Păstrează-ți credinţa şi un cuget bun

Meditații pentru 14 martie

Un cuget curat“Să păstrezi credinţa şi un cuget bun, pe care unii l-au pierdut şi au naufragiat cu privire la credinţă.

1TIMOTEI 1:19

Copilul lui Dumnezeu trebuie săşi aducă aminte că are în el rădăcina oricărui rău atâta vreme cât firea veche este încă în el. Dacă nu este atent săşi păzească grădina cugetului, buruienile vor încolţi şi vor creşte; în special păcatele care îl stăpâneau când era necredincios, pot deveni o hărţuială insistentă. Un cuget uşuratic care găseşte totdeauna explicaţii şi îndreptăţiri, vine din vechea fire păcătoasă, şi din necunoaşterea voii lui Dumnezeu, dar “un cuget bun” este printre cele mai bune binecuvântări ale lui Dumnezeu, pentru că este curăţit prin sângele Domnului Hristos şi luminat de Cuvântul şi de Duhul lui Dumnezeu.

Trebuie să tratăm cu cugetele noastre cum fac oamenii cu casele lor. Dacă vor să păstreze locuinţa curată, trebuie s-o curăţe în fiecare zi. Un cuget duhovnicesc se ocupă cel mai mult cu răul din inimă, dar când cugetul nu este duhovnicesc ci firesc, inima este cel din urmă lucru de care se ocupă.

O mustrare a Domnului luată în seamă va conduce la pocăinţă şi la un drum drept şi sfânt, pe când o mustrare căreia nu i se dă atenţie este premergătoare unei corectări aspre. Un cuget ceresc nu se întreabă niciodată: “Trebuie să renunţ la aceasta?” dacă doreşte sincer să placă inimii Domnului Isus. Am eu o credinţă şi un cuget bun? Atunci trebuie să părăsesc orice îmi place mie dar nu-I place lui Dumnezeu. Să-L lăsăm pe El să dea sau să ia, potrivit cu voia Sa, după buna Sa plăcere. Un cuget curat este un cuget curăţit în întregime de sângele Domnului Hristos care face ca sufletul celui credincios să fie ca o oglindă în care se vede faţa Tatălui nostru ceresc.

Un cuget sensibil în ce priveşte şi cel mai neînsemnat lucru care se pare rău, ne va ajuta mult pe drumul ascultării de Dumnezeu şi ne va îndemna să împlinim Cuvântul care spune “Feriţi-vă de orice se pare rău.” (1 Tes. 5:22).

Cugetul nostru este un sol al lui Dumnezeu în noi. El niciodată nu ne vorbeşte în mod brutal, ci totdeauna este ca “un susur blând“. Dacă nu suntem cu multă grijă şi atenţie ca să-i prindem îndemnul, se poate să-l scăpăm, să nu facem ce ne îndeamnă Duhul Sfânt prin cuget şi astfel el poate adormi de-a binelea. Să fim delicaţi cu reprezentantul lui Dumnezeu în noi. (Meditație MANA DE DIMINEAŢĂ)

*

toţi au mîncat aceeaşi mîncare duhovnicească şi toţi au băut aceeaş băutură duhovnicească, pentrucă beau dintr’o stîncă duhovnicească ce venea după ei; şi stînca era Hristos. Totuşi cei mai mulţi dintre ei, n’au fost plăcuţi Lui Dumnezeu, căci au pierit în pustie.”

1 Corinteni 10:3-5

Apostolul prezintă Corintenilor poporul Israel, cum acest popor a fost scos din ţara Egiptului prin mâna puternică a Lui Dumnezeu, cum a trecut Marea Roşie ca pe uscat, cum au avut parte de pâine şi apă, cum au fost conduşi de Domnul prin stâlp de foc şi de nor, şi cum totuşi poporul era mereu nemulţumit faţă de Dumnezeu şi faţă de Moise, motiv pentru care nu au putut intra în ţara promisiunilor datorită faptului că ori de câte ori au intervenit probleme pe drum , au dovedit necredinţă faţă de Dumnezeu. Au trăit multe minuni şi totuşi este scris: în scurt timp au uitat aceasta şi s-au răzvrătit împotriva Lui Dumnezeu, şi împotriva lui Moise. Şi toate acestea s-au scris pentru învăţătura noastră, să nu fim nemulţumiţi, cum erau unii dintre ei, şi nici necredincioşi. De aici putem vedea faptul că nu este destul că ne-am pocăit, devenind astfel copii ai Lui Dumnezeu. Vedem de asemenea că în toate necazurile şi nevoile noastre putem căuta ajutor la Dumnezeu, indiferent de împrejurări. Psalmistul spune despre cel drept:” el nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul.” Ps. 112:7. Dacă ne gândim că Dumnezeu a dat ce a avut mai scump, pe unicul Său Fiu pentru noi, cum nu ne va dărui toate împreună cu El! Poate El să uite pe vreunul din copiii Săi? În Ps. 91 putem vedea pe ce pot să conteze cei credincioşi. (Meditație de Fritz Berger)

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este DUMNEZEUL meu: pe El îl voi lăuda; El este DUMNEZEUL tatălui meu: pe El Îl voi preamări. Exodul 15.2

Pentru prima oară în Sfânta Scriptură citim o cântare de laudă. Dumnezeu l-a mântuit pe poporul Său scăpându-l din mâna puternică a vrăjmaşului său. Acum copiii lui Dumnezeu, mântuiţi, cu inimile pline de cântări de laudă mergeau pe drumul spre ţara Canaanului, spre moştenirea făgăduită. Acum ei învăţau adorarea, proslăvirea lui Dumnezeu, învăţau să slujească lui Dumnezeu.Cântecul lor arăta teama de Dumnezeu, lucrarea Sa, puterea şi slava Lui. El a biruit duşmanul, El a mântuit poporul Lui, El este călăuza Lui în pustie şi îl conduce până la capăt. Pentru noi El a pregătit un loc. Locul nostru este în casa Tatălui. De câte ori citim de o cântare de laudă în Cuvântul lui Dumnezeu ştim că este vorba de un moment, de o însemnătate deosebită din istoria poporului Israel.În Numeri 21 la sfârşitul călătoriei găsim cântarea fântânei unde Dumnezeu este văzut ca izvor al binecuvântărilor. În 2 Samuel 1.18 avem cântarea arcului; arcul fiind simbolul puterii prin care Dumnezeu îşi împlineşte toate planurile Lui. În Apocalipsa 14 cântă rămăşiţa cea mică din Iuda pe muntele Sionului, cântarea Mielului. În Apocalipsa 15 cântă biruitorii fiarei şi a icoanei ei, cântarea lui Moise şi cântarea Mielului. Apoi ne gândim la cântarea de slavă care o cântă cei 24 de bătrâni. În Apocalipsa 5 îi aduc mărire, cinste şi onoare Celui care merită din veşnicie în veşnicie.De ne-ar folosi şi nouă aceste cuvinte trezind în noi dorinţa să-I aducem în fiecare zi o jertfă de laudă ca rod al buzelor celor care-I mărturisesc Numele pe pământ. Numele Lui să fie slăvit!„Cine aduce mulţumiri ca jertfă, acela Mă proslăveşte” (Ps. 50.23).

*

IZVOARE IN DEŞERT

Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu.

Exod 20:21

Dumnezeu continuă să aibă tainele Sale – ascunse de „cei înţelepţi şi price­puţi“ (Luca 10:21). Nu te teme de aceste lucruri necunoscute, ci mulţu­meş­te-te să accepţi lucrurile pe care nu poţi să le înţelegi şi să aştepţi cu răbdare. La timpul potrivit El îţi va descoperi comorile necunoscutului – bogăţiile gloriei tainelor. Recunoaşte că taina este doar vălul care acoperă faţa lui Dumnezeu. Nu te teme să intri în norul care coboară asupra vieţii tale, pentru că Dumnezeu este în el. Şi partea cealaltă străluceşte de gloria Lui. „Nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos“ (1 Petru 4:12-13). Când te simţi cel mai părăsit şi cel mai singur, Dumnezeu este aproape. El este în norul cel mai gros. Croieşte-ţi drum înainte prin întuneric fără să dai înapoi, ştiind că la adăpostul norului te aşteaptă Dumnezeu. selectat

Ai un nor în faţă?

Ceva întunecat şi înspăimântător;

Un mesager al furtunii de deasupra capului?

Ceva care întunecă cerul;

Ceva din ce în ce mai întunecat;

Ceva care ţi-e teamă că va izbucni într-un târziu;

Un nor care aruncă o umbră adâncă şi lungă?

Dumnezeu vine în acel nor.

Ai un nor în faţă?

Este carul biruitor al lui Iehova: în acesta

El zboară spre tine, peste marele abis.

Este mantia cu care Se acoperă;

Pentru că El Se îmbracă în furtuna strălucitoare.

Este vălul în care El ascunde lumina

Chipului Său minunat, prea orbitoare pentru ochii tăi.

Dumnezeu vine în acel nor.

Ai un nor în faţă?

O încercare teribilă pentru tine?

O ispită întunecată şi ameninţătoare?

O pierdere a unuia din cei dragi ai tăi?

O ceaţă, un văl, care ascunde necunoscutul?

O taină care pare ireală:

Un nor între tine şi razele strălucitoare ale soarelui?

Dumnezeu vine în acel nor.

Ai un nor în faţă?

O boală – neputinţa bătrâneţii – tristeţe şi moarte?

Aceşti nori se vor împrăştia la ultima ta suflare slabă.

Nu te teme de norii care planează deasupra bărcii tale,

Făcând-o să plutească jalnic spre intrarea în port;

Norul morţii, deşi ceţos, paralizant şi rece,

Va deveni strălucitor şi cu margini de aur.

DUMNEZEU vine în acel nor.

Un om stătea odată pe un pisc înalt al Munţilor Stâncoşi urmărind o furtună mare care era mai jos. Pe când se uita, un vultur a trecut prin nori şi a continuat să se ridice în zbor spre soare. Apa de pe aripile lui sclipea în lumina soarelui ca diamantele. Dacă n-ar fi fost furtuna, poate că vulturul ar fi rămas în vale. În acelaşi fel, necazurile vieţii ne fac să ne ridicăm spre Dumnezeu.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

MÂNGÂIEREA MAMEI

Vă voi mângâia, cum mângâie o mamă pe copilul ei.

Isaia 66.13

Mângâierea unei mame! Este însăşi dragostea duioasă. Cum înţelege ea necazul copilului ei! Cum îl stânge ea la piept şi-i ia toate suferinţele în inima ei! Ei poate sa-i spună totul, încredinţat că ea îl înţelege, ca nimeni altul. Dintre toate mângâierile, cea mai dulce este a mamei sale. Aceasta a simţit-o mai mult decât un om încercat.

Dumnezeu S-ar coborî oare, ca să ţină locul unei mame? Din partea Sa e bunătatea însăşi. L-am cunoscut ca Tată, dar iată că vrea sa fie pentru noi chiar o marnă, îndemnându-ne prin aceasta la o sfântă apropiere, la o încredere fără rezervă, la o odihnă deplină. Când Dumnezeu însuşi ajunge „Mângâietorul” nostru, nu ne mai poate frământa nici o îngrijorare. Deci să-I spunem Lui apăsarea noastră, chiar daca nu putem face aceasta decât prin suspine şi prin plâns. El nu ne dispreţuieşte plânsul, aşa cum n-ar face nici mama noastră. Ca şi ea, va avea milă de lacrimile noastre, de slăbiciunea noastră şi ne va ierta greşelile, dar într-un fel mai sigur decât ar putea mama noastră. Să nu purtam singuri greutăţile noastre; făcând aceasta, am face o mare greşeală, când o Fiinţă aşa de bună stă gata să le împărtăşească. Să le spunem deci fără întârziere Dumnezeului dragostei. El nu se va obosi de noi, cum nu se oboseşte nici o mamă.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Astfel dar, cine crede că stă în picioare, să ia seama să nu cadă.

1 Corinteni 10:12

Este un lucru ciudat să te mândreşti cu harul care ţi-a fost acordat. Un om spune „sunt foarte credincios; nu voi cadea. Cei puţin credincioşi pot să cadă, dar eu nu voi cădea. Am o dragoste fierbinte”, spune altul. „Pot să stau în piciore; nu este nici un pericol să mă scufund”. Cel care se laudă cu harul are puţin har. Unii dintre ei îşi imaginează că talentele lor îi ţin în picioare, şi nu ştiu că apa trebuie să izvorască neîncetat, altfel fântâna va seca. Dacă lampa nu este umplută mereu cu ulei, deşi arde cu flacără mare astăzi, mâine va fumega şi flacăra i se va stinge. Ai grijă să nu te mândreşti cu talentele tale; încrede-te numai în Christos şi în puterea Sa, fiindcă doar El te poate feri de cădere. Roagă-te mult. Petrece Mult timp în adoraţie sfântă. Citeşte Scriptura constant şi mai interesat. Supraveghează-ţi viaţa cu mai multă grijă. Trăieşte mai aproape de Dumnezeu. Ia cel mai bun exemplu pentru acţiunile tale Ai grijă să porţi numai conversaţii sfinte. Parfumează-ţi inima cu dragoste pentru sufletele oamenilor. Trăieşte în aşa fel încât oamenii să ştie că ai fost cu Isus şi ai învăţat de la El. Ce fericită va fi ziua în care ÎI vei auzi pe Cel preaiubit spunându-ţi: „vino mai sus”; va fi bucuria ta să-L asculţi spunând „ai luptat lupta cea bună” ţi-ai isprăvit alergarea, ai păzit credinţa; de acum te așteaptă cununa neprihănirii” (2 Timotei 4:7-8). Înainte, creştine, cu grijă și atenție! Înainte, cu teamă sfântă şi cutremur! Înainte, cu credință şi îcredere în Isus; singura ta rugăciune să fie „sprijină-mă după făgăduinţa Ta” (Psalmi 119:116). El poate, el este singurul care „poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfățișați fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale” (Iuda 24).

SEARA

Voi veghea asupra căilor mele.

Psalmi 39:1

Frate peregrin, nu spune în inima ta „voi merge acolo şi dincolo, şi nu voi păcătui”, fiindcă nu eşti niciodată atât de departe de pericol încât să-ţi permiţi să te lauzi. Drumul este foarte noroios; va fi greu să păşeşti fară să-ţi murdăreşti hainele. Lumea aceasta este plină de putreziciune; vei avea nevoie de multă atenţie ca să-ţi păstrezi puritatea. La fiecare cotitură a drumului te aşteaptă un hoţ gata să-ţi fure comorile. In fiecare binecuvântare există o ispită şi în fiecare bucurie o înşelăciune. Dacă ajungi totuşi în cer, consideră că este o minune datorată în întregime puterii Tatălui. Fii cu ochii în patru. Un om care duce în mână o grenadă trebuie să aibă grijă să nu se apropie de o flacără deschisă. Şi tu trebuie să ai grijă să nu intri într-o ispită. Chiar şi activităţile tale zilnice sunt nişte unelte ascuţite; ai grijă cum le mânuieşti. In lumea aceasta, nici un lucru nu este menit să mărească credinţa creştinului; totul încearcă s-o distrugă. Cât de repede trebuie să te îndrepţi spre Dumnezeu ca să fii sprijinit! Rugăciunea ta trebuie să fie „sprijină-mă, şi voi fi în siguranţă”. Rugăciunea trebuie să fie însoţită de veghere; veghează-ţi fiecare gând, cuvânt şi acţiune cu gelozie sfântă. Nu te expune pericolului fară să fie nevoie, şi dacă eşti chemat acolo unde zboară săgeţile, nu te aventura fară scut. Dacă vreodată diavolul te va găsi fară protecţie, se va bucura de triumf şi te va doborî curând la pământ. Deşi nu poţi fi ucis, poţi fi rănit de săgeţile sale otrăvite. Fii cumpătat; fii vigilent Pericolul poate veni în clipa în care totul ţi se pare sigur. De aceea, veghează-ţi căile şi roagă-te neîncetat. Nimeni nu greşeşte din prea multă grijă. Fie, ca Duhul Sfânt să ne călăuzească pe orice cale, ca să putem fi întotdeauna plăcuţi Domnului.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

DESPRE ETICA MUNCII (1)

Doamne … Te rog, dă-mi izbândă astăzi”

Geneza 24:12

Noi rareori cunoaştem dinainte deplina semnificaţie a ceea ce facem sau nu facem în ceea ce priveşte munca noastră. Biblia spune simplu: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta” (Eclesiastul 9:10). Iudaismul, creştinismul şi islamismul toate îşi au rădăcinile în Avraam – care a fost fermier. Avraam „era bătrân, înaintat în vârstă” (Geneza 24:1).

Prin urmare el a înţeles că a venit vremea să-i găsească o soţie fiului său, Isaac. Întrucât pe vremea aceea nu existau servicii de întâlniri stabilite prin Internet, el şi-a însărcinat „slujitorul şef, pe Eliezer. Slujitorul a pornit cu o caravană formată din zece cămile spre regiunea în care l-a trimis Avraam. Găsirea unei soţii pentru fiul şefului era o misiune importantă, ce necesita atenţie sporită. Fireşte, nu era o sarcină pe care să nu vrei să o îndeplineşti. Aşa că slujitorul şi-a început munca printr-o rugăciune: „Doamne … Te rog, dă-mi izbândă astăzi”. Te rogi vreodată cerându-I lui Dumnezeu să te ajute în activitatea ta? Uneori oamenii se întreabă dacă e bine să se roage ca munca lor să aibă succes. Fireşte că e bine! Acum, dacă succesul devine dumnezeul tău, va trebui să găseşti o cale să-l detronezi. Dar general vorbind, dacă nu te poţi ruga pentru succes în ceea ce faci, atunci ar trebui să începi să faci altceva! Orice părinte bun doreşte ca fiul lui să aibă succes. Orice angajator bun doreşte ca angajaţii săi să aibă succes, deoarece când ei au succes, compania are succes, lată ce a spus Dumnezeu poporului Său: „Să păziţi, deci, cuvintele legământului acestuia, şi să le împliniţi, ca să izbutiţi în tot ce veţi face” (Deuteronom 29:9).

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Ascultarea

Sunteţi robul aceluia de care ascultaţi.

Romani 6:16

Primul lucru pe care trebuie să-l fac atunci când examinez puterea care mă domină este să recunosc adevărul neplăcut că sunt responsabil pentru faptul de a fi astfel dominat. întrucât am cedat în faţa respectivei puteri. Dacă sunt robul eului meu, eu sunt vinovat pentru aceasta, deoarece, la un moment dat în trecut, am cedat eului. La fel, dacă ascult de Dumnezeu, fac aceasta pentru că m-am predat pe mine însumi Lui.Dacă un copil se lasă dominat de egoism, el va descoperi că aceasta este cea mai înrobitoare tiranie de pe pământ. Nu există putere în sufletul uman care să rupă lanţurile unei atitudini formate prin cedarea în faţa eului. De exemplu, lasă-te dominat pentru o secundă de orice vine din natura poftei (aminteşte-ţi ce este pofta: „Trebuie să am imediat acest lucru”, fie că este vorba de o poftă a cărnii sau a minţii), cedează o dată şi deşi poate te urăşti pentru că ai cedat, eşti legat ca un sclav de acel lucru. Nu există absolut nici o eliberare prin puterea umană, ci numai prin Răscumpărare. Trebuie să te predai în umilinţă totală Singurului care poate zdrobi puterea dominatoare, adică Domnului Isus Cristos. „El M-a uns… ca să vestesc robilor izbăvirea.

Descoperim aceasta în moduri ridicol de simple – „O, pot renunţa la acest obicei oricând doresc”. Nu poţi; vei descoperi că obiceiul te domină cu totul pentru că i-ai cedat de bunăvoie. Este uşor să cânţi „El va zdrobi orice lanţuri”, trăind în acelaşi timp o viaţă de robie evidentă faţă de tine însuţi. Predarea în mâna lui Isus va zdrobi orice robie din viaţa oricărui om.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Prin urmare, a trebuit să Se asemene fraţilor Săi în toate lu­crurile ca să poată fi, în ce priveşte legăturile cu Dumnezeu, un mare preot milos si vrednic de încredere, ca să facă ispăşire pentru păcatele norodului.»

Evrei 2,17

Dacă îl urmezi din toată inima pe Isus, simţi chemarea să transmiţi această veste a salvării şi aproapelui tău. Din păcate însă, de multe ori eforturile tale de a-i câştiga pe alţii pentru Isus se lovesc de inimi împietrite şi de refuzuri dure. De ce? Pentru că nu calci efectiv pe urmele Lui şi refuzi să te identifici cu păcătoşii. Trebuie să ne coborâm la nivelul lor, la fel cum Isus S-a coborât la al nostru. Păcatul din noi întrerupe legătura cu Domnul şi de aici rezultă mesajul nostru lipsit de putere pe care îl prezentăm celor păcătoşi. Numai dacă devenim una cu Isus Cristos putem să ne apro­piem cu putere şi cu dragoste de cei pierduţi. Această uni­re cu El ne conferă o aură preoţească convingătoare; doar astfel suferim cu adevărat pentru oamenii care vor merge în blestemul veşnic şi plângem pentru ei înaintea Domnu­lui. Ce minunat este când nu mai există nimic în inima ta care ar putea sta în calea identificării tale complete cu El! Prin unirea cu Domnul inima ţi-e plină de milă şi de com­pasiune pentru cei pierduţi, iar aproapele tău va fi puter­nic cercetat de dragostea ta sinceră pentru el.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

 

Dar, auzind ei acestea, El a adăugat şi a spus o parabolă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei gândeau că Împărăţia lui Dumnezeu urma să se arate îndată.

Luca 19.11

Într‑un viitor nu foarte îndepărtat, Împărăţia lui Hristos va fi întemeiată în această lume, în putere şi în manifestare glorioasă. Profeţii din Vechiul Testament declară acest lucru în mod repetat, iar Noul Testament îl confirmă. Împărăţiile acestei lumi vor fi date lui Hristos, iar El va domni ca Fiu al lui David şi ca Fiu al Omului (Daniel 7.13,14; Luca 1.32). Niciun om familiarizat cu Scriptura nu poate nega acest lucru.

Greşeala pe care au făcut‑o ucenicii a fost să creadă că Împărăţia avea să fie instituită imediat. Ei încă nu înţeleseseră lucrul tainic că Dumnezeu avea mai întâi să cheme dintre naţiuni un popor care urma să fie identificat cu un Hristos lepădat şi unit cu El ca mădulare ale Trupului Său. Această greşeală este de înţeles, fiindcă Domnul încă nu murise pe cruce, iar Duhul Sfânt încă nu fusese dat.

Dar ce scuză au credincioşii din ziua de astăzi, care fac aceeaşi greşeală? Ei pun accentul pe faptul că, prin manevre politice, se poate schimba starea morală a ţărilor lor. A fost însă chemată Adunarea să îmbunătăţească lumea sau să instaureze o împărăţie? Efortul de a impune o moralitate creştină celor necredincioşi sau de a pune bazele unei guvernări teocratice nu se găseşte deloc în scrierile lui Pavel. El mai degrabă îi mustră pe corinteni pentru că aceştia credeau că „împărăţesc“ (1 Corinteni 4.8). Se spune că politica dă naştere celor mai ciudate alianţe. Acest lucru se va adeveri atunci când naţiunile democratice şi Israelul apostat se vor uni printr‑un legământ nelegiuit, făcut între „profetul mincinos“ şi „fiară“. Fie ca Dumnezeu să‑i ferească pe copiii Săi de a fi partizani ai oricărei culori politice, căci noi ştim că eforturile politice ale lumii se vor încheia cu lupta pe faţă împotriva Împăratului împăraţilor.

B. Reynolds

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, ce minunate sunt căile Tale! Când îmi amintesc de calea pe care m-ai condus şi m-ai purtat, mă pierd în uimire, dragoste şi laudă.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 17.55-58; 18.1-9

Victorios, David stă din nou înaintea împăratului, ţinând capul uriaşului în mână. Şi constatăm cu mirare că Saul nu mai ştie al cui fiu este David. O orbire similară se manifestă cu privire la Domnul Isus. Iudeii nu-L cunoşteau nici pe El, nici pe Tatăl Său (Ioan 8.19). La fel se întâmplă şi astăzi, chiar în ţările creştine, când mulţi nu-L recunosc pe Isus ca fiind cu adevărat Fiul lui Dumnezeu (1 Ioan 4.14, 15).

În schimb, pentru Ionatan, David nu ridică nici un semn de întrebare (20.13-15). Acela care tocmai îl scăpase pe Israel într-un fel atât de uimitor nu poate fi decât unsul Domnului. Şi sufletul său se leagă de al lui David, nu printr-o simplă recunoştinţă sau admiraţie, ci printr-o legătură de dragoste intimă şi personală. Ce exemplu frumos pentru credincios, care nu numai că se bucură în mântuirea sa, dar îl şi iubeşte pe Acela care l-a salvat. Iar dragostea este un sentiment care se arată în afară. Ionatan îşi dezbracă insemnele puterii şi ale gloriei, pentru a i le oferi lui David, pe care-1 iubeşte. Suntem noi gata să dăm la fel de mult? îl recunoaştem oare pe Isus Mântuitorul nostru ca pe Acela Căruia I-am dat toate drepturile asupra inimii noastre şi asupra a tot ceea ce ne aparţine?

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Coloseni 3:16-25

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.

Coloseni 3:23

COMPLEXUL „BĂTRÂNUL CHARLIE”

Cuvântul: „orice” din Coloseni 3:23, cuprinde o mulţime de îndatoriri. El le cere creştinilor să fie cu toată inima în orice efort nobil care merită să fie depus. Aceasta înseamnă că trebuie să dăruim aceeaşi răbdare sarcinilor uşoare ca şi celor importante.

Evanghelistul Sam Jones se referea adeseori la un cal al tatălui său, pe care-l botezaseră „Bătrânul Charlie”. Când animalul era prins la plug, se dădea înapoi şi devenea o problemă. Dar când era înhămat la şareta cu roţi vopsite în roşu cu hamurile de lux, îşi ridica capul sus şi era plin de vigoare şi încântare. Nu era niciodată nevoie să-l struneşti sau să-l loveşti cu biciul. Se părea că acestui cal îi plăcea să fie văzut cu harnaşamentele de paradă – în special când greutatea pe care o avea de cărat era mică. Sam Jones a spus: „Natura umană este asemănătoare acestui cal. Unii oameni pur şi simplu nu lucrează pentru Domnul în umilinţă. Trebuie să aibă un birou proeminent cu un titlu sonor ca să facă ceva pentru El“.

Cât de contrar este acest lucru spiritului creştin! Orice ocazie de-a aduce glorie lui Dumnezeu nu trebuie niciodată considerată prea mică pentru a nu investi eforturile noastre cele mai bune. Nu are importanţă cât de umile sunt sarcinile, dacă ele fac parte din datoriile noastre, trebuie să le vedem ca fiind lucrarea de slujire pentru Dumnezeu şi trebuie să le facem cu bucurie, fără să ne plângem şi să căutăm satisfacerea eului. Să nu ne dăm înapoi atunci când ne stă în faţă un lucru dificil şi fără recompense. Făcând toate lucrurile „din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni”, vom fi feriţi să nu dobândim complexul „bătrânului Charlie”.  H.G.B.

Nimic nu e pierdut ce-i pentru Domnul;
Chiar lucrul cel mai mic sub soare,
Când are privirea Lui aprobatoare
Devine fapta lumii cea mai mare.       – Anonim

Lucrurile mici devin lucruri mari atunci când sunt făcute cu dorinţa de a fi pe placul lui Dumnezeu.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

E timpul să-ți aduci aminte

Adu-ți aminte de Făcătorul tău … până nu se întoarce țărâna în pământ … și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu

Eclesiastul 12.1,7

O ocazie deosebită

Un prieten a deschis sertarul dulapului soției sale și a ridicat un pachet frumos ambalat. În pachet era lenjerie, dar nu orice fel de lenjerie, ci una de mătase rafinată. Lenjeria aceea o cumpărase soția sa de la New York în urmă cu 9 ani, dar nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. „Cred că acum e ocazia potrivită“, îmi zise prietenul și așeză lenjeria de mătase lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soția lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi zise: „Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită; fiecare zi este o ocazie deosebită“.

Asemenea acelei femei sunt multe persoane. Păstrează cu sfințenie Biblia în bibliotecă pentru o ocazie deosebită. Când este vorba să-și aducă aminte de Creatorul lor, amână acest lucru pentru o ocazie deosebită. Când aud chemarea Evangheliei la adevărata viață primită prin credința în Mântuitorul, se gândesc să facă acest lucru când se va ivi o ocazie deosebită. Așa trece o clipă după alta, o zi după alta, un an după altul și ocazia deosebită nu mai apare. Această amânare pentru ocazia deosebită i-a dus pe mulți în pierzarea veșnică. Să ne lăsăm atenționați și să nu uităm că ocazia deosebită este acum!

Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! (Proverbe 3:21)

———————————————————————-

Sursa: Meditații primie prin Email, prin grija specială a unor surori devotate Stăpânului

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s