Îndoieli cu privire la Isus

26 Februarie

Michael_Dudash_Living_Water_700Îndoieli cu privire la Isus

Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El.

„Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”. (Totul pentru Gloria Lui – de Oswald Chambers)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

“Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul”.

Apocalipsa 2:11

Ieri am putut vedea că Mântuitorul a avut un mesaj pentru cele şapte Biserici pe care le-a iubit şi le-a spălat de păcat, care stau ca şapte sfeşnice de aur înaintea Lui. La cinci din aceste Biserici a găsit multe neajunsuri. În Scriptură noi vedem că trebuie să fim neprihăniţi, fără vină, şi în pace (2 Petru 3:14). Cei din Efes au părăsit dragostea dintâi. În Pergam erau unii care ţineau învăţătura lui Balaam, iar în Tiatira o parte s-a alăturat Izabelei pentru că i se zicea proorociţă. Îngerul Bisericii din Sardes avea numele că trăieşte, dar era mort, iar Laodiceea primeşte vestea: ”Tu zici: sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol”. În schimb pentru Smirna nu are nicio dojenire. Cu tote că ei se considerau săraci, El le spune: ”Dar eşti bogat”. Ei erau batjocoriţi de aceia care se considerau a fi drepţi, lucru care face ca toţi copiii Lui Dumnezeu să gândească dacă au legătură corectă cu Dumnezeu. La Tiatira şi Sardes erau unii care nu şi-au pătat hainele. Biserica din Filadelfia era fără cusur. De aceea are o promisiune atât de frumoasă: ”Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu”. (Apocalipsa 3:12). Nu avea putere, dar „au păzit Cuvântul răbdării Lui, nu au lepădat Numele Său”. De aceea şi noi să păstrăm Cuvântul Său, să nu ne lepădăm de Numele Lui şi să credem că puterea Lui Dumnezeu este mai mare decât puterea întunericului.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

 “Strâmtă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află

MATEI 7:14

Întotdeauna a fost greu să combini o cale îngustă cu o inimă largă. Este foarte mult pentru ambele părţi. Sunt atâtea lucruri pe calea strimtă pe care cineva nu le poate admite, încât din ce în ce mai mult, calea tinde să-i devină tot mai izolată. Dar trebuie să fim cu mare grijă cum întâmpinăm această stare de lucruri. De pildă, eu pot deveni aspru, respingător, uscat, golit de fapte bune, neavând milă de săraci, de bolnavi, de întristaţi, trăind numai în cercul strimt şi egoist în care m-am retras. În situaţia aceasta, este asa de uşor să văd cusururi, slăbiciuni şi greşeli la fraţi şi prieteni. Dar întrebarea este: atitudinea noastră faţă de aceste lucruri este indicată, retrăgându-ne în noi înşine? Dar la acela care a procedat astfel, retrăgându-se sunt câteva lucruri mai regretabile şi anume: el fiind într-o stare jalnică, va face pe toţi care sunt sub influenţa lui şi ascultă la el, tot aşa de jalnici ca şi el. El se retrage în cercul lui strâmt, şi găseşte greşală în oricine afară de el. Cât de plăcut şi de înviorător este săţi întorci privirea de la acest aspect trist şi s-o îndrepţi spre singurul Om desăvârşit care a păşit vreodată pe pământul acesta. Paşii Lui au fost într-adevăr izolaţi; nimeni n-a fost mai izolat ca El. Nici chiar ucenicii Lui nu L-au înţeles. Lumea nici atât, nu L-a cunoscut. “A venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit.” Cum a întâmpinat El toate acestea? Cu inimă largă, într-un har de răbdare si gingăşie desăvârşite. El a potolit frica ucenicilor Lui, a înţeles nevoile lor, le-a suportat slăbiciunile; El le-a arătat încredere atunci când L-au părăsit, si i-a iubit în ciuda tuturor acestor slăbiciuni.Să facem şi noi ca învăţătorul nostru. Atunci izolarea noastră va fi dreaptă, corectă, bună şi deşi cărarea noastră poate fi îngustă, inima va fi largă. C.H.M.

Deşi gândurile acestea au fost scrise acum mai bine de o sutăcinzeci de ani de acest slujitor al Lui Dumnezeu, ele sunt şi astăzi, de o actualitate sesizantă.Dacă aceste cuvinte au cumva răsunet în inimile noastre, poate vom recunoaşte că, deşi unii dintre noi ne-am izolat din mijlocul fraţilor, sau ne-am făcut un cerc al nostru separat de ei, totuşi poate nu întotdeauna am căutat acea izolare…. Este adevărat insă, că uneori, unii dintre noi am fost nevoiţi „să ieşim afară din tabără şi să suferim ocara Lui.”

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

O, de-ar veni una din acele atingeri ale Duhului Tău care, asemenea vântului, învie şi trezeşte, dezleagă şi inspiră!

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Mântuirea vine de la Domnul.

Iona 2:9

Mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu. Doar El poate trezi sufletul „mort în greşeli şi păcate” (Efeseni 2:1), şi doar El îl poate menţine în viaţa duhovnicească. El este Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 1:8). „Mântuirea vine de la Domnul”. Dacă eu sunt credincios în rugăciune, Dumnezeu m-a făcut aşa. Dacă am daruri, Dumnezeu mi le-a dat. Dacă trăiesc o vinţă binecuvântată, este din cauză că El mă ţine în palmele Sale. Eu nu pot face nimic pentru mine, dacă Dumnezeu nu face nimic. Orice aş avea, aparţine Domnului. Dacă păcătuiesc, păcatul este al meu; dar dacă fac binele, este lucrarea lui dumnezeu în întregime. Dacă am învins un vrăjmaş spiritual, este din cauză că Dumnezeu mi-a întărit braţul. Trăiesc o viaţă Consacrată în faţa oamenilor? Nu trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine. Sunt eu sfinţit? Nu m-am curăţat singur; Duhul lui Dumnezeu m-a sfinţit. Sunt despărţit de lume? Pedepsele lui Dumnezeu m-au sfinţit spre binele meu. Am crescut în Cunoştinţă? Marele învăţător m-a învăţat. Toate bijuteriile mele au fost făurite de arta cerului. Am găsit în Dumnezeu toate lucrurile de care aveam nevoie, dar în mine nu am găsit decât păcat şi nefericire. „El este stânca şi ajutorul meu” (Psalmi 62:2, 6). Mă hrănesc eu cu Evanghelia? Evanghelia nu ar fi fost hrana mea dacă Domnul nu ar fi pregătit-o pentru sufletul meu şi dacă nu m-ar fi ajutat s-o găsesc. Trăiesc din mana care cade din cer? Ce altceva este mana decât Isus Christos însuşi, al cărui sânge îl beau şi cu al cărui trup mă hrănesc? Primesc continuu noi puteri? De unde îmi adun tăria? Ajutorul meu vine de pe Colinele cerului. Fără Isus, nu pot face nimic. Asemeni unei ramuri care nu poate aduce rod dacă nu „rămâne în viţă” (Ioan 15:4), nici eu nu pot face nimic dacă nu rămân în El. Doamne, Invaţă-mă în această seară lecţia pe care a învăţat-o Iona în adâncuri: „Mântuirea vine de la Domnul”.

SEARA

Preotul să-l cerceteze, si dacă va vedea că lepra a acoperit tot trupul, să declare curat pe cel cu rana.

Levitic 13:13

Deşi această regula poate părea ciudată, este înţeleaptă. Manifestarea exterioară a bolii arăta că trupul leprosului era sănătos. Poate că ar fi bine pentru noi să vedem care este înţelesul simbolic al acestei reguli neobişnuite. Şi noi suntem leproşi, şi putem aplica regulile leprei la noi înşine. Când un om se vede pierdut şi ruinat, acoperit în totalitate de lepra păcatului, când renunţă la orice îndreptăţire de sine şi pledează vinovat în faţa Domnului, atunci şi numai atunci poate fi curăţat prin sângele lui Isus şi harul lui Dumnezeu. Păcatul ascuns, nerecunoscut şi nemărturisit este adevărata lepră; dar când păcatul este recunoscut şi mărturisit, lepra primeşte o lovitură de moarte, şi Domnul priveşte sufletul chinuit cu îndurare şi milă. Nimic nu este atât de mortal ca îndreptăţirea de sine, şi nimic nu este mai plin de speranţă decât căinţa. Trebuie să mărturisim că suntem păcătoşi, fiindcă nici o altă mărturisire nu va fi ascultată. Dacă Duhul Sfânt lucrează în noi şi ne convinge de păcat, nu vom avea nici o dificultate în a recunoaşte — mărturisirea va ţâşni spontan de pe buzele noastre. Ce mângâiere oferă acest text păcătoşilor care s-au trezit cu adevărat: însăşi situaţia care îi îndurera atât de tare s-a transformat într-un motiv de speranţă! Înainte de a te îmbrăca, trebuie să te dezbraci; înainte să clădeşti o casă, trebuie să sapi temelia — şi sentimentul că eşti păcătos este cea dintâi lucrare a harului. Sărmane om plin de lepra păcatului, prinde curaj şi vino la Isus aşa cum eşti.

Când recunoaştem că suntem datori
Mai mult sau mai puţin, după putere,
Primim pe dată de la Domnul ajutor,
Iertare, îndrumare şi putere.
Doar sărăcia îţi oferă bucurie,
Purtându-ţi sufletul în largi păşuni:
Când ne încredem în avutul nostru cu tărie,
Nu mai primim răspuns la rugăciuni.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ADEVĂRUL ESTE ÎNTĂRIT PE VECIE

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. Proverbe 12.19

Adevărul este supus încercării. El suferă, dar iese biruitor. Deci, dacă am spus adevărul şi sufăr pentru el, nu am decât să rămân liniştit. Şi dacă cred în adevărul dumnezeiesc şi daca îmi dau silinţa să-l mărturisesc chiar când întâlnesc împotriviri, nu am de ce să mă tem, căci până la urmă adevărul va învinge.Reuşita prin minciună este numai pentru scurt timp. Minciuna este ca o tărtăcuţă, curcubetă goală, care creşte şi piere într-o noapte; şi cu cât este mai mare dezvoltarea ei, cu atât mai vizibilă ruina ei. Dar cât de demn este pentru o fiinţă nemuritoare să spună şi să apere acest adevăr care nu se poate schimba, această evanghelie veşnică şi de nezdruncinat a Dumnezeului neschimbător. Un vechi proverb zice că acela care spune adevărul, îl face pe Diavol sa roşească. De sigur, acela care spune adevărul lui Dumnezeu, îi va face de ruşine pe toţi diavolii iadului şi îi va înspăimânta pe toţi urmaşii şarpelui care acum îşi şuieră minciunile.

Deci, ia seama, inima mea, de a fi în toate împrejurările de partea adevărului, în cele mai mici ca şi-n cele mai mari lucruri; dar, mai ales să fii de partea Aceluia care a adus în lume „harul şi adevărul”.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Prin credinţă, Noe, după ce a fost divin înştiinţat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui; prin aceasta a condamnat lumea şi s‑a făcut moştenitor al dreptăţii, cea potrivit credinţei.

 Evrei 11.7

Câteva jertfe în cartea Geneza (6)

Cain l‑a omorât pe fratele său, Abel! Ce cumplit! De atunci încoace, rasa umană, aflată sub influenţa lui Satan, a fost marcată din ce în ce mai mult de violenţă şi corupţie. Concluzia lui Dumnezeu a fost: „Răutatea omului era mare pe pământ şi orice imaginaţie a gândurilor inimii lui era numai rău toată ziua“ (Geneza 6.5). Planul şarpelui a fost să corupă rasa umană, aşa încât venirea Seminţei promise a femeii (Geneza 3.15) să nu mai fie posibilă.

Violenţa şi corupţia erau în contrast deplin cu Noe, „un om drept, integru printre contemporanii lui“, care „umbla cu Dumnezeu“ (Geneza 6.9). Noe şi familia lui nu fuseseră încă afectaţi de corupţia satanică ce se abătuse asupra rasei umane, la nivel global. Mesia avea să Se nască din descendenţii lui Noe, aşa cum se poate vedea din diferitele genealogii ale Bibliei. Dumnezeu aşteptase suficient de mult, iar acum venise timpul să trimită judecata. Aceasta a venit sub forma unui potop global. Domnul i‑a poruncit lui Noe să facă o corabie din lemn de gofer. Goferul este doar aici menţionat în Biblie. Lemnul simbolizează adesea umanitatea perfectă a Domnului Isus; goferul simbolizează unicitatea Lui. Lemnul trebuia să fie acoperit pe ambele părţi cu smoală, acţiune desemnată prin cuvântul‑rădăcină folosit pentru „ispăşire“, lucru care ne vorbeşte despre sângele lui Hristos.

Fără viaţa perfectă a Domnului şi fără sângele vărsat prin jertfirea Sa nu există nicio protecţie împotriva judecăţii lui Dumnezeu. Corabia a fost acoperită cu smoală pe dinăuntru şi pe dinafară; tot aşa, sângele lui Hristos îi acoperă în mod eficient şi complet pe cei care Îl cunosc pe Mântuitorul şi care se află înăuntrul corăbiei de salvare. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru o astfel de Jertfă! A. E. Bouter

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? 1 Corinteni 4.7

Ce groaznic este duhul plăcerii de sine, al îngâmfării duhovniceşti! Mai repede decât ne aşteptăm îşi poate găsi acces în inimile noastre. Cât de lesne ne vine a crede că stăm bine înaintea Domnului, dar chiar prin felul acesta urmează căderea. Să ne ferim fiecare în parte de această înşelăciune. Ce uşoară este căderea de la Filadelfia la Laodicea. Se uită foarte uşor că binecuvântările duhovniceşti sunt daruri duhovniceşti, şi dacă se laudă cineva cu ele, demonstrează că nu mai recunoaşte adevărul. Se vorbeşte mult: „Eu sunt bogat… şi nu duc lipsă de nimic” şi nu şti ce sărăcăcios, orb şi gol eşti în privinţa lucrurilor duhovniceşti. Împotriva celor îngâmfaţi duhovniceşte, Dumnezeu are cuvinte de cercetare. Această îngâmfare merge mereu crescând până ajunge în Babilon şi spune: „Şed ca împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea.” Dar Dumnezeu adaugă: „Tocmai pentru aceasta într-o singură zi vor veni urgiile peste ea … căci într-o clipă ţi-a venit judecata” (Apoc. 18.7-10).

Să ne păzim toţi care suntem copii ai lui Dumnezeu de îngâmfarea babiloniană care poate să-şi găsească cale de acces spre inimile noastre aşa de repede. Să ne bucurăm de tot ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu în nemărginitul Său har şi în deplină umilinţă, în ascultare să ne bucurăm de El, în El şi pentru El! Numai aşa va fi slăvit El şi prin El, Tatăl şi Dumnezeul nostru!

Cum reacţionăm dacă un altul în locul nostru este ales pentru a împlini funcţia pe care o dorim, dacă un coleg este promovat atunci când noi suntem lăsaţi de o parte; dacă un frate este onorat şi noi rămânem în umbră; dacă suntem întrecuţi de un altul? Fac acestea să se trezească în noi sentimente de gelozie sau de pizmă, ori dimpotrivă ne bucurăm de înaintarea aproapelui nostru? Ne place ca Diotref, să ocupăm locul cel dintâi? Putem spune şi noi ca Ioan Botezătorul: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez”?

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-FEBRUARIE 2015

IMPLICĂ-TE! (1)

Voi binecuvânta pe Domnul în orice vreme”

(Psalmul 34:1)

Dacă strigi cât te ţin plămânii la meciul de sâmbătă, dar stai tăcut şi supus când e timpul de închinare duminica, poate eşti mai entuziasmat de sporturi decât de lucrurile spirituale. O bună definiţie a închinării este; valoroasă. Ce valoare îi atribui lui Dumnezeu şi relaţiei tale cu El? Poate spui: „Dar uneori nu am dispoziţia de a-L lăuda pe Dumnezeu”. Sentimentele nu au prea mult de-a face cu închinarea! O relaţie bună nu se bazează pe emoţii, ci pe dedicare. Biblia spune: „să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică, rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui” (Evrei 13:15). Să remarcăm cuvintele „totdeauna” şi „jertfă”. Cu Dumnezeu, lauda care costă e cea care contează! Imaginează-ţi pe cineva care are un serviciu bun, o familie bună şi sănătate, lăudându-L pe Domnul în biserică. Dar imaginează-ţi pe cineva care trăieşte singur, închis în boala lui, care îşi ridică braţele slăbite şi vocea lăudându-L. Care crezi că primeşte nota cea mai mare? Psalmistul a spus: „de la răsăritul soarelui până la apusul lui, fie Numele Domnului lăudat” (Psalmul 113:3). Psalmistul şi-a programat pauze în care să-L laude pe tot parcursul zilei. „De şapte ori pe zi Te laud” (Psalmul 119:164). Noi ne luăm pauze de ceai şi de cafea; el şi-a luat pauze de laudă! Dacă vrei să-ţi schimbi mediul şi atitudinea, începe să-L lauzi pe Dumnezeu întreaga zi. Nu numai că îl vei binecuvânta pe Domnul, dar şi El te va binecuvânta în multe feluri. Nu crede spusele scepticilor referitoare la acest lucru – încearcă şi vei vedea!

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Cristos Isus.»

Fllipeni 2,5

Slujirea înaintea lui Dumnezeu şi domnia lui Isus Cristos în viaţa noastră aduc adevărata împlinire spirituală. În Evrei 9 citim că Domnul Isus Şi-a dat viaţa pentru un scop divin, veşnic nu pentru o cauză sentimentală. De aceea apostolul Pavel spune foarte clar: «Căci cei tăiaţi îm­prejur suntem noi, care slujim lui Dumnezeu prin Duhul lui Dumnezeu» (Filip. 3,3). Puţini credincioşi au învăţat însă să-L slujească cu adevărat pe Domnul în duh. Ma­joritatea sunt, din păcate, sensibili doar din punct de vedere sentimental. Copiii sentimentali ai lui Dumnezeu nu vor avea însă niciodată pace lăuntrică.Un alt indiciu al domniei lui Isus în viaţa ta este această pace lăuntrică, de origine divină. Numai cei care-L slujesc pe  Dumnezeul cel viu experimentează pacea interioară. Domnul ne spune: «Veniţi la Mine …şi Eu vă voi da odih­na» (Matei 11,28). El a fost pacea lui Pavel, care a mărtu­risit: «un înger al Dumnezeului al căruia sunt eu şi căruia Îi $lujesc, mi s-a arătat azi noapte» (Fapte 27,23) în mijlocul Unei furtuni puternice, pe o corabie care ameninţa să se scufunde. Să îl slujeşti pe El înseamnă să gândeşti la fel cum gândeşte El. Un asemenea om va fi onorat în aceeaşi măsură ca şi Domnul Isus. El ne-a promis: «Dacă îmi slu­jește cineva, Tatăl îl va cinsti» (Ioan 12,26).

*

 IZVOARE IN DEŞERT

Harul Meu îţi este de ajuns. (2 Corinteni 12:9)

Mai deunăzi, călăream spre casă după o zi grea de muncă. Eram foarte obosit şi adânc deprimat, când deodată, iute ca săgeata unui fulger luminos, a venit la mine versetul: „Harul Meu îţi este de ajuns“. Când am ajuns acasă, l-am căutat în Cuvânt, şi în final a venit la mine astfel: „Harul Meu îţi este de ajuns“. Răspunsul meu a fost să spun: „Da, Doamne, ar fi trebuit să mă gândesc că este!“ Apoi am izbucnit în râs.Până-n momentul acela, nu înţelesesem niciodată ce a fost cu râsul acela al lui Avraam. Acest verset părea să facă necredinţa total absurdă. Mi-am imaginat un peştişor însetat care era neliniştit că, dacă va continua să bea apă din râu, râul va seca; iar Tatăl Râu spunea: „Bea cât vrei, peştişorule; râul meu îţi este de ajuns“. De asemenea m-am gândit la un şoarece căruia îi era frică de foamete, după şapte ani de belşug; iar Iosif îi spune: „Curaj, şoricelule; grânarele mele îţi sunt de ajuns“. Din nou, mi-am închipuit un om sus pe un vârf de munte, zicân­du-şi: „Respir atâţia metri cubi de aer în fiecare an; mă tem că voi epuiza tot oxigenul din atmosferă“. Dar pământul i-a zis: „Respiră în voie, umpleţi plămânii pentru totdeauna; atmosfera mea îţi este de ajuns“.O, oameni ai lui Dumnezeu, fiţi tari în credinţă! Credinţa mică va duce sufletele voastre în cer, dar credinţa mare va aduce cerul în sufletele voastre.

Charles H. Spurgeon

Harul Său este destul de mare ca să înfrunte lucrurile mari –

Valurile zdrobitoare care copleşesc sufletul,

Vânturile puternice care ne lasă năuci şi fără suflare,

Furtunile neaşteptate care depăşesc puterea noastră de control.

Harul Său este destul de mare ca să înfrunte lucrurile mici –

Micile împunsături care ne supără,

Grijile inutile care zumzăie în jurul nostru cu insistenţă,

Roţile scrâşnitoare care ne răpesc bucuria.

Annie Johnson Flint

Există întotdeauna o sumă mare creditată în contul nostru din banca cerului. Ea aşteaptă să ne exersăm credinţa ca să scoatem din ea. Scoateţi cât mai mult din resursele bogate ale lui Dumnezeu.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Genesa 27:15-29

…şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta . Genesa 28:14

DIN PLANURI ŞI VISURI

Un scop spiritual nobil nu justifică mijloace necinstite pentru atingerea acelui scop. Înainte ca Esau şi Iacob să se fi născut, Dumnezeu I-a spus Rebecăi: „Două neamuri sunt în pântecele tău… Şi cel mai mare va sluji celui mai mic” (Genesa 25:23). Mai târziu, tatăl lor, Isaac, ştiind că aceasta este intenţia lui Dumnezeu, a aranjat din încăpăţânare să-l binecuvânteze pe Esau, favoritul lui. Aşa că Rebeca şi-a păcălit soţul făcându-l să-l binecuvânteze pe Iacov. Dumnezeu şi-ar fi confirmat mai târziu legământul făcut cu Iacov, nu din pricina uneltirii lui Iacov, chiar şi fără ea (28:10-16).

O soţie creştină, dorind din toată inima ca soţul ei să fie mântuit, poate că va încerca o stratagemă să aranjeze o întrunire între soţul ei şi pastorul bisericii. In loc de a face aşa ceva ar fi mai bine să trăiască o viaţă sfântă în prezenţa sa, încrezându-se în Dumnezeu să lucreze la inima lui. Părinţii poate că încearcă să-i determine pe copii să-i asculte, făcându-le promisiuni sau ameninţându-i că le vor interzice câte ceva. Asemenea acţiuni merg împotriva căilor lui Dumnezeu.

Stephen Merrit a spus: „încetaţi să vă mai amestecaţi în planul şi-n voia lui Dumnezeu. Stricaţi oriunde puneţi mâna. Puteţi muta arătătoarele ceasului ca să arate ora care vă convine, dar nu puteţi schimba timpul; vă puteţi grăbi să dezvăluiţi voia lui Dumnezeu, dar veţi face pagube şi nu veţi ajuta lucrarea… Lăsaţi totul pe seama Sa”. Manipularea circumstanţelor şi oamenilor ca să aranjăm un sfârşit bun este greşită, deşi Dumnezeu poate să folosească păcatele noastre ca să-Şi împlinească planurile Lui. Ai o situaţie dificilă pe care doreşti s-o vezi rezolvată de Dumnezeu? Roagă-te, munceşte, crede şi aşteaptă. Dar nu ticlui planuri pentru a-ţi împlini visurile.     – D.J.D.

Ajută-mă, Doamne, să ştiu aştepta
Până ce voia-Ţi curat voi vedea.
Mă călăuzeşte şi-Ţi împlineşte
Cereasca-Ţi voinţă în viaţa mea.   -Anonim

A te încrede în providenţa divină înseamnă a înceta să te joci cu planurile Sale.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI  – Volumul II

1 Samuel 11.1-9

Autoritatea împăratului Saul se va afirma cu ocazia unei victorii asupra vrăjmaşilor poporului. Aceşti vrăjmaşi sunt bine cunoscuţi: fiii lui Amon. Sub ameninţările lor arogante şi crude, locuitorii Iabesului din Galaad se află într-o situaţie groaznică şi aproape fără ieşire. Nu-i vedem întorcându-se spre Domnul; din contră, ar voi să facă o alianţă cu vrăjmaşul! Dar, exercitându-Şi îndurarea, Dumnezeu îi va scăpa prin mâna lui Saul. Aceşti locuitori din Iabes ilustrează într-o manieră frapantă teroarea, ocara şi în final robia mizerabilă care-i aşteaptă pe aceia care fac alianţă cu lumea şi cu prinţul ei (vezi Evrei 2.15). Saul, ca învingător, manifestă unele trăsături de caracter frumoase. Pe lângă zel şi curaj, vedem la el nobleţe, generozitate, clemenţă (v. 13) şi o anumită modestie. Cum era şi corect, el atribuie victoria Domnului. Toate acestea reprezintă un start promiţător! Şi câţi tineri, asemenea lui, n-au avut un început foarte bun! Apoi s-au poticnit la primul obstacol aşezat în cale ca să le încerce credinţa. De ce se întâmplă aşa? Simplu, deoarece această credinţă … n-a existat niciodată!

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

El… ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui…“ Evrei 1.3

Căutarea după originile noastre

    Deţinătorul premiului Nobel, Alfred Kastler (1902-1984), este unul dintre mulţii fizicieni ai epocii moderne care pornesc de la existenţa unui Creator. El a spus: Gândul că lumea, universul material, s-a format de la sine, îmi pare absurd. Nu îmi pot imagina lumea fără un Dumnezeu Creator. De exemplu alcătuirea complexă a atomului, el şi l-a putut explica numai prin acţiunea unui Creator.

   În timp ce Kastler a recunoscut mâna lui Dumnezeu în cele mai mici părţi, alţi fizicieni şi astronauţi se minunează în faţa faptelor măreţe de creaţie ale lui Dumnezeu în universul larg.

   Să ascultăm ce spune Însuşi Creatorul despre lucrarea Lui: „La început, Dumnezeu a făcut cerurile şi pământul“ (Geneza 1.1). „ …prin El au fost făcute toate lucrurile, care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute…“ (Coloseni 1.16). şi să ascultăm şi ce spune Dumnezeu în Cuvântul Lui despre pământul lumii de acum: „Ziua Domnului însă va veni…, cerurile vor trece cu trosnet…, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde“ (2 Petru 3.10).

   Între aceşti doi poli se derulează istoria. Ea are un sens, dacă ducem viaţa noastră în părtăşie cu Dumnezeu, îndreptată spre ţinta slavei lui Dumnezeu, destinaţia veşnică a credincioşilor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s