Viziunea spirituală se păstrează prin curăţie personală

Meditaii pentru 26 Martie

citind-bibliaFerice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”

Matei 5:8

Puritatea nu înseamnă inocenţă, ea înseamnă mult mai mult decât atâta. Puritatea este rezultatul trăirii într-o susţinută armonie spirituală cu Dumnezeu. Trebuie să creştem în puritate. Legătura noastră cu Dumnezeu poate fi bună, iar puritatea lăuntrică, neîntinată şi totuşi, din când în când, viaţa noastră poate fi pătată pe dinafară. Dumnezeu nu ne fereşte de această posibilitate, deoarece în acest fel înţelegem nevoia de a ne păstra viziunea spirituală prin puritate personală.

Dacă floarea spirituală a vieţii noastre cu Dumnezeu este distrusă într-o măsură cât de mică, trebuie să lăsăm totul şi să îndreptăm situaţia.

Aminteşte-ţi că viziunea spirituală depinde de caracter, cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu. Dumnezeu ne face curaţi prin harul Său suveran, dar este ceva de care noi trebuie să ne îngrijim: viaţa trupească prin intermediul căreia venim în contact cu alţi oameni şi cu alte puncte de vedere, şi acestea ne pot întina. Nu numai sanctuarul lăuntric trebuie păstrat curat înaintea lui Dumnezeu, ci şi curţile dinafară trebuie aduse într-o armonie perfectă cu puritatea pe care Dumnezeu ne-o dă prin harul Său. Imediat ce curtea dinafară este întinată, înţelegerea noastră spirituală este umbrită. Dacă vrem să menţinem contactul personal cu Domnul Isus Cristos. aceasta presupune a nu suporta să facem sau să gândim unele lucruri, ba chiar a nu suporta să ne atingem dc unele lucruri legitime.Un mod practic de a-ţi păstra neîntinată puritatea personală în relaţiile cu alţi oameni este să-ţi spui: „bărbatul acela, femeia aceea, sunt perfecţi în Cristos Isus! Prietenul acela, ruda aceea, sunt perfecţi în Cristos Isus!” (Totul pentru Gloria Lui, de Oswald Chambers)

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Ci să-L căutaţi la locaşul Lui, şi să mergeţi la locul pe care-l va alege DOMNUL DUMNEZEUL vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Deuteronom 12.5

A dat Dumnezeu copiilor Lui libertate de a lucra aşa cum vor în privinţa strângerii laolaltă? Este totuna să fii în comuniune personală cu El şi să fii împreună cu ceilalţi credincioşi? Nu ne-a dat El oare răspuns concret la acesta întrebare? Dumnezeu ne iubeşte prea mult şi este prea aproape de noi ca să ne lase în necunoştinţă şi în această privinţă. Poate lăsa El ORGANIZAREA strângerilor laolaltă în mâinile noaste? Desigur că NU. El ne-a lăsat TOTUL, dar absolut totul scris în Sfânta Scriptură. Cât de precis spune El poporului Său Israel ca la toate strângerile lor să nu se închine altor dumnezei în afară de El şi să nu se abată de la poruncile Lui călăuzindu-se după firea lor pământească. „Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! Ci să-L căutaţi la locaşul Lui…” (Deut. 12.4-5). Acesta este un cuvânt foarte clar.Cât de precis este Cuvântul Domnului pentru noi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi PENTRU Numele Meu şi Eu voi fi în mijlocul lor.” Noi nu stăm azi pe temelia poruncilor ci pe a harului. Atunci să nu mai ţinem seama de voia şi gândurile lui Dumnezeu? Tocmai din cauză că suntem mântuiţi prin har, să-I arătăm dragostea noastră prin supunere şi ascultare. „ASCULTAREA face mai MULT decât JERTFELE.” Să ne gândim mereu la mântuirea noastră prin har şi să-I aducem slavă prin viaţa noastră.Trebuie să ne aşteptăm la greutăţi şi încercări în Adunare pentru că ea este singurul şi adevăratul lucru dumnezeiesc de pe acest pământ. Diavolul va desfăşura toate puterile sale ca să ne alunge de pe acest teren sfânt şi adevărat. El va încerca răbdarea fiecăruia, temperamentul fiecăruia, va răni sentimentele, va căuta să facă rău în mii de feluri, cu alte cuvinte va întrebuinţa tot ce-i stă în putinţă, ca să ne facă să uităm Adunarea lui Dumnezeu.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.”

Luca 23:1

Isus a fost legat şi stătea îniantea lor ca un făcător de rele. Iuda a fost şi el acolo şi când a văzut că Isus este condamnat la moarte i-a părut rău pentru ce a făcut şi a adus preţul vânzării înapoi bătrânilor şi marelul preot:”Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.” Prin aceasta şi trădătorul a trebuit să recunoască nevinovăţia Lui Isus. Dar şi aceasta a scos la iveală inima lor împietrită. Ei au spus: ”Ce ne pasă nouă? Treaba ta.” Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat. El era unul din cei doisprezece. Câtă durere I-a pricinuit Lui Isus! Dacă un membru al unei comunităţi îşi ia viaţa, cât de durerors este pentru responsabil acest lucru! Prin aceasta toată comunintatea este condamnată de lume. Da, Isus a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă, de aceea poate să ne ajute în orice situaţie şi avem în El o stâncă ce nu se clatină.Isus a fost găsit nevinovat de Pilat şi de Irod.Pilat a încercat să-L elibereze şi a încercat să-i convingă pe Evrei.Şi pentru că era obiceiul ca să fie eliberat un deţinut cu ocazia sărbătorii, le-a oferit să aleagă între marele răufăcător Baraba şi Isus, sperând că Îl vor cere pe Isus. Dar poporul a strigat:” Dă-ni-l pe Baraba!” a mai venit şi solul nevestei lui Pilat şi i-a spus: ”Să nu ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui!” Aceasta a îngreunat şi mai mult situaţia lui Pilat. Sărmanii oameni care se tem mai tare de oameni, decât de Dumnezeu! Cum arată sfârşitul lor! Tată Bun, păzeşte-ne să nu fim slugile oamenilor!Amin.

*

IZVOARE IN DEŞERT

Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte
spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest;
căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie.
(Geneza 13:14-15)

Nici o dorinţă nu va fi vreodată pusă în tine de Duhul Sfânt, dacă El nu intenţionează s-o împlinească. Deci lasă-ţi credinţa să se înalţe şi să urce spre culmi ca să revendice toată ţara pe care o poţi descoperi. S. A. Keen

Tot ce poţi înţelege prin viziunea credinţei îţi aparţine. Priveşte cât poţi de departe, pentru că tot ce vezi este al tău. Tot ce doreşti să fii ca şi creştin, şi tot ce doreşti să faci pentru Dumnezeu, este posibil prin credinţă. Apoi apropie-te mai mult de El, şi cu Biblia ta în faţă, şi cu sufletul complet deschis puterii Duhului, lasă ca întreaga ta fiinţă să primească botezul prezenţei Sale. Pe măsură ce El îţi deschide înţelegerea, îngăduindu-ţi să vezi plinătatea Lui, crede că El a păstrat toate acestea pentru tine. Acceptă ca pentru tine toate promisiunile din Cuvântul Său, toate dorinţele pe care El le trezeşte în tine, şi toate posibilităţile pe care le poţi avea ca să devii un urmaş al Domnului Isus. Toată ţara pe care o vezi îţi este dată ţie.Harul Său, care ne-a fost dat şi care ne ajută pe drumul spre împlinirea promisiunii Sale, este de fapt legat de viziunea interioară pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Cel care pune instinctul natural în inima unei păsări ca să traverseze în zbor un continent în căutarea unei clime mai calde este prea bun ca s-o dezamăgească. Aşa cum credem că El a pus instinctul în pasăre, putem fi siguri că El S-a îngrijit să aibă şi adieri uşoare şi un soare de primăvară care s-o întâmpine la sosire. Şi Cel care suflă speranţă cerească în inimile noastre nu ne va înşela şi nici nu ne va lăsa când noi înaintăm spre împlinirea ei. selectat

Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese [Isus]. Luca 22:13

Când obstacolele şi încercările sunt

Ca pereţii unei închisori,

Fac puţinul care pot să-l fac

Şi restul Ţi-l las Ţie.

Şi când pare că nu am nici o şansă, nici una,

Ca să fiu scăpat din necaz,

Speranţa îşi găseşte puterea în neputinţă,

Şi Te aşteaptă în linişte.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

 “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător…”

“Ungerea pe care aţi primit-o de la El, rămâne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva…”

EVREI 4:12;  1 IOAN 2:27

Cuvântul lui Dumnezeu este descoperirea a ceea ce este El, este arătarea voiei Lui în toate împrejurările care ne înconjură şi judecă în inimă tot ce nu este de la Dumnezeu. Fiind viu şi plin de putere, desparte tot ce este legat în modul cel mai intim în inimile şi minţile noastre pentru a face posibil să pătrundă lumina Sa, pentru ca să aducă viaţa din Dumnezeu. Venind deci de la El, Cuvântul este ca ochiul Lui asupra cugetului nostru, ne aduce imediat în prezenţa Sa şi ne face să realizăm că înaintea Lui nu este nimic ascuns. Cuvântul lui Dumnezeu este un instrument care nici nu permite ca dorinţele firii păcătoase şi ale minţii noastre răzleţe să lucreze liber, nici nu lasă inima noastră să se înşele singură. În timp ce judecă în noi tot ce ne-ar putea împiedica să umblăm în sfinţenie pe calea lui Dumnezeu, este în acela şi timp un ajutor care ne plasează în prezenţa lui Dumnezeu într-un cuget curat. Ne face în stare să ne continuăm drumul prin pustia lumii cu bucurie, întărindu-ne prin credinţa şi încrederea în El. Cuvântul lui Dumnezeu este hrana noastră de fiecare zi care ne ajută să-L cunoaştem pe Domnul Isus în toate însuşirile Lui şi ne ajută să creştem în omul dinăuntru până la înălţimea staturii plinătăţii Lui. Dumnezeu vorbeşte deci în Cuvântul Său iar prin ungerea pe care ne-a dat-o, adică Duhul Sfânt, ne face capabili să înţelegem voia Lui, gândul Lui, să înţelegem inima Lui şi astfel “n-avem trebuinţă să ne înveţe nimeni.” Asta nu înseamnă să dispreţuim învăţătura sănătoasă pe care Dumnezeu ne-o dă prin oamenii Lui care au primit de la Duhul Sfânt mai multă lumină decât noi, ci dimpotrivă. Cuvântul ne spune să preţuim pe astfel de oameni.” (1 Tes. 5:12 şi 1 Tim. 5:17). Dar Dumnezeu însuşi Se îngrijeşte să ne facă să înţelegem Cuvântul Lui. C.H.M. spunea: “Dacă Dumnezeu nu mă poate face să înţeleg ce spune – dacă nu-mi poate da asigurarea că El însuşi vorbeşte, nu sunt cu nimic mai înţelept decât dacă El nu ar fi vorbit de loc. Dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu este suficient, fără interpretarea omenească, atunci nu poate fi de loc Cuvântul Lui. Trebuie să admitem una din două: ori Dumnezeu n-a vorbit de loc, ori El a vorbit şi Cuvântul Lui este perfect. Dar binecuvântat să fie Dumnezeu, că ne-a dat o descoperire – El a vorbit şi Cuvântul Lui este în stare să ajungă la inima şi înţelegerea noastră. Dumnezeu este în stare să ne dea siguranţa că El vorbeşte şi nu este nevoie de nici o autoritate omenească ca să intervină.”

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Isus a răspuns: „Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” Ioan 18:8

Observă, suflete, grija pe care a manifestat-o Isus faţă de oile Sale, chiar şi în ceasul încercării! Pasiunea dominantă învinge moartea. El s-a predat vrăjmaşului, dar a luat cvântul în apărarea ucenicilor Săi. Cât despre El, „ca o oaie mută înaintea celor ce o tund”(Isaia 53:7), nu a deschis gura; însă de dragul ucenicilor Săi, a vorbit cu putere îndoită. Aceasta este dragostea, constanta, uitându-se pe sine, credincioasă. Dar oare în acest text nu există şi un alt înţeles, mai profund? Nu se Oglindeşte însuşi spiritul Ispăşirii în aceste cuvinte? Păstorul cel Bun îşi dă „viaţa pentru oile Sale” (Ioan 10:11) şi cere să fie lăsate libere. Garantul este legat, şi dreptatea cere ca cei pe care îi înlocuieşte să fie lăsaţi să plece. In timpul sclaviei din Egipt, aceeaşi voce a răsunat cu putere: „Lasă pe poporul Meu să plece” (vezi Exod 9:1). Răscumpărarea din sclavia păcatului şi Satanei trebuie să vină. În fiecare celulă din temniţele Disperării, răsună Strigătul „lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”, iar Disperarea şi Teama fug. Satana aude vocea cunoscută şi îşi ridică piciorul de pe grumazul Celor căzuţi; Moartea îl aude, şi porţile mormântului se deschid larg. Drumul lor este o cale spre progres, sfinţenie, triumf şi glorie, şi nimeni nu îndrăzneşte să-i oprească. „Pe calea aceasta nu va umbla nici un leu, si nici o fiară sălbatică nu va apuca pe ea” (Isaia 85:9). Cerbul dimineţii a atras vânătorii asupra Sa, şi căprioarele sfioase pot să pască acum în pace printre crini. Norul de furtună s-a dezlănţuit deasupra Crucii de pe Calvar, şi peregrinii din Sion nu vor mai fi ajunşi de fulgerul răzbunării. Vino, suflete, şi te bucură de imunitatea pe care ţi-a asigurat-o Mântuitorul. Binecuvântat să-I fie Numele în fiecare clipă, zi după zi.

SEARA

Când va veni in slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri. Marcu 8:38

Dacă am fost părtaşi cu Isus la ruşinea Sa, vom împărţi şi slava care îl va înconjura la cea de-a doua venire. Iubite cititor, eşti alături de Isus? Eşti legat de el cu legăturile vieţii? Atunci vei suferi alături de El astăzi în ruşinea Sa. Vei lua crucea şi vei merge „afară din tabără la El” (Evrei 13:13), suferind ocara. Fără îndoială, vei fi alături de El şi în clipa în care crucea va fi schimbată în coroană. Judecă-te singur în seara aceasta. Fiindcă, dacă nu te-ai născut din nou în El, nu vei fi cu El când va reveni în slavă. Dacă te temi de partea întunecata şi dureroasă a părtăşiei cu El, nu vei înţelege strălucirea şi fericirea revenirii Regelui „cu toţi sfinţii îngeri” (Matei 25:31). Cum? Şi îngerii sunt cu El? Dar El nu înalţă îngerii; El înalţă sămânţa lui Avraam. Sunt şi sfinţii îngeri cu El? O, suflete, dacă eşti într-adevăr iubit de El, nu poţi sta deoparte. Dacă prietenii şi vecinii sunt chemaţi să-I vadă slava, ce vei face tu, mireasa Lui? Vei sta deoparte? Gândeşte-te că va veni Ziua Judecăţii, şi nu vei putea sta departe de inima Celui care, primind îngerii în părtăşie, te-a primit şi pe tine în unire. Nu ţi-a spus El „te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare” (Osea 2:19)? Nu ţi-a promis chiar El „Eu vă voi lua” (Ieremia 3:14)? El îşi găseşte plăcerea în tine. Dacă îngerii, care sunt prieteni şi vecini, vor fi alături de el, este mai mult ca sigur că prea iubiţii Săi, în care îşi găseşte plăcerea, vor sta la dreapta Sa. Făgăduinţa aceasta este luceafărul tău de dimineaţă; strălucirea ei este atât de mare, încât poate lumina cea mai întunecată şi tristă experienţă.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

Norii şi negura Il înconjoară; dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Său de domnie” (Psalmul 97:2). Vorbeşte inimii mele, o, Doamne, ca să ştiu ca sunt lumină în Tine.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Acestea le spune Cel care are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele: Ştiu lucrările tale – că ai numele că trăieşti, şi eşti mort. Fii veghetor şi întăreşte cele care rămân, care sunt aproape să moară, pentru că nu am găsit lucrările tale desăvârşite înaintea Dumnezeului Meu

Apocalipsa 3.1,2

Domnul Se prezintă adunării din Sardes ca „Cel care are cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu şi cele şapte stele“. Deşi catolicismul şi‑a asumat o poziţie de mare putere, rămâne adevărat faptul că plinătatea puterii, prezentată de cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu, este a Domnului. Oricât de mare ar fi depărtarea de la adevăr, există aceia care sunt simbolizaţi de cele şapte stele şi prin care El poate oferi lumină cerească celor ai Săi. Acest lucru s‑a putut vedea în cazul oamenilor lui Dumnezeu din timpul Reformei.

Ca întotdeauna, omul falimentează în a‑şi împlini responsabilitatea. Protestantismul, căruia îi merge numele că stă de partea adevărului, este un sistem dezvoltat în urma Reformei. Totuşi, Domnul spune că, pentru El, acest sistem este mort. Suntem recunoscători că, prin intermediul Reformei, Biblia a fost redată poporului lui Dumnezeu, ca şi adevărul măreţ cu privire la îndreptăţirea prin credinţă. Însă, pentru mulţi, Biblia a devenit aproape o literă moartă, iar dacă adevărurile ei nu sunt primite printr‑o credinţă personală, viaţa rămâne neschimbată. Este un lucru obişnuit printre creştinii de nume ca cineva să admită că un lucru este perfect adevărat deoarece se află în Scriptură şi totuşi să nu aibă nicio intenţie să acţioneze pe baza lui.

O astfel de stare nu poate avea ca sfârşit decât judecata Domnului. Totuşi, ca şi în catolicism, exista în Sardes o rămăşiţă devotată, câteva nume despre care Domnul putea spune că „nu şi‑au întinat veşmintele“ şi că vor umbla cu El „în haine albe, pentru că sunt vrednici“ (Apocalipsa 3.4). În mijlocul mărturisitorilor lipsiţi de viaţă, aceştia umblau în mod personal cu Hristos, iar numele lor aveau să fie înregistrate în cartea vieţii şi mărturisite în mod public înaintea Tatălui şi a îngerilor Săi.

H. Smith

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ÎNGRIJIREA SĂRACULUI

Domnul îl sprijineşte, când este pe patul de suferinţă, îi uşurează durerile.

Psalmul 41.3

Adu-ţi aminte ca această făgăduinţa este pentru cei ce au grija de săraci. Eşti tu unul dintre ei? Dacă este aşa, atunci o poţi lua şi pentru tine.Vezi numai cum, la vreme de boală, Dumnezeul celor săraci ştie să binecuvânteze pe cei ce au grija de ei; braţele Celui Atotputernic îi sprijinesc sufletul şi trupul suferind îl odihneşte pe perne moi. Ce imagine duioasă şi plină de dragoste este folosită aici, şi cum ni-L arată pe Dumnezeu ca fiind lângă noi în infirmităţile şi bolile noastre! cine ar fi gândit în vechime un lucru asemănător despre Jupiter sau despre zeii indienilor sau ai chinezilor? Acesta e limbajul deosebit al lui Dumnezeu, care se apleacă până la noi ca să fie Infirmierul şi îngrijitorul oamenilor de bine. Când El loveşte cu o mână, sprijineşte cu cealaltă. Oh, ce suferinţă binecuvântată este aceea care ne face să ne sprijinim la sânul lui Dumnezeu! Harul Său este cel mai bun întăritor şi dragostea Sa este cel mai sigur medicament. Şi când vom fi bolnavi aşa încât să rămânem numai piele şi oase, El va da sufletului nostru o putere de uriaş. Nu există medic mai îndemânatic ca Dumnezeu, tonic mai puternic ca făgăduinţa Sa, vin mai întăritor ca dragostea Sa. Dacă nu ne împlinim îndatoririle faţă de săraci, sa luăm seama la ceea ce pierdem şi de îndată să devenim prietenul şi ajutorul lor.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.»

ECLESIASTUL 7,8

Ne apropiem cu certitudine de sfârşitul luptei credinţei noastre. Uită-te la Isus! El a fost cel mai dispreţuit dintre oameni, supus durerilor şi suferinţei. A fost atât de dispre­ţuit încât oamenii îsi întorceau fata de la El. Dar care a fost sfârşitul suferinţelor Lui? Acum stă la dreapta Tatălui şi absolut toate lucrurile îi sunt supuse. Şi noi suntem dis­preţuiţi în această lume, exact ca Domnul nostru; aşa ne învaţă Scriptura. Trebuie să-ţi duci crucea până la capăt dacă vrei să primeşti coroana; trebuie să treci prin noroiul acestei lumi, dar să te păstrezi curat, căci altfel nu vei putea păşi pe străzile de aur. Când Îl vei accepta pe Isus Cristos cel crucificat, viata ta veche va lua sfârşit si una nouă se va naşte. Căci dacă murim cu El, vom si trăi cu El. «Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui» — spune tex­tul de azi. Bucură-te că Domnul ti-a dat harul de a urma această cale, deoarece atunci când te vei trezi vei fi aseme­nea Lui. Un diamant neşlefuit nu arată atrăgător sau valo­ros, dar în mâinile meşterului priceput urâţenia ia sfârşit şi apare o piatră strălucitoare şi preţioasă. Tu eşti ca acel dia­mant; dacă eşti membru în Trupul lui Isus Cristos vei fi o nestemată în coroana Regelui regilor.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” Isus plângea.

Ioan 11:23, 35

CUM SĂ-I AJUŢI PE CEI ÎN SUFERINŢĂ

Când eram tânăr, mă temeam să-i vizitez pe cei care pierduseră pe cineva drag. Mă întrebam ce aş putea să le spun. De-alungul anilor, am descoperit că nu trebuie să avem o astfel de frică. Cred că o persoană care este instruită din Cuvântul lui Dumnezeu, care se lasă călăuzită de Duhul Sfânt, şi este sensibilă la nevoile altora, va face şi va spune ceea ce trebuie. Pentru a aduce mângâiere, uneori se cere să spui cuvinte de încurajare, deşi altă dată este suficientă numai prezenţa ta acolo.Putem învăţa de la Isus, de la felul cum s-a ocupat de Maria şi Marta, atunci când fratele lor Lazăr a murit. Atunci când Isus a întâlnit-o pe Marta, cea care gândea atât de logic şi practic, El a vorbit cu ea despre siguranţa învierii. Dar când a întâlnit-o pe Maria, fiinţă mult mai emoţională, a vorbit puţin, dar a plâns cu ea. Unul dintre cele mai greşite lucruri este să încercăm să mângâiem pe cineva prin discursuri pline de clişee religioase. N-am să uit niciodată cum stăteam în spatele unui prieten la o înmormântare şi ce deranjat m-am simţit când l-am ascultat ţinând o predicuţă de 3 minute unei tinere văduve cu inima zdrobită. Dorise să facă binele, dar n-a fost sensibil la durerea ei. Ar fi trebuit să ştie că nu era în stare să asculte ceva. Tot ce ar fi avut nevoie ea, ar fi fost să ştie că el era preocupat de durerea ei. Nu sta departe de cei care suferă. Ei au nevoie de ajutorul unor credincioşi sensibili. Îi poţi mângâia chiar şi atunci când nu spui nimic. Prezenţa ta acolo poate să spună că-ţi pasă de suferinţele lor.  H.V.L.

Cei ce suferă au nevoie de iubire,
Vor să ştie că ne pasă şi suntem acei
Ce cu vorba bună, mângâierea tandră
În necazuri suntem alăturea de ei.  – D.J.D.

Antrenează-ţi inima să ofere simpatie si mâinile s-ajute cu bucurie.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 8.1-17

Samuel moare şi, odată cu el, încetează şi rugăciunile pe care le înalţă cu credincioşie lui Dumnezeu în favoarea poporului (12.23). Moise şi Samuel sunt două exemple sublime de mijlocitori (Ieremia 15.1). Totdeauna este un fapt solemn când Dumnezeu ia la Sine pe un om al rugăciunii, bărbat sau femeie, când o voce este curmată… probabil după ce s-a rugat mult pentru noi. Dar mijlocirea Domnului nu va înceta, „El trăind pururea ca să mijlocească” pentru noi (Evrei 7.25). David, adevăratul împărat, salvatorul lui Israel, se găseşte în mijlocul poporului lui asemenea unui păstor credincios. El a vegheat asupra turmelor bogatului Nabal cu aceeaşi grijă cu care veghease odinioară asupra celor proprii. Acum îşi trimite tinerii însoţitori la casa omului acestuia cu un mesaj de pace (v. 6; vezi şi Luca 10.5). Dar Nabal nu-l cunoaşte pe David şi-l tratează cu dispreţ (v. 10). Nabal este ca acei farisei care au spus despre Isus: „Pe Acesta nu-L ştim de unde este” (Ioan 9.29). Nabal îl respin­ge pe adevăratul împărat şi pe mesagerii lui. Şi faptul acesta confirmă declaraţia pe care Domnul a făcut-o ucenicilor Săi: „Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; şi cine vă respinge pe voi, pe Mine Mă respinge” (Luca 10.16). În plus, asemeni bogatului „nebun” din Luca 12.16-20, Nabal îşi atribuie tot ceea ce Dumnezeu i-a pus în mâini: „pâinea mea, „apa mea, „carnea mea etc (v.11).

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă. Proverbe 1.5

Ambalaj sau realitate?

La nunta unei tinere perechi, doi prieteni au intrat în sală cu un cadou. Era o cutie mare, frumos ambalată, ce părea să ascundă un frigider sau un congelator. După ce au găsit un loc unde să-l aşeze, cei doi prieteni i-au rugat pe miri să deschidă ambalajul sub privirile tuturor. Cu mare emoţie, mirii au tăiat panglicele, au îndepărtat hârtia de ambalaj şi, când au deschis cutia, au găsit înăuntru altă cutie mai mică şi frumos ambalată.

Surpriza a fost deosebită. Toţi cei prezenţi i-au rugat cu insistenţă să deschidă şi această cutie. Procedând ca şi mai înainte, dar cu emoţii mai mari, mirii au deschis cutia. Au găsit o altă cutie frumos ambalată, dar mai mică. Mirii au ridicat-o în văzul tuturor. Deschizând şi această cutie au descoperit aceeaşi surpriză: o nouă cutie ambalată ca şi cele precedente. De teama unui nou eşec, mirii nu mai voiau să deschidă cadoul. Au fost determinaţi să continue deschiderea cutiei cu promisiunea că este ultima. Cu mari emoţii au deschis cutia şi au găsit o păpuşă frumos îmbrăcată care începea să plângă când i se scotea biberonul. Nuntaşii au aplaudat îndelung înţelegând mesajul că urmează o nouă sărbătoare la naşterea primului copil.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

CE A SPUS DUMNEZEU DESPRE TINE? (1)

Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale”

(Romani 3:4)

Pavel scrie: „Care este, deci, întâietatea Iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? Oricum, sunt mari. Şi mai întâi de toate, prin faptul că lor le-au fost încredinţate cuvintele lui Dumnezeu. Şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu? Nicidecum!… Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat” (v. 1-4). Dumnezeu a spus lucruri specifice referitor la tine. Aceste lucruri sunt voia Lui pentru viaţa ta. Trebuie să le crezi, să le duci cu tine şi să le rosteşti peste viaţa ta. Nu te lăsa tras înapoi de ideea că toţi trebuie să accepte ce a spus Dumnezeu despre tine. Viziunea ta trebuie să fie independentă de sprijinul din afară. E un concept greu de înţeles, mai ales în democraţie, când se votează şi majoritatea conduce. Împărăţia lui Dumnezeu este teocraţie: o singură voce şi un singur vot contează – ale Lui! Refuză să laşi ca viziunea ta să aştepte până când toată lumea este de acord cu tine. Nu numai că nu trebuie să te susţină, dar ei nu trebuie să creadă ce ţi-a spus Dumnezeu! Nu-ţi poţi permite să aştepţi ca ceilalţi să accepte viziunea ta şi apoi s-o urmăreşti. Când oamenii te înţeleg greşit sau refuză să te ajute, tot mai poţi să ajungi unde trebuie, dar fără ei. Dumnezeu este un Dumnezeu al iniţierii legământului şi al respectării legământului şi ceea ce a rostit pentru viaţa ta, El va împlini negreşit. Dacă te îndoieşti de lucrul acesta, citeşte următoarele: „Cuvântul Meu… nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face voia Mea şi va împlini planurile Mele” (Isaia 55:11). E singura validare de care ai nevoie!

(Meditații primite prin Email, prin grija deosebită a unr surori devotate Domnului)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s