În mijlocul unei mulţimi de lucruri mărunte

Meditații pentru 6 Martie

citind-bibliaprin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări.

2 Corinteni 6:4

Este nevoie de harul Celui Atotputernic pentru a face pasul următor atunci când nu ai nici viziune, nici cine să te privească -pasul următor în devotamentul faţă de El, pasul următor in studiu, in citire, in îndatoririle casnice; pasul următor pentru a-ţi face datoria, atunci când nu ai nici o viziune din partea lui Dumnezeu, nici un entuziasm şi nici un spectator.

Pentru a face acel pas este nevoie de mult mai mult har de la Dumnezeu, de o apelare mult mai conştientă la El, decât este nevoie pentru a predica Evanghelia.

Fiecare creştin trebuie să se facă părtaş la ceea ce a fost esenţa Întruchipării; trebuie să aducă lucrurile jos, în realitatea ce ţine de carne şi sânge, şi să le experimenteze. Ne pierdem interesul şi ne clătinăm atunci când nu există nici o viziune, nici o încurajare, ci doar rutina vieţii zilnice, cu îndatoririle ei banale. La urmă, ceea cc contează cel mai mult pentru Dumnezeu şi pentru oameni este lucrarea perrseverentă, continuă, în anonimat, iar singurul mod de a duce o viaţă de biruinţă este acela de a trăi privind la Dumnezeu.

Cere-I lui Dumnezeu să păstreze ochii duhului tău deschişi spre Cristos cel înviat şi atunci va fi imposibil ca munca de rând să te descurajeze. Păzeşte-te întotdeauna de micimea şi meschinăria gândirii aducându-ţi aminte de capitolul 13 din Evanghelia lui loan. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Astfel dar, prea iubiţilor, după cum totdeauna aţi fost ascultători, duceţi până la capăt mântuirea voastră cu frică şi cutremur, nu numai când sunt eu de faţ, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea.”

Aceste cuvinte le adresează Pavel unor oamnei care au fost totdeauna ascultători.Aceasta cere şi Dumnezeu.Isus a venit pentru ca să realizeze ascultarea prin credinţă.”Duceţi mântuirea voastră până la capăt cu frică şi cutremur”.În Scriptură găsim mulţi oameni care au o mărturie bună înaintea lui Dumnezeu şi totuşi sunt mustraţi.Sunt unii care consideră că este inutil a fi mustrat mereu.Dar în versetul 13 este scris:”Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi dorinţa, şi înfăptuirea.”Mai demult, când când am citit v. 12, am făcut legătura cu Cuvântul:”Urmăriţi pacea cu toţii şi sfinţirea, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”Evrei 12:14.Aceasta am înţeles greşit şi am vrut să fac eu sfinţirea, în loc să urmăresc sfinţirea,Dacă un vânător doreşte să vâneze un iepure, nu trebuie să-l facă mai întâi, ci doar să-l găsească.Este o deosebire foarte mare;unii doresc să facă ceva, pe când alţii sunt gata de a accepta o realitate.Mult timp am trăit cu impresii şi concepţii greşite, dar Dumnezeu a îngăduit acest lucru până la un moment dat, când mi-am dat seama de importanţa v. 13:”Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea”.Mi-ar fi plăcut să experimentez aceasta.Dar după părerea mea, Dumnezeu nu se grăbea suficient.Eram aproape de a fi deznădăjduit în ciuda credinţei mele, pentru că nu am devenit ceva asemănător cu ceea ce mi-am închipuit.Şi această stare a ţinut până mi-am dat seama că El face toate după plăcerea Lui.Astfel am ajuns la concluzia că El trebuie să mă curăţească de faptele moarte, de firea mea.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

PĂZITORUL ORFANILOR

Orfanul găseşte totdeauna îndurare înaintea Ta.

Osea 14.3

Aici găsim un motiv de a părăsi orice altă sursă de încredere, pentru a ne sprijini numai pe Dumnezeu. Când un copil rămâne fără protector, Dumnezeu intervine şi se face păzitorul său; şi când un om a pierdut orice lucru care îi servea ca sprijin, se poate sprijini pe Dumnezeul cei viu şi va găsi în El tot ce ar avea nevoie. Orfanii întâlnesc dragostea părintească a lui Dumnezeu, care are grija de ei. Autorul acestor pagini ştie, din experienţă, ce înseamnă a se sprijini pe braţul Lui şi poate să mărturisească că nici o încredere nu este mai bine îndreptăţită prin fapte, decât aceea care are ca ţintă pe Dumnezeul nevăzut, dar totdeauna viu.Sunt copii care, deşi îi au pe părinţi alături, nu sunt mai bine îngrijiţi, în timp ce orfanii care îl au pe Dumnezeu ca Tată au, desigur, un mai bun sprijin. Mai mare folos avem de la El, decât de la mulţi protectori în absenţa lui Dumnezeu. A fi lipsit de fiinţe dragi este dureros, dar acela pe care-l înconjoară Dumnezeu cu harul Său, nu este orfan. Copii fără tată, însuşiţi-vă această frumoasă făgăduinţă, chiar de acum, şi voi toţi care sunteţi lipsiţi de sprijinitori pământeşti, faceţi la fel. Doamne, ajută-mă să găsesc milă Ia Tine; cu cât sunt mai singur şi mai lipsit, cu atât am mai multă nevoie de Tine.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Nu fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna DOMNULUI s-a întins împotriva mea.

Rut 1.13

În vremea „Judecătorilor” poporul Israel a fost timp de 111 ani sub dominaţia popoarelor străine. Din timp în timp Dumnezeu trebuia să intervină cu anumite mustrări, deoarece poporul făcea ceea ce socotea că este bine în ochii proprii. Foametea a fost un mijloc de educare în mâna lui Dumnezeu. El a prezis-o încă din Deuteronom 11.17. Elimelec a căutat să evite această mustrare a Domnului. El s-a dus în ţara Moabului, despre ai cărei locuitori Dumnezeu spusese să nu intre nici unul în Adunarea Sa, şi aceasta să fie o lege veşnică (Deut 23.3). Se pare că Naomi, nevasta lui Elimelec era un element activ în această acţiune şi tocmai ea a trebuit să recunoască dezertarea din faţa Domnului şi din şcoala Sa. În ţara Moabului, Naomi şi-a îngropat bărbatul. Ea a rămas totuşi acolo şi cei doi fii şi-au luat neveste din această tară împotriva voii lui Dumnezeu. Au stat în ţara Moabului aproape zece ani, după care au murit şi cei doi fii. Când a auzit Naomi că Dumnezeu a scăpat poporul său de foametea cea mare, s-a decis să se întoarcă înapoi în Israel. Plecase în mare belşug, dar când a revenit în tară a rămas cu mâinile goale. Nurorile au vrut să o însoţească, dar ea le-a spus să se întoarcă în ţara lor de baştină. Ele văzuseră în casa lui Elimelec frica de Dumnezeu. Naomi a vorbit mult cu Rut după ce Orpa le-a părăsit. În toate ea nu a mustrat-o şi nici nu a judecat zeii moabiţilor. În privinţa aceasta Naomi nu a fost o bună mărturie. Ajunsă la Betleem a mărturisit că Dumnezeu i-a făcut grea situaţia şi tot răul a venit peste ea. Dar în Rut 2.20 a recunoscut că mila lui Dumnezeu nu s-a depărtat de la ea, şi de aceea a putut să revină la Betleem şi să locuiască în părtăşie cu poporul lui Dumnezeu. Toate căile lui Dumnezeu sunt desăvârşite aceasta e marea concluzie la care a ajuns Naomi şi la care trebuie să ajungă fiecare copil al lui Dumnezeu. Ai ajuns şi tu la această sfântă concluzie?

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

1 SAMUEL 12:33

“Departe iarăşi de mine gândul să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog pentru voi!”

Cuvintele acestea ne amintesc de responsabilitatea noastră în această privinţă. A înceta să ne rugăm, este un păcat împotriva Domnului. A înceta de a ne mai ruga pentru cineva este o pagubă pe care o facem acelei pesoane. Niciodată nu vom fi în stare să cântărim importanţa pe care o dă Dumnezeu rugăciunii! Niciodată aici pe pământ nu vom şti în întregime ce reprezintă rugăciunea, în ce priveşte puterea aceasta divină pusă în mâinile copiilor lui Dumnezeu. Posibilităţile şi orizontul rugăciunii sunt infinite. A te ruga însemnează a intra în colaborare cu Dumnezeu pentru tot ce vrea şi poate să împlinească voia Sa divină şi rugăciunea pentru alţii este cel mai mare serviciu pe care am putea să li-l facem. În 2 Împ. 13 citim că Elisei, punându-şi mâna pe mâna împăratului Ioas îi porunceşte să tragă cu arcul în pământ şi el a făcut-o numai de trei ori, limitând astfel biruinţa pe care Dumnezeu voia s-o dea împotriva Sirienilor. De câte ori n-am făcut şi noi la fel! Necontinuînd să ne rugăm, limităm pe Dumnezeu în ceea ce vrea să facă pentru noi sau pentru alţii. Stăruinţa este esenţa credinţei! Aşa de des uităm să ne rugăm pentru un subiect care ne-a fost pus pe inimă! Dar a înceta să ne rugăm când Dumnezeu ne-a cerut-o, a neglija să stăruim în mijlocire înainte de ascultarea făgăduită, înseamnă a păcătui după cuvintele lui Samuel, omul lui Dumnezeu. Cât de răspunzători suntem! Să reflectăm la toate subiectele de rugăciune pe care le-am abandonat, la acele nume, acele situaţii, acele probleme ale noastre, ale altora şi ale adunării, pe care nu le mai aducem înintea tronului de har şi să le reluăm! “Faceţi toată vremea prin Duhul tot felul de rugăciuni şi implorări. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa.” (Efes. 6:18).Să ne lăsăm convinşi, când Duhul ne încredinţează de păcatul că am abandonat rugăciunea pentru acel subiect sau persoană, fie chiar pentru cineva care ne-a făcut vreun rău. “Departe de mine să păcătuiesc împotriva Domnului, încetând să mă rog…!”Astăzi, mai mult ca oricind, este nevoie de o rugăciune stăruitoare, a unora pentru alţii, pentru cei din casa noastră şi din Casa lui Dumnezeu, mai ales când vedem că apostazia este gata să se instaleze şi când lucrarea lui Dumnezeu are nevoie de o serioasă susţinere în rugăciune.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Trebuie să vă naşteţi din nou.

Ioan 3:7

Degenerarea este subiectul care stă la temelia mântuirii, şi trebuie să fim foarte atenţi cercetând dacă suntem într-adevăr născuţi „din nou”, fiindcă mulţi dintre cei care îşi imaginează că sunt, nu sunt. Fii sigur că numele de creştin nu înseamnă caracterul unui creştin, şi faptul că te-ai născut într-o ţară creştină şi îţi spui creştin nu este de ajuns – să te naşti din nou este o taină pe care mintea omenească nu o poate pricepe. „Vântul suflă încotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8): Cu toate acestea, este o schimbare pe care o cunoşti şi o simţi: o Cunoşti prin lucrarea sfinţeniei şi o simţi prin experienţă. Lucrarea aceasta măreaţă este supranaturală. Nu este o operaţiune pe care omul o poate face singur. Este infuzia unui nou principiu, care lucrează în inimă, reînnoieşte sufletul şi afectează întreaga fiinţă. Nu este o schimbare a numelui, ci o reînnoire a întregii firi, aşa că nu mai sunt persoana care eram odată, ci o , făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Să speli şi să îmbraci un trup nu înseamnă să-1 faci să trăiască. Omul poate face una, dar numai Dumnezeu o poate împlini pe cealaltă. Dacă ai fost deci născut din nou, mărturisirea ta va fi „o p)oamne Isuse, Tatăl Ceresc este Părintele meu spiritual. Dacă Duhul tău nu mi-ar fi insuflat o suflare de viaţă nouă şi sfântă, aş fi fost şi astăzi mort „în greşelile şi păcatele” mele (Efeseni 2:1). Viaţa mea cerească izvorăşte în întregime din Tine şi numai din Tine. Viaţa mea este „ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3i3). Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (vezi Galateni 2:20). Fie ca Dumnezeu să ne asigure în acest punct vital, fiindcă a nu fi născut din nou înseamnă a fi nemântuit, neiertat, fără Dumnezeu şi fără speranţă.

SEARA

Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă.

Proverbe 18:12

Este o modalitate veche şi familiară de a spune că evenimentele viitoare îşi aruncă umbrele înainte. Scriitorul Proverbelor ne învaţă că o inimă îngâmfată este un preludiu profetic al răului. Mândria merge înaintea căderii, asemeni schimbării mercurului din barometru care prezice ploaia. Când oamenii se înalţă, urmează întotdeauna căderea. Inima lui David ne arată că, atunci când omul îşi îndreaptă atenţia asupra propriei măreţii, gloria lui intră într-un con de umbră (vezi 2 Samuel 24:10). Nebucadneţar, puternicul constructor al Babilonului, a ajuns să mănânce iarbă ca un bou, până când unghiile i-au crescut ca ghearele păsărilor şi părul ca penele vulturului (vezi Daniel 4:33). Mândria îl preface pe lăudăros într-o fiară, aşa cum a prefăcut îngerii în demoni. Dumnezeu urăşte inima îngâmfată şi nu uită să o umilească. Toate săgeţile Lui străpung sufletul mândru. Creştine, ai o inimă mândră în seara aceasta? Fiindcă mândria se poate strecura în inima creştinului la fel de uşor ca şi în cea a păcătosului; poate să îl facă să viseze „sunt bogat, m-am îmbogăţit, si nu duc lipsă de nimic” (Apocalipsa 3:17). Iţi lauzi talentele şi calităţile? Te mândreşti fiindcă ai o înfăţişare sfântă şi experienţe minunate? Dacă este aşa, ia seama: pieirea este la un pas. Macii încrederii tale vor fi smulşi din rădăcini; ciupercile talentelor tale vor arde în foc, şi înfumurarea ta se va topi ca fumul. Dacă uităm să trăim la picioarele crucii în umilinţă, Dumnezeu nu va uita să folosească nuiaua. Pieirea se va abate asupra ta, credinciosule înfumurat. Pieirea bucuriei şi a confortului tău, dacă nu cumva a întregului tău suflet De aceea, „cine se laudă, să se laude în Domnul” (1 Corinteni 1:31).

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipat, nici durere, pen­tru ca lucrurile dintâi au trecut.» Apocalipsa 21,4

Ceea ce este mai bun urmează să vină! Sfinţirea ne stă încă înainte! Domnul a pregătit bucurii nebănuite pentru cei care Îl iubesc. Această răsplată minunată nu poate fi des­crisă în cuvinte; iată ce găsim scris în Epistola către Corinteni «Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc» (1 Cor. 2,9). Dar Domnul ne-a spus în detaliu în Cuvântul Său despre minunea şi frumuseţea sfinţirii veşnice, după cum citim în Isaia: «… nu se va mai auzi în el de acum nici glasul flanşetelor, nici glasul ţipetelor» (Isaia 65,19). Acest lucru înseamnă că toţi cei care vor fi schimbaţi în acelaşi chip cu al Lui nu vor mai plânge, deoarece toate motivele de tris­teţe vor dispărea. Nici o suferinţă nu ne va mai tulbura, iar gândurile de moarte sau pierdere nu ne vor mai mâhni su­fletul. Acolo nu vor mai exista lacrimi, deoarece sfinţirea noastră va fi completă. In cer nu va mai exista suferinţă pentru toţi cei care au luptat cu păcatul pe pământ şi i s-au împotrivit celui rău. Nici o «inimă rea, necredincioasă» nu-i mai poate despărţi pe cei răscumpăraţi prin sângele Mielului de prezenţa Dumnezeului celui viu. Vom sta cu­raţi, fară pată în faţa tronului Său şi vom fi reflecţii ale Fiu­lui Său, asemănători Lui.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Am fost plin de râvnă pentru Domnul Dumnezeul oştirilor … am rămas eu singur şi caută să‑mi ia viaţa. 

1 Împăraţi 19.14

Sărmanul Ilie! Fusese un foarte credincios slujitor al Domnului, dar acum era descurajat şi deprimat. Se luptase cu profeţii lui Baal şi biruise. Luase poziţie pentru Dumnezeu în mod public, într‑o vreme de apostazie, iar puterea lui Dumnezeu se manifestase. Acum Ilie era înspăimântat de Izabela şi căzuse în descurajare, ajungând să‑I ceară Domnului să‑i ia viaţa. Starea sufletului său este descoperită în cuvintele: „Am rămas eu singur“.

Ceea ce ni se prezintă aici, în persoana lui Ilie, s‑a repetat în mod trist de‑a lungul istoriei Bisericii. Dumnezeu, cu anumite ocazii, a ridicat martori ai Săi, care s‑au dovedit a avea un mare impact asupra vieţii şi direcţiei Bisericii. Apoi însă au intervenit falimentul şi descurajarea, iar ei au început să manifeste o atitudine de felul „Am rămas eu singur“, concentrându‑se mai mult asupra credincioşiei lor şi asupra falimentului celorlalţi. Când un grup de creştini a fost folosit de Duhul lui Dumnezeu în trecut, iar apoi a intervenit declinul, tendinţa este ca ei să se preocupe cu ei înşişi şi să‑i privească cu suspiciune pe alţi credincioşi, care sunt acum folosiţi de Duhul lui Dumnezeu, aşa cum au fost ei odinioară. Domnul a trebuit să‑i corecteze gândirea lui Ilie, spunându‑i că mai avea încă şapte mii de oameni care nu‑şi plecaseră genunchiul înaintea lui Baal.

Domnul Isus a trebuit şi El să‑i mustre pe ucenici pentru acest lucru, atunci când ei criticau pe cineva care nu voise să vină după ei (Marcu 9.38). Suntem cu toţii înclinaţi către o astfel de atitudine. J.N.Darby a spus: «Acesta este un defect de gândire foarte subtil şi larg răspândit: „L‑am oprit, pentru că nu ne urma“». În mod trist, slujirea lui Ilie, deşi a continuat timp de zece ani, nu a mai fost aceeaşi ca înainte. De atunci încolo, el a trebuit să‑l pregătească pe Elisei, pentru a‑i lua locul (versetul 19). Facă Domnul să învăţăm lecţia predată de atitudinea lui Ilie, „am rămas eu singur“! Sunt mulţi credincioşi fideli astăzi pe care Dumnezeu îi foloseşte cu putere pentru gloria Sa şi care nu ne urmează. Ar trebui să ne bucurăm de credincioşia lor.B. Reynolds

IZVOARE IN DEŞERT

Noi trăgeam nădejde… (Luca 24:21)

 Întotdeauna mi-a părut aşa de rău că cei doi ucenici care mergeau cu Domnul Isus pe drumul spre Emaus nu I-au spus: „Noi încă mai sperăm“, în loc să-I spună: „Noi trăgeam nădejde“. Situaţia este foarte tristă, pentru că în mintea lor totul se sfârşise.O, dacă ar fi spus: „Toate s-au ridicat împotriva nădejdii noastre şi parcă încrederea noastră a fost în zadar. Totuşi, noi nu ne vom da bătuţi, pentru că noi credem că-L vom vedea din nou“. În schimb, ei mergeau alături de El, declarân­du-şi credinţa spulberată. Domnul Isus a trebuit să le spună: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!“Nu cumva şi noi suntem în pericolul de a ni se adresa aceste cuvinte? Ne putem permite să pierdem tot ce avem, cu excepţia credinţei noastre în Dumnezeul adevărului şi al dragostei. Fie ca niciodată să nu ne exprimăm credinţa, aşa cum şi-au exprimat-o aceşti ucenici, la trecut – „Noi trăgeam nădejde“, ci întotdeauna să spunem: „Eu trag nădejde“. din Crumbs

 Plăcuta, dulcea vară era caldă şi luminoasă,

Strălucitoare erau florile pe fiecare ramură:

M-am încrezut în El când trandafirii înfloreau;

Mă-ncred în El şi acum…

Mică era credinţa mea care se clatină fără putere

Acum când trandafirii nu mai înfloresc;

Firavă era încrederea care acum se schimbă,

Îndoindu-se de dragostea Lui când norii furtunoşi cresc.

Cântecul unei păsări în mijlocul unei furtuni de iarnă

 *

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde  sunt Eu, să fiţi şi voi.

Ioan 14:3

CERUL – O SPERANŢĂ SIGURĂ

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvântul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decât o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii. Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atât prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cât şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată când Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului până ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetând cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cât este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cântării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sunt liberi, şi robul şi chezaşul”.Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luând asupra Sa mânia Dumnezeului sfânt şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. P.R.V.

Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:
Toţi ne-om strânge iar, la al vieţii râu curat,
In sfânta, glorioasa-mpărăţie,
Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat.   – Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 8.1-16

Capitolul 15 este important din cel puţin două puncte de vedere: conţine judecata divină împotriva lui Amalec şi testarea finală a împăratului Saul. Adversar laş şi crud, Amalec îl atacase prin surprindere pe Israel îndată după ieşirea din Egipt. Răutatea aceasta nu le putea fi iertată. „Voi şterge de tot amintirea lui Amalec”, declarase Domnul (Exod 17.8, 14). Trecuseră patru sute de ani, dar Dumnezeu nu uitase. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece”, declară Domnul (Matei 24. 35). Şi Israel n-ar fi trebuit să uite cu atât mai mult: „Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum, când aţi ieşit din Egipt – recomandase Moise – … să ştergi amintirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi” (Deut. 25.17-19).Să nu-i uităm pe duşmanii care ne-au luat prin surprindere în trecut! Cum se numesc ei? Mânie, minciună, necurăţie morală … sau oricare alt păcat. Dacă vigilenţa noastră se relaxează faţă de aceste păcate (ale cărnii), s-ar putea să fie necesar să învăţăm din nou o lecţie pentru care poate că am plătit deja scump mai înainte. Să nu ne menajăm deloc pe noi înşine, ci să ne judecăm fără milă toate manifestările firii vechi.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-MARTIE 2015

6 MARTIE.

SĂ NE RUGĂM CUM NE-A ÎNVĂŢAT ISUS (3)

Este ceva de mirat din partea Mea?” (Ieremia 32:27)

Cuvintele „Tatăl nostru” ne aduc aminte de dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu. Ai privit vreodată un copil bolnav dorindu-ţi din inimă să-l faci bine, dar ai simţit că-ţi lipseşte puterea? „Care eşti în ceruri” ne aminteşte de puterea fără margini a lui Dumnezeu de a face ceea ce noi nu putem. „Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva de mirat din partea Mea?” Iar răspunsul este: „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă”. Poţi avea convingerea că ceea ce dragostea lui Dumnezeu îl îndeamnă să facă, puterea Lui îi dă posibilitatea să facă. „Sfinţească-Se Numele Tău” scoate în evidenţă Numele şi caracterul Lui dintre toate celelalte. În limba greacă, „sfinţească-Se” indică faptul că El nu e ca ceilalţi, că este diferit, special, Singurul. Într-o eră în care respectul faţă de autoritate e pe cale de dispariţie, din cauză că intră în contradicţie cu autosuficienţa, Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm: „Tată ceresc, dă-ne puterea de a-Ţi oferi locul pe care Numele tău cel sfânt şi caracterul Tău le merită”. „Vie Împărăţia Ta”. Domnul Isus a venit să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu; a fost inima evangheliei Sale. Împărăţia din care a făcut parte Avraam, Isaac, Iacov, etc. a trecut. Împărăţia actuală îi include pe toţi cei ce îl recunosc pe Isus ca Domn. Şi Împărăţia viitoare va cuprinde întregul pământ la a doua venire a lui Hristos. De fiecare dată când te supui voii lui Dumnezeu, Împărăţia Lui este pusă în mişcare. Ca şi credincios, tu te afli în Împărăţia Lui şi puterea Lui îţi este accesibilă. „Facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ” (Matei 6:10). În cer, voia lui Dumnezeu nu este niciodată pusă la îndoială. Nici în viaţa ta nu ar trebui să fie. Şi Domnul Isus ne învaţă să ne rugăm şi să credem că ceea ce se întâmplă în cer se va întâmpla şi printre noi, aici pe pământ.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

Ce variate sunt modurile în care am nevoie de Tine! Te slăvesc că eşti de găsit. Doamne, fii găsit de mine; dar numai când vii Tu însuţi, Te găsesc.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

 în seninătate şi încredere va fi tăria voastră …

Isaia 30.15

Respect şi încredere

Un meşter tânăr a fost angajat într-o firmă. După câteva zile a venit la director cu o plângere. El a spus directorului că unii din angajaţi nu-l respectă şi dorea ca directorul să le poruncească să-şi respecte noul conducător. Directorul a răspuns că el nu poate porunci oamenilor aşa ceva. Singura modalitate de a primi respect este de a-l câştiga.

În viaţa de familie, şi nu numai, încrederea este un element de bază al bunei înţelegeri. Dacă soţia nu are încredere că soţul ei va lua decizii bune, supunerea va fi mult mai dificil de împlinit. Încrederea şi respectul nu se dezvoltă în câteva zile. În unele cazuri, mulţi soţi sunt ca acest meşter. În loc să ia iniţiativa şi să câştige respectul şi încrederea soţiei, ei doresc o soţie supusă, fără a face niciun efort de a deveni respectaţi. Ei doresc ca soţia lor să fie supusă cu blândeţe hotărârilor pe care le iau, deşi nu s-au dovedit a fi nişte persoane vrednice de încredere în ce priveşte luarea deciziilor. Unei soţii îi vine mai uşor să aibă încredere în soţul ei, dacă el încearcă să-i explice motivele pentru care a luat o anumită decizie. Dumnezeu a lăsat soţia să fie un ajutor soţului. Cine nu caută ajutorul soţiei are mult de pierdut. Dumnezeu doreşte ca familia să trăiască o viaţă de respect şi încredere reciprocă.

Sursa: Meditații primite prin Email

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s