O PILDĂ PENTRU ALŢII

Meditații pentru 16 Martie

philippians4_6-7Ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine, faceţi; şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Filipeni 4.9

Cât e de frumos pentru un om, să poată, ca Pavel, să fie urmat întocmai cu folos de alţii. Să ne ajute Domnul, prin harul Lui, să-l luăm ca pildă în fiecare zi.Daca, cu ajutorul de sus, noi punem în practică învăţătura lui Pavel, ne putem bucura de făgăduinţa de la urmă. Şi ce făgăduinţă!

Dumnezeu, căruia Îi place pacea, şi o răspândeşte, va fi cu noi. „Pacea să fie cu voi!” iată deja o făgăduinţă mare şi dulce; dar, când însuşi Dumnezeul păcii este cu noi, e cu mult mai mult; este întocmai ca izvorul cu fluviul său, soarele cu razele sale.

Dacă Dumnezeul păcii este cu noi, ne vom bucura de această pace care întrece orice pricepere, şi aceasta chiar în împrejurările care ameninţă s-o nimicească. Dacă oamenii se ceartă, noi trebuie să fim aducători de pace, dacă Împăciuitorul este cu noi.

În cărarea adevărului se găseşte adevărata pace; şi, dacă o părăsim, ne vom rătăci, cu siguranţă. A fi mai întâi curat, apoi paşnic, este rânduiala înţelepciunii şi a experienţei. Să urmăm deci linia trasă de Pavel şi Dumnezeul păcii va fi cu noi, cum era cu apostolul. (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Domnul S‑a arătat lui Solomon la Gabaon într‑un vis de noapte. Şi Dumnezeu i‑a zis: „Cere ce vrei să‑ţi dau“. Şi Solomon a zis: „… Eu sunt un copil mic, nu ştiu nici să ies, nici să intru. Şi robul Tău este în mijlocul poporului Tău pe care l‑ai ales, un popor mare, care nu se poate socoti, nici număra, datorită mulţimii lui. Deci dă robului Tău o inimă care înţelege, ca să judece pe poporul Tău, ca să deosebească între bine şi rău; pentru că cine poate judeca pe acest numeros popor al Tău?“.

1 Împăraţi 3.5,7‑9

Solomon era înaintea lui Dumnezeu, cu o inimă neîmpărţită şi având un singur scop: să‑L slujească pe Domnul în împrejurările în care El îl aşezase, ca şi conducător al poporului Său. El cere de la Domnul „o inimă care înţelege“ sau, literal, „o inimă care aude“. Auzirea este primul pas către discernământ şi către înţelegere. Pentru a deveni înţelept, cineva trebuie să înceapă prin a auzi ceea ce zice înţelepciunea: „Ferice de omul care mă ascultă [aude]“ (Proverbe 8.34). Orice slujire adevărată începe cu auzirea. Solomon nu ştia „să iasă, nici să intre“. Nu putea învăţa aceasta decât auzind şi ascultând. Cel care nu începe prin a se înscrie în şcoala înţelepciunii nu va fi niciodată un slujitor adevărat. Acesta a fost drumul pentru slujire chiar al Domnului nostru, ca Om. „Domnul Dumnezeu mi‑a dat limba unui ucenic … El îmi trezeşte dimineaţă după dimineaţă, îmi trezeşte urechea, ca să ascult ca un ucenic“ (Isaia 50.4).

Solomon a cerut de la Domnul o inimă care înţelege. Nu putem înţelege cu adevărat gândul lui Dumnezeu decât cu inima – nu cu intelectul. Adevărata înţelegere este produsă prin afecţiunea pentru Hristos. Inima aude, iar după ce a primit lecţiile de care are nevoie, este făcută înţeleaptă, capabilă de a discerne binele şi răul şi de a se îngriji de poporul lui Dumnezeu. Ceea ce face ca rolul inimii să fie atât de important în slujire este faptul că nicio decizie şi nicio judecată nu pot fi conforme cu Dumnezeu, dacă nu au dragostea ca punct de început. (H. L. Rossier)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Preaiubiţilor, acum suntem copii ai Lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.”

1 Ioan 3:2

Noi avem mântuirea, dar această mântuire va ajunge la desăvârşire atunci când vom fi asemenea Lui. Aici avem deseori suferinţe, ne este frig, ne este cald şi avem tot felul de necazuri. Numai nădejdea ne întăreşte, nădejdea în slava viitoare. Ştim că suferinţa de acum nu se poate pune alături cu slava viitoare. Da, va fi măreţ când Îl vom putea vedea, acăpaţi de suferinţă. Va fi o slavă nespus de mare. Este scris:” Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat.” Iar Petru spune: „Lepădaţi dar orice fel de răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire. „1 Petru 2:1. Curăţirea se face prin credinţa în mântuire. Isus ne-a scăpat de sub puterea păcatului, deci nu ne-a luat doar păcatele. De aceea credinţa noastră ne dă biruinţa. Pentru aceasta S-a arătat Fiul Lui Dumnezeu ca să ne ia păcatele, şi în El nu este păcat. „Pe cel ce nu a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea Lui Dumnezeu în El.” Şi astfel am întrerupt legătura cu cei necredincioşi. Este scris: „ Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial?” De aceea: „ Ieşiţi din mijlocul lor şi depărtaţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi Eu vă voi primi.” 2 Corinteni 6:15-17

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Judecata supremă

Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos.

2 Corinteni 5:10

Pavel spune că noi toţi, predicatori şi ascultători deopotrivă, ..trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos”. Dacă înveţi să trăieşti în lumina pură şi strălucitoare a lui Cristos aici şi acum, judecata te va face în final să te bucuri de lucrarea lui Dumnezeu în tine. Trăieşte având mereu în faţa ochilor scaunul de judecată al lui Cristos şi umblă acum în lumina sfinţeniei pe care ţi-a dat-o. Un gând rău in legătură cu un alt suflet va da prilej diavolului, indiferent cât eşti de sfânt. O singură judecată carnală, şi rezultatul va fi iadul în tine. Adu-o imediat la lumină şi mărturi­seşte: „Dumnezeul meu, sunt vinovat în această privinţă”. Dacă nu faci aceasta, inima ta se va împietri tot mai mult. Pedeapsa păcatului este adâncirea in păcat. Nu numai Dumnezeu a pedepsit pentru păcat: păcatul însuşi se consolidează in cel păcătos şi răsplăteşte cu vârf şi îndesat. Nici o luptă sau rugăciune nu te va ajuta să te poţi opri din a mai face anumite lucruri, iar pedeapsa păcatului constă în aceea că, treptat, ajungi să te obişnuieşti cu el şi nu mai ştii că este păcat. Nici o putere în afară de Duhul Sfânt nu poate schimba consecinţele inerente ale păcatului…Dar dacă umblaţi în lumină după cum El este în lumină.” A umbla în lumină înseamnă pentru mulţi dintre noi a umbla după standardele pe care le-am stabilit pentru alte persoane. Cea mai cumplită atitudine a fariseilor pe care o avem noi astăzi nu este ipocrizia, ci trăirea inconştientă într-o minciună. 

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge înaintea voastră… Ele au ieşit… şi n-au spus nimic la nimeni.”

MARCU 16:7, 8

Un strălucit mesaj a fost încredinţat acestor femei şi ele n-au spus nimic la nimeni! Am îndrăzni noi să le judecăm? Noi suntem posesorii aceleiaşi comori, aceluiaşi mesaj. Domnul a săvârşit lucrarea Sa de mântuire gratuită şi desăvârşită şi noi o păstrăm pentru noi! Domnul Isus a înviat şi El socoteşte neprihănit pe oricine crede în El; noi ştim aceasta dar nu spunem nimic! Domnul ne-a spus să ne ducem “în toată lumea şi să propovăduim Evanghelia la orice făptură.” Ba mai mult, El ne-a spus să găsim şi pe “Petru” ca să-l mângâiem cu acest mesaj al dragostei Lui, dar noi n-am ascultat. Cine era Petru? Un ucenic care se lepădase de Domnul Isus. Ce iubire neasemuită ca Mântuitorul să-l menţioneze în mod special. Sunt în jurul nostru oameni care s-au lepădat de Dumnezeu, poate chiar credincioşi care au căzut? Ne-am dus noi să-i căutăm şi să le spunem că Domnul Isus îi iubeşte chiar aşa cum sunt? Sau mai degrabă i-am dispreţuit, i-am socotit nevrednici de prietenia noastră pentru că noi eram cu “inima curată“, nu ca ei? Este adevărat că de multe ori tăcerea este de aur. Dar sunt tăceri vinovate de care suntem răspunzători :

– Tăcerea înaintea sufletelor robite de păcat – şi noi pretindem că cunoaştem Evanghelia care eliberează!- Tăcerea în faţa sufletelor în suferinţăşi noi cunoaştem pe Acela care poate vindeca şi alina suferinţele, dar luăm poziţia “preotului şi a levitului” din pilda samariteanului milostiv. (Luca. 10:25-37).

– Tăcerea în faţa sufletelor decepţionate şi dezorientate – deşi noi le-am putea vorbi despre Acela care n-a decepţionat nicioadată pe nimeni.

– Tăcere faţă de sufletele care ne înconjoară şi cu care poate mergem împreună, la serviciu, la şcoală, la cumpărături, etc. şi care aşteaptă să audă ceva de la noi pentru că ne ştiu că suntem credincioşi – şi totuşi noi tăcem mereu. Tăcem atunci când ar trebui să vorbim “cuvintele lui Dumnezeu” şi vorbim atunci când ar trebui să tăcem. O, măcar de am învăţa să tăcem dacă nu suntem în stare să vorbim cum ne învaţă Scriptura. Tăcerea când ar trebui să vorbim, face lucrarea vrăjmaşului şi vorbirea când ar trebui să tăcem face lucrarea Nimicitorului. Cum putem să tăcem când viaţa sau moartea sufletelor este în joc? Împiedicăm noi mesajul slăvit al învierii. prin tăcerea noastră vinovată? Să facem cunoscut în jurul nostru că Domnul Isus a înviat, că S-a înălţat la cer şi că va veni din nou să răsplătească pe fiecare “după binele sau răul pe care l-au făcut” când erau aici pe pământ.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Ci tu când te rogi, întră în odăiţa, ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. Matei 6.6

Rugăciunea este atmosfera în care trăieşte credinciosul. Pentru viaţa nouă este tot atât de necesară ca şi aerul pentru trup. Aici Domnul Isus vorbeşte de rugăciunea personală, rugăciunea în odăiţă. Este lucrarea practicată şi dă slavă Domnului. Nu există viaţă pentru Dumnezeu fără rugăciune. În odăiţă, singur cu Dumnezeu, transformăm în viaţă revelaţia Tatălui, acolo primim cuvântul potrivit pentru sufletul nostru. Prin rugăciune vom primi mai dinainte piatra albă pe care stă scris numele cel nou pe care nimeni nu-l ştie decât acela care-l primeşte. Cu câtă putere putem întâmpina zarva zilei, dacă în zorii ei am stat în ascuns în prezenţa Lui şi am mâncat din mana ascunsă! Aceasta este în adevăr hrana zilnică a sufletului nostru.Cele mai mari greşeli din viaţa noastră pot să fie cauzate de neglijarea rugăciunii în ascuns. Delăsarea în această privinţă favorizează intrarea răului de afară, care prin omul nostru cel vechi nerăstignit, ar face dezastru în viaţa noastră, dacă harul nemărginit nu ar interveni între noi şi dezastrul provocat. Nici râvna şi nici faptele cele mai mari nu pot să recupereze ceea ce am pierdut nerugându-ne în odăiţă.Râvna fără rugăciune este o respingere a harului Lui arătat prin lucrarea Duhului, astfel că toate faptele noastre, oricât de mari şi grele ar fi, fără rugăciune sunt o lucrare a firii noastre.Aşa dar, rugăciunea în odăiţă este o prefaţă remarcabilă a unei vieţi sfinte şi de o necesitate primordială pentru orice suflet care trăieşte în legătură cu Domnul Isus.

Stăruiţi în rugăciune.”
„Rugaţi-vă neîncetat.”

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Căci pentru mine a trăi este Cristos şi a muri este un câştig.»Filipeni 1,21

În timp ce meditam la aceste cuvinte, am realizat cu toată fiinţa că Isus Cristos trebuie să aibă prioritate în ab­solut orice lucru. Ca şi copii ai lui Dumnezeu toţi suntem de acord în mod teoretic cu această afirmaţie şi-L accep­tăm cu mintea pe Isus ca Domn. Problema se pune însă dacă în absolut tot ce priveşte viaţa noastră particulară se întâmplă la fel. Ce ocupă primul loc în viaţa, în inima mea? Serviciul, familia, afacerile, interesele mele — sau în­tr-adevăr numai Isus Cristos? Dacă El este într-adevăr pe primul loc, atunci putem fi siguri că lista noastră de prio­rităţi este corectă. Gândindu-ne la acest text, ne impre­sionează şi forma la prezent a verbului «a fi» — «a trăi este Cristos». De obicei suntem tentaţi să amânăm trăirea acestui adevăr pentru mai târziu, argumentând că va veni cu si­guranţă timpul când Domnul Isus va fi totul pentru noi. Dar acest lucru este fals, căci acum, în acest moment, El «este» Cel care a primit toată puterea pe pământ şi în cer, deci şi în viaţa noastră. Dacă acest lucru e adevărat, atunci toate pornirile şi gândurile negative şi întunecate, necre­dinţa sau chiar putina credinţă nu-şi mai au locul în viaţa noastră. Atunci nu vom mai fi conduşi şi dominaţi de sentimente şi impulsuri, deoarece lăuntrul nostru va fi um­plut de Isus şi vom putea spune cu adevărat: «pentru mine a trăi este Cristos».

*

IZVOARE IN DEŞERT

Pentru binele nostru. (Evrei 12:10)

Într-una din cărţile lui Ralph Conner el ne spune povestea lui Gwen. Gwen era o fată nedisciplinată şi cu voinţă puternică, obişnuită să facă mereu numai ce vroia ea. Într-o zi a avut un accident îngrozitor care a lăsat-o oloagă pe viaţă, făcând-o să devină şi mai rebelă. Odată, pe când se tot plângea de starea ei, a fost vizitată de un „pilot al cerului“ local, sau misionar alpinist. El i-a spus următoarea parabolă despre canion:„La început nu era nici un canion, ci doar o vastă prerie deschisă. Într-o zi, Stăpânul preriei, plimbându-Se pe marile Sale păşuni, a întrebat preria: «Unde sunt florile tale?» Preria a răspuns: «Stăpâne, eu nu am seminţe de flori». Atunci Stăpânul a vorbit păsărilor, şi ele au adus seminţe de diverse flori şi le-au împrăştiat peste tot. Curând preria a înflorit cu şofrani, trandafiri, flori galbene de piciorul-cocoşului, floarea-soarelui sălbatică şi crini roşii tot timpul verii. Când Stăpânul a văzut florile, a fost încântat. Totuşi, nu le-a văzut pe favoritele Lui şi a întrebat preria: «Unde sunt clematitele, căldăruşele, violetele, florile sălbatice, ferigile şi arbuştii înfloritori?»Deci încă odată El a vorbit păsărilor, şi din nou ele au adus toate seminţele şi le-au împrăştiat peste tot. Dar când a venit Stăpânul, tot n-a putut găsi florile pe care le iubea cel mai mult, şi a întrebat: «Unde sunt florile Mele cele mai parfumate?» Preria a plâns cu amar: «O, Stăpâne, nu pot păstra florile. Vânturile bat aprig peste mine şi soarele bate peste pieptul meu şi mă arde şi ele se usucă şi sunt luate de vânt».Atunci Stăpânul a vorbit fulgerului, şi cu o lovitură puternică, fulgerul a despicat preria chiar prin inima ei. Preria s-a clătinat şi a gemut în agonie şi timp de multe zile a plâns cu amar pentru rana ei întunecoasă, zimţată şi căscată. Dar râul şi-a revărsat apele prin crăpătura adâncă, aducând cu el pământ negru şi bogat. Încă o dată păsările au adus seminţe şi le-au împrăştiat în canion. După mult timp stâncile abrupte au fost împodobite cu muşchi moale şi viţă agăţătoare, şi toate malurile stâncoase, care au fost separate, erau înveşmântate în clematite şi căldăruşe. Ulmi uriaşi şi-au înălţat ramurile mari sus în lumina soarelui, în timp ce la picioarele lor cedrii mici şi brazii canadieni creşteau împreună. Peste tot au crescut şi au înflorit violete, anemone şi ferigi tremurătoare, până când canionul a devenit locul favorit de odihnă, pace şi bucurie al Stăpânului“.Apoi „pilotul cerului“ i-a spus: „«Roada [sau «florile»] Duhului … este [sunt] dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, …blândeţea» (Gal. 5:22-23), şi unele dintre acestea cresc numai în canion“. Gwen a întrebat încet: „Care sunt florile canionului?“ Misionarul a răspuns: „Îndelunga răbdare, bunătatea şi blândeţea. Dar deşi dragostea, bucuria şi pacea pot înflori şi în spaţii deschise, floarea nu este niciodată aşa de frumoasă, nici parfumul aşa de plăcut ca atunci când ele înfloresc în canion“. Gwen a stat nemişcată destul de mult timp, şi apoi, plină de alean, a spus cu buze tremurânde: „Nu este nici o floare în canionul meu – numai stânci zimţate“. Misionarul a răspuns cu bunătate: „Într-o zi vor înflori, dragă Gwen. Stăpânul le va găsi, şi le vom vedea şi noi“.Iubiţilor, când veţi ajunge la canionul vostru, aduceţi-vă aminte!

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Căci sunt un străin înaintea Ta.

Psalmi 39:12

Doamne, sunt străin cu Tine, dar nu pentru Tine. Harul Tău a îndepărtat toată înstrăinarea mea. Acum, în tovărăşia Ta, călătoresc prin lumea aceasta păcătoasă ca un peregrin într-o ţară străină. Doamne, Tu eşti un străin în propria ta lume. Oamenii Te uită, Doamne, Te dezonorează, ridică legi noi şi obiceiuri străine, şi nu Te cunosc. Când scumpul Tău Fiu a venit la ai Săi, ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11). „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut” (vers. 10). Nici un Străin nu a fost atât de bănuit cum a fost Fiul Tău iubit de către propriul Său popor. Nu este nici o surpriză, deci, că eu, care trăiesc viaţa lui Isus, sunt un străin aici. Doamne, nu vreau să fiu cetăţean într-o lume în care Isus a fost străin. Mâinile Lui Străpunse au rupt funiile care ţineau sufletul meu legat de pământ, şi acum mă simt străin în propria mea ţară. Printre cei cu care locuiesc, vorbirea mea pare neobişnuită, purtările ciudate și acţiunile stranii. Mă simt atât de stingherit între păcătoşi, încât cred că până şi un barbar s-ar simţi mai bine în lumea civilizată. Dar aceasta este binecuvântarea sorţii mele; sunt străin împreună cu Tine. Tu eşti fratele meu de suferinţă, tovarăşul tncu pelerin. O, ce bucurie să te afli într-o asemenea societate! Inima îmi arde când îmi vorbeşti, şi deşi sunt un străin, sunt de mii de ori mai binecuvântat decât cei care stau pe tronuri sau locuiesc în casele lor confortabile.Dar eu nu am nici timp, nici loc Patria mea e pretutindeni şi niciunde, Sunt calm şi nu simt grijile deloc In orice greu, de răul lumii El m-ascunde. Mereu în căutarea unei alte lumi Fugim ades de fericirea trecătoare;Cu El alături, aşteptăm minuni Şi avem bucurii în orice încercare.

SEARA

Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie.

Psalmi 19:13

Aceasta era rugăciunea lui David, pe care Dumnezeu l-a numit „om după inima Mea” (Fapte 13:22). Dacă sfântul David avea nevoie să se roage astfel, cu cât mai multă nevoie avem noi, copii în har! Parcă ar fi spus: „ţine-mă, altfel merg cu capul înainte spre păcat”. Firea noastră păcătoasă, ca un cal nărăvaş, este gata s-o ia la fugă oricând. Fie ca harul lui Dumnezeu să-1 ţină în frâu, ca să nu alerge spre pieire. Ce ne-am face fără opreliştile pe care ni le-a pus Domnul în înţelepciunea şi harul Său? Rugăciunea psalmistului se referă la cea mai gravă formă a păcatului — păcatul făcut deliberat şi cu bună ştiinţa. Până şi cel mai sfânt are nevoie să fie „păzit” de păcatele rele. Iată ce avertizare le oferă sfinţilor apostolul Pavel: „De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăția, patima, pofta rea şi lăcomia, care este o închinare la idoli” (Coloseni 3:5). Ce! Au nevoie sfinţii de asemenea avertizări? Da, au. Hainele cele mai albe, nepăzite de harul divin, îşi pătează puritatea cu petele negre ale păcatului. Creştine experimentat, nu te lăuda cu experienţa ta; te vei poticni dacă îţi vei îndepărta privirea de la Cel care „poate să vă păzească de orice cădere” (Iuda 24). Cei cu dragoste fierbinte, credinţă constantă şi speranţe strălucitoare, să nu spună „nu vom păcătui niciodată”. Mai bine ar face să strige „nu ne duce în ispită” (Matei 6:13). Chiar în inima celui mai sfânt om există destule paie care să se aprindă în vâlvătăile iadului, dacă Dumnezeu nu stinge scânteile. Cine ar fi visat că dreptul Lot se va îmbăta şi va păcătui? Hazael a spus „dar ce este robul tău, câinele acesta, ca să facă lucruri atât de mari?” (2 Împăraţi 8:13). Suntem în poziţia de a pune aceeaşi întrebare încrezătoare. Fie ca înţelepciunea divină să ne păzească de nebunia încrederii în noi înşine.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

16 Martie

O, Doamne, ce minune a încrederii depline ar avea loc dacă aş putea auzi un cuvânt de la Tine! Doamne, rosteşte-l astăzi.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

RIDICĂ-TE DIN NOU, DUMNEZEU E DE PARTEA TA

S-a sculat şi a intrat în cetate”

Faptele Apostolilor 14:20

Dacă treci prin clipe grele, citeşte aceste cuvinte: „Atunci au venit… nişte Iudei, care au aţâţat pe noroade. Aceştia, după ce au împroşcat pe Pavel cu pietre, l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate” (v. 19-20).

Să remarcăm două sintagme: „crezând că a murit” şi „s-a sculat”. Pavel a fost împroşcat cu pietre, dar nu a fost redus la tăcere, a fost bătut, dar nu înfrânt. „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi” (2 Corinteni 4:8-9).

Imaginează-ţi-l pe Satana stând deasupra lui Pavel la fel cum un arbitru stă deasupra unui boxer căzut în ring. Când numărătoarea ajunge la nouă, Pavel se ridică şi spune: „Poate am căzut, dar nu am ieşit din joc!” Pavel a fost puternic şi curajos, o persoană optimistă care a ştiut să se ridice pe sine şi pe cei din jur.

Într-o zi, în focul luptei, duşmanii Lordului Nelson i-au transmis avertismentul de-a se preda. Luându-şi telescopul, s-a uitat prin el şi a anunţat: „Nu văd nici un semn de predare!” În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Churchill i-a avertizat pe francezi că, dacă trebuie, Anglia va lupta singură. Generalii francezi i-au trimis o telegramă, spunându-i: „Peste trei săptămâni, Anglia îşi va frânge gâtul ca un pui.”.

Fără a se descuraja, Churchill s-a dus la soldaţii din armata aeriană şi i-a anunţat: „Nu ne vom preda niciodată, niciodată!” El a dat Angliei o şansă! După război, Churchill s-a adresat Parlamentului. Cu expresia-i caracteristică de buldog şi fluturând telegrama francezilor el a anunţat: „Ce mai gât şi ce mai pui”! (*sensul acestei expresii din celebrul discurs al lui Churchill este – „ce bravadă din partea francezilor, căci e imposibil să frângi un gât ca cel al Angliei” – n. tr.) Cuvântul pentru tine astăzi este – ridică-te din nou, Dumnezeu este de partea ta.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 19.1-18

Ionatan este foarte ataşat de David. Acum se iveşte ocazia când trebuie să intervină în favoarea prietenului său în faţa propriului tată, Saul! Dacă îl iubim pe Domnul, nu ne vom ruşina să mărturisim despre El în primul rând în propriile familii. Fără teamă, îl vom mărturisi pe Cel care este fără păcat, care l-a învins pe marele Vrăjmaş şi prin care Dumnezeu a dat o minunată izbăvire (compară cu v. 4-5).

Răspunzând la intervenţia lui Ionatan, Saul jură pe numele Domnului că David nu va muri. Promisiune curând uitată! Chiar în momentul în care David este ocupat să-1 învioreze, împăratul îşi înnoieşte gestul criminal. Câtă lipsă de recunoştinţă în inima omului faţă de acela care îi făcuse atâta bine, însă în mod special faţă de Mântuitorul, prefigurat aici de David! (Ps. 109.4, 5). Apoi nefericitul împărat, orbit de gelozia lui, îşi urmă­reşte ginerele până în casa şi chiar în patul acestuia (vezi titlul Psalmului 59).. Mical îşi protejează soţul, dar nu asemenea fratelui ei, Ionatan, printr-o mărturisire cura­joasă; ea se foloseşte de minciună şi de disimulare. David fuge pe fereastră. Apostolul Pavel la Damasc, subiect al urii iudeilor, avea să scape în acelaşi fel (Fapte 9.25; 2 Corinteni 11.32, 33).

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Matei 6:1-13

Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor

Matei 6:1
Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor

Matei 5:16

CARE-ŢI SUNT MOTIVELE?

Unul dintre prietenii mei are Biblia la el oriunde se duce. Unii se întreabă dacă nu crede despre sine că este un supra-om spiritual. Dar prietenul meu crede exact opusul. Spune că el poartă Biblia nu din cauza unei puteri spirituale, ci tocmai pentru că ştie cât de slab este. În timpul vieţii sale creştine a avut câteva experienţe de „fiu risipitor”, când a alunecat în păcat, şi acum s-a hotârât, prin harul lui Dumnezeu, să umble drept cu Domnul. El îşi imaginează că atâta timp cât poartă Biblia în mâna sa, îşi va reaminti de atenţionările şi de promisiunile ei, astfel că se va gândi de două ori înainte de-a cădea din nou în vechile lui păcate. Motivul său îmi aduce aminte de cuvintele Iui Isus din Matei 6. Deşi acolo El vorbeşte despre facerea de bine, El enunţă principiul potrivit căruia este greşit să faci paradă de credinţa ta în public (v. 2). Pe de altă parte, El ne învaţă şi în Matei 5:14-16, că este important ca alţii să vadă mărturia credinţei noastre. Cheia înţelegerii acestei contradicţii aparente, este motivaţia. Dacă dorinţa noastră este să facem binele – să dăm lumină – atunci acţionăm în spiritul lui Cristos. Dar dacă dorinţa noastră este să „părem” neprihăniţi – să atragem atenţia – atunci avem un motiv greşit. Sunt atât de mulţumitor lui Dumnezeu pentru viaţa prietenului meu. Prin faptul că poartă Biblia la el oriunde se duce, poate fi interpretat greşit, dar motivul acestei acţiuni, este bun. El îmi aduce aminte de propriile mele slăbiciuni şi de nevoia mea după Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 6:13). Fie ca acţiunile noastre să reflecte nu dorinţele de a-i impresiona pe alţii ci dorinţa să-i fim plăcuţi lui Dumnezeu. M.R.D. II.

Trăim în văzul tuturor, mereu,
Şi tot ce facem este pe cântar;
Motivul însă-l vede Dumnezeu,
De e curat sau e murdar.     – D.J.D.

Este posibil să facem lucruri corecte din motive greşite.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 16 Martie 2015

… de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău.Eclesiastul 8.11

Cine poate plăti datoria?

Țarul Rusiei, Petru cel Mare, avea obicei ca din când în când să-și dezbrace haina împărătească și să se îmbrace modest, ca să nu fie recunoscut de popor. Așa putea să afle nevoile poporului. Uneori se îmbrăca în uniforma unui ofițer sau a unui funcționar pentru a se informa despre starea soldaților săi.

Un tânăr ofițer rus lucrase în calitate de casier la o fortăreață de la marginea împărăției Rusiei. El făcea plata soldei regimentelor superioare. Acest tânăr ofițer a fost cuprins de un viciu: începu să joace cărți pe bani. Și cum se întâmplă cu cei mai mulți jucători, acest viciu l-a dus treptat la ruină. Foarte curând, toate economiile sale au fost pierdute la jocul de cărți și în cele din urmă nu s-a putut împotrivi ispitei de a se atinge de banii încredințați lui. Din când în când, lua câteva ruble din casa de bani.

A făcut această mișelie mai multe luni în șir. Câte ruble a luat în total, nici el nu mai știa. La un moment dat sosi pentru el o înștiințare neplăcută. Se făcea cunoscut că a doua zi va veni un funcționar împărătesc care-i va controla situația casieriei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s