DUMNEZEU ESTE UN TEMPLU

Meditații pentru 15 Martie

6301897688_957d6a040c_bAşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Dacă-i ţin depărtaţi printre neamuri, dacă i-am risipit în felurite ţări, totuşi le-am fost un Templu pentru câtăva vreme, în ţara în care au venit.

Ezechiel 11: 16

Dumnezeu pune uneori pe poporul Său, ca într-un exil; dar El va fi acolo cu ei şi va fi El însuşi pentru ai Săi, tot ceea ce ar fi putut fi în adunările lor. Luaţi aceasta pentru încurajarea voastră când sunteţi chemaţi să mergeţi în depărtări.

Dumnezeu este pentru copiii poporului Său, un loc de scăpare. Ei găsesc în El un loc sfânt. El este pentru ei un loc de cult, de adorare. El este cu ei, ca odinioară cu Iacov, când dormea pe câmp şi spunea când s-a trezit: „Domnul a fost aici, şi eu nu am ştiut nimic“.

El va fi pentru ei un loc de odihnă a sufletului, cum era locuinţa sfântă a Lui. În acest loc, departe de zgomotul lumii, ei vor fi la adăpost de orice rău.

Însuşi Dumnezeu este, în Domnul Isus Cristos, locul sfânt al milei. Domnul Isus este corabia legământului. Tablele legii, toiagul lui Aaron şi vasul cu mană, – toate aceste icoane preînchipuitoare se găsesc în Domnul Cristos, cortul nostru de sfinţenie şi de legământ. În Dumnezeu găsim locul sfânt al sfinţeniei şi al părtăşiei. Şi de ce am avea nevoie mai mult?

O, Doamne, împlineşte această făgăduinţă şi fii totdeauna locul nostru sfânt! (Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu de C.H. Spurgeon)

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Isus a ieșit … Când trecea pe acolo, a văzut pe Levi, fiul lui Alfeu, șezând la vamă. Și i-a zis: „Vino după Mine!“. Levi s-a sculat și a mers după El.Marcu 2.13,14

Chemarea lui Levi

Domnul și Mântuitorul nostru a chemat oameni pentru a împlini lucrarea Sa de iubire și de putere în mijlocul sărmanului popor iudeu. Domnul nu a chemat în această lucrare un fariseu sau un învățător al Legii, căci nimic din ceea ce caracteriza pe acești oameni religioși nu le dădea un drept la această chemare. Domnul a chemat pe un vameș, un om disprețuit de iudei. Harul lui Isus îl va forma pe vameș pentru slujba Sa. Pe Levi îl cunoaștem sub numele de Matei, cel care a scris evanghelia. Levi era evreu, dar profesia lui era în contradicție cu spiritul și obiceiurile iudeilor, având în vedere că se ocupa de strângerea impozitelor pentru stăpânirea romană atât de urâtă de evrei. Ei îi puneau pe vameși în rândul păcătoșilor, al oamenilor cu moravuri ușoare, îi excludeau din sinagogile lor și mărturia lor în public nu avea nicio valoare.

Dar Levi nu a ținut cont de vorbele oamenilor, ci a ascultat chemarea Domnului. Pentru Levi, aceasta a fost începutul mersului după Isus. De atunci înainte, totul s-a schimbat în viața lui. Și astăzi, Mântuitorul spune cititorului: „Vino după Mine!“. Ascultați această chemare și mergeți după Isus!

*

DOMNUL ESTE APROAPE! – CALENDAR BIBLIC

TU EŞTI CU MINE!

Psalmul 23:4

Le Seur scrie: „Când eram bolnav pe patul de moarte în Maisur în India de Sud, m-am chinuit să-mi amintesc numele meu, dar nu mi-l aminteam. Dar aveam în minte clar Numele lui Isus; aceasta ca să-mi demonstreze că în moarte totul se distruge dar El rămâne! În aceste săptămâni grele, versetul acesta: „Tu eşti cu mine” a fost o mare îmbărbătare.

Oamenii mântuiţi care au primit iertarea păcatelor prin Domnul Isus nu trebuie să fie fricoşi în faţa morţii. Deşi trebuie să păşească pe poarta morţii singuri, ei de fapt nu sunt singuri pentru că nădejdea că „Tu eşti cu mine” le umple inima.

Odată am vizitat un credincios care era pe patul de moarte. El era atât de slăbit încât a închis ochii şi abia respira. După ce am stat puţin pe marginea patului, a deschis ochii. Atunci m-a recunoscut şi a spus: „Frate te rog spune-mi un cuvânt despre Domnul Isus” Ce să-i spun acestui om care în câteva clipe putea fi un trup neînsufleţit? În acele clipe am văzut cât de goale sunt cuvintele omeneşti, dar nădăjduind în Domnul am văzut încă odată că El este Acela care dă Cuvântul necesar în clipe grele.

Am putut să-i spun aceste puţine cuvinte care au însă un bogat conţinut: „Tu eşti cu mine!” Bolnavul a oftat: „Destul, destul.

Aceste patru cuvinte sunt de ajuns în viaţă şi chiar pe patul de moarte: „Tu eşti cu mine” Ce măreţ este acest lucru să te bizui pe El, să te încrezi în El, Să-L ştii pe El la cârma corabiei tale. Chiar dacă drumul nostru trece prin furtună şi valuri mari încearcă să ne acopere, nouă nu trebuie să ne fie teamă căci: EL ESTE CU MINE. El ne călăuzeşte chiar în umbra morţii, până în Paradisul ceresc.

Tu cum vei muri? „Nădăjduieşte în Domnul. Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte ÎN Domnul!”

*

IZVOARE IN DEŞERT

Nu te teme de nimic, viermele lui Iacov … Iată, te fac o sanie ascuţită, nouă de tot, cu mulţi dinţi.

Isaia 41:14-15

Este posibil ca două lucruri să se afle într-un contrast mai mare decât cel dintre un vierme şi o sanie ascuţită cu mulţi dinţi? Un vierme este delicat şi este uşor de strivit cu o piatră sau de zdrobit sub roata unei maşini. Însă o sanie ascuţită cu mulţi dinţi poate tăia piatra şi nu se sfărâmă, şi îşi lasă urma pe stâncă. Şi Dumnezeul cel Atotputernic poate transforma pe unul în celălalt. El poate lua un individ sau o naţiune, care are toată slăbiciunea unui vierme, şi prin lucrarea energizantă a Duhului Său Sfânt, să înzestreze persoana sau naţiunea respectivă cu suficientă putere pentru a lăsa o amprentă profundă în istoria perioadei în care trăiesc.De aceea un „vierme“ poate prinde curaj. Dumnezeul cel Atotputernic poate să ne facă mai tari decât împrejurările noastre şi poate să schimbe orice situaţie spre binele nostru. Prin puterea lui Dumnezeu putem face ca toate să plătească tribut sufletului nostru. Putem lua chiar şi cea mai neagră dezamăgire, s-o spargem şi să descoperim în ea un preţios giuvaer de har. Când Dumnezeu ne dă o voinţă de fier, putem străpunge dificultăţile aşa cum un plug de fier străpunge cel mai dur sol. Aşa cum a spus El în versetul de mai sus: „Iată, te fac …“, oare n-o va face? John Henry Jowett

Hristos Îşi zideşte împărăţia cu lucrurile zdrobite de pe pământ. Oamenii umblă în viaţa lor numai după lucruri puternice, de succes, triumfătoare şi nezdro­bite ca să-şi construiască împărăţiile, dar Dumnezeu este Dumnezeul celor care nu au succes – Dumnezeul celor care au căzut. Cerul este plin cu vieţi zdrobite de pe pământ, şi nu există nici o „trestie frântă“ (Isaia 42:3) pe care Hristos să n-o poată lua şi restaura într-un loc glorios plin de binecuvântare şi frumuseţe. El poate lua o viaţă zdrobită de durere sau necazuri şi poate să facă din ea o harpă a cărei muzică va fi plină de laudă. El poate ridica pe cel mai trist ratat de pe pământ până la gloria cerească. J. R. Miller

Urmează-Mă, şi te voi face …“

Te voi face să spui cuvintele Mele cu putere,

Te voi face vasul îndurării Mele,

Te voi face folositor în orice ceas.

Urmează-Mă, şi te voi face …“

Te voi face ceea ce tu nu poţi fi

Te voi face iubitor, încrezător, evlavios,

Te voi face chiar asemenea Mie.

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai Lui Dumnezeu!”

1 Ioan 3:1

Nu este ceva mai măreţ, decât să fim numiţi copii ai Lui Dumnezeu. După firea noastră nu suntem copii ai Lui Dumnezeu, ci ai diavolului. Aici Ioan vorbeşte acelora care au devenit copii ai Lui Dumnezeu.Ei au ca Tată pe Dumnezeu, si El este un Tată Bun. Cu cît ne încredem mai copilăreşte în El, putem recunoaşte mai mult dragostea şi credincioşia Lui. Niciun fir de păr nu cade fără ca El să ştie. El râde în ceruri de duşmanii Săi, şi de duşmanii copiilor Lui. El iubeşte pe copiii Săi. Cel ce se atinge de alesul Lui, atinge ochiul Lui Dumnezeu.

Dispreţul pentru copii Lui Dumnezeu este o cinste. Mântuitorul spune: „ Ferice va fi de voi cînd din pricina Mea oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră!” Tatăl îngrijeşte de copiii Săi şi îi îmbărbătează în orice situaţie, Domnul Isus spune: „Uitati-vă la păsările cerului, ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; totuşi Tatăl vostru ceresc le hrăneşte.”

Cel care se încrede întradevăr în Tatăl ceresc poate să trăiască aceasta. Hotărâtor nu este cantitatea ei, ci binecuvântarea Lui Dumnezeu, Cuvântul Său. El poate să binecuvânteze banii, chiar şi puţinul; dar poate să lase blestemul asupra noastră, dacă suntem nemulţumitori şi neascultători şi nu ne foloseşte la nimica bogăţia şi averea dacă am părărsit calea vieţii.

Trebuie să ştim că pe aceia pe care-i iubeşte, îi şi pedepseşte, şi cu cei care suportă pedeapsa, Dumnezeu se poartă ca şi cu nişte fii. Da, dragostea Lui Dumnezeu nu cunoaşte margini! Dacă în toate împrejurările vedem dragostea Sa, putem fi cu adevărat fericiţi.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Disciplina groazei

Şi mergeau îngroziţi după El.

Marcu 10:32

La începutul vieţii noastre cu Isus Cristos am fost siguri că ştim totul despre El. A fost o plăcere să vindem totul şi să ne avântăm înainte cu îndrăzneala dragostei; dar acum nu mai suntem aşa de siguri. Isus este acolo, în faţa noastră, şi ne pare ciudat. „Isus mergea înaintea lor; ucenicii erau tulburaţi.

Există un aspect al lui Isus care îngheaţă până în străfunduri inima ucenicului şi face ca întreaga sa viaţă spirituală să se sufoce. Această Fiinţă stranie, cu faţa „ca de cremene” şi cu hotărârea Sa de a merge înainte, mă înspăimântă. El nu-mi mai este Sfătuitor sau Camarad; este mânat acum de o convingere despre care nu ştiu nimic şi sunt uimit. La început am crezut că-L înţeleg, dar acum nu mai sunt atât de sigur. Încep să înţeleg că există o distanţă între Isus Cristos şi mine şi nu mai pot fi familiar cu EI. El merge înaintea mea şi nu întoarce deloc capul înapoi; nu am nici o idee încotro merge şi ţinta Lui a devenit ciudat de îndepărtată.Isus Cristos a trebuit să pătrundă adâncimile oricărui păcat şi ale oricărei tristeţi pe care le poate experimenta omul, şi aceasta îl face să pară atât de ciudat.

Când Îl vedem sub acest aspect, nu Îl cunoaştem, nu recunoaştem nici o trăsătură a vieţii Lui şi nu ştim cum să începem să-L urmăm. El se află înaintea noastră, un Conducător foarte ciudat şi cu care noi nu avem nici o tovărăşie.Disciplina groazei este o necesitate esenţială în viaţa de ucenicie. Pericolul este de a ne întoarce la micul nostru foc pentru a ne aprinde entuziasmul Ia el (Isaia 50:10-11). Când vine întunericul groazei, rabdă până când va trece, deoarece din el va ieşi acea urmare a lui Isus aducătoare de o bucurie de nedescris.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“El ne-a făcut să ieşim de acolo ca să ne facă să intrăm în ţara pe care jurase părinţilor noştri că ne-o va da.”

DEUTERONOM 6:23

În fraza aceasta este rezumat planul lui Dumnezeu pentru viaţa fiecărui credincios al Său. Când Domnul Isus murea pe cruce, a spus: “S-a sfârşit” ceea ce însemna că mântuirea prin har, iertarea păcatelor şi poziţia căpătată de copii ai lui Dumnezeu sunt lucruri împlinite. Totuşi din punct de vedere practic, sunt multe de învăţat din cele două aspecte ale textului citat cu privire la consacrarea noastră. El ne-a făcut să ieşim, ca să ne facă să intrăm. Egiptul în Scriptură este lumea cu moravurile, obiceiurile, atitudinele şi gândurile ei împreună cu închipuirile, robiile, formalismul şi aluatul cel vechi, într-un cuvânt, tot ce cuprindea viaţa noastră de altădată. Aşa de puţini credincioşi îşi dau osteneala de a se aşeza în faţa Tatălui ceresc, pentru ca să le cerceteze viaţa din punct de vedere al sfinţeniei ei. Rezultatul este că, practic mulţi din creştinii mântuiţi sunt totuşi încă în Egipt în loc să fi ieşit de acolo. Ei sunt mărginiţi la o viaţă searbădă, sterilă, reţinuţi de vreuna din situaţiile arătate mai sus care ar fi putut să aparţină de acum trecutului. Ei n-au ieşit încă, sau mai degrabă, acele lucruri n-au ieşit din inimile lor. şi atunci viaţa lor n-are nici o semnificaţie pentru cer, pentru Acela care atunci când a zis: “s-a sfârşit”, a înţeles că s-a sfârşit cu toate acestea. Însă adâncul înţeles al acestor cuvinte ne spune că lucrarea Lui a fost împlinită. Da, s-a sfârşit cu robia păcatului, s-a sfârşit cu robia lui Satan, un sfârşit slăvit care a generat un început glorios pentru toţi copiii lui Dumnezeu. Mesajul crucii şi al învierii este acesta: “El ne-a făcut să ieşim de acolo” ca “să ne facă să intrăm” în posesia poziţiei noastre în Domnul Hristos. O, dacă ar fi aşa, viaţa noastră nu ar fi sterilă ci ar fi plină de rod, nu prin eforturile noastre, ci prin trăirea vieţii de înviere a Domnului Isus. El care a fost dat morţii din pricina fărădelegilor pe care le-am făcut când eram în “Egipt” a fost înviat pentru neprihănirea noastră “ceea ce însemnează că noi nu mai aparţinem lumii, nu mai suntem nici chiar ai noştri înşine, ci ai “Aceluia care a murit şi a înviat pentru noi.”

Domnul să ne deschidă ochii ca să vedem tot ce împiedecă, tot ce neutralizează şi limitează în noi viaţa Duhului. Tot ce ar trebui să aparţină de trecut să fie înghiţit de “legea Duhului de viaţă în Hristos”, pentru ca să putem striga cu bucurie: “cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile au fost făcute noi”.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin şi duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Cristos.»1 Tesaloniceni 5,23

Iată chemarea pe care ţi-o face Dumnezeu! Această che­mare a Lui nu se va desăvârşi instantaneu în viaţa ta, dar El te cheamă şi pe tine la sfinţire, adică la starea de sfinţe­nie, în slujba celor aleşi. Altfel spus, eşti chemat să faci lucrările «pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele» (Efes. 2,10). De aceea apostolul Pavel ne spune că prin sfinţire {«pe deplin») împlinim chemarea lui Dumnezeu şi ne punem cu totul la dispoziţia Sa; cu al­te cuvinte, sfinţirea înseamnă o concentrare totală şi intensă asupra voinţei lui Dumnezeu în ceea ce priveşte via­ţa ta, în aşa fel încât trupul, sufletul şi duhul tău vor fi înnoite, transformate şi modelate pentru ţelul şi scopul Său. In general, noi tratăm conceptul de «sfinţire» foarte superficial. Dar eu te întreb: eşti pregătit să plăteşti preţul sfin­ţirii? Aceasta va aduce cu sine o diminuare semnificativă a tot ceea ce înseamnă interes material, pământesc, dar va presupune şi o amplificare plină de putere a tuturor intere­selor legate de lucrarea lui Dumnezeu.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Întăreşte-te în harul care este în Christos Isus.

2 Timotei 2:1

Christos are har nemăsurat, dar nu îl ţine pentru Sine. Aşa cum rezervorul se goleşte în conducte, Christos îşi dăruieşte harul copiilor Săi. „Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, și har după har” (Ioan 1:16). El are doar ca să împartă cu noi. El este ca un izvor, întotdeauna curgând şi întotdeauna gata să umple ulcioarele goale şi buzele însetate. Ca un pom, El are fructe dulci, nu ca să stea între frunze, ci ca să fie culese de cei care au nevoie. Fie că iartă, curăţă, păstrează, întăreşte, luminează, grăbeşte sau reface, harul Său ne este oferit întotdeauna fără bani şi fără plată. Nu există nici o lucrare a harului pe care El să n-o fi îndeplinit în folosul copiilor Săi. Ca şi sângele care curge din inimă şi aparţine în mod egal tuturor membrelor, harul este moştenirea oricărui sfânt unit cu Mielul. De aceea există o atât de strânsă comuniune între Christos şi biserica sa, fiindcă primesc acelaşi har. Christos este capul pe care este turnat uleiul mai întâi, şi apoi acelaşi ulei curge pe veşminte, astfel încât şi cel mai umil sfânt este uns cu acelaşi ulei costisitor cu care a fost uns Capul. Aceasta este adevărata comuniune, atunci când seva adevărului curge de la rădăcini spre ramuri, şi când rădăcina este susţinută de aceeaşi hrană care susţine ramurile. Pe măsură ce primim har de la Isus zi după zi, şi recunoaştem că vine de la El, menţinem în comuniune cu noi şi ne bucurăm şi noi de Comuniunea cu El. Să ne folosim bogăţiile în fiecare zi mergând la Domnul legământului nostru, şi luând de la El toate proviziile de eare avem nevoie cu aceeaşi îndrăzneală cu care oamenii iau bani din propriile buzunare.

SEARA

A lucrat cu toată inima, şi a izbutit în tot ce a făcut.

2 Cronici 31:21

Nu este ceva neobişnuit; este o regulă generală a universului ca oamenii care îşi fac lucrul cu toată inima să izbutească, în timp ce leneşii care merg la lucru cu inima îndoită eşuează. Dumnezeu nu le dă nici o recoltă leneşilor, în afară de recoltele de spini. El nu este mulţumit nici să le trimită bogăţie celor care nu sapă câmpul ca să-i găsească comorile. Este un adevăr general valabil că, dacă un om vrea să izbutească, trebuie să fie harnic în afaceri. In religie este la fel. Dacă vrei să izbuteşti în lucrul pentru Isus, lucrează cu toată inima şi pune-ţi tot sufletul. Pune la fel de multă forţă, energie, emoţie şi sinceritate în lucrarea lui Christos pe cât pui în afacerile tale, fiindcă cauza Lui merită mai mult. Duhul Sfânt ne ajută când nu putem, dar nu ne încurajează lenea; El iubeşte credincioşii activi. Care sunt oamenii cei mai folositori din biserica creştină? Cei care fac totul pentru Dumnezeu, din toată inima. Care sunt instructorii cei mai ascultaţi la Şcoala Duminicală? Cei mai talentaţi? Nu, cei mai zeloşi; lucrătorii cu inimi arzând pentru lucrare, cei care ÎI văd pe Domnul strălucind în isprăvi minunate (vezi Psalmi 45:4). Puritatea inimii se vede în perseverenţă. Se poate să cazi la început, dar lucrătorul credincios va spune: „Este lucrarea Domnului şi trebuie făcută. Domnul mi-a poruncit s-o fac, şi prin puterea Lui o voi duce la capăt”. Creştine, îţi slujeşti Stăpânul cu toată inima? Aminteşte-ţi credincioşia lui Isus! Gândeşte-te cât de însufleţită a fost lucrarea Lui! Ar fi putut spune „râvna pentru casa Ta mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2:17). Când a transpirat stropi mari de sânge, povara de pe umerii Lui nu era uşoară; când şi-a vărsat inima, nu a făcut eforturi neînsemnate pentru mântuirea poporului Său. După ce Isus s-a dăruit pe Sine însuşi cu atâta patimă, ne putem permite să rămânem căldicei?

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Şi Domnul S‑a arătat lui Avram şi i‑a zis: „Seminţei tale voi da ţara aceasta“. Şi el a zidit acolo un altar Domnului, care i Se arătase

 Geneza 12:7

Pentru închinare este necesară manifestarea Domnului. Închinarea urmează momentului în care El Se revelează şi în care inima ajunge să‑L cunoască în felul în care El S‑a făcut cunoscut. La fel au stat lucrurile cu Avram; când Domnul nu numai că i‑a vorbit, ci i S‑a şi arătat, el a zidit un altar Domnului.

Acest lucru s‑a verificat într‑un mod nespus de binecuvântat în viaţa Domnului nostru Isus Hristos. Despre acest aspect le‑a vorbit El ucenicilor, însă ei au fost greoi în a‑l înţelege. Filip I‑a spus: „Doamne, arată‑ni‑L pe Tatăl“, însă Domnul li‑L arătase pe Tatăl în Persoana Sa în tot timpul cât trăise aici. Duhul Sfânt a făcut clar acest lucru, după ce Domnul a plecat în ceruri, astfel încât el este în întregime o chestiune de credinţă. Astfel, este ferice de noi, care nu am văzut, dar am crezut. Ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă cu privire la Domnul Isus este incomparabil mai mult decât dacă L‑am fi văzut cu ochii noştri. Ce lucru minunat trebuie să fi fost să‑L priveşti şi să‑L auzi atunci când Se afla pe pământ! Avem însă cu mult mai mult despre El în Cuvânt, decât dacă L‑am fi văzut şi auzit în tot timpul slujirii Sale pe pământ şi n‑am fi avut Biblia.

Daţi‑mi voie să vă explic de ce lucrurile stau aşa! Sunt ochii şi urechile noastre mai bune decât ale lui Dumnezeu? Cuvântul nu cuprinde impresii ale lui Petru, ale lui Matei sau ale lui Ioan cu privire la Domnul, ci este adevărul lui Dumnezeu. Gândiţi‑vă la avantajul de a avea Cuvântul lui Dumnezeu nu doar în mod perfect, ci şi permanent. Nu suntem lăsaţi pe temeiul şubred al memoriei noastre, nici pe cel al simţămintelor schimbătoare ale inimii noastre, nici pe baza a ceea ce ochiul nostru ar putea zări într‑un moment trecător. Gândul lui Dumnezeu cu privire la Isus se găseşte în Cuvântul lui Dumnezeu în mod perfect, complet şi nepieritor.

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi“ (Coloseni 3.16). (W. Kelly)

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Daniel 1:1-16

Daniel s-a hotărât să nu se supună

Daniel 1:8

CÂSTIGAREA RESPECTULUI

In calitate de creştini, ar trebui să fim oamenii care să câştige respectul celor necredincioşi. Dacă suntem curaţi, cinstiţi, amabili şi prietenoşi, vom fi respectaţi chiar şi de către aceia care au o atitudine negativă faţă de Evanghelie. Când un muzicant profesionist, poreclit „Fericitul”, s-a convertit, s-a lăsat de cântat prin barurile de noapte şi şi-a oferit serviciile unei misiuni. Peste câteva zile, a primit un telefon de la unul din directorii cluburilor de noapte pe care le frecventase şi care îi cerea să facă ceva ce i-ar fi adus foarte mulţi bani. Dar „Fericitul” a refuzat oferta, spunându-i directorului că intenţiona să cânte pentru misiune. „M-a felicitat, a redat mai departe „Fericitul”. Acest lucru m-a surprins. Aveam de-a face cu un om care dorea să cânt pentru el şi care mă felicita pentru că îi refuzasem oferta”.„Fericitul” câştigase respectul omului. Daniel şi prietenii lui erau captivi într-o ţară străină, dar nu şi-au uitat principiile religioase. Nu puteau, cu o conştiinţă curată, să mănânce carnea care în ţara aceea era închinată unui zeu păgân.Au cerut să li se aducă doar legume şi apă. Supraveghetorul lor şi-a riscat viaţa ca să onoreze această cerere. Cred că el a făcut-o din cauza respectului pe care şi l-au câştigat ei prin comportarea lor nobilă. Lumea priveşte cu dispreţ la creştinii care nu trăiesc conform cu credinţa lor. De aceea trebuie să fim sinceri şi să rămânem tari în convingerile noastre. Numai atunci vom câştiga respectul altora. H.V.L.

Vei fi respectat atunci când lumea
Va vedea credinţa în Cuvântul Său.
Deşi nu toate îţi vor accepta,
Dar şti-vor că-L iubeşti pe Dumnezeu. D.J.D.

Când creştinii trăiesc Evanghelia, păcătoşii vor asculta ce spune Evanghelia.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

Binecuvântează-ne aici astăzi; o, Doamne, atât de mulţi au nevoie de Tine. Intră şi ieşi în mijlocul nostru, stăpânind şi înălţând cu puterea Ta mântuitoare.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 18.10-30

Pe cât de profundă era dragostea lui Ionatan pentru David, pe atât de violentă era ura lui Saul împotriva lui. Această ură a început cu mânie (v.8) însoţită de gelozie, apoi dorinţa de a-l ucide pe David vine să locuiască în inima lui, după care urmează fapta: încercarea de a-l omorî pe David, care va fi urmată de multe altele în capitolele viitoare. Acestea reprezintă exact ceea ce Scrip­tura numeşte „calea lui Cain” (Iuda 11). El a început prin a se „mânia foarte tare” (Geneza 4.5) … şi a sfârşit prin a-şi omorî fratele. Mânia şi gelozia nu sunt decât primii doi paşi pe acest drum îngrozitor (Iacov 3.14; 4.1).

Împăratul o promisese pe fiica lui aceluia care îl va înfrânge pe filistean (1 Sam. 17.25). Nu-şi ţine cuvântul. Apoi se foloseşte de sora mai mică a acesteia, Mical, pentru a încerca să-l facă pe David să piară prin mâna vrăjmaşului. Probabil că se îndoia că învingătorul lui Goliat va triumfa din nou asupra filistenilor, care se arătaseră mai puţin redutabili decât David (v. 17, 30). Pe lângă aceasta, Saul nu ignoră secretul puterii lui David şi, cu siguranţă, acesta este ceea ce-1 face să se teamă: „Domnul era cu el” (v. 12, 14, 28). „Nu mă tem de nici un rău: pentru că Tu eşti cu mine”, va confirma David în Psalmul 23.4.

Cunoaştem noi acest secret şi am experimentat noi curajul pe care numai Domnul ni-l poate da (2 Tim. 4.17)?

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

DESPRE ETICA MUNCII (2)

Bea şi voi da de băut şi cămilelor tale”

Geneza 24:46

Când slujitorul lui Avraam a ajuns în cetatea Nahor, o tânără pe nume Rebeca s-a oferit să-i dea apă să bea. După ce a terminat de băut, Rebeca a spus: „Voi da de băut şi cămilelor tale”. Ni se spune că „s-a grăbit” să-şi golească vadra în jgheab şi a alergat la fântână. Lucrurile par a fi destul de neînsemnate la prima vedere dar să citim printre rânduri: un galon de apă are cam trei litri şi jumătate. O cămilă însetată poate să bea până la treizeci de galoane de apă şi acolo se aflau zece cămile. Socoteşte. Rebeca scoate trei sute de galoane de apă pentru un necunoscut. Ea face tot ce s-ar aştepta cineva de la ea – şi ceva în plus. Acesta a fost un moment esenţial în viaţa ei. Datorită slujirii ei, Rebeca a devenit soţia lui Isaac şi parte a unei istorii sacre. Până în ziua de azi, numele ei este amintit şi onorat de oamenii credinţei. Rebeca nu ştia tot ce i se punea înainte în acea zi. Ea nu s-a oferit să scoată trei sute de galoane de apă pentru că ştia care îi va fi răsplata. A fost pur şi simplu o exprimare a inimii ei. Rebeca a dovedit adevărul Scripturii: „Leneşul doreşte mult, şi totuşi, n-are nimic, dar cei harnici se satură” (Proverbe 13:4). De unde ne-a venit nouă ideea că e greşit să dăruim aşteptând ceva în schimb sau să slujim aşteptând o răsplată? Cu siguranţă că nu din Biblie! De unele răsplătiri vom avea parte în această viaţă, de altele în viaţa viitoare. Dar „ştiţi că fiecare … va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut” (Efeseni 6:8).

———————————————————————————-

Sursa: Meditații primie prin Email, prin grija specială a unor surori devotate Stăpânului

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s