Harul lui Dumnezeu care aduce mântuire a fost arătat şi ne învaţă

Meditații pentru 8 MARTIE!

Mulțumiri surorilor care ne trimit aceste meditații. Domnul să le binecuvinteze!

Rastignit cu HristosO viaţă de renunţare

Am fost răstignit împreună cu Cristos.

Galateni 2:20

Nimeni nu este una cu Cristos până când nu este gata să renunţe nu numai la păcat, ci si la întregul lui mod de a privi lucrurile. Când suntem născuţi de sus prin Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că trebuie să renunţăm la ceva înainte de a avea. Şi încă de la început să renunţăm la toate pretenţiile.

Ceea ce aşteaptă Domnul nostru să-I prezentăm nu este nici bunătatea, nici onestitatea, nici strădaniile noastre, ci păcatul real şi greu; aceasta este tot ceea ce poate lua de la noi.

Şi ce ne dă El în schimb pentru păcatele noastre? O dreptate reală. Dar noi trebuie să renunţăm la orice pretenţie de a fi ceva, la orice pretenţie de a fi vrednici de consideraţia lui Dumnezeu.O dată ce am făcut acest lucru. Duhul lui Dumnezeu ne va arăta la ce mai trebuie să renunţam. Cu fiecare pas al acestui proces va trebui să renunţ la drepturile mele. Sunt eu gata să renunţ la dreptul pe care-l am asupra tuturor lucrurilor mele, la dreptul de a avea propriile mele sentimente, la orice drept, şi să mă identific cu moartea lui Isus Cristos?Întotdeauna vom suferi o deziluzie profundă şi dureroasă înainte de a ne lepăda de noi înşine şi de a ne preda în întregime. Când un om se vede cu adevărat aşa cum îl vede Domnul, nu de urâciunea păcatelor cărnii este şocat el, ci de natura îngrozitoare a mândriei inimii lui faţă de Isus Cristos. Când el se vede în lumina Domnului, începe să simtă ruşinea, oroarea şi vina disperată.Dacă te confrunţi cu problema renunţării, treci prin criză, leapădă-te de toate şi Dumnezeu te va face potrivit pentru tot ce-ţi va cere. (Meditație de Oswald Chambers)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

8 Martie

Dacă ne mărturisim păcatele, el este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele, şi să ne curăţească de orice nelegiuire.”

1 IOAN 1:9

Nu trebuie să vorbim de păcatele altora, ci să mărturism păcatele noastre, pentru ca Isus să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice vină. ”Căci harul lui Dumnezeu care aduce mântuire a fost arătat şi ne învaţă…” Nu ne îndrumă cu o bâtă, dar dacă ţinem la dreptatea noastră, nu putem fi oameni fericiţi, care Îl urmează pe Isus. A urma Mielului înseamnă să procedăm după cum este scris: ”Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia cămaşa, iertaţi, şi vi se va ierta, daţi, şi vi se va da.” Acestea toate sunt incluse în urmare. Şi chiar dacă procedăm astfel, nu avem lipsă. Ce fericire să ai Evanghelia, cerul în mână! În Faptele Apostolilor citim: ”Să ştiţi dar fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor, şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin legea lui Moise.” Faptele Ap.13:38,39. Astfel suntem drepţi. Cei nedrepţi nu moştenesc Împărăţia lui Dumnezeu, dar cel ce crede în Isus, este drept. De ce? Isus a plătit pentru nedreptatea mea, şi a ta, şi în acest fel a îndepărtat-o. Evidenţa datoriilor noastre datorită păcatului este pusă la o parte, plata este desăvârşită. El mi-a făcut cunoscut că m-a eliberat. Avem un Dumnezeu drept, de aceea toate lucrurile le face în dreptatea Lui. Această dreptate a fost satisfăcută prin jertfa lui Isus Mântuitorul, care a luat asupra Lui toate păcatele, şi a purtat în mod desăvârşit pedeapsa altora. El şi-a dat viaţa pentru noi, şi ne-a îmbrăcat în dreptatea Sa. De aceea este adevărat: ”Cel care crede aceasta, este drept”.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

 “Nu este nimic acoperit care nu va fi descoperit, nici ascuns care nu va fi cunoscut.”

LUCA 12:2

Credincioşii pot fi împărţiţi în două categorii: aceia care sunt “cu inima hotărâtă alipiţi de Domnul” şi aceia care Il “urmează de departe.” Prima categorie, îngăduind Cuvântului lui Dumnezeu să-şi reverse lumina pe cărarea vieţii lor, caută să evite răul şi lumescul sub orice formă. A doua categorie, dând puţină atenţie, sau deloc, Cuvântului lui Dumnezeu, umblă după orice confort sau plăceri pe care pot să le obţină identificându-se cu lumea, fără să aibă prea mari probleme de cuget. În clasa aceasta sunt oameni care risipesc oră după oră la jocuri şi sporturi de tot felul şi la televizor. Dacă li se atrage atenţia, ei spun că nu văd nimic rău în aceste “amuzamente nevinovate”. Pentru ei Biblia nu vorbeşte împotriva unor astfel de lucruri! Astfel de oameni nu sunt călăuziţi de principiile Cuvântului lui Dumnezeu; şi chiar dacă ar avea vre-un gând de a plăcea Domnului Isusi ei realizează prea puţin ce este de făcut pentru El. Se gândesc ei că nenumăratele ore petrecute astfel vor fi trecute în revistă Ia scaunul de judecată al Domnului Hristos? Se opresc ei vreodată ca să se întrebe cum se vor simţi în prezenţa privirii Lui pătrunzătoare care cercetează totul, când El Se va uita la acest timp mai mult decât pierdut? Vom sta faţă-n faţă cu El şi vom fi judecaţi pentru faptele pe care le-am făcut şi nu trebuia să le facem cât şi de cele pe care trebuia să le facem şi nu le-am făcut. şi nu numai că prin timpul irosit pentru lucruri de nimic şi cari n-au nici o cât de mică tangenţă cu cerul ei au lipsit pe semenii lor de timpul pe care li-l datora lor, dar ceea ce este mai trist şi mai grav, este că au lipsit pe Mântuitorul lor de slava pe care o aştepta din partea lor, şi s-au lipsit pe ei înşişi de scumpa şi intima părtăşie cu Domnul Isus. Ce pagube enorme pot ieşi numai din timpul pierdut! şi apoi, cine îşi risipeşte vremea într-un fel lumesc devine tot mai vulnerabil la atacurile subtile ale vrăjmaşului şi de aici, vai, atâtea căderi: Dacă ne gândim numai la două versete din Scriptură cu privire la felul cum trebuie să trăim viaţa, şi anume: “Nu luaţi parte deloc la lucrările neroditoare ale întunericului, ci mai degrabă osândiţi-le.” (Efes. 5:11) şi “Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.” (Efes. 5:16), atunci viaţa şi activitatea noastră ar fi cu totul alta. Domnul nostru ar fi slăvit şi noi am gusta adevărata bucurie, relaxare şi odihnă. “La Lege (Cuvânt) şi la mărturie!” (Isa. 8:20).

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Pentru că ei înşişi istorisesc despre noi ce intrare am avut la voi şi cum v‑aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L‑a înviat dintre cei morţi, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine.

1 Tesaloniceni: 1.9,10

Ce frumoasă ilustraţie avem aici cu privire la efectul unei evanghelii depline şi clare, primite printr‑o credinţă simplă şi sinceră! Aceşti tesaloniceni fuseseră întorşi către nădejdea binecuvântată a venirii Domnului. Ea făcea parte integrantă din evanghelia pe care Pavel o predica, iar acum făcea parte integrantă din credinţa lor. Era o realitate faptul că se întorseseră de la idoli? Cu siguranţă! Era o realitate că acum slujeau Dumnezeului viu? Fără discuţie! Prin urmare, era la fel de real faptul că acum Îl aşteptau din ceruri pe Fiul lui Dumnezeu. Dacă punem la îndoială realitatea acestui fapt, trebuie să punem la îndoială şi realitatea celorlalte două, fiindcă ele sunt legate împreună.

Dacă l‑am fi întrebat pe un creştin din Tesalonic ce aştepta el, care ar fi fost răspunsul său? Ar fi zis el: «Aştept ca lumea să devină mai bună prin intermediul evangheliei»? Sau: «Aştept momentul morţii, ca să fiu cu Isus»? Nu! Răspunsul său ar fi fost acesta: «Îl aştept din ceruri pe Fiul lui Dumnezeu». Aceasta, şi nimic altceva, este adevărata nădejde a creştinului – adevărata nădejde a Adunării.

A aştepta îmbunătăţirea acestei lumi nu constituie nicidecum nădejdea creştinului. Am putea la fel de bine aştepta îmbunătăţirea cărnii, fiindcă este la fel de multă speranţă pentru ea ca şi pentru lume. În ce priveşte moartea – deşi este posibil ca aceasta să intervină – ea nu este niciodată prezentată în Scriptură ca adevărata nădejde a creştinului. Nu există niciun pasaj în întreg Noul Testament în care moartea să fie prezentată ca nădejde a celui credincios. De altă parte, nădejdea venirii Domnului este legată în modul cel mai intim de toate responsabilităţile, asocierile şi relaţiile vieţii celui credincios.

C. H. Mackintosh

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

În împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Faptele Apostolilor 14:22

Poporul lui Dumnezeu are încercările lui. Când şi-a ales poporul, Dumnezeu nu a spus că nu vor fi încercaţi. Ei au fost lămuriţi în „cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). Ei nu au fost aleşi pentru pace lumească şi bucurii pământeşti. Libertatea de boală şi de durerile morţii nu li s-a făgăduit niciodată; când Domnul a privit spre cei aleşi, a inclus pedepse printre lucrurile care urmau să vină peste ei în mod inevitabil. Încercările sunt o parte a sorţii noastre; ele au fost predestinate pentru noi în testamentul lui Christos. La fel de sigure ca mişcarea stelelor în orbita creată de mâna Lui, încercările ne lovesc la timpul potrivit. Dumnezeu le-a rânduit vremea şi locul, intensitatea şi efectul pe care îl vor avea asupra noastră. Oamenii buni nu trebuie să se aştepte niciodată să scape de încercări. Dacă fac asta, vor fi dezamăgiţi, fiindcă nici unul din predecesorii lor nu le-a putut ocoli. Amintiţi-vă de răbdarea lui Iov. Gândiţi-vă la Avraam, care a avut încercări dar le-a biruit, şi a devenit prin aceasta „tatăl celor credincioşi”. Amintiţi-vă de biografiile tuturor patriarhilor, profeţilor, apostolilor şi martirilor, şi veţi vedea că nici unul din cei aleşi de Dumnezeu ca instrumente ale îndurării nu a fost scutit de focul încercărilor. S-a stabilit din vechime ca plasele îndurării să poarte însemnul crucii încercărilor, ca simbol regal prin care se disting vasele Regelui. Dar deşi necazul este partea copiilor lui Dumnezeu, ei au mângâierea să ştie că învăţătorul le-a îndurat înaintea lor.Ei au prezenţa şi simpatia Lui ca să-i bucure harul Lui ca să-i sprijine şi exemplul Său ca Să-i înveţe cum să îndure. Şi când vor ajunge în împărăţie, necazurile prin care au trecut ca să intre acolo se vor schimba în motive de bucurie.

SEARA

Ea i-a pus numele Ben-Oni (Fiul durerii mele), dar tatăl său i-a pus numele Beniamin (Fiul dreptei).

Genesa 35:18

Fiecare lucru are o parte întunecată şi una strălucitoare. Rahela a fost copleşită de durerea naşterii, care a adus-o în pragul morţii; Iacov, deşi plângea moartea soţiei sale, a văzut că naşterea copilului era o binecuvântare. Ar fi bine pentru noi ca, în timp ce carnea jeleşte încercările, să triumfăm în credinţă prin statornicie divină. Leul lui Samson s-a transformat în miere, şi la fel se va întâmpla şi cu necazurile noastre dacă le privim cum se cuvine. Marea furtunoasă hrăneşte o mulţime de peşti; pădurea sălbatică ascunde frumuseţea multor flori; vântul vijelios duce departe mirosurile pestilenţiale şi îngheţul amarnic afânează solul. Norii întunecaţi picură stropi de lumină, şi pământul negru dă viaţă florilor viu colorate. In fiecare mină a răului se află un filon al binelui. Inimile triste au o neobişnuită abilitate de a descoperi cele mai neplăcute faţete ale unei încercări. Dacă ar fi o singură groapă în toată lumea, ei şi-ar frânge gâtul în ea; dacă ar fi un singur leu în deşert, ei i-ar auzi răgetul. Cu totii avem tendinţa să acţionăm în felul acesta. Suntem gata uneori să strigăm ca Iacov: „Toate acestea pe mine mă lovesc!” (Genesa 42:36). Cel credincios îi încredinţează Domnului toate grijile lui şi apoi aşteaptă cele mai bune rezultate în urma celor mai rele calamităţi. Ca şi oamenii lui Ghedeon, cei credincioşi nu se uită la ulciorul spart, ci se bucură că lumina străluceşte mai tare fără el. Din scoicile aspre ale greutăţilor, credinţa extrage perlele onoarei; din adâncimile oceanului nefericirii, ea ridică barierele de coral ale experienţei. Când se retrage valul bunăstării, credinţa găseşte comori ascunse în nisip; când apune soarele desfătărilor, credinţa îşi întoarce telescopul spre stelele făgăduinţelor cereşti. Când însăşi moartea îşi face apariţia, credinţa arată spre lumina învierii de dincolo de mormânt, şi îl transformă pe muribundul Ben-Oni în veşnic viul Beniamin.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ROADELE NOASTRE BINECUVÂNTATE

Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate.

Deuteronom 28.5

Ascultarea aduce binecuvântarea peste toate bunurile obţinute prin munca noastră. Roadele ei vor fi binecuvântate; atât ceea ce intră în coşniţa, pentru a fi folosit îndată, cât şi ce este folosit după un timp mai îndelungat, va fi binecuvântat. Câştigul nostru poate că nu umple decât un coşuleţ; a trebuit să ne mulţumim cu prânzuri sărăcăcioase; dar şi în acest caz, binecuvântarea Domnului ne e făgăduită. Dacă ne mulţumim şi cu puţinul acesta, suntem ca Israel în pustie, care aduna mana numai pentru o zi. Ce ne trebuie şi noua mai mult? Nu ne-a învăţat oare Domnul, să-I cerem pâinea cea de toate zilele? El ne-o va da împreună cu binecuvântarea Sa. „Postava ta va fi binecuvântată”. În timpul lucrului tău, El se va apropia de tine pentru a-ţi întări braţul şi a vorbi inimii tale; dar lucrul tău să fie pentru slava Lui şi niciodată purtarea noastră de grijă pentru trup să nu o întreacă pe aceea a sufletului.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, Dumnezeul meu, stau în focul Tău arzător şi curăţitor – atât de multă zgură se pare că descopăr astăzi, atât de puţin din harul Tău cel dulce şi iubitor când am de-a face cu greşelile altora. Doamne, iartă-mă.

IZVOARE IN DEŞERT

8 Martie

Fă după cuvântul Tău … pentru ca Numele Tău să fie slăvit. (1 Cronici 17:23,24)

Acesta este unul dintre cele mai binecuvântate aspecte ale unei rugăciuni autentice. De multe ori cerem lucruri pe care Dumnezeu nu ni le-a promis în mod special. De aceea nu suntem siguri dacă cererile noastre sunt în acord cu planul Său, până nu perseverăm o perioadă de timp în rugăciune. Totuşi, în unele situaţii, şi aceasta a fost una din viaţa lui David, suntem pe deplin încredinţaţi că ceea ce cerem este în acord cu voia lui Dumnezeu. Ne simţim conduşi să alegem şi să pledăm pentru o promisiune de pe paginile Scripturii, fiind deosebit de impresio­naţi că ea conţine un mesaj pentru noi. În acele momente, putem spune cu credinţă tare: „Fă după cuvântul Tău“.

Cu greu am putea găsi o atitudine mai frumoasă, mai puternică, sau mai sigură decât aceea de a ne pune degetul pe o promisiune din Cuvântul divin al lui Dumnezeu şi apoi a cere împlinirea ei.

Această practică nu necesită nici chin, nici sforţare şi nici lupte corp la corp, ci simpla prezentare a cecului şi solicitarea banilor. Este tot una cu a face o promisiune şi a cere împlinirea ei. Nu va exista nici o îndoială sau înnorare cu privire la cererea făcută. Dacă toate cererile ar fi la fel de hotărâte, ar creşte foarte mult interesul pentru rugăciune. Este mult mai bine să ceri câteva lucruri concrete, decât să faci douăzeci de cereri vagi. F. B. Meyer

Fiecare promisiune a Scripturii este o scrisoare de la Dumnezeu, cu care putem pleda înaintea Lui cu această rezonabilă cerere: „Fă cum ai promis“. Creatorul nostru nu-i va înşela niciodată pe aceia dintre noi care facem parte din creaţia Lui şi care ne bazăm pe adevărul Lui. Ba mai mult, Tatăl nostru ceresc nu-Şi va călca niciodată cuvântul faţă de propriul Lui copil.

Adu-Ţi aminte de făgăduinţa dată robului Tău, în care m-ai făcut să-mi pun nădejdea“ (Psalmul 119:49). Aceasta este o invocare foarte comună şi un dublu argument, pentru că este „cuvântul Tău“. Nu-Ţi vei ţine Tu cuvântul? De ce l-ai rostit, dacă nu-l vei şi împlini? „M-ai făcut să-mi pun nădejdea“ în el. Mă vei înşela acum în speranţa pe care Tu Însuţi ai născut-o în mine? C. H. Spurgeon

Fiind deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.

Romani 4:21

Eterna credincioşie a lui Dumnezeu face ca promisiunile biblice să fie „nespus de mari şi scumpe“ (2 Petru 1:4). Promisiunile oamenilor sunt deseori fără valoare. Dar, de la creaţia lumii, Dumnezeu nu a călcat nici o promisiune faţă de vreunul din copiii Lui care s-au încrezut în El.

O, ce trist este pentru un biet credincios să stea la uşa unei promisiuni în timpul unei nopţi întunecate de durere, fiindu-i frică să deschidă uşa şi astfel să intre cu îndrăzneală la adăpost ca un copil în casa Tatălui său! Gurnal

Fiecare promisiune a lui Dumnezeu este construită pe patru piloni. Primii doi sunt dreptatea şi sfinţenia Lui, care nu-L vor lăsa niciodată să ne înşele. Al treilea este harul sau bunătatea Sa, care nu-I va permite să uite. Şi al patrulea este adevărul Lui, care nu-I va da voie să Se schimbe şi care-I dă posibilitatea să împlinească ce a promis. selectat

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

8 Martie

Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.

Ioan 12.35

Mult a trebuit să se ostenească Domnul ca să găsească roade la poporul Lui. Căpeteniile poporului, cei îngâmfaţi, plini de pizmă şi ură şi-au pierdut energia necesară în lucrarea pentru Domnul. Preoţii, care erau puşi să fie soli ai oştirilor Domnului, (Mal. 2.7) şi fariseii erau cei mai mari duşmani ai Domnului. Domnul a venit ca Lumină pe pământ dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina.” Nu este la fel şi azi? Numai puţini sunt aceia care se lasă luminaţi de această lumină, ca să se vadă partea lor rea şi recunoscându-se păcătoşi să vină la Mântuitorul. În Ioan 12 de unde este luat acest verset, Domnul era foarte aproape de momentul morţii Lui pe cruce. Ce solemn răsună aceste cuvinte: „Lumina mai este puţină vreme în mijlocul vostru; umblaţi ca unii care aveţi lumină.” Când Domnul era pe cruce, peste căpeteniile religioase a venit un întuneric care i-a cuprins. Versetul 23 şi 28 din Psalmul 69 ne arată că nu va scăpa nici unul din ei de la pierzare.Ai vrea să fii şi tu părtaş unei asemenea sentinţe? Socotesc că nu! De aceea trebuie să te laşi fără nici o rezervă în câmpul de lucru al acestei Lumini. Făclia de har încă mai luminează, deşi Domnul Isus s-a reîntors la Tatăl Său.Acum „lumina lumii” sunt cei ce cred în El. Ei mărturisesc dragostea lui Dumnezeu care îi caută pe păcătoşi. Deschideţi inima acestei dragoste nemărginite, nu acoperi nimica, recunoaşte toate lucrurile Domnului şi inima ta va primi multă lumină din lumina slavei cereşti a lui Cristos. Nu ezita. În curând este prea târziu.Firea omenească învinuie pe oricine, afară de ea însăşi. Dar acolo unde lucrează harul, omul e totdeauna gata să se judece pe sine în lumina lui Dumnezeu şi să ia locul cel mai de jos. În felul acesta se poate ajunge în lumina lui Dumnezeu şi acea persoană va deveni o lumină pentru cei care sunt în jurul său.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.»

Ioan 6:37

Aceste cuvinte ale Domnului Isus au putere şi vala­bilitate veşnică; ele fac parte din marea Sa predică despre Sine însuşi: «Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine, nu va flămânzi niciodată si cine crede în Mine, nu va înseta nici­odată» (Ioan 6,35). In versetul imediat următor Domnul plânge că nimeni nu-L crede. El a fost trimis pe pământ de Tatăl Său pentru a ne salva şi a ne face o promisiune măreaţă: «... și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Data de valabilitate a acestei promisiuni nu are termen de expirare. Domnul Isus nu va refuza nici un păcătos care vine cu pocăinţă sinceră înaintea Lui, ci El spune: «... și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară» (Ioan 6,37). Şi chiar dacă vom veni în repetate rânduri, El ne va da întotdeauna o a doua şansă. Ce se întâmplă aşadar cu credinciosul care păcătuieşte după ce a venit la Isus? Această promisiune este sigură şi veşnic valabilă din toate punctele de vedere; apostolul Ioan scrie în prima sa epistolă: «Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mij­locitor (sau Avocat; greceşte: Paraclet, adică apărător, aju­tor), pe Isus Cristos, Cel neprihănit» (1 Ioan 2,1).

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 7.1-13

Împăratul care umbla după imboldurile cărnii este dat la o parte în gândurile lui Dumnezeu, cu toate că domnia lui continuă un anumit număr de ani. Şi este prezentat un alt împărat, cel despre care Samuel spusese: „Domnul Şi-a căutat un om după inima Sa” (13.14). Acesta este David, al cărui nume înseamnă „preaiubit” -un tip al lui Hristos, al Celui care este în chip desăvârşit după inima lui Dumnezeu. Samuel nu era pregătit să-l recunoască, deoarece, în ciuda experienţei pe care o avusese cu Saul, privea încă la înfăţişarea exterioară. Suntem prea înclinaţi să judecăm după ceea ce vedem şi să ne lăsăm impresionaţi de calităţile (sau de defectele) exterioare. Insă „Dumnezeu nu are în vedere faţa omului”, repetă Galateni 2.6. El priveşte la inimă! Toate înfăţişările evlavioase prin care ne putem înşela pe noi sau pe alţii nu-L vor înşela pe EL.Samuel vizitează această familie a lui Isai; şi tânărul păstor, pe care neglijaseră să-l invite la sărbătoare, va fi tocmai el uns „în mijlocul fraţilor săi” ca împărat pentru Domnul. Această ungere cu untdelemn (simbol al Duhului Sfânt) ne aminteşte de felul în care a fost descris Fiul preaiubit al Tatălui la Iordan de către Ioan Bote­zătorul: „Cel peste care vei vedea Duhul coborând şi rămânând peste El, Acesta este Cel care botează cu Duh Sfânt” (Ioan 1.33; compară cu sf. v. 12).

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Ioan 1:35-42

El, cel dintâi a găsit pe fratele său Simon…. Şi l-a adus la Isus

Ioan 1:41, 42

ADUCEŢI-I LA ISUS

In cartea sa „Cei doisprezece”, Leslie B. Flynn a scris despre un om de afaceri care, intrând într-un restaurant, a observat un copil care privea înăuntru cu năsucul turtit de vitrina localului.„Ti-e foame?” a întrebat omul. Copilul a răspuns timid: „Sigur că da, domnule”. Omul l-a luat cu el înăuntru şi a comandat o porţie bună de mâncare pentru el. Dar în loc să mânânce, copilul se tot uita afară, arătând puţin interes mâncării delicioase ce-i fusese pusă în faţă. Omul l-a bătut pe umăr: „De ce nu mănânci? Ai spus că ţi-e foame”. Copilul i-a răspuns: „Vedeţi copilul acela care se uită pe fereastră? Este frăţiorul meu mai mic. Cum pot să mănânc când se uită la mine aşa?” Când găsim ceva care ne satisface, vrem ca şi alţii să aibă parte de acel lucru. Aşa s-a întâmplat şi cu Andrei, fratele lui Simon Petru. Cu toate că nu ştim prea multe despre acest ucenic, ştim că el întotdeauna a condus pe alţii la Isus. In primul rând l-a dus pe fratele său Simon la Domnul (Ioan 1:41, 42). Cu câţiva ani mai târziu, l-a adus pe băieţelul cu pâinile şi peştii (Ioan 6:8, 9). Aproape de sfârşitul misiunii Domnului Isus, I-a spus Domnului despre nişte greci care doreau să-L vadă (Ioan 12:20-22). Noi, cei care am experimentat mântuirea prin credinţa în Cristos, avem o legătură „interioară” cu Isus. Dar sunt mulţi încă „afară” care nu s-au încrezut încă în El ca în Mântuitorul lor personal. Nu aţi vrea, la fel ca Andrei, să răspundem nevoilor şi să facem efortul să-i ducem la Isus? – D.C.E.

Doresc să fiu creştinul roditor
Ce suflete la Tine-aduce.
Spunând mereu, oricând şi tuturor,
Să-i mântui, ai murit pe cruce.  – Ozbun.

Trebuie să mergem la păcătoşi, dacă dorim ca păcătoşii să vină la Isus.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

SĂ NE RUGĂM CUM NE-A ÎNVĂŢAT ISUS (5)

A pregătit şi mijlocul să ieşiţi”

1 Corinteni 10:13

Precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). A-i ierta pe alţii nu este o opţiune, e o obligaţie. Iertarea ta este condiţionată de felul în care-i ierţi pe „greşiţi” tăi . Familia tânărului Robert Louis Stevenson se ruga de obicei rugăciunea „Tatăl nostru” înainte de cină. Într-o seară, el a plecat de la masă înainte de a rosti „precum iertăm şi noi greşiţilor noştri”. Întrebat de ce, el a răspuns: „astăzi nu sunt pregătit să spun această rugăciune”. Dându-şi seama de împotrivirea sa de-a ierta, el a ştiut că nu poate primi iertarea lui Dumnezeu. „Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu… nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (v. 14-15). Oricât de tare ţi s-a greşit, Dumnezeu îţi cere să ierţi. „Nu ne duce în ispită” (v. 13). Lucrul acesta pare ciudat în lumina Cuvântului lui Dumnezeu: „Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni” (Iacov 1:13). William Barclay spune că în limba greacă este folosit pentru ispită cuvântul „testare”, ca în chinurile şi încercările vieţii şi se referă la experienţele stresante ale vieţii. E ca şi cum un atlet i-ar adresa aceste cuvinte antrenorului său: „Nu mă face să trec dincolo de puterea mea de a suporta!” Pentru a birui ispita tu trebuie să fii conştient de aceste trei realităţi: 1) Limitele şi vulnerabilităţile tale omeneşti 2) Dumnezeu este la cârma încercării tale. 3) Faptul că El doreşte să ceri ajutor, nu să încerci să te descurci singur. „Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda” (1 Corinteni 10:13). El nu numai că va interveni pentru tine; dar El va folosi această experienţă pentru a te întări spiritual.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea? Oare nu este El fiul tâmplarului?

Matei 13:54,55

În Nazaret

Păşind pe urmele Mântuitorului nostru aflăm că, în vremea copilăriei Sale, creştea în statură şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor, sub ochii celor din Nazaret. Când a început să dea învăţătură în sinagoga din Nazaret şi să facă minuni, ar fi trebuit ca oamenii să se bucure că cineva din cetatea lor este atât de înzestrat de Dumnezeu. Deşi se minunau de înţelepciunea şi de faptele Sale de putere, este evident că, în orbirea lor, gândeau că Isus nu are niciun drept să fie atât de înţelept şi de puternic! Şi astfel, se poticneau de El.Realităţi atât de evidente s-ar fi cuvenit să-i impresioneze şi să le inspire dorinţa să cunoască mai multe despre Hristos. Nicodim, la Ierusalim, s-a exprimat foarte clar în această privinţă: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el“. Natanael a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!“. Chiar şi soldaţii evrei trimişi de farisei să-L prindă pe Domnul s-au întors şi le-au spus: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta!“.Ne impresionează oare personalitatea Domnului sau trecem indiferenţi?

———————————————————–

Meditații primite prin grija și slujirea exemplară a unor suroriDomnul să le binecuvinteze și să le întărească în sănătate, în credință, cu har și pace!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s