Putea fi și mai rău

Meditații pentru 7 martie – 

700_madison_charity_quoteMulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile.

1 Tesaloniceni 5:18

PUTEA FI ŞI MAI RĂU

Expresia „pentru toate lucrurile” acopere un teritoriu imens, în special atunci când definim împrejurările vieţii în care suntem îndemnaţi să aducem mulţumiri lui Dumnezeu. Foarte repede includem acele binecuvântări şi lucruri bune care fac viaţa plăcută.

Dar ce-i cu suferinţa? Putem să fim mulţumitori lui Dumnezeu în suferinţe şi necazuri?

Da, chiar în situaţiile potrivnice ale vieţii, Ii putem mulţumi lui Dumnezeu că nu sunt mai rele de cum sunt. La anii bătrâneţii, preşedintele James Madison (1751-1836) a suferit de mai multe dureri contra cărora lua diferite medicamente. Se spune că un prieten al preşedintelui din altă ţară i-a trimis o cutie cu pastile fabricate din diferite plante, care erau unul din remediile folositeîn propriul său cămin şi l-a rugat pe preşedinte să-i scrie dacă erau bune la ceva. După o vreme, a primit una din scrisorile lui Madison scrisă cu multă migală şi caligrafiată graţios, în stilul binecunoscut al preşedintelui.

Scrisoarea spunea cam aşa: „Dragul meu prieten,îţi mulţumesc foarte mult pentru cutia cu medicamente. Le-am luat pe toate; deşi nu pot spune că mă simt mai bine pentru că le-am luat, totuşi este foarte posibil să fi fost azi mult mai rău dacă nu le-aş fi luat“.

Pentru un creştin un astfel de răspuns este mai mult decât o remarcă amabilă. Nu contează cât ai pierdut, întotdeauna a mai rămas ceva. Nu este adevărat oare atunci când condiţia noastră este lipsită de orice speranţă? La gura prăpastiei, Dumnezeu îşi întinde mâna reasigurindu-ne că întotdeauna ne putem baza pe El. Nu ne va lăsa să cădem. Nu e de mirare că apostolul ne sfătuieşte să mulţumim lui Dumnezeu „pentru toate lucrurile“. El ştia că Dumnezeu lucrează întotdeauna spre binele nostru. (D.J.D)

Putem să-I mulţumim în orice lucru
Şi să spunem: „Să se facă voia Ta”.
Dumnezeu lucrează să ne facă
După chipul şi asemănarea Sa. – D.J.D-

Nu murmura că nu capeţi ceea ce doreşti,
Fii mulţumitor că nu primeşti ceea ce meriţi.

(Meditatie „PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE”)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Faceţi toate lucrurile fără cârtire şi şovăire, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume.”

Unii sunt de părere că dacă ar avea o altă poziţie socială, sau o altă soţie, totul ar fi în ordine.Nu este scris astfel: „Faceţi multe lucruri, fără cârtiri, sau majoritatea lucrurilor fără cârtiri.”Dacă şovăim sau cârtim nu suntem fără prihană.Un lucru este important să cunoaştem:suntem la adăpost de cârtiri şi şovăieli, numai dacă ne ţinem de Cuvântul vieţii.Astfel vom putea face toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli.Dacă şovăim sau cârtim,dăm dovadă că am pierdut ţinta din faţa ochilor.Poporul Israel a cârtit de zece ori;aceasta a fost cauza pentru care nu a putut intra în ţara făgăduinţei.Canaanul le-a fost promis, dar ei au văzut numai uriaşii şi zidurile solide, de aceea a trebuit să piară în pustie.Urmaşii lor însă, au suflat în trâmbiţe, şi au făcut-o cu credinţă.În sunetul trâmbiţei era siguranţa:”cetatea este a noastră, toată ţara este a noastră”.Erau case pline de bunătăţi pe care nu ei le-au umplut, vii şi măslini pe care nu ei le-au sădit, de aceea le-a fost poruncit să nu se uite la ceea ce au lăsat în urmă.Ghideoniţii şi celelalte popoare au trebuit să lucreze pentru a umple casele lor, ca poporul lui Israel să găsească case şi magazii pline în a caror posesie au intrat;ferice de cel care suflă în trâmbiţă, în timp ce încă stau în picioare zidurile.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Bucurie neclintită

Dar în toate acestea suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit.

Romani 8:37.

Pavel vorbeşte aici despre lucrurile care par a fi în stare să-l despartă pe cel sfânt de dragostea lui Dumnezeu; dar lucrul remarcabil este că nimic nu poate interveni între dragostea lui Dumnezeu şi cel sfânt. Lucrurile menţionate de Pavel pot interveni şi chiar intervin pentru a strica partăşia sufletului nostru cu Dumnezeu şi a ne îndepărta de El; dar nici unul dintre ele nu se poate interpune între dragostea lui Dumnezeu şi sufletul celui sfânt. Fundamentul credinţei noastre creştine este minunea dc nepătruns şi nementală a dragostei pe care Dumnezeu ne a arătat-o pe crucea de la Calvar, o dragoste pe care n-o merităm şi nu o vom putea merita vreodată. Pavel spune că acesta este motivul pentru care noi suntem mai mult decât învingători in toate aceste lucruri. extraordinar de victorioşi, cu o bucurie pe care nu am putea-o avea dacă nu ar exista chiar lucrurile care par gata să ne copleşească.Valunle uriaşe, care-l înspăimântă pe înotătorul obişnuit, produc în schiorul nautic bucuria extraordinară de a trece învingător prin ele. Să aplicăm aceasta la propria noastră situaţie. Necazurile, întristările, persecuţiile sunt exact lucrurile care produc în noi o bucurie nemaipomenită; nu trebuie să luptăm împotriva lor. Noi suntem mai mult decât învingători prin El în toate aceste lucruri; nu în ciuda lor, ci în mijlocul lor. Cel sfant nu cunoaşte niciodată bucuria Domnului în ciuda sufennţelor, ci datorită lor…„Mă bucur în toate aceste suferinţe”, spune Pavel.Bucuria neclintită nu se întemeiază pe ceva trecător, ci pe dragostea Iui Dumnezeu pe care nimic n-o poate schimba. Experienţele vieţii, fie că sunt evenimente teribile sau obişnuite, nu sunt capabile să atingă dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Cristos, Domnul nostru.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

    1. “îndreaptă-le inimile spre Tine.”

    2. 1CRONICI 29:18

Rugăciunea aceasta a lui David pentru poporul lui Dumnezeu, este un exemplu de mijlocire ca rugăciunea unei mame pentru copilul ei şi a unui tată care are răspunderea întregei lui case. Dar aici nu este vorba de activitatea noastră ci de ceea ce este cu mult mai important: de a lui Dumnezeu. îndreaptă-ne inimile spre Tine… până la Tine, până în mijlocul tuturor comorilor înţelepciunii şi al cunoştinţei dumnezeeşti, până în mijlocul bogăţiilor de necuprins ale harului! Duhul Sfânt este cârmaciul acela care dirijează corabia în siguranţă printre stânci şi pericole, până în port, portul inimii dragostei Sale. “Domnul să vă îndrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu şi spre răbdarea lui Hristos. (2 Tes.3:5). Da, rugăciunea este a noastră dar lucrarea este a Lui. Ori de câte ori ne rugăm pentru cei dragi ai noştri şi pentru alţii, să ne aducem aminte şi de cuvintele Domnului Isus: “Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” (Ioan 6:44). şi atunci să-L rugăm pe Tatăl să-i atragă la Domnul Isus cum ştie El. Mijloacele Lui, în înţelepciunea şi dragostea Sa, sunt infinite. Noi nu trebuie să-I sugerăm lui Dumnezeu cum să lucreze, căci cu siguranţă vom face greşeli. Mi-aduc aminte că mă rugam odată pentru unii din copii mei ca Dumnezeu să-i aducă la “sapă de lemn” ca să nu aibă după ce bea apă, dar soţia mea m-a mustrat şi mi-a amintit că Domnul este suveran şi drept şi înţelept ca să folosească metoda Lui de a-i atrage la Domnul Isus. Cât este de important ca în zilele noastre atât de încărcate şi într-o lume atât de înfierbântată, să dăm atenţie unei rugăciuni dirijate de Duhul Sfânt. În rugăciunea sa, David spune că “…totul vine de la Tine şi din mâna Ta” (vs. 14); ce bine este să lăsăm pe Dumnezeu să lucreze: “…nu-n felul meu poate, nu-n felul tău poate, în felul Său însă, El va-ngriji”, spune o cântare creştinească. Dar David mai spune ceva de foarte mare însemnătate în rugăciunea lui şi la care este bine să luăm aminte: “ştiu Doamne că Tu cercetezi inima şi că iubeşti curăţia de inimă.” (vs. 17.) De aceea să rugăm pe dumnezeu ca şi David odinioară: “Cercetează-mă Dumnezeule şi cunoaşte-mi inima.” Căci “dacă nu ne osândeşte inima nostră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.” (Hoan3:21). Intr-o astfel de stare să venim înaintea lui Dumnezeu şi să-L rugăm să lucreze şi să împlinească tot ce îi cerem. “Doamne, îndreaptă-le inimile spre Tine.”

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Noi însă avem gândul lui Hristos.

1 Corinteni 2.16

Acest gând să fie în voi, care era şi în Hristos Isus.

Filipeni 2.5

La prima vedere pare ciudat că apostolul le scrie corintenilor, care erau carnali, că „noi avem gândul lui Hristos“, iar pe filipenii cei devotaţi îi îndeamnă să aibă în ei gândul care era şi în Hristos Isus. Totuşi, aceste două locuri din Scriptură sunt într‑un deplin acord şi fiecare dintre ele este perfect la locul lui, întrucât cuvintele folosite pentru „gând“ sunt diferite. Corintenilor le spune că noi avem facultatea de gândire a lui Hristos, iar pe filipeni îi îndeamnă să aibă în ei felul de gândire care era şi în Hristos Isus.

Şi care era felul Său de gândire? Acesta este expus în versetele care urmează şi care formează un pasaj de o minunăţie care nu poate fi descrisă în cuvinte. Primul om, Adam, a avut gândul de a se înălţa pe sine pe scara creaţiei şi de a deveni la fel ca Dumnezeu; în consecinţă, a căzut. Întreaga rasă umană moşteneşte, în mod natural,felul de gândire al capului ei. Apoi a venit Hristos, care, înainte de a Se întrupa, avea „chipul lui Dumnezeu“. Pentru El nu era ceva greşit să fie egal cu Dumnezeu, fiindcă El era Dumnezeu; de aceea, era imposibil pentru El să Se ridice mai sus decât era. Înaintea Lui stăteau doar două soluţii: să rămână exact acolo unde Se afla sau să Se smerească şi să Se întrupeze, pornind pe un drum descendent, care nu avea să se încheie decât cu moartea de cruce. Felul Lui de gândire a fost să coboare pe pământ şi să Se smerească.

Felul de gândire al lui Adam a umplut pământul de păcat şi de tulburare, iar în noi există tendinţa de a gândi la fel ca el, întrucât, deşi am devenit copii ai lui Dumnezeu, carnea a rămas în noi. Felul de gândire al lui Hristos este viaţă şi pace, iar noi, având natura Lui şi Duhul Lui, avem capacitatea de a gândi aşa cum gândeşte El. Noi Îl preferăm infinit mai mult pe Hristos, decât pe Adam. Contemplarea gândului Său ne umple de adorare. Să gândim deci cu toţii aşa cum gândeşte El!

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Aveţi credinţă în Dumnezeu. Marcu 11:22

Credinţa este piciorul cu care sufletul păşeşte pe calea poruncilor. Dragostea poate să facă mersul mai uşor, dar credinţa este cea care poartă sufletul. Credinţa este uleiul care unge roţile devoţiunii şi pune în mişcare sfinţenia. Fără credinţă, roţile se înţepenesc şi tragem din greu. Prin credinţă pot face totul; fără credinţă nu am nici dorinţa nici puterea de a face ceva în slujba Domnului. Dacă vrei să-i găseşti pe cei care îl slujesc cel mai bine pe Dumnezeu, trebuie să-i cauţi printre cei Care au multă credinţă. Credinţa puţină poate să salveze omul, dar nu poate să facă lucruri măreţe pentru Dumnezeu. Puţin Credinciosul lui Bunyan nu a putut lupta cu Apolion; a fost nevoie de ajutorul Creştinului ca să reuşească. Sărmanul Puţin Credincios nu l-a putut ucide pe Uriaşul Disperare; a fost nevoie de brasul Inimosului ca să învingă monstrul. Puţin Credinciosul Va merge în ceruri, dar adesea este nevoit să se ascundă într-o coajă de nucă, şi adesea pierde tot ce are. Puţin Credinciosul spune „este un drum greu, presărat cu pietre ascuţite şi plin de primejdii; mă tem să merg”, în vreme ce Mult Credinciosul îşi aminteşte făgăduinţa „zăvoarele tale să fie de fier şi de aramă, şi puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 33:25), şi se avântă Curajos. Disperat, Puţin Credinciosul îşi amestecă lacrimile cu valul, în vreme ce Mult Credinciosul cântă „dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine, şi râurile nu te vor îneca” (Isaia 43:2) şi trece pârâul fără să şovăie. Vreţi să fiţi fericiţi şi mulţumiţi? Vă place credinţa? Vreţi să aveţi credinţa celor veseli şi nu a celor întunecaţi? Dacă da, atunci „aveţi credinţă în Dumnezeu”. Dacă iubeşti întunericul şi îţi place să trăieşti în nefericire, te vei mulţumi să ai puţină credinţă; dar dacă iubeşti lumina soarelui şi vrei să cânţi cântări de biruinţă, cere cu înflăcărare cel mai bun dar: o credinţă mare.

SEARA

Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om. Psalmi 118:8

Fără îndoială, cititorul a fost ispitit de multe ori să-şi pună nădejdea în lucrurile care se văd, în loc să se încreadă în Dumnezeul invizibil. Creştinii caută adesea sfat şi ajutor la oameni şi distrug nobila simplitate a relaţiei lor cu Dumnezeu. Oare rugăciunea aceasta de seară este citită de un copil al lui Dumnezeu chinuit de griji pământeşti? Dacă da, voi discuta puţin cu el. Spui că te încrezi în Isus, şi numai în Isus, pentru mântuire. Atunci de ce eşti tulburat? „Fiindcă am multe griji”, vei răspunde tu. Nu este scris „încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului” (Psalmi 55:22)? Nu spune Scriptura „nu vă îngrijoraţi de nimic ci, în orice lucru, aduce-ţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni si cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6)? Nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile tale materiale? „O, aş vrea să pot”, îmi spui tu. Dacă nu poţi să te încrezi în Dumnezeu pentru nevoile pământeşti, cum îndrăzneşti să te încrezi în El pentru cele spirituale? Poţi să crezi că îţi va mântui sufletul şi nu poţi crede că îţi va da câteva binecuvântări? Nu este Dumnezeu îndestulător pentru nevoile tale, sau capacităţile Sale sunt prea limitate? Ai nevoie de alt ochi în afară de Cel care vede orice? Este inima Lui slăbită? A obosit braţul Său? Dacă este aşa, caută-ţi alt Dumnezeu; dar dacă El este infinit, atotputernic, credincios, adevărat şi înţelept, de ce-ţi pierzi timpul căutând un altul? De ce străbaţi pământul în căutarea unei alte temelii, când Dumnezeu este destul de puternic ca să tină orice greutate pe care ai putea-o tu clădi? Creştine, cum nu se amestecă vinul cu apa, aşa nu se amestecă aurul credinţei cu arama încrederii omeneşti. Aşteaptă-L pe Dumnezeu, şi pune-ţi nădejdea în El. Nu dori curcubetele lui Iona, încrede-te în Dumnezeul lui Iona. Lasă-i pe nebuni să aleagă temelia nisipoasă a încrederii în oameni, iar tu clădeşte pe Stânca Veacurilor, ca unul care vede furtuna.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ELIBERAT DE CĂTUŞE

Domnul îi scapă pe prinşii de război.

Psalmul 146.7

Amintiţi-vă de Iosif, de Israel în Egipt, de Manase, de Ieremia, de Petru, de Pavel şi atâţia alţii. El mă poate izbăvi şi pe mine. Cu Cuvântul Său rupe stâlpii de aramă şi cu o privire sfarmă lanţurile de fier. Avem mărturie. În câte locuri şi timpuri cei prigoniţi n-au fost puşi în libertate şi scoşi la lumina zilei? Domnul Isus făgăduieşte şi azi deschiderea temniţei acelora ce sunt legaţi cu vreun lanţ.Drag prieten, El se va bucura să te vadă eliberat de necazul, îndoielile sau temerile inimii tale, care te fac să plângi azi. Ar fi o bucurie pentru Domnul să-ţi dea libertatea, aşa cum ar fi pentru tine bucuria de a fi eliberat. Tu singur nu-ţi poţi dezlega lanţurile de fier; Domnul însuşi vrea să facă aceasta. Crede numai în El, împotriva zidurilor de piatră şi a cătuşelor de fier. Satana nu te va putea reţine, păcatul nu te va putea înlănţui, nici disperarea nu te va putea lega, daca crezi în puterea Domnului Isus, în harul Sau gratuit, care are toată puterea să te salveze. Aşa vei putea cânta chiar azi: „Dumnezeu scapă pe prinşii de război”.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

7 MARTIE

Aş vrea, o, Doamne, să am toate gândurile şi sentimentele şi cuvintele parfumate cu dragoste, dragoste perfectă faţă de Tine şi, prin aceasta, faţă de oameni.

  1. *

  2. IZVOARE IN DEŞERT

Am fost necăjiţi în toate chipurile.

(2 Corinteni 7:5)

De ce ne conduce Dumnezeu în felul acesta, îngăduind o presiune aşa de puternică şi constantă asupra noastră? Unul din scopurile Lui este să ne arate puterea şi harul Lui atot-suficiente, într-un mod mult mai eficient decât dacă am trăi departe de greutăţi şi încercări. „Comoara aceasta o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi“ (2 Corinteni 4:7).Un alt scop este să ne facă mai conştienţi că depindem în totul de El. Dumnezeu încearcă să ne înveţe mereu cât de dependenţi suntem de El – că suntem ţinuţi în întregime de mâna Lui şi că depindem numai de purtarea Lui de grijă.Exact acolo a stat şi Domnul Isus Însuşi şi acolo doreşte El să stăm şi noi. Nu trebuie să depindem de forţele noastre proprii, ci întotdeauna să ne bizuim pe El. Şi viaţa noastră să emane o încredere aşa de puternică încât niciodată să nu îndrăznim să facem nici măcar un singur pas singuri. Aceasta ne va învăţa să ne încredem în El mai mult.Nu există altă cale de a învăţa credinţa decât prin încercări. Ele sunt şcoala lui Dumnezeu a credinţei, şi este mult mai bine pentru noi să învăţăm să ne încredem în El, decât să trăim o viaţă de distracţii. Şi odată ce lecţia de credinţă a fost bine învăţată, câştigăm o posesiune veşnică şi o comoară eternă. Însă fără credinţă în Dumnezeu, chiar şi marile bogăţii ne vor lăsa săraci.

din Zile cereşti pe pământ

De ce trebuie să plâng când alţii cântă?

Ca să testez adâncimile suferinţei“.

De ce trebuie să muncesc când alţii se odihnesc?

Ca să-mi folosesc puterea la cererea lui Dumnezeu“.

De ce trebuie să pierd când alţii câştigă?

Ca să înţeleg durerea tăioasă a înfrângerii“.

De ce trebuie să fie sorţul acesta al vieţii al meu

În timp ce acela care pare mai bun este al tău?

Pentru că Dumnezeu ştie ce planuri vor înflori

pentru mine în eternitate“.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.

Ioan 10:11

Oare se mai găseşte undeva un Păstor aşa de Bun ca Domnul nostru? Cine îi iubeşte pe ai Săi ca El? El a coborât din cer şi a murit pe cruce pentru a salva pe oamenii păcătoşi care devin prin credinţă oiţele Sale. Noi îi aparţinem Lui formăm turma Sa, turmă care o paşte El însuşi. Şi din cauză că ne iubeşte cu atâta căldură, El merge în faţa turmei Sale şi noi avem fericirea de a-L urma. Pe calea urmării Sale găsim păşune şi desfătare duhovnicească. Da, El însuşi ne dă bucurii nespuse şi ne îmbărbătează. Celor care stau foarte aproape de El le dă o măsură plină, care se revarsă cu bucurii. Oare nu vrei şi tu ca Marele Păstor să-ţi dăruiască aceste bunuri? Sau suntem mulţumiţi cu o măsură mai mică? Atunci nu luăm din imensitatea Sa şi sufletul nostru nu se bucură de comuniunea cu El. Poate Domnul să fie mulţumit cu noi? Desigur că NU. El vrea să fim în apropierea Sa şi să fim fericiţi. Noi am experimentat faptul că nimic nu ne îmbărbătează mai mult ca preocuparea noastră cu Persoana Sa şi dragostea Lui. Îmbărbătaţi de El, vom primi întotdeauna mai multă putere.Oare nu se întâmplă câteodată ca o oaie să urmeze pe alt stăpân? Aceasta se întâmplă numai atunci când oaia e bolnavă, căci în acea situaţie nu mai poate deosebi vocea străinului şi vocea Păstorului cel Bun. O astfel de oaie a păşunat în alte locuri decât acolo unde a fost îndrumată de Păstorul Divin. Ea credea că are voie să meargă şi acolo odată, dar s-a arătat foarte repede că a fost numai pentru răul ei. În această situaţie singurul remediu este revenirea la Domnul Isus în plină supunere. El tratează ceea ce este rău şi El vindecă urmările părtăşiei dintr-o legătură nepotrivită a credinciosului. Medicamentele Sale sunt foarte bune şi de multe ori au efect imediat. Câteodată însă trebuie să suferim mai mult timp consecinţele păcatelor noastre. Să ne încredem tot mai puternic în Păstorul cel Bun care ne va duce în sfânta Lui odihnă.

*

MEDITAŢII ZILNICE

Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împăraţi în vecii vecilor.» Apocalipsa 22,5

Copiii lui Dumnezeu nu vor mai plânge, pentru că, pe lângă multe altele, va dispărea şi teama de schimbare, nesi­guranţa. Atunci vom şti că suntem ocrotiţi pe vecie. Păca­tele vor fi uitate şi vom fi parte a dumnezeirii.Nu vei mai plânge, pentru că dorul tău va fi alinat şi toa­te dorinţele împlinite. Nu vei mai avea ce să-ţi doreşti pentru că vei avea totul. Ochii şi urechile, inima şi mâinile, cunoştinţa, imaginaţia, speranţa, voinţa şi toate dorinţele sufletului vor fi complet satisfăcute. Şi cu toate că nu ştim foarte multe despre lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei care Îl iubesc, putem afla suficiente detalii în cartea Apocalipsa scrisă de apostolul Ioan prin inspi­raţia Duhului Sfânt. Vom fi nespus de fericiţi acolo, cu Domnul. O pace plină de bucurie e pregătită pentru noi în cer. Ea se apropie deja de noi şi un lucru este sigur: mai deevreme sau mai târziu sălciile plângătoare în care ne agățăm harfele (Psalm 137,2) vor fi schimbate cu frunzele de laur ale victoriei spirituale. Picăturile de rouă ale necazului se vor transforma în perle veşnice de soare. Isus vine în curând şi acest adevăr este minunat!

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 15.17-35

Samuel tocmai a trecut printr-o noapte de nelinişte care trebuie să-l fi făcut să-şi amintească de o alta (3.11): noaptea în care i-a fost anunţată judecata asupra casei lui Eli.

Saul nu a desăvârşit nimicirea lui Amalec şi, în consecinţă, trebuie respins ca împărat. Un împărat neascultător nu poate să-şi conducă poporul decât la neascultare; de aceea trebuie îndepărtat de la putere.

Ascultarea este mai bună decât jertfa” (v. 22). Cea mai strălucită faptă din viaţa noastră nu are valoare dacă nu este făcută în ascultare de Dumnezeu. Versetul acesta se poate aplica la toate lucrările prin care creştinătatea caută în zadar să-L satisfacă pe Dumnezeu, în loc să-L asculte şi, cu simplitate, să-I primească Cuvântul.

Aici ascultarea face mai mult decât sacrificiul. Şi acelaşi lucru se spune şi despre bunătate şi despre cunoaşterea de Dumnezeu (Osea 6.6), despre dreptate şi judecată (Proverbe 21.3), despre un duh zdrobit (Psalmul 51.16, 17), despre milă (Matei 9.13), despre dragoste (Marcu 12.33). La Saul vedem ce produce carnea pe lângă neascultare: lauda de sine (v. 20), minciuna, arun­carea blamului asupra altora (v. 15, 21), încăpăţânarea, o falsă pocăinţă şi, împreună cu toate acestea, căutarea unui prestigiu deşert (v. 30). Foarte trist tablou, într-adevăr!

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată.

Eclesiastul 6.7

Altfel decât am gândit

Redactorul unui ziar american primi de la un fermier bogat, căruia îi plăcea să batjocorească, următoarea scrisoare:

Stimate domn,

În acest an am făcut o încercare interesantă. În primăvară am semănat în fiecare duminică în loc să mă duc la locul unde se vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu. În timpul verii am lucrat în fiecare zi pe câmp, şi acum toamna am recoltat şi am cules în fiecare duminică. Recolta mea este cu mult mai bună şi mai productivă decât a vecinului meu, care a lucrat doar în zilele săptămânii şi a urmat porunca a patra: să sfinţeşti ziua de odihnă. – Ce aveţi de spus la aceasta, stimate domn?

Redactorul publică această scrisoare fără să o scurteze în următoarea ediţie a ziarului. Şi dedesubtul scrisorii dădu la tipar cu litere mari răspunsul său: Dumnezeu nu face socoteala întotdeauna în octombrie!

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

SĂ NE RUGĂM CUM NE-A ÎNVĂŢAT ISUS (4)

Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă

în fiecare zi” (Luca 11:3)

Cea de-a doua parte a rugăciunii „Tatăl nostru” se adresează grijurilor noastre zilnice. „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” (v. 3). „Tatăl tău doreşte” să-ţi împlinească nevoile fizice şi financiare. Cuvântul pe care l-a folosit Isus aici însemna efectiv „hrană”. Dumnezeu e mai preocupat de nevoile vieţii tale zilnice decât eşti tu. El a înmulţit mâncarea pentru cinci mii de oameni flămânzi. „El … a tămăduit pe toţi bolnavii” (Matei 8:16). Şi El vrea să-ţi împlinească şi ţie nevoile. „Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” (Matei 6:31). „Brutarul” aduce pâinea în fiecare zi! Aşa că încrede-te în El pentru nevoile tale din această zi, iar mâine dimineaţă trezeşte-te şi fă la fel. „Ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri” (Matei 6:12). În clipa în care intri în prezenţa lui Dumnezeu, devii conştient de păcatul tău. Şi Satana va încerca să te condamne. Cum face el asta? Făcându-te să te simţi nedorit şi stingher în prezenţa lui Dumnezeu. Dar Satana e un mincinos. „Nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus” (Romani 8:1). Duhul lui Dumnezeu aduce păcatele tale la lumină nu pentru a te condamna, ci pentru a te motiva să le mărturiseşti şi să primeşti iertarea Lui. Dragostea lui Dumnezeu identifică anumite categorii de păcate pe care trebuie să le recunoaştem. Neîmplinirea poruncilor; încălcare deliberată a unei anumite porunci; neascultarea şi răzvrătirea; eşecul în ascultarea de Dumnezeu; păcatul omisiunii. Indiferent care e păcatul tău, în clipa în care îl mărturiseşti şi-l ceri lui Dumnezeu iertare, El te iartă (1 loan 1:9).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s