Nu-ți disprețui tinerețea!

Meditații pentru 13 Martie

citind-bibliaEu am răspuns: „Ah! doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil”. Dar Domnul mi-a zis: „Nu zice: „Sunt un copil”, căci te vei duce la toţi aceia la care te voi trimite, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci”.

Ieremia 1.6-7

Ieremia era tânăr şi se înfricoşa, fireşte, în faţa marii însărcinări ce-i dădea Domnul; dar Acela care-l trimetea, nu-i lua în seamă scuza: „Nu sunt decât un copil“. El trebuia să nu se uite la ceea ce era în el însuşi, în faţa faptului că era ales să vorbească din partea lui Dumnezeu. El nu avea nici să-şi compună, nici să-şi inventeze vorbirea; nu avea decât să vorbească aşa cum îi comanda Dumnezeu şi pentru această însărcinare trebuia să primească o putere specială.

Nu este oare la fel pentru orice tânăr creştin, pe care Dumnezeul îl cheamă în slujba Sa? Dumnezeu ştie că tu eşti tânăr, că experienţa şi cunoştinţa ta sunt slabe; dar, dacă El te alege pentru a te trimete, ia seama să nu dai înapoi. Dacă ai fi bătrân ca Metusalem, la ce ţi-ar folosi anii? Şi daca ai fi înţelept ca Solomon, tot degeaba ar fi. Tu, lasă-te călăuzit numai de Domnul; aşa îţi vei arăta înţelepciunea şi priceperea. (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

13 Martie

Căci în pustie vor ţâşni ape, şi în pustietate pâraie.

Isaia 35.6

Ce minunat va fi când Domnul Isus va veni cu ai Săi din cer pe pământ ca să-şi întemeieze împărăţia păcii! Atunci se va împlini versetul de astăzi. Oftatul întregii creaţiunii va lua sfârşit şi bucuria va umple pământul. Acest timp nu este prea departe. Dacă comuniunea noastră intimă cu Domnul este reală putem spune că această lume e un pustiu. Ea L-a lepădat pe Domnul Isus Cristos şi l-a răstignit. Ea ne va lepăda şi pe noi care aparţinem de El. Cum ar putea această lume să fie ţinutul nostru veşnic? Domnul Isus în împărăţia Sa desăvârşită simte împreună cu noi cum suntem trataţi de lume în ţinutul ei. El nu ne lasă să fim amăgiţi. El ne dă zi de zi apele Lui odihnitoare. Acolo curg râuri întregi pentru inimile noastre. Cum e răsăritul aşa este toată ziua. Atunci vorbim îngenuncheaţi în faţa Lui. Dacă ne luăm timp destul atunci binecuvântarea ne călăuzeşte tot timpul zilei. Oare nu ne-a lăsat Domnul Isus o pildă desăvârşită? El se scula devreme: „S-a dus într-un loc pustiu. Şi se ruga acolo” (Marcu 1.35).Dacă Cuvântul „lui Cristos locuieşte din belşug în noi” atunci şi în învălmăşeala zilei ne vine în minte ca să nu-L întristăm şi seara vom avea motive să-L lăudăm din inimă. Strângerea noastră laolaltă ca Adunarea lui Dumnezeu este încă unul din multele motive pentru care să-L lăudăm. Aici Domnul foloseşte Cuvântul Său ca să ne binecuvânteze pe toţi. Să nu pierdem nici o ocazie când copiii lui Dumnezeu se strâng în Numele Domnului Isus. Aici Dumnezeu îşi revarsă binecuvântările Sale în mod deosebit. El însuşi face ca din aceste strângeri laolaltă să ţâşnească apele vii ale Cuvântului Său. Să păzim acest teren sfânt de orice urmă de formalism, de orice lucrare omenească. Să ridicăm tot mai sus Cuvântul Său şi Numele Său cel Veşnic.În curând vom fi la El unde apa vieţii va ţâşni nestingherită şi liberă. Vino, Doamne Isuse!

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

13 Martie

Doamne, dorinţa mea supremă este să fiu înrădăcinat şi întemeiat în Tine – să Îl am pe Dumnezeu ca punct central, să fiu absorbit de Dumnezeu, entuziasmat de Dumnezeu şi iubit de Dumnezeu. Ce doritor este sufletul meu să Te cunoască şi să stea liniştit!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

13 Martie

1 Samuel 17.41-54

Filisteanul se înfăţişează încă o dată înaintea şirurilor de bătaie, cu provocarea lui. Dar cine este cel care-i vine în întâmpinare? Să fie campionul pe care Israel îl trimite împotriva lui: un tinerel cu arme ridicole, un toiag şi o praştie de cioban? Oare este o glumă? Îl măsoară cu privirea din cap până în picioare pe acest adversar mize­rabil cu care nu merită să se compare şi-l insultă cu dispreţ! Însă David este neclintit, el, care avea să scrie: „Domnul este tăria vieţii mele: de cine să-mi fíe frică?” (Psalmul 27.1). Piatra este aruncată cu o mână sigură; ea pătrunde în fruntea uriaşului care se prăbuşeşte. David aleargă şi-i taie de îndată capul cu propria sabie. Apoi, ce strigăte de victorie izbucnesc în tabăra lui Israel şi ce confuzie şi derută cuprind tabăra filistenilor! Este o scenă memorabilă, ilustrând puterea credinţei, a acestei credinţe care-l face pe cel credincios în stare ca, în genunchi, să obţină victorii asemănătoare. Dar ştim că această scenă are o semnificaţie infinit mai mare. David, tip al lui Hristos, a triumfat asupra lui Goliat, simbol al lui Satan, utilizând propria-i sabie, moartea. Prin moarte, Isus l-a nimicit pe cel ce avea puterea morţii, care este diavolul. Este victoria de la cruce, inepuizabil subiect al laudei eterne.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

13 martie

Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund fața Lui și-L împiedică să v-asculte!„Isaia 59:1,2

După întronarea lui Ezechia a înlăturat închinarea la idoli din Israel şi a reînfiinţat slujba Domnului, aşa cum a fost poruncit din partea Domnul lui Moise. Acest lucru i-a displăcut diavolului şi l-a pus pe Ezechia la încercare. Sanherib împăratul asirian a venit cu o oaste mare împotriva Ierusalimului şi a trimis pe slujitorii lui la Ezechia ca să-şi bată joc de credinţa şi Dumnezeul lui. Au vorbit şi poporului îndemnându-l să nu se lase înşelat de Ezechia, să nu se mai încreadă în Dumnezeu. A scris şi o scrisoare lui Ezechia prin care şi-a bătut joc de de Domnul Dumnezeul lui Israel. Dar Ezechia s-a dus la Templu şi s-a rugat, aducând înaintea Domnului ceea ce îl apăsa. Răspunsul Lui Dumnezeu nu s-a lăsat aşteptat, căci Îngerul Domnului a nimicit 185.000 de asirieni. Astfel a fost nimicită oastea asiriană. Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu şi astăzi, şi acelaşi Tată iubitor. El nu părăseşte pe aleşii Lui. Putem fi fericiţi, dacă am renunţat la toate lucrurile din viaţa noastră care erau împotriva Lui Dumnezeu, şi ne lăsăm conduşi, mustraţi de Duhul Său, fiind ascultători în toate lucrurile. Astfel şi astăzi putem săbători biruinţe. Putem să experimentăm puterea Lui Dumnezeu în noi înşine, în familia noastră, în profesia noastră. La Domnul nu sunt lucruri imposibile. Chiar dacă Diavolul porneşte împotriva noastră ca un leu care răcneşte, nu trebuie să ne fie frică, căci Domnul nostru este Atotputernic. Slăviţi toate minunile pe care le face, dar mai presus de toate slăviţi sângele Lui.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

13 MARTIE

Dăruirea de Sine a lui Dumnezeu

Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat…

loan 3:16

Mântuirea nu este doar o eliberare de păcat sau experienţa sfinţirii personale; mântuirea care vine de la Dumnezeu este eliberarea totală de mine însumi şi unirea perfectă cu EI. Eu am o cunoaştere experimentală a mântuirii în sensul eliberării de păcat şi al sfinţeniei personale; dar mântuirea înseamnă că Duhul Iui Dumnezeu m-a adus în contact cu natura lui Dumnezeu şi sunt fascinat de ceva infinit mai mare decât mine însumi; sunt acaparat de dăruirea de Sine a lui Dumnezeu. A spune că suntem chemaţi să predicăm sfinţenia sau sanctificarea înseamnă a nu vedea esenţa. Noi suntem chemaţi să-L proclamăm pe Isus Cristos. Faptul că El ne salvează din păcat şi ne face sfinţi este doar o parte a efectului minunatei Sale dăruiri faţă de noi.Predarea totală nu trezeşte niciodată conştiinţa propriilor eforturi, deoarece întreaga viaţă este captivată de Cel în braţele căruia te abandonezi. Fereşte-te să vorbeşti despre predarea totală dacă nu ştii nimic despre ea; nu vei ştii nimic despre ea până când nu vei înţelege ce înseamnă loan 3:16, şi anume că Dumnezeu S-a dat pe Sine însuşi în mod absolut. Prin predarea noastră totală ne dăruim pe noi înşine lui Dumnezeu aşa cum şi El S-a dat pentru noi: necondiţionat şi fără rezerve. Consecinţele dăruirii de sine nu intră niciodată în calculele noastre pentru că viaţa noastră este una cu El.

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

13 Martie

Ştiu lucrările tale şi dragostea şi credinţa şi slujirea şi răbdarea ta şi lucrările tale din urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi. Dar am împotriva ta că o îngădui pe femeia Izabela, care îşi zice profetesă, şi îi învaţă şi îi rătăceşte pe robii Mei, ca să curvească şi să mănânce cele jertfite idolilor.           Apocalipsa 2.19,20

Scrisoarea adresată Tiatirei prezintă starea de lucruri din Biserica mărturisitoare în timpurile medievale. Domnul este prezentat ca Fiu al lui Dumnezeu, cu ochii ca o flacără de foc, discernând orice rău, şi cu picioarele ca bronzul lustruit, pregătit să acţioneze împotriva răului. Cuvintele Domnului arată că, în această perioadă, Biserica avea un mare devotament, exprimat prin dragoste, prin slujire, prin credinţă şi prin răbdare. Istoria confirmă cuvintele Domnului, fiindcă ştim că, în Evul Mediu, în ciuda ignoranţei şi a superstiţiei, au existat mulţi credincioşi care, prin lepădare de sine, au suferit cu răbdare de dragul lui Hristos.

În ciuda devotamentului manifestat de acei credincioşi, Domnul arată că, în această perioadă, Biserica atinsese „adâncurile lui Satan“. În acest timp, papalitatea, sistemul simbolizat de „Izabela“, a devenit proeminent. În el vedem înălţarea cărnii, căci această femeie se numea pe sine profetesă. Biserica a luat locul de învăţător, pentru a promulga doctrine, a intrat în alianţe nesfinte cu lumea şi a instituit un sistem idolatru prin închinarea la imagini şi la sfinţi. Biserica a căutat să se înalţe pe ea însăşi, să stăpânească asupra lumii şi să‑şi împlinească poftele. Rezultatul a fost o generaţie apărută în Biserică, generaţie care a căzut sub judecăţile Domnului şi sub sentinţa morţii.

Totuşi, Domnul avea încă o rămăşiţă care se ţinuse curată de învăţăturile străine şi de „adâncimile lui Satan“. Acestei rămăşiţe nu i se cere să reformeze sistemul cumplit în care se afla, ci să ţină cu putere adevărul, până când Domnul va veni. Atunci îşi va primi răsplata.

H. Smith

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

13 Martie

DIMINEAŢA

La ce să şedem aici până vom muri? 2 Împăraţi 7:3

Dragă cititorule, această carte a fost scrisă special pentru zidirea credincioşilor, dar dacă tu eşti încă nemântuit, inima mea plânge. Ţi-aş spune bucuros câteva cuvinte care să reprezinte o binecuvântare pentru tine. Deschide-ţi Biblia şi cieşte povestea leproşilor. Observă poziţia lor, care seamănă farte mult cu poziţia ta. Dacă rămâi unde eşti,vei pieri, dar dacă mergi la Isus, nu poţi decât să mori. Nu rişti, nu câştigi, spune înțeleptul proverb, şi în cazul tău riscul nu este mare. Dacă stai liniştit într-o stare disperată, nimeni nu îţi va plânge de milă când te va ajunge nenorocirea; dar dacă mori căutând îndurarea – dacă este posibil aşa ceva – vei fi obiectul simpatiei universale. Nici unul dintre cei care refuză să privească la Isus nu va scăpa. Ştii că doar cei care cred în El sunt salvaţi, fiindcă unele dintre cunoştinţele noastre au primit îndurare. Atunci de ce să nu primeşti şi tu? Ninivitenii au spus „cine stie dacă…?” (Iona 3:9). Acţionează conform aceluiaşi principiu, şi încearcă îndurarea Domnului. Pieirea este atât de îngrozitoare încât, dacă ar exista un singur pai de care să te poţi agăţa, instinctul de conservare te-ar ajuta să te prinzi. Am spus aceste lucruri vorbind din punctul de vedere al unui necredincios. Acum te voi asigura din partea Domnului că, dacă ÎI cauţi, ÎI vei găsi. Isus nu alungă pe nic unul dintre cei care vin la El. Nu vei pieri dacă îţi pui îecrederea în El; din contră, vei găsi comori mult mai bogate decât cele găsite de sărmanii leproşi în tabăra sirienilor. Fie ca Duhul Sfânt să te încurajeze să ieşi imediat, şi nu va fi în zadar. Când ştii că eşti mântuit, nu poţi să nu spui şi altora vestea cea bună. Nu sta liniştit. Spune întâi bisericii, şi uneşte-i în părtăşie sfântă. Spune-i şi pastorului despre descoperirea ta, şi apoi proclamă vestea cea bună în orice loc. Fie ca Domnul să te salveze astăzi, înainte de apusul soarelui.

SEARA

Noe a întins mâna, l-a luat, şi l-a băgat la el în corabie. Genesa 8:9

Obosit de atâta căutare, porumbelul se întoarce în cele din urmă la corabie ca la singurul loc de odihnă. Cât de greu zboară — zici că acum va cădea; nu va ajunge niciodată la arcă! Noe urmărise porumbelul toată ziua, şi era gata să-1 primească. Dar porumbelul nu mai poate decât să atingă marginea corăbiei. Aripile îi sunt atât de obosite! E gata să cadă când Noe întinde mâna şi îl trage în corabie. Observă aceste cuvinte: „l-a băgat la el în corabie”. Porumbelul nu a zburat singur înăuntru, fiindcă era prea fricos sau prea obosit ca să facă asta. A zburat cât de aproape a putut, şi apoi Noe a întins mâna şi l-a tras în siguranţă. Acest act de îndurare era pregătit pentru porumbelul rătăcitor; el nu a fost mustrat pentru rătăcirile lui. Aşa cum era, a fost tras în corabie. Aşa vei fi primit şi tu, păcătosule rătăcitor. lntoarce-te numai — acestea sunt cuvintele îndurării lui Dumnezeu. Cum? Nimic altceva? Nu, „întoarce-te numai”. Porumbelul nu avea nici o ramură de măslin în cioc de data asta. Nu avea nimic în afară de propriile rătăciri. Dar mesajul este „întoarce-te numai”. S-a întors, şi Noe l-a tras în corabie. Zboară, rătăcitorule zboară, porumbel istovit Deşi crezi că eşti negru ca un corb din pricina păcatelor, zboară înapoi la Domnul. Fiecare moment de aşteptare îţi măreşte nefericirea. Dorinţa ta de a te albi singur şi de a te pregăti singur pentru Isus este o deşertăciune. Vino la El aşa cum eşti. „lntoarce-te, necredincioasă Israel” (Ieremia 3:12). Dumnezeu nu spune „întoarce-te, credincioasă Israel” (deşi o asemenea invitaţie există, fără îndoială), ci întoarce-te „necredincioasă”, Aşa necredincioasă şi şovăielnică cum eşti, întoarce-te, întoarce-te, întoarce-te! Isus te aşteaptă! El va întinde mâna şi te va trage în corabie. El te va trage la sine, fiindcă în El este căminul inimii tale.

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

13 MARTIE

«Până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, si până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.» ECLESIASTUL 12.7

Toţi mergem pe o cale, păşim spre o ţintă, spre Dum­nezeul veşnic. Nenumăraţi oameni au încercat să evite ori­ce întâlnire cu Dumnezeu, chiar şi cea finală, dar în za­dar, însă cine este împăcat cu Dumnezeul cel veşnic, prin credinţa în jertfa Domnului Isus, păşeşte pe cale cu bucu­rie şi hotărâre. Iată câteva exemple pentru a ilustra cele spuse:

Avraam: Domnul spune despre el: «Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea. A văzut-o şi S-a bucurat» (Ioan 8,56). Credinţa lui l-a susţinut în um­blarea pe calea Domnului.

Iacov: Israel a strigat cu puţin înainte de moarte: «In ajutorul Tău nădăjduiesc, Doamne!» (Gen. 49,18). Iacov păşea pe calea Domnului cu toate că aparent era foarte de­parte de ţinta sa, deoarece pe atunci se afla în Egipt.

Iov: Acest om foarte încercat a văzut biruinţa finală spre care se îndrepta, în ciuda marii sale suferinți. Această speranţa l-a ajutat să depăşească toate încercările din viaţa sa: «Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu …» (Iov 19,25).

Din toate acestea învăţăm că trebuie să ne detaşăm tot mai mult de ceea ce este trecător, de suferinţă, pentru a ve­dea mai clar ţinta finală şi pentru a păşi cu încredere pe ca­lea Domnului.

MANA DE DIMINEAŢĂ

MARTIE 13

“Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” EXODUL 14:15

Era un moment hotărâtor şi critic pentru poporul Israel. Marele plan al lui Dumnezeu avea să fie pus în lucru. Izbăvirea Sa începea, dar şi mişcarea de împotrivire a vrăjmaşului era declanşată. Vrăjmaşul era pe urmele lor iar Marea Roşie le bara drumul. Dar Dumnezeu făgăduise să-i izbăvească şi aceasta era de ajuns. Poporul era pe punctul de a comite greşeala străveche, care este deasemenea şi pericolul spiritual al fiecărui creştin: prin teamă, prin ignorarea legilor spirituale, prin neglijarea poruncilor lui Dumnezeu, Israel rămânea pe loc, rugându-se şi strigând la Dumnezeu. Dar Domnul îi spuse lui Moise: “Ce sunt strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” Ce învăţăm de aici? Rugăciunea este vitală; dar este o vreme pentru rugăciune şi o vreme pentru acţiune. Când rugăciunea ia locul acţiunii şi a ascultării, ea nu-şi mai împlineşte scopul; sufletul cade în inactivitate. Dumnezeu nu ascultă astfel de rugăciuni. Rugăciunea este punctul de plecare, secretul reuşitei, respiraţia însăşi a legăturii directe cu Dumnezeu şi imboldul ascultării; când ea este sănătoasă şi după voia lui Dumnezeu, credinciosul ştie când trebuie să se ridice şi să ia asupra lui răspunderea de a acţiona. Ne găsim poate şi noi în aceeaşi situaţie? Suntem într-o stare de inactivitate, sub teama împrejurărilor, în faţa vreunui obstacol oricare ar fi el? Suntem noi însă înlăuntrul voii lui Dumnezeu, mergem noi după planul Lui divin? Suntem noi în ordine cu El din toate punctele de vedere? Ne-a poruncit El să facem ce facem noi acum? Ne-am însuşit noi chemarea Sa? Ne sunt de ajuns făgăduinţele Lui? Credem noi că ele sunt “Da!” în Domnul Isus şi că Dumnezeu le va împlini pentru noi de dragul Fiului Său? Atunci ce rost au strigătele, tânguirile, gemetele şi frământările? Să pornim! Marea Roşie, Iordanul, nu se dechid înaintea noastră decât în măsura în care mergem un pas după altul. Zidurile Ierihonului cad înaintea noastră în măsura în care ascultăm ordinele date. Pescuirea minunată ne este asigurată când aruncăm mreaja unde ne spune Domnul. Să rugăm pe Dumnezeu să ne dea un duh de rugăciune sfântă dar şi credinţa care să ne ridice din inerţia în care ne găsim şi să trecem la acţiune, după înţelepciunea care vine de sus.

IZVOARE IN DEŞERT

13 Martie

Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! (Apocalipsa 15:3)

Următoarea istorisire a fost relatată de d-na Charles H. Spurgeon, care a suferit grozav din cauza sănătăţii şubrede, mai mult de douăzeci şi cinci de ani:„La sfârşitul unei zile triste şi mohorâte, mă odihneam în fotoliul meu în timp ce întunericul nopţii creştea tot mai mult. Deşi camera mea era luminoasă şi plăcută, puţin din întunericul de afară parcă se furişase în sufletul meu, acoperindu-i viziunea spirituală. În zadar am încercat să văd mâna suverană care ştiam că o ţine pe a mea şi că îmi conduce picioarele înconjurate de ceaţă de-a lungul unui drum prăpăstios şi alunecos de suferinţă. Cu inima plină de durere am întrebat: «De ce Se poartă Domnul în felul acesta cu un copil al Său? De ce-mi trimite atât de des dureri aşa de ascuţite şi de amare? De ce îngăduie această slăbiciune nesfârşită care împiedică buna slujire pe care doresc atât de mult să o ofer sărmanilor Lui slujitori?»Aceste întrebări nerăbdătoare au primit repede răspuns printr-un limbaj foarte ciudat. Totuşi, n-a fost nevoie de nici un interpret, cu excepţia şoaptei atente a inimii mele. Pentru un timp, a domnit liniştea în camera micuţă, fiind întreruptă doar de trosniturile unui buştean de stejar care ardea în şemineu. Dintr-odată am auzit un sunet plăcut şi liniştit: o notă muzicală slabă, dar clară, ca trilul gingaş al unui prigor sub fereastra mea.Am întrebat cu voce tare: «Ce poate fi aceasta? Cu siguranţă nici o pasăre nu poate cânta afară în acest timp al anului sau noaptea». Dar din nou s-au auzit notele slabe, triste, atât de plăcute şi melodioase, şi totuşi suficient de misterioase ca să ne facă să ne minunăm. Atunci prietena mea a exclamat: «Vine din buşteanul de pe foc!» Focul descătuşa muzica prizonieră din adâncul inimii bătrânului stejar!Probabil că stejarul a învăţat acest cântec în timpul zilelor când îi mergea bine – când păsărelele cântau vesele pe crengile lui şi când lumina blândă a soarelui îi poleia frunzele gingaşe cu aur. Dar el a îmbătrânit şi s-a făcut tare de atunci. Inel după inel de creştere noduroasă au pecetluit melodia lui de mult uitată, până când limbile nemiloase ale focului i-au mistuit duritatea. Căldura intensă a focului smulgea din el, în acelaşi timp, un cântec şi un sacrificiu. Atunci am realizat: când flăcările suferinţei scot cântări de laudă din noi, suntem cu adevărat curăţiţi, şi Dumnezeul nostru este glorificat! Poate că unii dintre noi suntem ca acest buştean al stejarului bătrân: reci, duri, insensibili, şi niciodată cântând vreun cântec melodios. Numai flăcările care ard în jurul nostru dau drumul notelor încrederii în Dumnezeu şi aduc fericita ascultare de voia Sa. Pe când mă gândeam la aceasta, focul ardea, şi sufletul meu a găsit o dulce mângâiere în parabola descoperită atât de ciudat înaintea mea.Da, să cânţi în foc! Dumnezeu, ca să ne ajute, foloseşte uneori singura cale prin care El poate să scoată armonie din inimile noastre tari şi reci: lasă cuptorul să se «încălzească de şapte ori mai mult … decât se cădea să-l încălzeasc㻓 (Daniel 3:19).

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

13 Martie

Text: Psalmul 100

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu

cântări în curţile Lui! Psalmul 100:4

ÎNCHINAREA ACTIVĂ

Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca la sfârşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!” In legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea” în biserică, aceia sunt cei mai câştigaţi în urma serviciului.  Pentru ca să obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să devii un participant activ. În primul rând, înainte de-a pleca de acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin – intonarea cântărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurându-ne de părtăşia caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă, deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dumnezeu şi care ne îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci când părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc cel mai mult în el. R.W.D.

Casa Domnului e sfint locaş
De laudă şi rugăciune.
Intrând, să fii în orice ceas
Cu duh zdrobit şi gânduri bune.  H.G.B.

O închinare activă cere o implicare activă.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

13 MARTIE. PĂCATUL PRIN OMISIUNE

Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte

un păcat” (Iacov 4:17)

Noi avem tendinţa de a ne concentra atenţia asupra păcatelor cu voia – răul pe care îl facem. Dar cum rămâne cu păcatele prin omisiune – binele pe care nu reuşim să-l facem? În pildele lui Hristos, când cineva era condamnat, lucrul acesta se întâmpla deseori pentru păcate prin omisiune. Un om a fost dat afară de la o nuntă pentru că nu avea haine de nuntă (Matei 22:12). Cinci fecioare au fost excluse de la petrecerea nunţii deoarece nu mai aveau untdelemn în candele (Matei 25:3-11). Unui slujitor care şi-a îngropat talantul în loc să-l folosească, i-a fost confiscat (Matei 25:25-28). Bogatul căruia nu i-a păsat de aproapele său a fost condamnat pentru asta (Luca 16:19-24). Un smochin neroditor a fost blestemat şi s-a uscat (Marcu 11:20-24). Îţi doreşti să ai o viaţă spirituală mai profundă? Ei bine, cea mai profundă viaţă spirituală e cea petrecută făcând bine altora! Şi este baza după care vei fi judecat şi răsplătit. „Apoi va zice … am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.” Atunci li vor răspunde şi ei: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?” Şi El, drept răspuns, le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintr-aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut” (Matei 25:41-45). Deci, când ai ocazia să faci binele -fă-l!

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 13 Martie 2015

Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai luminii …Ioan 12.36

Epoca luminii

Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre“ (1 Ioan 4.10).

Isus Hristos a venit pe acest pământ, pentru a muri pentru tine, pentru vina păcatelor tale, pentru ca, dacă crezi, să primești iertare și viață veșnică. Lasă ca acum lumina lui Dumnezeu să strălucească în inima ta, recunoaște sincer înaintea Lui în această lumină toată viața ta, acceptă-L pe Domnul Isus ca Salvatorul tău, iar viața ta va avea un adevărat sens și un viitor sigur. Nu știi dacă mâine vei mai avea posibilitatea să accepți harul lui Dumnezeu; căci există și un prea târziu! Atunci partea ta va fi judecata.

Poate aceste versete sunt un ultim apel al lui Dumnezeu către tine: „Lumina mai este puțină vreme în mijlocul vostru … Câtă vreme aveți Lumina printre voi, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai luminii …“ (Ioan 12.35,36).

Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele“ (Ioan 3.19,20).

———————————————————————————————

Sursa: Hrana zilnică,  primită prin Email,  prin grija specială a unor surori devotate

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s