Dumnezeu nu este om ca să mintă

Meditații pentru 9 Martie

bible-verse-2lDumnezeu nu este om ca să mintă”.

Numeri 23:19

Este scris: ”Şi pe voi care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui, sfinţi, fără prihană şi fără vină, negeşit dacă rămâneţi şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să vă abateţi de la nădejdea Evangheliei”. (Coloseni 1:21-23)

Gândirea noastră este înclinată să contrazică acest adevăr. Dar ceea ce El promite, şi îndeplineşte. Pentru că Dumnezeu se ţine de cuvânt, putem să ne bazăm pe El, să-I mulţumim, şi să credem începând cu: „Nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine! Uitaţi-vă cu băgare de seamă la păsările cerului! Ele nici nu seamănă, nici nu adună în cămări şi Dumnezeu totuşi le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi mult mai de preţ ca şi păsările? Nu vă îngrijoraţi cu privire la viaţa voastră, zicând: Ce vom mânca? Sau ce vom bea? Sau cu ce ne vom îmbrăca? Fiindcă toate aceste lucruri păgânii le caută.” (Matei 6:25)

Cel ce se îngrijorează pentru ziua de mâine este un păgân, chiar dacă este îmbrăcat într-un veşmânt negru de preot. Cel ce nu este îngrijorat, nu are nevoie de asigurări. Dacă suntem asiguraţi de Tatăl ceresc, care a promis că ne va purta de grijă, atunci suntem în siguranţă. Dar omul îşi face idoli ca să aibă ceva pe pământ. Cred că în anii de după război nu au avut mare preţ asigurările, dar Dumnezeu nu moare. El este un Tată drept, aşa că nu avem nevoie de a ne face griji. Este un lucru urât dacă copiii Lui Dumnezeu fug încoace şi încolo cerşind, siusţinând în acelaşi timp: “Avem un Tată bogat!” Cerşitul nu încurajează lumea să creadă. (Meditație de Fritz Berger)

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Momentul întoarcerii din drum

Voi nu vreţi să vă duceţi?”

loan 6:67

Ce întrebare pătrunzătoare! Cuvintele Domnului nostru sunt deseori mai pătrunzătoare atunci când El ne vorbeşte în cel mai simplu mod. In ciuda faptului că ştim cine este Isus, El ne întreabă: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” Noi trebuie să păstrăm tot timpul faţă de El o atitudine de asumare a riscului. „Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu EL”. Ei s-au întors din drumul lor cu Isus, nu înapoi în păcat, dar s-au întors la ale lor. Astăzi mulţi oameni „cheltuiesc şi se cheltuiesc în totul” (vezi 2 Corinteni 12:15) în lucrarea pentru Isus Cristos. dar nu umblă cu El. Singurul lucru pe care Dumnezeu îl vrea mereu de la noi este să fim una cu Isus Cristos. După sfinţire, disciplinarea vieţii noastre spirituale are loc în această direcţie. Dacă Dumnezeu te face să înţelegi clar în sufletul tău ce vrea de la tine, nu încerca să păstrezi această relaţie cu El printr-o metodă anume, ci trăieşte o viaţă naturală de dependenţă absolută de Isus Cristos. Nu încerca niciodată să trăieşti viaţa cu Dumnezeu altfel decât în felul lui Dumnezeu, şi acest fel înseamnă devotament absolut faţă de El. Secretul umblării cu Isus este dat de siguranţa faptului că ştiu că eu nu ştiu nimic. Petru a văzut în Isus doar pe Cineva care să-i aducă mântuire lui şi lumii întregi. Domnul nostru vrea să fim împreună lucrători cu El. În versetul 70 Isus răspunde marii lipse din Petru. Noi nu putem răspunde în locul altora.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Nici prin forţă, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oştirilor!” ZAHARIA 4:6

Lectura aceastui capitol din proorocul Zaharia ne pune în faţă două extreme: începutul lucrării Domnului Hristos în slăbiciune şi lepădare si realizarea acestei lucrări în slavă şi măreţie. Câtă nevoie avem de această viziune, astăzi! El este Domnul cerurilor şi al pământului, Acela care a condus potopul şi Acela care merge încă pe ape. O fermă convingere ieşind din această siguranţă ne va păzi duhul în pace în vremurile de acum. El este Domnul întregului pământ şi care îşi aşteaptă ziua săşi stabilească împărăţia Sa de slavă peste toate împărăţiile pământului pe care oamenii le-au ruinat.în mijlocul agitaţiilor politice şi situaţiilor critice din unele ţări care fac dificilă lucrarea de evanghelizare, în faţa mişcărilor premergătoare vremei lui Anticrist, Dumnezeu îndeamnă pe credincioşii Lui să nu dispreţuiască “ziua începuturilor slabe”, în care unul din principalele elemente constă în semănătura abundentă a Cuvântului divin, sămânţă incoruptibilă pe care va fi stabilită împărăţia Sa. Atunci lucrurile ascunse şi dispreţuite astăzi, vor fi manifestate, în timp ce lucrările care se afişează şi se pun în lumină acum, vor fi şterse. Să nu subestimăm ziua începuturilor slabe, căci în ziua aceea, Dumnezeu va estima, va preţui şi răsplăti orice lucrare, cât de mică, izvorâtă din credinţă. Mărturisirea Numelui Domnului Isus acolo unde ne-a aşezat El, ori de câte ori am avut un prilej favorabil, însoţită de o viaţă integră şi sfântă, participarea la orice fel de răspândire a adevărurilor Cuvântului lui Dumnezeu, cu alte cuvinte, orice lucrare oricât de mică având ca scop binele celor din jurul nostru şi slava Aceluia care a făcut totul pentru binele şi fericirea noastră, va fi preţuită de Dumnezeu chiar dacă aici a fost făcută în slăbiciune şi în anonimat.Dar să ştim că lucrarea care ne-a fost încredinţată nu se împlineşte nici prin forţă, nici prin putere, ci prin Duhul Său. “Forţa” şi “puterea” scot in evidenţă capacităţile şi mijloacele prin care oamenii se slăvesc. Dumnezeu însă are mijloacele Lui proprii, mijloace de har şi El foloseşte capacităţile noastre numai când sunt depuse la picioarele crucii. Nici prin forţă, nici prin putere, ci prin Duhul Său. El este Acela care ne comunică gândurile Lui Dumnezeu, El este Acela care ne inspiră rugăciunile, El este Acela care folosind slăbiciunea noastră răspunde la consacrarea noastră şi onorează lucrarea noastră pentru Domnul Isus.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Cel care locuieşte în locul ascuns al Celui Preaînalt va rămâne la umbra Celui Atotputernic. Spun despre Domnul: „Adăpostul meu şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred“

Psalmul 91.1,2

La fel ca şi aducerea la viaţă a sufletului, întreaga lucrare de dezvoltare şi de adâncire a vieţii spirituale este lucrarea Duhului Sfânt. Fără inspiraţia Sa, toate cuvintele noastre sunt inutile, toate eforturile noastre de a dobândi sfinţenia sunt deşarte şi întreaga noastră slujire este fără rod. Duhul Sfânt împlineşte în mod invariabil lucrarea de a ne aduce într‑o comuniune mai intimă cu Tatăl şi cu Fiul Său Isus Hristos, totul fiind făcut în legătură directă cu adevărul Scripturii. De asemenea, lucrarea noastră de a atrage oameni la Hristos este binecuvântată în măsura în care ea izvorăşte din plinătatea felului în care ne bucurăm în mod personal de Domnul şi din intimitatea comuniunii noastre cu El.

Nu doar învăţătura nepotrivită, neglijarea îndatoririlor sau lipsa unei trăiri consecvente sunt cele care afectează în mod negativ slujirea noastră. Cineva poate fi fără pată în doctrină sau în acţiuni şi totuşi să fie o piedică în calea binelui spiritual al altora. În ciuda doctrinei sale corecte, el poate fi o fântână seacă. A umbla cu Dumnezeu într‑o părtăşie sfântă este nu numai secretul bucuriei şi al binecuvântării, ci şi condiţia necesară pentru orice slujire plăcută şi pentru a ne face cu adevărat folositori celor din jurul nostru. Valoarea lucrurilor pe care le facem depinde foarte mult de ceea ce suntem, iar ceea ce suntem depinde de sfera în care ne aflăm. „Rămâneţi în Mine, şi Eu în voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi nu puteţi aduce rod, dacă nu rămâneţi în Mine. Eu sunt viţa, voi, mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15.4,5).

Lucrul cu cea mai mare putere de a ne face folositori este influenţa tăcută a unei vieţi care locuieşte în mod obişnuit în locul ascuns al Celui Preaînalt. Acolo se află sursa întregii vieţi, a întregii curăţii şi a întregii rodiri.

E. H. Hopkins

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Toată fiinţa lui este plină de farmec.

Cântarea Cântărilor 5:16

Suprema frumuseţe a lui Isus are forţă de atracţie asupra tuturor. Iubirea pe care o stârneşte ea este mai puternică decât admiraţia. El este mai mult decât plăcut şi frumos; El este fermecător. Cu siguranţă că poporul lui Dumnezeu poate justifica folosirea acestui cuvânt, fiindcă El este obiectul iubirii lor înflăcărate, iubire întemeiată pe excelenţa intrinsecă a persoanei Sale şi pe perfecţiunea completă a desăvârşirilor Sale. (Ucenici ai lui Isus, uitaţi-vă la buzele Mântuitorului şi spuneţi dacă nu sunt ele cele mai dulci? Nu vi se aprinde inima când vorbiţi cu El pe cale? Închinători ai lui Emanuel, priviţi-i capul din aur de preţ şi spuneţi-mi dacă gândurile Sale nu vă sunt scumpe. Nu este adoraţia voastră amestecată cu afecţiune în timp ce vă închinaţi în faţa Celui care este „ca Libanul, un tânăr ales ca cedrii” (Cânt. 5:15)? Nu este farmec în fiecare trăsătură a Sa, şi împrăştie întreaga Lui persoană o mireasmă aleasă, astfel încât toate fecioarele să-L iubească? Există o parte a trupului Său slăvit care să nu fie desăvârşită, o însuşire a persoanei Sale care să nu fie ca un izvor răcoros pentru sufletele noastre, o îndatorire a Lui care să nu fie legată de inima ta? Dragostea noastră nu este un sigiliu care îi pecetluieşte doar inima. Ea se aşează şi pe braţele puterii Sale. Nu este nici o parte a fiinţei Sale pe care să nu o iubim. Îi ungem întreaga fiinţă cu nardul preţios al iubirii noastre arzătoare. Vrem să-I imităm întreaga viaţă; Vrem să-I copiem întregul caracter. În orice altă fiinţă vedem un cusur. În El totul este perfect. Până şi cei mai buni dintre sfinţii Săi au o pată pe veşminte, o cută pe frunte. El nu are decât farmec. Toţi sorii pământeşti au petele lor. Cea mai frumoasă lume are pustiul ei. Nu putem să iubim toate lucrurile frumoase, dar Christos Isus este aurul fără amestec, lumina fără întuneric, gloria fără nori — „toată fiinţa lui este plină defarmec”.

SEARA

Rămâneţi în Mine.

Ioan 15:4

Comuniunea cu Christos este leacul sigur al oricărei boli. Fie că este durere amară sau exces de plăcere, tovărăşia cu Isus va vindeca durerea uneia şi dezechilibrul celeilalte. Trăieşte alături de Isus, creştine, şi nu contează dacă locuieşti pe muntele onorurilor sau în valea umilinţei. Trăind alături de Isus, eşti acoperit de aripile lui Dumnezeu; sub tine se află „braţele Lui cele veşnice” (Deuteronom 33:27). Nu lăsa nimic să te oprească de la această sfântă tovărăşie, care este privilegiul sufletelor unite cu Domnul. Nu te mulţumi cu câte o întâlnire când şi când, ci caută-I întotdeauna tovărăşia. Doar în prezenţa sa vei afla mângâiere şi adăpost. Isus nu vrea să fie un prieten care ne cheamă uneori, ci Cel care păşeşte mereu alături de noi. Ai în faţa ta un drum greu? Călătorule spre ceruri, ai grijă să nu porneşti fără Călăuză. Trebuie să treci printr-un cuptor aprins? Nu intra dacă nu îl ai pe Fiul lui Dumnezeu alături, cum l-au avut Şadrac, Meşac şi Abed-Nego. Trebuie să te lupţi cu păcatele tale în bătălia Ierihonului? Nu începe războiul până ce nu vezi pe Căpetenia oştirii Domnului cu sabia în mână, aşa cum L-a văzut Iosua. Eşti chemat să te întâlneşti cu Esau în ispite? Nu te întâlni până nu biruieşti îngerul la pârâul Iaboc, asemeni lui Iacov. In orice caz, în orice condiţii, ai nevoie de Isus. Când se vor deschide porţile de fier ale morţii, vei avea cea mai mare nevoie de El. Ţine-te aproape de Mirele tău. Sprijină-ţi capul pe pieptul Său, şi cere să fii înviorat cu vinul înmiresmat al rodiilor Sale. Atunci vei fi găsit de El ,fără pată, fără Zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). De vreme ce ai trăit aici cu El şi în El, vei rămâne cu El pentru totdeauna.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ROAGĂ-TE PENTRU PACE

Urmăriţi binele cetăţii în care v-am dus în robie şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, pentru că fericirea voastră atârnă de fericirea ei!

Ieremia 29.7

Invitaţia făcută în acest text, ar trebui să ne dea ghes nouă, tuturor care suntem străini şi călătorim în această lume, să lucrăm pentru propăşirea şi pacea ţării în care trăim. Poporul nostru şi oraşul în care locuim ar trebui să fie binecuvântate prin desele rugăciuni din partea noastră; şi ar trebui să ne unim în inimile noastre la rugăciunile aduse în fiecare duminică pentru autorităţi şi ţară. Să ne rugăm cu stăruinţă ca Dumnezeu să ne păstreze binefacerile păcii. Dacă ar veni revoluţii care să producă văsare de sânge, sau dacă un război ar veni peste ţara noastră, am plânge cu amar. Să ne rugăm deci pentru pace, silindu-ne să răspândim îndemnurile prin care se pot uni oamenii între ei, prin legături de dragoste. Nu este oare de dorit să trăim în pace? Acest lucru ne îngăduie să ne creştem copiii în teama de Dumnezeu şi să putem răspândi Evanghelia, fără piedici.Deci să ne rugăm mult pentru ţara noastră, mărturisind păcatele noastre naţionale şi cerând iertarea, o dată cu binecuvântarea în numele dragostei Domnului Isus.

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Doamne, înmoaie şi supune, inspiră şi înfioară, şi ridică-ne la nivelul unei aşa de glorioase părtaşii cu Tine, încât să ajungem să-Ţi semănăm Ţie.

*

 IZVOARE IN DEŞERT

Priveşte din vârful muntelui. (Cântarea cântărilor 4:8)

Purtarea poverilor zdrobitoare, de fapt, dă aripi credincioşilor. Aceasta ar putea suna ca o contradicţie în termeni, dar este un adevăr binecuvântat. În timp ce îndura o încercare severă, David a strigat: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura, şi aş găsi undeva odihnă!“ (Psalmul 55:6). Însă înainte de a-şi termina meditaţia, el pare să fi realizat că dorinţa lui de a avea aripi era accesibilă, pentru că mai apoi el a spus: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini“ (Psalmul 55:22). Cuvântul „povară“ este explicat în Biblia mea cu comentarii ca însemnând „ce ţi-a dat ţie Yehova“. Poverile sfinţilor sunt date de Dumnezeu, făcându-ne să nădăjduim în El. Şi odată ce am făcut asta, povara se transformă într-o pereche de aripi prin miracolul credinţei, şi cel care a fost împovărat „zboară ca vulturii“ (Isaia 40:31). din Zilele şcolii duminicale

Într-o zi, când mergeam pe stradă

Preocupat de afaceri, în timp ce-mi băteam capul

Cu „sutele de griji” care păreau

Nişte nori de furtună gata să se spargă

În torente, Auto-compătimirea îmi spunea:

O, săracul, bietul de tine, ai prea multe lucruri

De făcut. Viaţa ta este mult prea grea.

Această povară te va zdrobi în curând”.

Un răspuns prompt de compasiune

A izvorât dinăuntru. Soarele arzător

Părea mai intens. Praful şi zgomotul

Motoarelor care scot fum şi trec în zbor

Cu enervante rafale de claxon

Îmi iritau şi mai mult nervii încordaţi,

Legendara ultimă picătură care frânge spatele

Pentru o minte slăbită, trudită, chinuită.

Ah da, îmi va zdrobi şi-mi va distruge viaţa;

Nu pot îndura această tensiune permanentă

A grijilor care se agravează la nesfârşit;

Sunt prea mari pentru unul ca mine”.

Şi uite aşa se consola inima mea,

Simte-ţi mizeria”, când iată!

Un susur blând” a spus clar:

A fost trimisă ca să te înalţe – nu ca să te distrugă”.

Am văzut imediat marea mea greşeală.

Locul meu nu era sub povară,

Ci deasupra ei! Dumnezeu n-a vrut

Ca eu s-o car. El a trimis-o

Aici ca să mă care. El îmi cunoştea

Foarte bine neputinţa

Dinainte să facă planul. El a văzut

Un copil al Său care avea nevoie de har

Şi de putere pentru a sluji; o rămurică slabă,

Având nevoie de soare şi de ploaie ca să crească;

O crisalidă nedezvoltată;

Un suflet slab, fără credinţă în Dumnezeu.

El nu S-a putut opri să nu vadă toate acestea

Şi chiar mai mult. Şi apoi, cu gânduri pline de tandreţe,

L-a pus acolo unde trebuia să crească –

Sau să moară. A te pleca sub povara cuiva

Înseamnă moarte, dar viaţa şi puterea

Îi aşteaptă pe toţi aceia care îndrăznesc să se ridice deasupra.

Poverile noastre sunt aripile noastre; pe ele

Noi ne avântăm spre culmi mai înalte de har;

Fără ele trebuie să rătăcim mereu

Pe câmpiile credinţei nedezvoltate,

(Căci credinţa creşte numai prin exersare

În situaţii imposibile).

O, paradox al cerului. Povara

Care credeam că ne va zdrobi, a fost trimisă ca să ne înalţe

Până la Dumnezeu! Aşa că, suflete al meu,

Suie-te! Nimic nu poate fi zdrobit,

Decât ce nu e sub povară.

Cum vom urca? Prin ce ascensiune

Ne vom ridica deasupra grijilor critice

Ale vieţii? În Cuvântul Său se găseşte

Cheia care deschide scările Lui secrete;

Singur cu Hristos, retras acolo,

Ne ridicăm poverile şi ne odihnim în El.

Mary Butterfield

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Şi dacă chemaţi ca Tată pe Cel ce judecă fără părtinire pe fiecare după faptele lui, purtaţi-vă cu frică în timpul pribegiei voastre; căci ştiţi că … aţi fost răscumpăraţi … cu sângele scump al lui CRISTOS.

1 Petru 1.17

Omul vechi a fost judecat prin moartea Domnului Isus Cristos şi prin acest fapt Dumnezeu îl socoteşte răstignit (Rom. 6.6). Toate nelegiuirile noastre au fost îndepărtate prin jertfa Domnului Cristos, care şi-a adus trupul ca jertfă pe lemnul crucii. Credinciosul este graţiat şi adus înaintea lui Dumnezeu ca să se bucure de dragostea Lui. Astfel credinciosul poate să se apropie fără vreo piedică de tronul harului, căci sângele scump al lui Cristos vorbeşte pentru el şi Domnul însuşi mijloceşte stând la dreapta Tatălui. Numai datorită Domnului Isus chiar şi cel mai slab credincios poate să-şi înalţe rugăciunea către Tatăl, ştiind că inima Tatălui simte pentru el şi mâna Lui îi este de ajutor. Fiecare credincios care are o atitudine de supunere ca cea a unui copil faţă de tatăl, poate să slujească Tatălui ceresc. Ce minunată favoare pentru noi! De-am avea mereu înaintea ochilor noştri marele preţ ce s-a dat pentru răscumpărarea noastră şi poziţia la care am fost ridicaţi, am privi cu scârbă la tot răul, şi am aduce prin vorbele şi faptele noastre slavă lui Dumnezeu.Mărimea binecuvântărilor primite ne obligă la o comportare în frica de Dumnezeu, iar harul şi dragostea Lui la o supunere ca de copil. Puterea necesară pentru ceea ce suntem, ne este dată. Ce minunat este să-L ai pe Dumnezeul cel milostiv şi mare ca Tată şi să te întemeiezi pe puterea Lui. Aceasta este partea celor mântuiţi.CRISTOS este singurul steag al lui Dumnezeu şi singurul steag al celor ce luptă în pustia lumii acesteia cu urme ostile celui rău. Cristos este singurul steag pentru orice. A avea un alt steag înseamnă a ne face nedestoinici pentru lupta duhovnicească la care suntem chemaţi. Ce avem a face noi, ca adevăraţi creştini, cu lupta pentru un sistem de teologie sau de organizaţie religioasă? Să luptăm noi cu un astfel de steag? Cu nici un preţ!

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Veniţi totuţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.»

ISAIA 1:18

Domnul mă spală prin sângele Său, astfel încât devin alb ca zăpada, căci El zice: «Ii voi curaţi de toate nelegiuirile pe care le-au săvârţit împotriva Mea» (Ier. 33,8). Isus însuşi afirmă: «Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc şi ele vin după Mine» (Ioan 10,27). Promisiunea Sa – «pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37) – este sigilată cu un sigiliu dumnezeiesc prin adăugarea «nimeni nu le va smulge din mâna Mea» (Ioan 10,28). De ce mai eziţi, tu, inimă slabă? Nu este această bună­tate copleşitoare? Nu este extraordinar ca atunci când vii la Isus să îl găseşti, să fii primit în părtăşia Sa, să fii mireasa Lui, a Celui care te iubeşte şi te asigură: «Poţi să rămâi al Meu pe veşnicie»? Împotriveşte-te aşadar duhului domi­nator al fricii şi fii parte a duhului părtăşiei, prin care poţi striga «Ava adică: Tată» (Gal. 4,6). Iată câtă îndurare con­ţine această promisiune scurtă, dar profundă: «pe cel ce vi­ne la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37).

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

SĂ NE NUMĂRĂM BINE ZILELE

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă.

Psalmul 90:12

Când suntem tineri şi privim în viitor, viaţa ne pare atât de lungă. Iţi vine greu să-ţi imaginezi că-i adevărat ceea ce spun adesea cei mai în vârstă – timpul a trecut atât de repede încât ei se întreabă unde s-a dus. Dar pe măsură ce înaintăm în vârstă, anii prezentei existenţe par mai scurţi, în special comparaţi cu eternitatea. În cartea sa: „Când râd nu fac decât să sufăr”, Ethel Barrett relatează o povestire despre o profesoară de liceu din Los Angeles care avea o metodă unică prin care îşi stimula elevii să gândească. Din când în când, scria pe tablă scurte mesaje care nu aveau nici o legătură cu lecţia în care elevii erau implicaţi. Într-o dimineaţă, când elevii au intrat în clasă, au văzut scris pe tablă numărul: 25.550. In final, un elev a ridicat mâna sus şi a întrebat ce reprezintă numărul scris pe tablă. Ea le-a explicat astfel: cifra de 25.550 reprezintă numărul de zile din viaţa unui om care trăieşte 70 de ani. Profesoara voia să-şi impresioneze elevii în legătură cu scurtimea vieţii. Redusă la numărul zilelor şi nu al anilor, viaţa pe care ne-o petrecem pe pământ nu mai suna atât de lungă pentru ei. Acest fapt subliniază ceea ce spunea lacov despre viaţă: „Nu este decât un abur, care se arată puţintel şi apoi piere” (lacov 4:14). De aceea, este important să folosim toate ocaziile ca să-L slăvim pe Dumnezeu, să slujim altora şi să-L proclamăm pe Cristos. Timpul nostru pe pământ este limitat. Să-l folosim cu înţelepciune! R.W.D.

Nu-mi pare rău, Isus, de anii
Jertfiţi pentru calvarul Tău,
Dar şi de-o clipă ce-mi ia lumea
Din inimă îmi pare rău.      Traian Dorz.

Nu cheltui timpul, investeste-L!

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 16. 14-23

Duhul lui Dumnezeu a venit peste David (v. 13), în timp ce, de la nefericitul Saul, se depărtase, făcând loc unui spirit rău care acum îl chinuia. Dumnezeu Se foloseşte de această situaţie pentru a-l introduce la curte, în calitate de cântăreţ cu harfa, pe tânărul David, muzi­cian iscusit, care va deveni mai târziu „cântăreţul plăcut al lui Israel” (2 Samuel 23.1). Şi, cu această ocazie, un slujbaş imperial depune pentru David o mărturie fru­moasă (v. 18), arătând că la însăşi curtea împăratului se găseau unii care-l cunoşteau pe unsul Domnului. Filipeni 4.22 ne relatează un fapt asemănător: că şi la casa Ceza­rului, cu alte cuvinte în anturajul imperatorului roman, se numărau creştini. Astfel Dumnezeu are grijă să-Şi pună martori în orice sferă socială. Fiecare detaliu menţionat în v. 18 se raportează la Cel al cărui tip este David: Hristos, adevărata „Ramură din tulpina lui Isai”. Despre El este scris: „Duhul Domnului Se va odihni peste El, … duh de cunoştinţă şi de temere de Domnul” (Isaia 11.1, 2). Noi ce mărturie dăm înaintea lumii pentru Preaiubitul nostrul. „Te-am luat din staul, dinapoia oilor, ca să fii conducător peste poporul Meu, peste Israel”, va spune Domnul mai târziu (2 Samuel 7.8). Mergând cu oile, David a fost pregătit să „păstorească” cu credincioşie poporul Israel (vezi Psalmul 78.70-72).

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Domnul este Dumnezeu şi ne luminează.
Psalmul 118.27

Epoca luminii

Cum ar fi dacă nu ar exista lumină pe acest pământ? V-aţi gândit vreodată la aceasta?

Fără lumină, plantele nu pot exista. Dacă nu există plante, animalele nu se pot hrăni, dar şi omul nu ar avea o bază pentru viaţă. Fără lumină ar fi de asemenea foarte rece pe acest pământ. Fără razele calde ale soarelui, viaţa ar fi de neînchipuit pe această planetă.

Lumina joacă un rol important în viaţa noastră. Ochiul omenesc percepe numai un mic sector din spectrul total al luminii. Mai este şi lumina invizibilă pe care omul o foloseşte cu ajutorul tehnicii. Razele Röntgen, infraroşii şi laser se utilizează cu succes în medicină.

Este uimitor ce realizări a obţinut ştiinţa mai ales în acest secol! Deja în secolul al XVIII-lea se vorbea de epoca iluminismului. Inteligenţa omenească se punea ca măsură a tuturor lucrurilor, şi ca urmare nu mai era nevoie de Dumnezeu. De atunci au mai trecut alţi 200 de ani: deci este timpul de a face un bilanţ.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

SĂ NE RUGĂM CUM NE-A ÎNVĂŢAT ISUS (6)

Izbăveşte-ne de cel rău” (Matei 6:13)

Izbăveşte-ne de cel rău” (Luca 11:4). În textul original din limba greacă citim: „Izbăveşte-ne de cel rău”, nu de vreo entitate abstractă numită răul. Aşadar, trebuie să ne temem de Satana? Nu, dar trebuie să luăm seama la strategiile lui (1 Petru 5:8-9). Dacă nu veghem şi dacă nu ne îmbrăcăm cu toată armătura lui Dumnezeu, cădem pradă înfrângerii (Efeseni 6:10-18). Dar când veghem şi suntem echipaţi corespunzător, nu trebuie să ne fie teamă de Satana: „Cel ce este în voi, este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4). Domnul Isus, nu tu, îţi garantează victoria. Duhul Sfânt din tine este Cel ce-ţi dă putere să te împotriveşti celui rău. „Iată că v-am dat putere … peste toată puterea vrăjmaşului: şi nimic nu vă va putea vătăma” (Luca 10:19). Când te lupţi cu cel rău, această rugăciune activează puterea „Celui mai mare” care este în tine şi prin puterea Lui poţi triumfa asupra diavolului. La toate acestea, adaugă Cuvântul lui Dumnezeu care locuieşte în inima şi în mintea ta, dându-ţi puterea să ripostezi la ispitele Satanei la fel cum a făcut Domnul Isus, spunând: „Este scris” (Matei 4:3-11). Satana a fost învins prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu şi aceasta va funcţiona şi pentru tine! „Căci a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava în veci” (Matei 6:13). Ce notă finală plină de recunoaştere şi laudă! Nici urmă de nesiguranţă sau de ezitare aici. Ea oglindeşte marea doxologie a lui David: „A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava … a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai pesus de orice” (1 Cronici 29:11). Rugăciunile tale vor fi cu certitudine eficiente când te rogi cu credinţă unui astfel de Dumnezeu.

———————————————————–

Meditații primite prin grija și slujirea exemplară a unor surori Domnul să le binecuvinteze și să le întărească în sănătate, în credință, cu har și pace!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s