Să mă sărute cu sărutările gurii lui

76b3145d36575ea5e60e720dce682290C.H. Spurgeon

(Meditație din Cântarea Cântărilor 1:2Dimineața)

Timp de câteva zile am zăbovit asupra patimilor Domnului, şi vom continua tot cu ele. Astăzi, la începutul lunii, suntem chemaţi să avem sentimentele miresei lui Solomon.

Observaţi cum aleargă spre El, fără nici un cuvânt introductiv, fără ca măcar să-i menţioneze numele; ea intră în subiect imediat, fiindcă vorbeşte despre Cel care este singurul El din lumea ei. Cât de îndrăzneaţă este dragostea ei!

Bunătatea care i-a permis păcătoasei pocăite să-I spele picioarele cu mir de nard a fost foarte mare. Iubirea care a îngăduit ca Maria să stea la picioarele Lui şi să înveţe a fost deplină. Dar aici, dragostea, puternică, înflăcărată, aspiră la mai mult şi vrea o părtăşie completă.

Estera tremura în prezenţa lui Ahaşveroş, dar mireasa care este liberă în iubire desăvârşită nu cunoaşte teama; Dacă am primit acelaşi spirit liber, am cere acelaşi lucru. Prin „sărutări” înţelegem variatele manifestări de afecţiune care îl asigură pe credincios de dragostea lui Isus. Sărutul împăcării pe care l-am experimentat la convertire a fost mai dulce decât mierea. Sărutul acceptării ne arde încă fruntea, fiindcă ştim că El ne-a acceptat persoana şi lucrarea prin har divin. Tânjim ca sărutul părtăşiei zilnice, prezente, să fie schimbat în sărutul de bun venit, care îndepărtează sufletul de pământ, şi apoi în sărutul desăvârşirii, care ne va umple de bucuria cerului. Credinţa este drumul nostru, dar părtăşia pe care o simţim este odihna. Credinţa este calea, dar comuniunea cu Isus este izvorul din care îşi astâmpără setea peregrinii. O Doamne al sufletelor noastre, nu te purta ca un străin cu noi; îngăduie ca buzele binecuvântării Tale să atingă buzele cererilor noastre. Îngăduie ca buzele plinătăţii Tale să atingă buzele nevoii noastre, şi vom simţi imediat efectul vindecător al sărutării Tale.

SEARA

Este vremea să căutaţi pe Domnul.

Osea 10:12

Numele lunii aprilie este un derivat al verbului latin aperio, care înseamnă a deschide. Toţi mugurii şi bobocii se deschid acum, şi am ajuns la porţile anotimpului florilor. Cititorule, dacă eşti încă nemântuit, fie ca inima ta, în acord cu trezirea universală a naturii, să se deschidă dă-L primească pe Domnul. Fiecare floare îmbobocită îţi spune „este vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu dezacorda armonia naturii, lasă-ţi inima să îmbobocească şi să înflorească dorinţe sfinte. Vrei să spui că sângele fierbinte al tinereţii îţi curge năvalnic în vene? Atunci te îndemn să-i aduce Domnului tinereţea ta. Pentru mine a fost o fericire negrăită să fiu chemat din tinereţe, şi II laud pe Domnul în fiecare zi pentru acest lucru. Mântuirea este nepreţuită; este binevenită oricând, dar mântuirea timpurie are o dublă valoare. Tineri şi tinere, fiindcă puteţi pieri înainte să apucaţi să înfloriţi, căutaţi-L pe Domnul acum. Iar voi, care experimentaţi primele semne ale bătrâneţii, grăbiţi pasul. Junghiurile şi tusea sunt semne pe care trebuie să le luaţi în seamă. Este într-adevăr „vremea să căutaţi pe Domnul”. Nu cumva văd câteva fire argintii amestecate în şuviţele odinioară negre şi lucioase? Anii trec pe nesimţite, şi moartea este mai aproape decât credeţi. Fiecare întoarcere a primăverii ar trebui să vă inspire să vă rânduiţi casa. Dragă cititorule, dacă eşti înaintat în vârstă, îngăduie-mi să te implor să nu mai zăboveşti. Astăzi este un timp de har — fii recunoscător, fiindcă timpul este puţin şi se scurtează cu fiecare ticăit al ceasului. În camera ta tăcută, în prima seară a noii luni, îţi vorbesc cât pot de bine prin hârtie şi cerneală. Din adâncul sufletului meu, ca slujitor al Domnului, te avertizez că „este vremea să cauţi pe Domnul”. Nu neglija avertismentul. S-ar putea să fie ultima chemare înainte de distrugere, ultima silabă de pe buzele harului. (C. H. SPURGEON, MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara)

*

Meditații pentru 1 Aprilie

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în

necazurile noastre.

Romani 5.3

Lauda omului natural (firesc) este în floare, fie pentru puterea sa, fie pentru bogăţia sa (Ier. 9.23). Dar aceasta este ceva neplăcut pentru Dumnezeu. Iacov ne scrie că toată lauda este rea. Omul lumesc se laudă cu lucrările sale pe care le face în independenţa sa faţă de Dumnezeu; dar fiecare independenţă Îl necinsteşte şi Îl întristează pe Dumnezeu.Dar cu ce se laudă credinciosul? El se laudă cu acele lucrări pe care Dumnezeu i le dăruieşte prin har. El are pacea cu Dumnezeu. Calea creştinului aduce cu sine şi necazuri. Apostolul Pavel spune în Fapte 14.22 „că în împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri” şi el însuşi a avut parte de multe necazuri.Nu-i de mirare când, creştinul se laudă cu lucruri de care omul lumesc se teme? La fel omul lumesc se deosebeşte de creştin prin faptul că unul fuge de ceea ce celălalt caută: distracţiile şi anturajele. Ceea ce unul savurează, pe celălalt îl întristează, ceea ce unul numeşte viaţă pentru celălalt este moarte. Răbdarea creştinului în necazuri aduce biruinţa şi biruinţa aduce nădejdea. Ce însemnată este deci îmbărbătarea din Romani 12.12: „Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz; stăruiţi în rugăciune.Pe calea supunerii, credinciosul învaţă să înfrunte necazurile, dar mai învaţă şi îndurarea Domnului său care va găsi în curând împlinire.Ori de câte ori apar obstacole între inima creştinului şi Domnul, negreşit că nu se poate bucura de starea de faţă a Domnului, ci suferă în faţa greutăţilor ce-l năpădesc, după cum un nor, care vine în dreptul Soarelui, ne lipseşte pentru câtva timp de razele Iui. Norul însă nu face Soarele să nu mai lucească, ci ne face doar să nu-l mai vedem. La fel se întâmplă când ne întristăm din pricina necazurilor, greutăţilor şi piedicilor, care ne acoperă de strălucirea feţei Tatălui nostru. Pentru Dumnezeul nostru nici o greutate nu este prea mare, la El totul este posibil.

*

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

OSWALD CHAMBERS

1 APRILIE

0, Doamne, adevărul ce iese în faţă în această dimineaţă este adevărul despre sfinţire. Iartă-mă dacă, pe neobservate, am deviat de la acest mare scop al Tău.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi să vă împotriviţi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit toate.”

EFESENI 6:13

Stefan, înainte de a muri ca martir, a văzut pe Domnul Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu, gata să-l primească în slavă. Domnul nostru este în picioare şi noi soldaţii Lui trebuie să fim în picioare. Aceasta este poziţia credinciosului luptător, deşi suntem “aşezaţi în locurile cereşti, în Hristos.”Când vrăjmaşul se aruncă asupra noastră, când lupta este grea, să rămânem în picioare în Domnul Hristos, să nu ne clătinam, să nu ne temem de nimic şi să nu ne rotim privirile în jurul nostru cu îngrijorare! (Isa. 41:10) Dumnezeu vrea să ne vadă în picioare în duh, fermi în Domnul Isus, întăriţi de puterea Lui biruitoare şi îmbrăcaţi cu armătura Lui, înfruntând pe vrăjmaş şi ducând lupta după poruncile date.Când în rugăciune, Dumnezeu ne pune pe inimă un suflet încercat, obiect al asalturilor vrăjmaşului, să ne ţinem în picioare pentru el şi întăriţi în Domnul, în numele Biruitorului, să rezistăm vrăjmaşului, luptând pentru acel suflet; “Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările Diavolului.” (lloan 3:8); să invocăm această făgăduinţă! Ca şi Moise altă dată, să ne ridicăm mâinile înaintea tronului, să respingem orice înfrângere şi prin rugăciunile noastre să înconjurăm cu un zid protector pe aceia care luptă.Pentru că Domnul ne spune: “împotriviţi-vă!”, s-o facem. Domnul Hristos vrea să intensifice lupta noastră împotriva vrăjmaşului, căci “ziua cea rea” este aproape. în ciuda oboselii luptei şi deşi suntem ţinta vrăjmaşului, vom rămâne în picioare, neatinşi şi biruind totul datorită armăturii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Fără-ndoială însă că lupta noastră, lupta credinţei este în permanenţă însoţită de harul lui Dumnezeu şi biruinţa este deci datorită aceluiaş HAR. Să nu uităm că Omul Isus Hristos a avut o luptă mult mai grea decât noi, tot timpul vieţii Lui pe pământ şi a biruit totul fiind într-o permanentă şi neîntreruptă legătură cu Tatăl Său, izvorul nesecat al oricărui har. Numai un credincios devotat poate să spună cât este de grea lupta pe care o are de dus: împotriva lui Satan şi a hoardelor lui, împotriva lumii şi împotriva lui însuşi. Unui astfel de credincios Cuvântul îi spune că avem un Mare Preot care a fost ispitit în toate, ca şi noi, dar fără păcat… : “Să ne apropiem ;dar de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” (Evr. 5:16)

*

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Un etiopian, un famen … care venise la Ierusalim ca să se închine, se întorcea şi şedea în carul lui şi citea din profetul Isaia.

 Fapte 8.27,28

Famenul etiopian – Un om mort, adus la viaţă (1)

Un etiopian cu o poziţie înaltă în această lume mergea în carul său, prin pustie; fusese la Ierusalim, în cetatea lui Dumnezeu, să se închine. Dacă se putea face ceva pentru îmbunătăţirea stării sale spirituale, Ierusalimul era locul potrivit pentru aceasta. Însă, până acum, el nu aflase că era într‑o stare de moarte spirituală. Citind Cuvântul lui Dumnezeu, acolo unde profetul Isaia Îl descrie pe adorabilul nostru Înlocuitor, el a dat peste cuvintele acestea: „El a fost asuprit şi El a fost chinuit, dar nu Şi‑a deschis gura. A fost dus ca un miel la înjunghiere şi ca o oaie mută înaintea celor care o tund, aşa nu Şi‑a deschis gura. El a fost luat prin asuprire de la judecată; şi generaţia Lui, cine o va spune? pentru că El a fost şters de pe pământul celor vii“ (Isaia 53.7,8). În acest moment, Duhul lui Dumnezeu l‑a trimis pe slujitorul Său, Filip, pentru a oferi bucurie acestui suflet tulburat şi lipsit de lumină.

Filip şi‑a deschis gura şi, începând de la Isaia 53, i L‑a predicat pe Isus. Oamenii lui Dumnezeu din acele timpuri ştiau să arate clar faptul că, dacă Hristos a murit, atunci toţi oamenii erau morţi. Etiopianul nu devenise cu nimic mai bun fiindcă fusese la Ierusalim. Aşa ceva era imposibil! Ce‑ar fi putut face cărturarii religioşi pentru un om mort? Sau ce‑ar fi putut face legea pentru un om mort? Moartea lui Hristos demonstrase că starea omului nu putea fi rezolvată cu nimic, decât cu harul fără hotare al lui Dumnezeu. El Îl dăduse pe Fiul Său să moară pentru famen – să ia locul său în moarte – şi, fiind înviat prin slava Tatălui, Domnul devenise Cel întâi‑născut dintre cei morţi, Cap al noii creaţii, în care moartea şi păcatul nu pot niciodată intra.

Oamenii lui Dumnezeu din acele timpuri nu predicau moartea lui Hristos ca mijloc de îmbunătăţire a omului, ci ca dovadă a stării lui de moarte, înaintea lui Dumnezeu; iar învierea lui Hristos era predicată ca fiind viaţa, singura viaţă a celui care credea în El. (C. Stanley)

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

De CHARLES H. SPURGEON

CALEA SFÂNTĂ

... cei ce vor merge pe ea, chiar şi cei fără minte, nu se vor putea rătăci.

Isaia 35.8

Calea sfinţeniei este atât de dreaptă şi luminoasă, încât nici cele mai simple, şi nepricepute suflete nu se pot înşela, dacă o urmează fără întrerupere. Înţelepţii lumii au multe rătăciri, ei fac chiar greşeli deosebit de mari şi sfârşesc prin a nu-şi atinge ţinta. Prudenţa acestei lumi are vederea scurtă, şi ea conduce la locuri întunecoase pe aceia care o aleg. Sufletele sincere nu cunosc altceva mai bun, decât să facă ce le arată Dumnezeu şi aceasta îi ţine mereu pe drumul împărătesc, pe care merg sub ocrotirea lui Dumnezeu.Suflete, nu cauţi tu niciodată să ieşi dintr-o încurcătură prin înşelăciune sau altceva asemănător? Ţine dreaptă calea sfântă a adevărului şi a integrităţii, şi vei fi urmat cel mai bun drum. Viaţa ta să fie fără întorsături sau cotituri. Fii drept şi fără teamă. Urmează-L pe Domnul Isus, fără să te gândeşti la urmări. Cine se foloseşte de minciună pentru a scăpa dintr-o mare nenorocire, ar putea să cadă într-un rău mai mare. Calea lui Dumnezeu e cea mai bună dintre toate. Mergeţi pe ea, chiar când oamenii v-ar crede nebuni; astfel veţi fi cu adevărat înţelepţi.Doamne, Te rog călăuzeşte-i pe slujitorii Tăi pe un drum sigur, din pricina vrăjmaşilor lor.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

O inimă deschisă sau o inimă împietrită faţă de alţii?

Cristos… mijloceşte pentru noi… Duhul… mijloceşte pentru sfinţi.

Romani 8:34.27

Avem oare nevoie de un argument mai puternic decât acesta pentru a deveni mijlocitori: Cristos „trăieşte pururea ca să mijlocească”; Duhul Sfânt „mijloceşte pentru sfinţi”? Trăim noi într-o asemenea relaţie cu semenii noştri, încât să facem lucrarea de mijlocire ca nişte copii ai Lui Dumnezeu învăţaţi de Duhul Său? Să începem cu împrejurările în care ne aflăm – casele noastre, afacerile noastre, ţara noastră, criza actuală care ne atinge atât pe noi, cât şi pe alţii -suntem noi copleşiţi de aceste lucruri? Ne scot ele din prezenţa lui Dumnezeu, nelăsându-ne timp pentru închinare? Dacă e aşa, haideţi să ne oprim şi să intrăm într-o astfel de relaţie vie cu Dumnezeu, încât relaţia noastră cu alţii să poată fi menţinută pe linia mijlocirii prin care Dumnezeu realizează minunile Lui.Ai grijă să nu o iei înaintea lui Dumnezeu tocmai prin dorinţa de a face voia Lui. Noi alergăm înaintea Lui implicându-ne într-o mie şi una de activităţi şi, în consecinţă, devenim atât de împovăraţi din cauza oamenilor şi a greutăţilor, încât nu ne mai închinăm Domnului, nu mai mijlocim. Dacă povara şi apăsarea vin asupra noastră şi noi nu ne aflăm într-o atitudine de închinare, ele vor produce în sufletul nostru nu numai împietrire faţă de Dumnezeu, ci şi descurajare. Dumnezeu aduce mereu în calea noastră oameni pentru care nu avem nici o afinitate şi, daca nu trăim într-o atitudine de închinare în faţa lui Dumnezeu, tendinţa naturală este să-i tratăm fără dragoste, să le oferim un verset care împunge ca o lance, să le dăm un sfat dojenitor şi să-i lăsăm. Un creştin fără inimă trebuie să fie o cumplită întristare pentru Domnul nostru.Trăim noi astfel, încât să putem mijloci împreună cu Domnul nostru şi cu Duhul Sfânt?

*

WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«… ci cu sângele scump al lui Cristos, Mielul fară cusur şi fa­ră prihană.» 1PETRU 1,19

De ce este Isus numit Mielul lui Dumnezeu?

1. Este numit Mielul lui Dumnezeu pentru că aceasta a fost natura Sa pe pământ. Mielul este simbolul nevinovăţiei şi al curăţiei. Aşa a fost şi este Isus în toate lucrurile: «a fost ispitit ca şi noi, dar fară păcat» (Evrei 4,15).

2. Este numit Mielul lui Dumnezeu ca să ne arate calea. El a venit de la Dumnezeu pe acest pământ cu un scop precis, şi anume să fie jertfit pentru păcatele noastre: «Vrednic este Mielul, care a fost junghiat» (Apoc. 5,12). El nu S-a abătut cu nici un chip de la calea pe care trebuia să meargă, căci a decis: «Dar tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta» (Ioan 12,27).

3. Isus este numit Mielul lui Dumnezeu pentru a ne dezvălui felul biruinţei Sale. Biruinţa lui Isus este biruinţa mielului. Cine este mai lipsit de ajutor ca un miel? Şi iată că cel mai slab face cel mai mare, cel mai imposibil lucru! Mielul, în slăbiciunea lui, duce tot ceea ce este mai greu. Isus a obţinut victoria totală pe cruce fară a Se împotrivii într-adevăr, «El a fost răstignit prin slăbiciune» (2 Cor. 13,4), dar a înviat în putere. De aceea Cuvântul «Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!» (Ioan 1,29) are atâta putere în paradoxul său divin. 

*

IZVOARE ÎN DEŞERT-APRILIE

1 Aprilie

Iată, chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El.

(Iov 13:15, KJV)

Căci ştiu în cine am crezut. (2 Timotei 1:12)

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

corăbiile mele de pe mare

Vin acasă purtate de vânt cu catargele şi velele rupte;

Voi crede că Mâna care nu greşeşte niciodată,

Lucrează, prin experienţe aparent rele, spre binele meu.

Şi chiar dacă plâng pentru că velele acelea sunt

zdrenţuite,

Tot voi striga, în timp ce speranţele mele cele mai

bune zac năruite:„Mă încred în Tine“.

N-am să mă îndoiesc, chiar dacă toate

rugăciunile mele se întorc

Fără răspuns din ţara liniştită şi neprihănită de sus;

Voi crede că este o dragoste plină de înţelepciune

Care a refuzat aceste lucruri după care tânjesc;

Şi chiar dacă uneori nu mă pot abţine să nu mă întristez,

Totuşi pasiunea curată a credinţei mele neclintite

Va arde strălucitoare.

N-am să mă îndoiesc, chiar de ar ploua cu necazuri,

Şi problemele ar roi ca albinele în jurul unui stup.

Voi crede că înălţimile la care vreau să ajung

Se pot atinge doar prin chinuri şi dureri;

Şi chiar dacă gem şi mă chircesc sub crucile mele,

Totuşi voi vedea prin cele mai severe pierderi ale mele

Măreţul câştig.

N-am să mă îndoiesc. Credinţa aceasta e bine ancorată,

Ca o corabie etanşă, sufletul meu înfruntă fiecare furtună;

Atât de mare este curajul lui care nu va cădea

În faţa puternicei şi necunoscutei mări a morţii.

Oh, de aş putea striga, chiar dacă duhul părăseşte trupul,

Nu mă îndoiesc“, ca să audă toţi care ascultă,

Cu ultima mea suflare.

Un marinar bătrân spunea odată: „În furia furtunilor trebuie să facem un singur lucru, pentru că este o singură cale de supravieţuire: trebuie să îndreptăm corabia într-o poziţie sigură şi s-o menţinem aşa“. Şi aceasta, dragă creştine, trebuie să faci şi tu. Câteodată, ca şi Pavel, în mijlocul furtunii care se dezlănţuie asupra ta, nu poţi vedea soarele sau stelele care să te ajute să navighezi. Acesta este momentul când poţi face doar un singur lucru, pentru că este o singură cale. Raţiunea nu te poate ajuta, experienţele din trecut nu te vor lumina, şi nici chiar rugăciunea nu-ţi va aduce vreo consolare. O singură cale rămâne: trebuie să-ţi pui sufletul într-o singură poziţie şi să-l menţii acolo. Trebuie să te ancorezi tare în Domnul. Şi apoi, orice ar veni – uragane, valuri, furtuni, tunete, fulgere, stânci ascuţite, sau talazuri violente – trebuie să te prinzi de cârmă, menţinându-ţi ferm încrederea în credincioşia lui Dumnezeu, în promisiunile legământului Său şi-n dragostea Sa eternă în Domnul Isus Hristos. (Richard Fuller)

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi

IMPORTANŢA LAUDEI LA ADRESA LUI DUMNEZEU (1)

Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40)

Se spune că atunci când oamenii de ştiinţă sparg „materia” din care este compus universul, această materie conţine de fapt nişte molecule muzicale. În Biblie citim că Fariseii au vrut să-i reducă la tăcere pe cei ce-L lăudau pe Domnul, iar Isus le-a spus: „dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Biblia mai vorbeşte de copaci care bat din palme lăudându-L şi de oceane şi munţi care îl preamăresc pe Dumnezeu. Toată creaţia este menită să-L laude, iar când tu nu o faci, acea conexiune cu Dumnezeu nu se realizează şi ai un gol lăuntric pe care nimic altceva nu-l poate umple. David a spus: „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” (Psalmul 141:2). Aici, cuvântul „rugăciune” din ebraică înseamnă „cântări de laudă” şi în Biblie se întâlneşte de 72 de ori în acest context. Aşa că, începe să-i cânţi laudă lui Dumnezeu! Chivotul Legământului a reprezentat trei lucruri: victorie, călăuzire şi prezenţa lui Dumnezeu. Nu e de mirare că poporul Israel s-a simţit pierdut fără el. Dar să observăm cum l-au readus din tabăra duşmanilor filisteni: .David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe.” (1 Cronici 13:8). Să remarcăm expresia: „cu toată puterea lor”. Gata cu lauda fără valoare şi de pe buze! Laudă-L cu inima şi sufletul! Închinarea aduce părtăşie cu Dumnezeu. Când a venit vorba de a rezidi Ierusalimul, cântăreţii au fost la fel de utili pentru reuşita operaţiunii ca soldaţii şi zidarii. De fapt, rolul lor a fost atât de important încât au fost plătiţi să facă asta (Neemia 11:23). Aşa că începe să-L lauzi pe Dumnezeu!

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 8.1-14

În timp ce David se găseşte la Gat într-o poziţie duală şi periculoasă, Saul se găseşte într-o situaţie şi mai dificilă, în faţa filistenilor, care s-au strâns pentru un nou război Inima îi tremură foarte tare, pentru că nu mai are pe ce să se sprijine. După ce-L abandonase pe Domnul, el este acum cel abandonat. Saul I se adresează Domnului pe toate căile. Trudă în zadar: Dumnezeu rămâne surd! Iată o ilustrare solemnă a textului de la Proverbe 1.24-28! Dar să ne aducem aminte că cel credincios nu poate să se aştepte să afle voia Domnului cât timp conştiinţa i se găseşte într-o stare rea.Şi astăzi anumite persoane pretind că pot chema spiritele celor morţi, dar diavolul le foloseşte ca să rătăcească sărmanele suflete superstiţioase. Acestea se regăsesc astfel pe ele însele într-o comunicare nu cu cei morţi, ci, de fapt, cu demonii.Copii ai lui Dumnezeu, nu fiţi nici măcar curioşi faţă de aceste lucruri! Ele sunt o urâciune în ochii lui Dumnezeu (Deuteronom 18.10-12; Levitic 19.31). Saul cunoştea lucrul acesta; în zile mai bune veghease la îndepărtarea lor din Israel (v. 3). Om inconstant, carnal, iată-l totuşi cum, în confuzia lui, a recurs la această vrăjitoare din En-Dor.).

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Învierea Lui Hristos

Ioan 20

După moartea Lui Isus, ucenicii Săi şi Maria Magdalena, precum şi alte femei au fost foarte triste, căci au simţit că au pierdut ce au avut mai scump Unele femei au plecat cu gândul să îmbălsămeze trupul neînsufleţit al Lui Isus. Grija lor cea mai mare era:”Cine va rostogoli piatra de la intrarea în mormânt?” şi iată că s-a făcut un cutremur mare, căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a rostogolit piatra de la intrarea în mormânt şi s-a aşezat pe ea. Străjerii au tremuart de frică, şi au rămas ca nişte morţi. Aici putem vedea ce este omul.. Când Dumnezeu vorbeşte, nici armele nu mai ajută la nimic. Când au venit femeile, au găsit mormântul gol! S-au dus la Petru şi la ucenicul pe care-l iubea Isus şi le-au spus: ”Au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus.” Atunci cei doi ucenici au fugit la mormânt. Ioan a alergat mai tare ca Petru şi a ajuns primul la mormânt, s-a uitat înăuntru, a văzut pânza de in aruncată jos, dar n-a intrat. Când a ajuns Simon Petru la mormânt, a intrat şi a văzut fâşiile de pânză jos. Ştergarul, care era pus pe capul Lui Isus nu era cu fâşiile de pânză, ci făcut sul şi pus întrun loc, singur. Atunci a intrat şi celălat ucenic, a văzut şi a crezut. Pentru mine este foarte important că Petru a intrat îndată în mormânt. Astfel a văzut ceva ce nu putea vedea altfel, şi anume ştergarul făcut sul şi pus întrun loc, anume, singur. Prin Isus am intrat în odihna veşnică a Sabatului. Cel care a găsit odihna în El renunţă la viaţa lui de până atunci. Această odihnă o găsesc numai aceia care intră în mormânt, adică renunţă la viaţa lor.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Isaia 53

S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.

Filipeni 2:8

AGONIA CRUCII

Cei mai mulţi creştini înţeleg semnificaţia spirituală a jertfei lui Cristos de la Calvar, dar noi uneori uităm de agonia îngrozitoare pe care a suferit-o El acolo. Ştim că cel mai greu lucru de suportat a fost despărţirea de Tatăl, dar nu trebuie să uităm că suferinţele Sale au fost atât de grozave încât întrec orice imaginaţie. In cartea sa „îndrăzneşte să crezi”, Dan Baumann împărtăşeşte câteva gânduri despre răstignire, care ne vor aprofunda sentimentele de mulţumire faţă de ceea ce-a făcut Mântuitorul nostru pentru noi. El scrie: „Secolul douăzeci a uitat cât de crudă şi de hidoasă a fost în realitate răstignirea. Uneori, poate din lipsă de înţelepciune şi inconştienţi fiind, am înfrumuseţat răstignirea. Ea a fost cea mai dureroasă metodă de execuţie publică din primul secol. Victima era aşezată pe o cruce din lemn. Cuie, confecţionate din lemn, erau bătute prin mâinile şi picioarele victimei, apoi crucea era ridicată şi fixată în pământ, carnea crucificatului sfâşiindu-se şi trupul atârnându-i în dureri extraordinare. Istoricii ne spun că nici chiar soldaţii nu puteau să privească imaginea îngrozitoare, de aceea luau băuturi tari pentru a-şi amorţi simţurile.” Isus a îndurat timp de 6 ore o asemenea agonie. Cu o proaspătă conştientizare a agoniei Mântuitorului, să-I mulţumim mai mult, acum, pentru jertfa Sa de pe Calvar. El ne-a iubit aşa de mult că a acceptat să moară pentru noi – chiar moartea atât de dureroasă de pe cruce.– R.W.D.

Te-ai aşezat cu braţe-ntinse
Să aperi un pământ pierdut,
Căci numai Tu ştiai că-n lume
N-aveam alt preţ, n-aveam alt scut.

C. loanid

Niciodată nu vom putea jertfi prea mult pentru El care Şi-a jertfit totul pentru noi.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine …

Geneza 45.10

Grija lui Iosif

Mesajul lui Iosif către tatăl său face cunoscute binecuvântările care îi aşteaptă pe cei care vin la el: „Vei locui în ţinutul Gosen şi vei fi lângă mine“. Grija şi nevoile vor înceta acolo pentru tatăl lui Iosif, pentru fiii lui şi fiii fiilor săi.

O astfel de purtare de grijă ne conduce la cuvintele Domnului faţă de ai Săi. Văzându-i pe ucenici tulburaţi la gândul plecării Sale, Domnul a vrut să-i liniştească îndreptându-le inimile spre El şi locul unde vrea să Se ducă. „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri.“ Aceasta înseamnă că este loc pentru toţi care vor crede în Mântuitorul. Casa Tatălui ceresc cuprinde tot ceea ce exista mai intim şi mai fericit pentru inima Fiului. Pentru ca ucenicii să ocupe un loc acolo, locul trebuia pregătit şi ei trebuiau să se afle într-o stare potrivită pentru a intra în cer. Prin lucrarea de la cruce, Domnul a dat posibilitatea alor Săi de a intra în Casa Tatălui. Isus face continuu ceea ce este necesar, ca ei să se bucure de părtăşia Sa acolo unde este El. „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.“ Nimic nu putea să bucure într-un grad atât de înalt inimile ucenicilor şi a tuturor credincioşilor ca această minunată declaraţie.

Sursa: Meditații primite prin Email prin grija unor surori devotate Domnului Isus

http://nowheresoonthere.blogspot.com/2015/04/meditatii-cuvinte-de.html

 https://ioan17.wordpress.com/2015/04/01/meditatii-cuvinte-de-mangaierezidireimbarbatare-si-trezire-luna-aprilie-2015/

 

Advertisements

One thought on “Să mă sărute cu sărutările gurii lui

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s