A CUI E LUPTA?

Meditații pentru 11 Martie

Cuvantul Bibliei -  sabie cu doua taisuriŞi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului şi El vă dă în mâinile noastre.

1 Samuel 17:47

Hotărât, lupta este a Domnului şi noi trebuie să fim cu totul siguri de biruinţă, şi încă de o biruinţă care să dea dovadă de puterea lui Dumnezeu. Domnul este prea mult uitat de oameni şi chiar de adunarea lui Israel; si când se iveşte ocazia de a-i face pe oameni să vadă că Cel ce este măreaţa Cauză primară, îşi poate împlini planurile fără puterea omului, este prilejul nimerit pe care trebuie să-l folosim bine.

Chiar Israel privea prea mult la sabie şi suliţa. Şi e mare lucru să nu fie sabie în mâna lui David şi totuşi David să ştie că Dumnezeu va birui o întreagă armată de duşmani. Dacă luptăm din toată inima pentru adevăr şi dreptate, să nu aşteptăm să avem la îndemână norocul sau talentul nostru, nici alt mijloc văzut de influenţă.

Dacă am lupta pentru noi înşine, ne-am putea teme; dar dacă luptăm pentru slava Domnului Isus, cine va putea să ne stea împotrivă? Să ţinem, deci, piept filisteanului; dacă Domnul oştirilor este cu noi, cine va fi împotriva noastră? (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor; curăţiţi-vă inima oameni cu inima împărţită.”

Iacov 4:8

În Sfânta Scriptură suntem chemaţi de mai multe ori să ne apropiem de Dumnezeu.În Isaia 29:13 este scris:”Poporul acesta Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.” Din acest verset putem vedea că sunt oameni care se apropie de Dumnezeu numai cu gura, care sunt înaparenţă creştini. Ei pot să poarte conversaţii creştineşti, sau să recite multe versete din Scriptură, chiar să facă semne şi minuni, dar inima lor este departe de Dumnezeu. Este scris:”Dacă Mă veţi căuta din toată inima, Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.” Oricine se apropie sincer şi cu căinţă de Dumnezeu, poate experimenta ajutorul Lui. Trebuie să venim la EL aşa cu suntem şi să vărsăm inima noastră înaintea Lui. „Curăţiţi-vă mâinile păcătoşilor;În Fapte 15:9 găsim scris:”Le-a curăţit inimile prin credinţă.”Păcătoşii au mâini au mâini murdare şi inimi necurate, şi noi ştim că in Împărăţia Lui Dumnezeu nu va intra nimic necurat. Dar cei care rup legătura cu păcatul şi se pun la dipsoziţia Lui Dumnezeu vor fi curăţiţi prin credinţa în sângele Domnului Isus Hristos.Astfel de oameni îşi primesc încredinţarea iertăriii păcatelor lor, căci Duhul Său depune mărturie duhului nostru , că suntem copiii Lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că nu avem o inimă împărţită, pe care îi poartă învăţăturile înşelătoare de ici colo, de aceea sunt sub blestem. Dar ferice de cei care citesc versetul de mai sus si-l poartă în inima lor.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

 Căci şi vorba te dă de gol.

Matei 26.73

Fără să-şi dea seama Petru, prin vorbirea lui, s-a dat de gol că este un ucenic al binecuvântatului Domn, dar în acel moment se leapădă de Isus din Nazaret. De câte ori citim aceste cuvinte fără să le dăm importanţa cuvenită, fără să pătrundă în adâncul inimii noastre!Şi toate aceste lucruri ne sunt date nouă ca să ne trezească la realitate şi să ne aducă aminte că suntem urmaşi ai Lui. Să veghem tot timpul ca să nu ne încălzim la focul lumii acesteia ci zilnic să trăim într-o cercetare, ca să mărturisim lumii că nu mai suntem din lume, după cum nici El nu a fost din lume. Trebuie să ne mişte până în adâncul inimii, gândindu-ne cât de des Domnul Isus este nevoit să se uite întristat la noi, aşa cum l-a privit pe Petru dacă noi Il lepădăm fie printr-o faptă, fie printr-o vorbă sau gest, sau chiar atunci când tăcem în loc să-l mărturisim.Este foarte uşor să te laşi dus de apă, de fluxul vremii, politică, avere, modă şi mii şi mii de alte probleme, ceea ce în fond se pare că nu e rău. Dar să ne gândim la cuvintele apostolilor în legătură cu vorbirea: „Cine vorbeşte să vorbească cuvintele lui Dumnezeu” sau „Nici un cuvânt stricat sau necurat să nu vă iasă din gură ci unul bun pentru zidire, după cum este nevoie ca să dea har celor ce-l aud” „Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase ci mai degrabă cuvinte de mulţumire” (Efes. 4.29; 5.4).Pentru că El ne cercetează până în adâncul inimii noastre, din dragoste pentru El să nu-L supărăm, să nu-L jignim nici cu o vorbă şi să nu ne lepădăm ca Petru, ca cei din jur să recunoască că suntem ucenici ai Lui, altminteri necinstim Numele Lui cel mare.Sufletul care umblă într-o legătură necurmată cu Dumnezeu va cunoaşte cu adevărat ce este firea veche în toate arătările ei, fără ca pentru aceasta să fi avut nevoie să treacă prin încercări triste. Adevăratul mijloc de a ne cunoaşte este acela al legăturii cu Dumnezeu.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Viziunea

N-am fost neascultător față de viziunea cerească.”

Fapte 26:19. KJV

Dacă pierdem viziunea, noi suntem singurii vinovaţi de aceasta, iar motivul pentru care o pierdem este prezenţa unor „spărturi” spiri­tuale.

Dacă nu aplicăm credinţa noastră în Dumnezeu în lucrurile practice ale vieţii de fiecare zi, viziunea pe care Dumnezeu ne-a dat-o nu se va împlini.

Singurul mod de a fi ascultători faţă de viziu­nea cerească este de a da totul pentru gloria lui Dumnezeu, şi aceasta se poate face numai printr-o aducere aminte continuă şi hotărâtă a viziunii.

Testul-cheie îl reprezintă cele şaizeci de secunde ale fiecărui minut şi cele şaizeci de minute ale fiecărei ore, nu doar timpul nostru de rugăciune sau de servicii devoţionale.„Dacă zăboveşte, aşteapt-o.

Noi nu putem să punem în practică ceea ce ne arată viziunea, ci trebuie să trăim sub inspiraţia ei până când se va împlini singură. De obicei încercam să fim atât de practici, încât uităm viziunea. La început am văzut viziunea, dar n-am aş­teptat-o; ne-am grăbit să ne implicăm în lucrarea practică, iar când viziunea s-a împlinit, n-am mai văzut-o.

Aşteptarea unei viziuni, care întârzi,e este testul loialităţii noastre faţă de Dumnezeu. Dacă ne lăsăm prinşi în capcana activităţii practice şi nu vedem împlinirea viziunii, periclităm bunăstarea sufletului nostru.

Fii atent la furtunile lui Dumnezeu. Singurul mod în care Dumnezeu îşi seamănă sfinţii este prin vârtejurile de vânt ale furtunilor Sale. Te vei dovedi un spic gol? Aceasta depinde de faptul dacă trăieşti sau nu lumina a ceea ce ai văzut. Lasă ca Dumnezeu să te semene, şi nu porni la drum până când El nu face aceasta.

Dacă îţi alegi singur locul unde să te semene, te vei dovedi un spic gol. Dar dacă-L laşi pe Dumnezeu să te semene, vei aduce roade.

Lasă-L pe Dumnezeu să aibă libertate totală în viaţa ta atunci când vorbeşti. Înainte ca mesajul lui Dumnezeu să poată elibera alte suflete, această eliberare trebuie să fie reală în tine. Adună-ţi materialul cu grijă şi apoi fă-l să ardă când vorbeşti.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

 Ilie a reparat altarul Domnului...”

1 Împărați 18: 30

Este o experienţă comună multor credincioşi, ca cerul să li se pară “de aramă“, ca viaţa lor să stagneze şi puterea lui Dumnezeu să li se pară că, pentru moment, s-a oprit. Răul pare că triumfă şi bucuria şi pacea sunt înlocuite cu tristeţea şi întunerecul; lucrul lor pentru Domnul a devenit o obişnuinţă, o formă. Pentru aceia care caută cu toată sinceritatea ieşirea din această situaţie, iată un secret: să repare altarul Domnului, care este dărâmat, chiar dacă nu în întregime. În centrul vieţii fiecărui răscumpărat trebuie să fie ridicat un altar: crucea Domnului Hristos, experimentată şi trăită în mod personal, fără de care viaţa nu este decât “o formă de evlavie” iar lucrarea, “fân, paie, trestie”. Dumnezeu arată clar în Cuvântul Său, că la sfârşitul dispensaţiunii de acum, unul din principalele pericole care ameninţă pe fiecare credincios va fi o viată si o profesiune creştină marcată de superficialitate. Altfel, o râvnă pur omenească va înlocui lucrarea divină adică roadă părtăşiei personale cu Domnul însuşi. O pretinsă libertate care devine repede o corupţie va lua curând locul disciplinei spirituale recomandată de Noul Testament, atât în ce priveşte viaţa noastră ascunsă cu El, precum şi legăturile noastre cu aceia lângă care ne-a chemat Domnul nostru. Să facem linişte înaintea Lui şi să reparăm altarul care a fost dărâmat. Acest altar ne vorbeşte de locul unde se aduceau jertfele şi unde oamenii se apropiau mai mult de Dumnezeu. El este în acelaşi timp simbolul Domnului Hristos şi al lucrării Lui şi pentru aceasta trebuie să fie pentru noi un mijloc de curăţire a vieţii noastre amintindu-ne de ceea ce ne îndeamnă Ap. Pavel la Rom. 12:1: “Să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfintă, plăcută lui Dumnezeu.” In N.T. principiul este că a mânca o jertfă are semnificaţia părtăşiei cu altarul pe care se oferă jertfa. Domnul Isus a zis: “Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care i-o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” (loan 6:51) Aceasta este părtăşia cu altarul, aceasta este părtăşia cu Domnul Isus. Dacă realizăm că în vieţile noastre altarul s-a ruinat sau poate abia a început să se strice, să facem imediat ca Ilie, să-l dregem îndată. Cum? Restaurarea lui vine numai în urma recunoaşterii că altarul nostru este dărâmat şi pocăindu-ne, Duhul Sfânt va repara părtăşia noastră amintindu-ne că aceasta este posibil numai pe temeiul jertfei Domnului Hristos.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

Şi Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru ca» având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună.»

2 Corinteni 9,8

Mai avem puţin timp! De aceea încearcă în Numele lui Isus, Domnul care nu S-a ruşinat cu numele tău, să te împotriveşti din ce în ce mai mult impulsurilor firii pământeşti şi vesteşte altora mântuirea pe care ţi-a dăruit-o El. Dacă nu poţi vorbi cu glas de trâmbiţă, atunci şopteşte. Dacă nu ai chemare pentru a fi predicator, dacă nu poţi să scrii cărţi şi comentarii pentru a transmite mai departe mântuirea, atunci vorbeşte ca Petru: «Argint si aur n-am, dar ce am, îţi dau» (Fapte 3,6). Vorbeşte la fântâna lui Iacov cu femeia samariteancă dacă nu poţi să predici poporu­lui pe munte! Laudă-L pe Domnul Isus în casa ta dacă nu poţi să Îl slăveşti cu glas tare în biserică! Sau fa-o pe câmp, Când eşti singur, dacă piaţa nu e un loc potrivit! Fii măr­turie pentru ai tăi, pentru toţi cei dragi din casa ta dacă simţi că nu poţi atinge masele de oameni! Nu îţi irosi talantul, ci foloseşte-l cu înţelepciune! Aşa vei culege roade spre slava Domnului şi Stăpânului tău, iar prin vorbirea ta des­pre El vor fi şi alţii învioraţi. Prin mărturia personală sfin­ţii sunt revigoraţi, păcătoşii cercetaţi, iar împărăţia Dom­nului lăudată.

*

IZVOARE IN DEŞERT

După moartea lui Moise, robul Domnului,
Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise:

Robul Meu Moise a murit: acum, scoală-te,
treci Iordanul acesta, tu şi tot poporul acesta“.
(Iosua 1:1-2)

Ieri ai trecut printr-un mare necaz, şi acum casa ta pare goală. Primul tău impuls este să te dai bătut şi să stai jos în deznădejde în mijlocul speranţelor tale năruite. Însă trebuie să înfrunţi această ispită, pentru că eşti în prima linie de bătaie şi criza e la îndemâna ta. Şovăirea, chiar şi pentru o clipă, pune în joc interesele lui Dumnezeu. Alte vieţi vor fi păgubite prin ezitarea ta, şi lucrarea Lui va suferi dacă pur şi simplu tu îţi încrucişezi mâinile. Nu trebuie să zăboveşti în acest punct, lăsându-te pradă necazului.Un faimos general relata odată această tristă istorisire din propria lui experienţă de război. Fiul său era locotenentul unei unităţi de artilerie, şi un asalt era în plină desfăşurare. În timp ce tatăl îşi conducea divizia într-un atac, avansând pe câmpul de bătălie, dintr-odată ochii i s-au oprit asupra corpului neînsufleţit al unui ofiţer de artilerie care se afla chiar în faţa sa. Dintr-o privire şi-a dat seama că era fiul său. Impulsul paternal al generalului îl îndemna să îngenuncheze lângă trupul fiului său iubit şi să-şi exprime durerea, dar datoria din momentul acela îi cerea să înainteze cu atacul lui. Şi astfel, după ce şi-a sărutat repede fiul mort, a trecut mai departe, continuând să conducă asaltul.Plânsul neconsolabil lângă un mormânt nu va aduce niciodată înapoi comoara unei iubiri pierdute, şi nici o binecuvântare nu poate veni dintr-o tristeţe atât de adâncă. Mâhnirea produce cicatrici adânci, şi îşi scrie istoria în inima îndurerată în aşa fel că nu se poate şterge. Nu ne revenim niciodată complet din marile noastre suferinţe şi nu mai suntem niciodată aceeaşi după ce trecem prin ele. Şi totuşi, necazul îndurat într-o stare de spirit corectă are un impact favorabil asupra creşterii noastre şi ne aduce un simţ mai dezvoltat al compasiunii pentru alţii. Într-adevăr, cei care nu au asupra lor cicatrici ale necazurilor şi suferinţelor sunt săraci. Bucuria care ne este pusă înainte (Evrei 12:2) trebuie să strălucească peste întristările noastre, aşa cum soarele străluceşte prin nori, făcându-i să radieze. Dumnezeu a rânduit să găsim cea mai adevărată şi cea mai bogată mângâiere înaintând spre ţintă. Dacă stăm jos şi medităm la necazul nostru, adâncim întunericul din jurul nostru, lăsându-l să se furişeze în inima noastră. Şi în curând puterea noastră se va transforma în slăbiciune. Dar dacă întoarcem spatele tristeţii şi rămânem credincioşi chemării lui Dumnezeu, lumina va străluci din nou şi noi vom fi mai tari. J.R. Miller

Doamne, Tu ştii că prin lacrimile noastre

De nechibzuită şi egoistă tânguire

Vine sigur păcatul, şi pentru temerile noastre mărunte

De a pierde Tu păstrezi

Un câştig mai mare decât tot ce am visat;

Tu ştii că în lăcomia noastră după

Avuţii strălucitoare care par atât de preţioase

Le pierdem; dar dacă, strângând

Mâna Ta credincioasă, păşim cu mers sigur

Pe calea hotărâtă de Tine,

Ne aşteaptă o comoară de dulce

Plăcută şi regală ungere

Cu untdelemn de bucurie şi de putere. (Helen Hunt Jackson)

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Păcatul… din cale afară de păcătos.

Romani 7:13

Fiţi atenţi la gândurile uşuratice ale păcatului. Imediat după convertire, conştiinţa este atât de sensibilă încât ne temem de cel mai mic păcat. Tinerii convertiţi au o timiditate sfântă, care vine din teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeu. Dar vai! În curând rodul acestor prime fructe este înlocuit de spinii lumii înconjurătoare. Răsadul sensibil al pietăţii se transformă într-o salcie în viaţa de mai târziu; creşte prea aplecat şi se clatină la orice adiere. Treptat, omul devine familiar cu păcatul. Urechea în care au bubuit tunurile nu va auzi sunetele uşoare. LA început păcatul ne înmărmureşte, dar în curând vom spune „nu-i aşa că e doar unul mic”? Apoi vine unul mai mare, şi încă Unul, până când ajungem să privim păcatul ca pe o mică diversiune. Apoi urmează o presupunere total greşită: „Nu am căzut în păcat de-a binelea. Adevărat, am greşit puţin, dar în ansamblu sunt bine. Poate că am scăpat un cuvânt nesfânt, dar majoritatea conversaţiei a fost consistentă”. Astfel scuzăm păcatul. Aruncăm o mantie peste ea şi îi punem nume frumoase. Creştine, ferește-te să priveşti păcatul cu uşurătate. Ia atitudine, altfel vei cădea. Păcatul, un lucru neînsemnat? Nu e o otravă? Cine îi cunoaşte puterea mortală? Păcatul, un lucru mic? Nu vulpile mici strică viile (Cânt. 2:15)? Nu insecta de coral clădeşte o stâncă care sfărâmă vapoarele? Nu securea face să cadă stejarul cel puternic? Nu picăturile de apă distrug piatra? Păcatul, un lucru neînsemnat? A încununat cu spini fruntea Mântuitorului şi i-a străpuns inima! L-a făcut să sufere chinuri, amărăciune şi dureri. Dacă ai putea cântări cel mai uşor păcat pe cântarul universului, ai fugi de el ca de un şarpe şi ai evita cea mai neînsemnată aparenţă a răului. Priveşte păcatul ca pe cel Care L-a crucificat pe Mântuitorul, şi vei vedea că e „din cale afară de păcătos”.Necazurile, ce par fără nădejde.Adesea sunt trimise de mâna îndurării.

SEARA

Te vor numi „Cetate căutată şi nepăzită”.

Isaia 62:12

Nemărginitul har al lui Dumnezeu se vede foarte în clar în faptul că nu suntem doar căutaţi, ci căutaţi şi nepărăsiţi. Oamenii caută ceva care s-a pierdut în casă, dar este doar căutare. Pierderea este mai tulburătoare şi căutarea mai perseverentă atunci când lucrul nu este părăsit. Noi am fost amestecaţi cu noroiul. Eram murdari ca un ban de aur căzut într-un canal. Oamenii se adună cu toţii ca să scotocească cu grijă noroiul oribil, şi continuă să caute şi să scormonească până când comoara este găsită. Sau, ca să folosim alt exemplu, eram pierduţi în mulţime. Rătăceam de colo până colo şi, când îndurarea a venit peste noi sub forma Evangheliei, nu ne-a găsit de la început. A trebuit să ne caute şi să ne tot caute fiindcă, ca şi oaia pierdută, eram rătăciţi departe. Ne rătăcisem într-un ţinut străin, şi credeam că nimeni, nici măcar Păstorul cel Bun, nu ne va putea găsi. Slavă harului neînvins: am fost căutaţi şi nepărăsiţi! Bezna nu ne-a putut ascunde; noroiul nu ne-a putut acoperi. Am fost găsiţi şi aduşi acasă. Slava iubirii infinite: Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a repus în drepturi! Dacă vieţile unora dintre copiii lui Dumnezeu ar putea fi scrise, ne-ar umple de uimire sfântă. Ciudate şi minunate sunt căile folosite de Dumnezeu în căutarea alor Săi. Binecuvântat să-I fie numele! El nu renunţă la căutare până când cei aleşi nu sunt găsiţi. Ei nu sunt un popor căutat azi şi aruncat mâine. Atotputernicia şi înţelepciunea la un loc nu greşesc niciodată. Vom fi numiţi „cetate căutată şi nepărăsită”. Că alţii sunt căutaţi, este un har nemărginit, dar că noi suntem căutaţi este o minune! Nu putem găsi nici un motiv în afară de iubirea nesfârşită a lui Dumnezeu. Putem doar să ne înălţăm inimile în uimire şi să-L lăudăm pe Domnul fiindcă în seara aceasta ne numim „cetate căutată şi nepărăsită”.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Eu ştiu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruţă turma; şi dintre voi înşivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să‑i tragă pe ucenici după ei. De aceea vegheaţi, amintindu‑vă că trei ani, noapte şi zi, n‑am încetat îndemnând cu lacrimi pe fiecare. Şi acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, care poate să vă zidească şi să vă dea o moştenire între toţi cei sfinţiţi.

Fapte 20.29‑32

Predarea ştafetei (8)

Putem fi siguri că n‑a fost planul lui Dumnezeu şi nici dorinţa apostolului Pavel de a preda ştafeta lupilor îngrozitori sau liderilor creştini egoişti. Pavel le‑a spus aceste lucruri triste bătrânilor din adunarea din Efes, pe care îi cunoştea foarte bine şi în mijlocul cărora lucrase vreme de trei ani, care pare să fi fost perioada cea mai lungă petrecută de Pavel într‑un singur loc, în timpul slujirii sale. Totuşi, curând avea să‑şi facă loc un faliment cumplit în mijlocul lor. Ne mai putem mira că un faliment similar îşi poate face apariţia în practic orice adunare locală de pe pământ?

Falimentul este cauzat de o lipsă de veghere a celor rânduiţi de Dumnezeu să conducă adunarea. Lupii îngrozitori aveau să pătrundă în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Lupii nu sunt oi. De fapt, ei sunt tocmai contrariul, căci omoară oile şi fac prăpăd în turmă. Aceşti lupi îi reprezintă pe oamenii nemântuiţi care şi‑au făcut loc printre credincioşi, luând un loc de conducere şi producând multă pagubă.

Acest lucru se întâmplă adesea astăzi. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru fiecare conducător evlavios din mijlocul poporului Său! Însă nu toţi cei aflaţi astăzi la conducere în mărturia creştină sunt mântuiţi. Mulţi văd slujirea creştină ca pe o poziţie respectabilă şi aducătoare de beneficii materiale. Felul obişnuit în care oamenii intră în slujire este prin urmarea unei şcoli şi prin ordinarea primită din partea unei grupări religioase. Pentru astfel de oameni, chemarea lui Dumnezeu şi pregătirea în şcoala Lui nu sunt necesare.

E. P. Vedder, Jr.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

0, Doamne, acordează-mă cu marea Ta putere. Cred că am privilegiul să cer asta datorită Ispăşirii lui Isus. Fă-mă din punct de vedere fizic tot ceea ce trebuie să fiu ca strălucirea Ta să fie peste mine.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

CE AUZI?

Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie: dau ploaie pe faţa pământului”

1 Împăraţi 18:1

Cu trei ani mai devreme, Dumnezeu i-a spus lui Ilie să anunţe apropierea unei mari secete. Drept rezultat, oamenii nu mai discutau despre nimic altceva. Apoi, Dumnezeu i-a spus să anunţe că va veni ploaia şi să se pregătească pentru ea. Înţelege un lucru: dacă nu înveţi să pleci urechea la ceea ce spune Dumnezeu, nu vei fi pregătit pentru valurile vieţii. Dumnezeu poate să-ţi spună când să economiseşti şi când să semeni, când să cumperi şi când să vinzi, când să vii la masă şi când să pleci. „Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „Iată drumul, mergeţi pe el!” (Isaia 30:21). Dar Satana poate şi el să-ţi vorbească şi să-ţi spună lucruri precum: „Vei da faliment. Vei muri. Nu vei avea succes niciodată. Nimeni nu te iubeşte”. Nu vei auzi niciodată aşa ceva de la Dumnezeu! în ciuda a ceea ce auzi în jurul tău sau în lăuntrul tău, trebuie să te încrezi în credincioşia lui Dumnezeu şi să crezi că El va lupta pentru tine. Ştiind că urma să fie răstignit, Domnul Isus S-a rugat: „Tată, proslăveşte Numele Tău!” Şi din cer, s-a auzit un glas, care zicea: „L-am proslăvit, şi-L voi mai proslăvi!” Norodul, care stătea acolo, şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet” (Ioan 12:28-29). Nu e uimitor? Unii aud vocea lui Dumnezeu, în timp ce alţii care stau lângă ei nu aud decât zgomot. Ceea ce Domnul Isus a auzit în acea zi i-a întărit credinţa şi i-a dat puterea de a merge victorios la cruce. Aşadar, tu pe cine asculţi? Ce auzi?

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 17.17-30

Trimis de tatăl său (asemenea lui Iosif odinioară -Geneza 37.13) ca să afle ştiri despre fraţii săi, David este aici tipul Aceluia care a părăsit cerul pentru a vizita lumea prin har. Astfel David aude provocarea zilnică, insultele aruncate în faţă israeliţilor de către uriaşul filistean. Consternat, întreabă ce se întâmplă. Eliab îl aude şi-l apostrofează pentru curiozitatea lui. Tot aşa, cei vârstnici din adunări îi pot critica pe fraţii şi pe surorile mai tinere în mod nedrept şi fără consideraţie pentru sentimentele lor.Deşi fusese prezent la ungerea lui David, Eliab nu-l ia în serios. El ne aminteşte de fraţii lui Isus care nici ei „nu credeau în El” (Ioan 7.5).Au trecut patruzeci de zile. Patruzeci este, în Scrip­tură, numărul care corespunde unei perioade complete de încercare. Dar, vai, realitatea lucrurilor trebuie întâm­pinată: în faţa filistenilor nu iese nici o persoană! Nimeni care să-l scape pe Israel! Nici Eliab, cu toată statura lui înaltă (16.7) – el ar fi putut să se ruşineze de laşitatea sa înaintea lui David – nici chiar Saul (acela care era mai înalt decât oricine din poporul său şi învestit ca protector al lor), pentru că Domnul îl abandonase! Dar, pentru credinţa lui David, Goliat nu este decât un filistean ca ceilalţi, deja învins, deoarece a îndrăznit să insulte ostile Dumnezeului celui viu (Isaia 37.23, 28).

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Marcu 6:30-34

Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu

şiodihniţi-vă puţin. Marcu 6:31

UN ARC DESTINS

Cu toţii avem nevoie de odihnă şi relaxare. Domnul a sugerat acest fapt atunci când le-a prescris o pauză celor 12 ucenici obosiţi, după ce s-au întors dintr-o lungă perioadă din lucrare. In zilele noastre, se pare că pe măsură ce avem mai multe aparate pentru economisit timp, vom avea tot mai multă vreme pentru reîmprospătarea şi reînnoirea resurselor fizice şi spirituale. Cu toate acestea, uităm să ne facem timp suficient pentru odihnă. O legendă greacă spune că un cetăţean al Atenei antice, l-a văzut pe marele şi binecunoscutul povestitor, Esop, jucându-se în stradă cu nişte copilaşi. Observatorul a râs şi şi-a bătut joc de Esop pentru comportamentul lui lipsit de demnitate. În loc să-i răspundă, Esop a luat un arc cu care se jucase imitând un istrument cu coarde. A destins arcul şi l-a pus jos pe pământ. Apoi i-a spus criticului atenian: „Acum, răspunde la ghicitoare, dacă poţi, şi spune-ne despre ce vorbeşte acest arc destins”. Omul n-a putut să spună nimic. Nu avea nici o idee ce însemna acest lucru. Esop a explicat: „Dacă ţii tot timpul arcul încordat, în cele din urmă se va rupe; dar dacă îl laşi slobod, va deveni mult mai potrivit atunci când vrei să-l foloseşti”. Acelaşi lucru se petrece cu oamenii. De aceea, avem nevoie să ne facem vreme pentru odihnă – când arcul vieţii se poate relaxa. Dumnezeu „S-a odihnit de toată lucrarea Lui” (Genesa 2:3). N-ar fi bine să-I urmăm exemplul? Începe prin a pune deoparte un timp special, în fiecare zi, pentru a te relaxa şi a-ţi reînnoi forţele. Nu poţi face tot ce este mai bun pentru Domnul dacă nu te odihneşti puţin. P.R.V.

Aveam nevoie de pace şi m-a luat de-o parte
La umbra unde-n linişte puteam vorbi,
Departe de larma, mulţimii agitate
Să-I pot în taină Cuvintele de foc sorbi. Mortenson

Timpul în serviciul Domnului cere pauze pentru reînnoirea forţelor.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu și spuneți-i: „Așa a vorbit fiul tău Iosif: Dumnezeu m-a pus domn peste tot Egiptul …“.Geneza 45.9

O mărturie luminoasă

Iosif a atras atenția fraților săi asupra urgenței însărcinării lor. „Grăbiți-vă!“ este cuvântul folosit pentru trimiterea lor. Acesta este îndemnul pentru aceste zile din urmă: „Propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp“ (2 Timotei 4.2). Frații au aflat de pe buzele lui Iosif cui trebuie să ducă mesajul: „Grăbiți-vă de vă suiți la tatăl meu“. Tocmai la acela, pe care îl amăgiseră cu cruzime și în fața căruia negaseră orice cunoștință legată de soarta lui Iosif, trebuiau să fie o mărturie a lui Iosif. La fel este cu Hristos și ucenicii Lui.

Femeia din Sihar (Ioan 4) s-a întors în cetate, purtând o mărturie luminoasă pentru Hristos înaintea acelora care cunoșteau bine felul ei de viață. În locul păcatului ei, a purtat mărturia pentru Acela care a eliberat-o de păcat. Petru, de asemenea, a trebuit să poarte o mărturie pentru Hristos înaintea acelora față de care greșise. Mai mult, frații lui Iosif nu au fost trimiși numai la tatăl lor, ci și la copiii copiilor lor. Iar mesajul, valabil și astăzi, este: „Crede în Domnul Isus, și vei fi mântuit tu și casa ta“.

——————————————————————————–

Meditații primite prin grija și slujirea exemplară a unor surori – Domnul să le binecuvinteze și să le întărească în sănătate, în credință, cu har și pace!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s