trecând pe lângă ele, având scris pe el: „pasteurizat, omogenizat, îmbogăţit cu vitamina A”. Una dintre vaci i-a zis celeilalte: „Te face să te simţi în plus, nu?” Dumnezeu te va ajuta să fii tot ceea ce poţi fi, dar El nu te va ajuta să fii altcineva. Dacă îţi îndrepţi atenţia spre ceea ce nu eşti, prin faptul că te compari cu altcineva, pierzi din vedere ceea ce trebuie să devii. Ai auzit vreodată de regula optsprezece/patruzeci/şaizeci? Când ai optsprezece ani, te îngrijorezi referitor la ce cred ceilalţi despre tine. La patruzeci, îţi dai seama că nu prea contează ce cred despre tine. La şaizeci, îţi trece prin minte că majoritatea dintre ei nici măcar nu se gândeau la tine! Viaţa lui Pavel s-a schimbat complet cu o întrebare: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6). Numai când îţi pui această întrebare descoperi cine eşti şi ce te-a chemat Dumnezeu să fii.

SĂMÂNŢA BUNĂ

Joi, 16 Aprilie 2015

Luați seama … să umblați cu băgare de seamă … ca niște înțelepți.Efeseni 5.15

Succesul în viața familială

Thomas Carlyle (1795-1881) este cunoscut în lume ca eseist și istoric, un adversar al materialismului și raționalismului. El s-a căsătorit cu secretara sa, Fane Welch. Ea a continuat să lucreze alături de soțul ei, dar când s-a îmbolnăvit, acesta nu a luat-o în seamă. Istoricul își folosea tot timpul pentru scrierile sale. Soția s-a îmbolnăvit de cancer și după un timp a murit. După înmormântare, Carlyle s-a dus în camera soției. Acolo a găsit jurnalul care era deschis pe masă. Soția scrisese înainte de a muri: „Ieri a petrecut o oră cu mine și m-am simțit ca în paradis“. Acum era prea târziu pentru Carlyle. Fusese prea ocupat, ca să-și dea seama cât de mult a însemnat soția sa pentru el. A alergat afară. Prietenii l-au găsit lângă mormântul ei. Avea ochii roșii de plâns. „Dacă aș fi știut …“, striga el.

Iată un om înțelept care s-a purtat neînțelept cu soția sa! Un astfel de exemplu nu merită urmat. Cineva a spus: „A fi împreună este un început. A rămâne împreună este un progres. A lucra împreună este un succes“. Toată viața de familie, acest „a lucra împreună“, înseamnă un comportament înțelept, înseamnă respectarea cuvintelor biblice: „Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit Hristos Biserica Sa“.

Sursa: Meditații primite prin grija unor surori devotate Domnului Hristos

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s