Plăcerea sacrificiului

24 Februarie

9fa8186cfe839d3eba4c7b9cb6df9a8bVoi cheltui prea bucuros din ale mele şi mă voi cheltui in totul şi pe mine.

2 Corinteni 12:15

După ce Duhul lui Dumnezeu a turnat dragostea lui Dumnezeu în inimile noastre, începem să ne identificăm deliberat cu interesul lui Isus Cristos faţă de alţi oameni; iar Isus Cristos manifestă interes faţă de orice om. În lucrarea creştină nu avem nici un drept să ne ghidăm după afinităţile noastre; de fapt, acesta este unul dintre cele mai mari teste ale relaţiei noastre cu Isus Cristos.

Plăcerea sacrificiului este că-mi dau viaţa pentru Prietenul meu. Nu o azvârl, ci-mi dau viaţa în mod deliberat pentru El şi pentru interesul Lui faţă de alţi oameni, nu pentru o cauză. Pavel şi-a consumat viaţa pentru un singur scop: să poată câştiga oameni pentru Isus Cristos. Întotdeauna i-a atras pe oameni la Isus, nu la el însuşi. „M-am făcut tuturor totul ca, oricum, să mântuiesc pe unii dintre ei.

Când un om spune că trebuie să-şi dezvolte o viaţă de sfinţenie singur, Dumnezeu nu mai este de nici un folos pentru semenii lui: el se aşază pe un piedestal, izolându-se de restul societăţii. Pavel a fost un om sfânt; oriunde mergea, Isus Cristos S-a putut folosi de viaţa lui. Mulţi dintre noi trăim pentru noi înşine şi Isus Cristos nu se poate folosi de viaţa noastră. Dar dacă ne-am predat cu totul lui Isus, nu mai slujim scopurilor noastre personale.

Apostolul Pavel a spus că ştie cum să fie „o ştergătoare de picioare” fără să-i fie silă de asta,deoarece izvorul principal al vieţii lui era devotamentul pentru Isus. Noi avem tendinţa să fim devotaţi nu lui Isus Cristos, ci lucrurilor care ne eliberează din punct de vedere spiritual. Nu aceasta a fost motivaţia lui Pavel: „Căci aproape să doresc să fiu însumi anatema, despărţit de Cristos, pentru fraţii mei” – o afirmaţie nerealistă, ex­travagantă? Când un om este îndrăgostit, astfel de vorbe nu sunt o exagerare, iar Pavel a fost îndrăgostit de Isus Cristos. (Meditație de Oswald Chambers)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

Pocăiţi-vă, dar şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele”.

Fapte Ap. 3:19

Pentru ca păcatele să ne fie şterse, trebuie mai întâi să ne recunoaştem ca păcătoţi. Atunci este actual: Pocăiţi-vă dar, şi întoarceţi-vă la Dumnezeu, aceasta nu constă în a restitui bunuri furate, schimbarea vocabularului, sau dorinţa de a fi ascultător de Cuvântul lui Dumnezeu în multe privinţe. ”Cine nu se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu”, spune Domnul Isus. Numai în acest fel putem ajunge la o bază solidă. Prin credinţa în mântuire, a ceea ce a făcut Isus, poţi avea această bază solidă. Prin credinţa în mântuire vei primi viaţa veşnică. Astfel poţi spune: nu voi avea parte de judecată, am trecut din moarte la viaţă. Mulţi sunt străini de aceste afirmaţii. Vorbind cu oamenii şi întrebându-i dacă au trecut din moarte la viaţă, suntem informaţi de faptele lor, ce au făcut, şi nu mai fac, cum s-au schimbat multe în viaţa lor faţă de trecut, dar nu acesta este drumul din moarte la viaţă. Cei drepţi nu pot trece din moarte la viaţă, nu pot învia. Numai cei morţi spiritual pot învia. Prin lege putem să ne dăm seama de păcătoşenia noastră, că nu avem nimic bun în noi. Sunt unii care consideră că au o parte bună şi se străduiesc să le îmbunătăţească pe celelalte, dar trebuie să constate că situaţia lor devine din ce în ce mai rea. Apoi se pune întrebarea: ”Cine mă va mântui?” dacă în situaţii asemănătoare căutăm ajutor la Isus, El ne va deschide ochii şi vom putea vedea cum El a plătit pentru noi dându-şi viaţa pentru păcatele noastre. De aceea putem fi proprietatea Lui, spre lauda slavei Sale.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Isus Hristos este Acelaşi ieri, şi azi şi în veci.”

EVREI 13:8

Ce mângâiere şi odihnă, siguranţă deplină şi nădejde ne dă acest cuvânt inspirat! Da, în adevăr, Domnul nostru este constant în iubirea Lui fată de nişte păcătoşi ca noi pe care i-a răscumpărat cu sângele Său. Dar să ne oprim puţin mai mult asupra acestei însuşiri a Domnului Isus şi să vedem ce efecte binecuvântate are asupra noastră ca: mângâiere, odihnă şi siguranţă şi nădejde. Să mergem pe firul iubirii Lui începând cu “ieri” şi să-l urmărim în felul acesta înapoi, amintindu-ne de arătarea dragostei Lui în toate aspectele şi împrejurările vieţii nostre, şi mergând aşa, să ajungem până în veşnicia dinainte de întemeierea lumii; până înainte de veşnicii. Cine poate să cuprindă cu mintea imensa iubire a Domnului Isus faţă de noi, El care “ne-a mântuit şi ne-a chemat cu o chemare sfântă; nu pentru faptele noastre, ci… după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte de veşnicii.” (2Tim. 1:9). Ce am meritat noi mai mult ca miliardele de oameni care au pierit în păcatele lor? Dar dragostea Lui este constantă, aceeaşi şi astăzi şi cu toate că vede în noi şi la noi atâtea slăbiciuni şi nestabilitate în credincioşia noastră faţă de El, totuşi El rămâne Acelaşi, neschimbat şi plin de aceeaşi iubire pe care nu şi-o măsoară după meritele noastre, ci ea este aşa cum a fost şi atunci când împreună cu Tatăl Său făcea planul de mântuire pentru noi şi ne scria în Cartea Vieţii Lui. Şi astfel, în fiecare “astăzi” noi experimentăm acest scump adevăr că El este Acelaşi. Însă iubirea Lui nu se opreşte aici, căci după un “astăzi” există un “mâine” care nu se va sfârşi niciodată, acest “mâine” cu El de-a lungul veşniciei în care dragostea Lui ne va inunda cu tot felul de binecuvântări în locurile cereşti, în El. Când nădejdea aceasta glorioasă este întemeiată pe faptul că El este şi rămâne Acelaşi, siguranţa noastră este nezdruncinabilă, şi ne procură o odihnă dulce şi netulburată de nimeni şi de nimic, mângâindu-ne inimile în călătoria noastră prin pustia acestei lumi plină de necazuri, de dureri şi de ispite. Dar iubite cititor, să nu ne lăsăm doborâţi de împrejurările prin care trecem astăzi, ci să ne gândim şi să credem că Domnul nostru este NESCHIMBAT în iubirea Lui faţă de noi şi că “încă puţină, foarte puţină vreme, şi Cel ce vine va veni şi nu va întârzia”, şi va veni ca să ne ia cu El, ca acolo unde este El să fim şi noi. (Ioan 14:3)

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

DIMINEAŢA

Le voi trimite ploaie la vreme, si aceasta va fi o ploaie binecuvântată.

Ezechiel 34:26

Aceasta este deplina îndurare divină: „Le voi trimite ploaie la vreme”. Fiindcă cine în afară de Dumnezeu poate spune „le voi trimite ploaie”? Nu este decât o singură voce care poate vorbi norilor să aducă ploaie. Cine trimite ploaie asupra pământului? Cine scutură norii peste iarba verde? Nu Domnul? Aşadar harul este darul lui Dumnezeu, nu realizarea omului. Este nevoie şi de har. Ce s-ar face pământul fără ploaie? Poţi să sfârâmi bulgării, poţi să-ţi semeni sămânţa, dar ce te faci fără ploaie? Binecuvântarea divină este absolut necesară. Degeaba lucrezi, dacă Dumnezeu nu deschide cerul şi nu trimite ploaie. Doar prin El ai binecuvântare. „Le voi trimite ploaie”. Nu spune „le voi trimite picături” ci ploaie. La fel se întâmplă şi cu harul. Dacă ne dă binecuvântări, Dumnezeu ni le oferă într-o asemenea măsură încât nu există cameră care să le poată cuprinde. Har îmbelşugat! O, avem nevoie de har îmbelşugat să ne țină umili, să ne facă să ne rugăm mai mult şi să ne păstreze în sfinţenie; avem nevoie de har îmbelşugat ca să ne facă zeloşi, să ne păstreze în viaţa aceasta şi să ne ducă în ceruri. Nu putem face nimic fără binecuvântata ploaie de har. Este un har venit într-un timp favorabil. „Le voi trimite ploaie la vreme. ” Cum este vremea ta în dimineaţa aceasta? Este anotimpul secetei? Atunci este vremea să primeşti ploaie. Este un anotimp întunecat şi mohorât? Atunci este vremea să primeşti ploaie. „Şi puterea ta să ţină cât zilele tale” (Deuteronom 3:25). Şi binecuvântarea este variată. „Le voi trimite ploaie la vreme”. Ploaia înseamnă mai mulţi stropi. Toate binecuvântările lui Dumnezeu merg împreună, ca verigile unui lanţ de aur. Dacă El ne dă har transformator, ne va trimite şi har mângâietor. Va trimite asupra noastră o „ploaie binecuvântată”. Priveşte astăzi în sus, plantă uscată, şi deschide-ţi frunzele şi florile în aşteptarea apei care va veni.

SEARA

Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim? Domnul a răspuns cu vorbe bune, cu vorbe de mângâiere, îngerului care vorbea cu mine.

Zaharia 1:12-13

Ce răspuns blând la o întrebare arzătoare! În seara aceasta ne vom bucura de el. Copii ai Sionului, există lucruri bune care vă aşteaptă. Timpul tău de trudă se va sfârşi curând. Copiii tăi vor fi aduşi la tine, şi captivitatea ta se va sfârşi. Răbdarea ta va aduce roade, şi îţi vei pune
credinţa în Dumnezeu în timpuri întunecate, fiindcă dragostea Sa te va lumina. Dumnezeu iubeşte biserica cu o dragoste prea adâncă pentru imaginaţia umană. O iubeşte din toată inima Lui infinită; de aceea, fii ei trebuie să fie curajoşi. Ea nu poate să nu prospere fiindcă Dumnezeu îi vorbeşte cu „vorbe bune, vorbe de mângâiere”. Profetul continuă şi ne spună ce fel de vorbe sunt acestea „sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim si pentru Sion” (Zaharia 1:14). Dumnezeu îşi iubeşte biserica atât de mult încât nu poate îndura ca ea să se abată de la drumul drept; însă, chiar şi atunci când se rătăceşte, nu o lasă să sufere prea mult timp sau prea greu. El nu va lăsa să fie copleşită de vrăjmaşi, fiindcă ştie că vrăjmaşii îi măresc nefericirea. Când pare să-şi fi părăsit biserica, Dumnezeu rămâne cu inima alături de ea. Istoria ne arată că Dumnezeu rupe întotdeauna nuiaua de care se foloseşte ca să-şi pedepsească copiii. „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El” (Psalmi 103:13). Dacă El ne pedepseşte, nu înseamnă că ne-a uitat; corecţia Lui nu este o lipsă de iubire. Dacă acest lucru este adevărat pentru întreaga biserică, este adevărat şi pentru fiecare membru în parte. S-ar putea să te temi că Domnul te-a uitat, dar mu este adevărat. Cel care numără stelele şi le strigă pe nume nu-şi poate uita proprii copii. El îţi cunoaşte situaţia de parcă ai fi singura fiinţă creată de El sau singurul sfânt pe care El l-a iubit vreodată. Apropie-te de El, şi fii fără grijă.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

ASCULTĂ CA SĂ FII ASCULTAT

Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.

Ioan 15.7

Să luăm seama că, dacă dorim ca Domnul Cristos să ne audă, trebuie să-L ascultăm. Dacă noi n-avem urechi deschise pentru El, nici El nu va avea pentru noi; în măsura în care vom asculta, vom fi ascultaţi. În afară de aceasta, ceea ce am auzit trebuie sa rămână în noi, lucrând asupra firii noastre ca o putere. Trebuie sa primim adevărurile exprimate de Domnul Isus şi să ne supunem lucrării Duhului Său în noi; altfel nu vom avea nici o trecere înaintea tronului harului.Dacă primim cuvintele Domnului şi ele rămân în noi, ce câmp nelimitat de binecuvântări este deschis înaintea noastră! Atunci ne putem exprima dorinţa noastră în rugăciune, pentru că am supus deja voinţa noastră, poruncii Domnului. În felul acesta, Ilie a mânuit cheile cerului, pentru a-i deschide şi închide norii. Un astfel de om valorează cât o mie de creştini obişnuiţi. Dorim noi cu smerenie să mijlocim pentru Biserică şi lume şi, ca Luther, să primim ceea ce cerem? Pentru aceasta trebuie să plecăm urechea la glasul Celui Prea iubit, să-l strângem cuvintele ca pe o comoară şi să ascultăm cu grijă de ele. Cel ce doreşte să se roage cu efect, trebuie să fie perseverent în ascultare.

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Ai găsit miere? Mănâncă atât cât este suficient pentru tine, ca nu cumva să te saturi de ea şi s‑o verşi. 

 Proverbe 25.16

Solomon nu ne prezintă aici doar nevoia de a ne înfrâna, care este, fără îndoială, o virtute importantă, ci ne şi atrage atenţia asupra unui aspect spiritual important, pe care îl descoperim atunci când cercetăm semnificaţia cuvântului „miere“ în Scriptură.

Era strict interzisă folosirea mierii în jertfele pe care le găsim în Levitic: „Miere nu veţi arde ca jertfă prin foc pentru Domnul“ (Levitic 2.11). Acest lucru era în mod special accentuat în legătură cu darul de mâncare, care ilustrează umanitatea sfântă a lui Hristos. Mierea reprezintă ceea ce este dulce şi atractiv din punct de vedere natural. Lipsa mierii din darul de mâncare este o imagine a faptului că întreaga viaţă de slujire a Domnului a fost lipsită de influenţa relaţiilor naturale. Domnul a spus, în timpul vieţii Sale de slujire: „Cine este mama Mea şi cine sunt fraţii Mei?“. Aici însă trebuie să remarcăm un fapt deosebit de important: Scriptura menţine cu putere relaţiile vieţii naturale, precum cele dintre soţ şi soţie sau dintre părinţi şi copii. Aceste relaţii trebuie respectate, însă ele nu trebuie să direcţioneze slujirea noastră, aşa cum vedem exemplul slujirii Domnului nostru.

Legalismul are tendinţa de a da la o parte relaţiile naturale, „oprind căsătoria“ etc. Un exemplu despre acest lucru îl avem în împăratul Saul, care a poruncit israeliţilor să nu mănânce deloc în timpul unei bătălii (1 Samuel 14.24‑30). Totuşi Ionatan, fiind flămând şi neştiind despre această poruncă, a gustat puţină miere cu vârful toiagului său şi ochii i s‑au luminat. Dumnezeu ne‑a dat multe lucruri naturale pentru a ne bucura de ele, lucruri care nu sunt păcate în ele însele, dar care nu trebuie niciodată să fie ţinta noastră, nici să influenţeze viaţa noastră spirituală. Putem gusta mierea, dar nu trebuie să mâncăm mai mult decât este suficient, ca să nu ne săturăm de ea şi s‑o vărsăm. Putem aprecia lucrurile dulci ale vieţii naturale numai în măsura în care suntem conştienţi că sunt trecătoare. B. Reynolds

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

24 Februarie

Curăţeşte-mă, o, Doamne, de orice amestec al duhului şi fă ca frumuseţea Ta radiantă să fie în mine şi peste mine astăzi.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul!

Matei 5:5

Blândeţea este astăzi o plantă foarte rară, care este socotită de mulţi dintre noi doar ca o neghină care ar trebui distrusă. De cei blânzi se vorbeşte uneori cu un ton înjositor. Nu sunt luaţi în serios, sunt consideraţi laşi şi slabi. Dar Domnul Isus judecă altfel. În a treia fericire se spune despre ei că sunt fericiţi. De multe ori sunt apreciaţi ca fericiţi oamenii care fără jenă şi bun simţ îşi realizează planurile lor în paguba altora. Dar dacă Domnul Isus spune că cei blânzi sunt fericiţi, este sigur că aşa stau lucrurile deoarece El nu greşeşte niciodată. Cei blânzi îl urmează pe Acela care este izvorul blândeţii, care nu a răspuns cu ocară când a fost jignit, care nu ameninţa când cineva îi făcea rău, căci El se bizuia pe Dumnezeul Lui, care judecă totul cu dreptate. Cei blânzi nu se opun constrângerilor de afară. Dacă îi loveşte cineva pe obrazul drept, îl întorc şi pe cel stâng (Matei 5.38-48). Lumea îi declară pe cei blânzi oameni fără caracter sau slabi, dar în realitate cel blând este cel mai curajos. Curajul se arată în aceea că el suportă totul în voia lui Dumnezeu, în puterea lui dumnezeiască. Firea noastră naturală nu iubeşte blândeţea; noi numai ÎN Domnul Isus putem găsi un exemplu adevărat şi ideal demn de urmat. Calea pe care Îl urmăm este plină de binecuvântări şi de răsplătiri, chiar începând de aici de pe pământ şi continuând când vom fi în cer, la El. De L-am urma cu toţii pe Domnul Isus ca să putem fi cât mai fericiţi în viaţa noastră practică.

Evanghelistul D.L. Moody nu primise chiar cea mai bună instrucţie. Numeroasele scrisori care ne-au rămas de la el sunt pline de greşeli. Din punct de vedere fizic n-avea nimic atrăgător, iar vocea lui avea un timbru nazal. Dar toate acestea nu L-au împiedicat pe Dumnezeu să-l folosească pentru a zgudui lumea moartă în păcate. Era de fapt opera lui Dumnezeu şi nu a lui personală. Iată marele secret!

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-FEBRUARIE 2015

PRINCIPII DE VIATĂ

Să faceţi totul în Numele Domnului”

Coloseni 3:17

Să remarcăm:

1) Poţi avea mai mult câtă vreme nu vrei totul doar pentru tine. Într-o generaţie al cărei motto este „caută să fii numărul unu”, trebuie să ni se aducă aminte că „Hristos nu Şi-a plăcut Lui însuşi” (Romani 15:3). El nu a trăit pentru a Se îmbogăţi pe Sine, ci pentru a îmbogăţi pe alţii. În El nu se găseşte nici o fărâmă de egoism. El poate fi numit „Învăţătorul”, pentru că mai întâi Şi-a pus frâu Lui însuşi, lepădându-Se de Sine şi trăind pentru ceilalţi.

2) Poţi face aproape orice atâta vreme cât nu-ţi pasă cine primeşte laudele. „Orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus”. Mândria l-a făcut pe Satana să cadă şi ea te va face şi pe tine să cazi. Ivan O Miller a spus: „Smerenia e un lucru atât de delicat şi de fragil, încât cel ce îndrăzneşte să creadă că o are dovedeşte prin acel singur gând că nu o are”. Când ai succes şi răsplata începe să apară pe calea ta, bucură-te de ea pentru scurtă vreme. Apoi dă-o mai departe adevăratei surse a tuturor realizărilor tale – Dumnezeu.

3) Poti grăbi răspunsul, atâta vreme cât nu desconsideri sursa. Naaman leprosul a descoperit că poţi avea ceea ce oferă Dumnezeu, dar în termenii Lui, nu ai tăi (2 Împăraţi 5:1-14). Şi termenii lui Dumnezeu sunt „credinţa” şi „ascultarea”. Credinţa e ca electricitatea: nu trebuie să o analizezi sau să o înţelegi ca să te bucuri.de beneficiile ei. Tot ce trebuie să faci e să te conectezi la o priză! Ce ţi-a spus Dumnezeu să faci? Ascultă-L! Nu mai ezita şi nu mai amâna, nu te mai certa cu El şi fă ce-ţi spune El. Îţi vor plăcea rezultatele.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

«Şi orice duh care nu mărturiseşte pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Anticrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum.»

1 Ioan 4,3

Împărăţia lui Isus sau anarhie! Aşa cum a spus Satan la început: «… voi fi ca şi Cel Preaînalt» (Isaia 14,14) -va fi si în aceste vremuri din urmă. Dorinţa lui este să ajunga egalul lui Isus, ba chiar să Îi ia locul pe tron. Adevărul lui Isus experimentat zilnic în viaţa ta te face capabil să împlineşti măreţul scop al naşterii tale din nou: slujirea Dumnezeului celui viu. Doar aşa devenim conştienţi de realitatea luptei spirituale între împărăţia lui Cristos şi anarhia diabolică sau altfel spus, între a sluji şi a conduce. Ce înseamnă de fapt să slujeşti? Nimic altceva decât renunţare la sine pentru binele altora. Ce înseamnă Conducere? Câştig prin exploatarea altora! Aparentul conducător a fost înfrânt de Slujitor! Acest lucru ni l-a spus chiar Domnul: «şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob» (Matei 20,27). Fiecare avansare în acest fel înseamnă automat o degradare a personalităţii tale. Care este însă esenţa slujirii? Manifestarea victoriei împărăţiei lui Isus. Slujitorul l-a înfrânt pe uzurpator cu preţul vieţii Sale. 

*

IZVOARE IN DEŞERT

Ioan n-a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan
despre omul acesta era adevărat.

Ioan 10:41

Poate că eşti foarte nemulţumit de tine însuţi. Nu eşti un geniu, nu ai nici un dar deosebit şi nu te remarci prin nici o abilitate specială. Mediocritatea pare să fie măsura existenţei tale. Nici una din zilele tale nu a fost vrednică de atenţie, cu excepţia uniformităţii lor şi a lipsei de interes. Şi cu toate acestea tu poţi să trăieşti o viaţă minunată.

Ioan Botezătorul n-a făcut nici un semn, dar Domnul Isus a spus despre el: „Dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare“ (Luca 7:28). Misiunea lui a fost „să mărturisească despre Lumină“ (Ioan 1:8), şi aceasta ar putea fi şi misiunea ta şi a mea. Ioan era mulţumit să fie doar un glas, dacă îi făcea pe oameni să se gândească la Hristos. Doreşte-ţi să fii doar un glas care se aude, dar nu se vede, sau o oglindă a cărei sticlă ochiul n-o poate vedea, pentru că reflectă gloria strălucitoare a Fiului. Doreşte-ţi să fii doar o boare care apare înainte de lumina zilei şi spune: „Iată zorii! Iată zorii!“ şi apoi dispare.

Fă cele mai obişnuite şi nesemnificative lucrări, ştiind că Dumnezeu te vede. Dacă trăieşti lângă oameni dificili, câştigă-i prin dragoste. Dacă ai făcut odată o mare greşeală în viaţă, n-o lăsa să-ţi înnoureze restul vieţii, ci încui-o în taina inimii tale şi fă-o să-ţi dea putere şi caracter.

Noi facem mai mult bine decât ştim. Lucrurile pe care le facem astăzi – semănând sămânţa sau împărtăşind adevăruri simple despre Hristos – oamenii se vor referi într-o zi la ele ca fiind primele lucruri care i-au făcut să se gândească la El. În ce mă priveşte, voi fi mulţumit să nu am o piatră funerară mare pe mormântul meu, dar să ştiu că oameni obişnuiţi se vor aduna acolo când voi pleca şi vor spune: „A fost un om bun. N-a făcut nici o minune, dar mi-a spus despre Hristos, ceea ce m-a ajutat să-L cunosc personal“. George Matheson

Cei ocrotiţi de Tine (Psalmul 83:3)

Frunze verzi şi groase din pământul maroniu,

În primăvara fericită au apărut;

Prima promisiune slabă a florilor de vară

Emană din parfumul plăcut şi dulce

De sub frunze.

Ridică-le! Ce frumuseţe încântătoare stă

Ascunsă dedesubt, de ochii noştri nepăsători!

Flori de mai, trandafirii sau alb strălucitoare,

Îşi înalţă cupele spre lumina neaşteptată,

De sub frunze.

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Matei 27:62-28:8

… înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: „După trei zile voi învia”.

Matei 27:63

O ADEVĂRATĂ “ŞTIRE FALSĂ”

Conducătorii iudei din vremea Domnului Isus au fost atât corecţi cât şi greşiţi în legătură cu învierea Lui din morţi. Deşi nu credeau că El va învia din morţi, ştiau că o ştire falsă în legătură cu aceasta va avea un efect tragic. Este întotdeauna deosebit de periculos să fii înşelat de şarlatani religioşi, iar ei nu vedeau altceva în Isus decât un înşelător. Dar erau cu totul greşiţi crezând că ucenicii Săi ar fi încercat să-I fure trupul din mormânt şi să pretindă apoi că a înviat. Ideea aceasta era ridicolă. Urmaşii Domnului erau prea devastaţi de moartea Sa, pentru a încerca un asemenea lucru.
Fapt este că Isus Cristos a înviat din morţi, spre spaima duşmanilor Săi şi spre uimirea ucenicilor Lui. Evenimentul a fost înregistrat de către martorii oculari şi nu a fost doar consemnat mai târziu de către scriitori, cum s-a pretins. Savanţii încă mai descopere noi mărturii care confirmă că Matei, Marcu, Luca, Ioan, Pavel, Petru, Iacov şi Iuda au scris într-adevăr cărţile atribuite lor. Mai mult, mesajul învierii a făcut ca sute de mii de oameni să intre în împărăţia lui Dumnezeu în primul secol. Şi azi, la mai mult de 2000 de ani, mulţimile cred încă în Isus Cristos şi sunt transformate de puterea Sa mântuitoare.
Da, o falsă pretenţie că Isus ar fi înviat din morţi ar fi putut produce mari daune. Dar faptul că El a învins moartea este cea mai mare forţă din istoria umanităţii. Să ne bucurăm împreună cu afirmaţia lui Pavel: „Dar acum Cristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi” (1 Corinteni 15:20).            – H.V.L.

Iar voi ce-aţi plâns în întuneric
Şi nimeni nu v-a mângâiat,
Din lunga voastră zbuciumare
Sculaţi! Cristos a înviat!        A. Vlahuţă

În ciuda duşmanilor Săi, Isus a înviat din morţi.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 10.1-9

Samuel îndeplineşte cu credincioşie actul care încheie slujba sa de judecător. El toarnă untdelemnul pe capul lui Saul, pentru a-1 unge împărat. Apoi îi arată drumul, întocmai cum sperase tânărul (9.6). Nu mai este nici o problemă cu măgăriţele, pentru că au fost găsite. Dar Saul trebuie să parcurgă acum numeroase etape care-l vor pregăti pentru ocuparea tronului. Va merge întâi la mormântul Rahelei: Moartea, sfârşitul omului firesc şi al tuturor avantajelor lui, constituie prima lecţie importantă pentru fiecare tânăr credincios. Dar locul mormântului Rahelei era şi cel al naşterii lui Beniamin, seminţie căreia Saul îi aparţinea. Beniamin, „fiul dreptei” tatălui, este o imagine a lui Hristos, în care cel răscumpărat se poate bucura atunci când îl socoteşte mort pe omul cel vechi.A doua întâlnire, la Betel (casa lui Dumnezeu), ne vorbeşte despre închinare, cea la care tânărul credincios este invitat să ia parte împreună cu cei doi sau trei martori. In final, în compania profeţilor şi în prezenţa vrăjmaşilor, Saul devine o mărturie oferită prin puterea Duhului Sfânt.

Saul pare că a trecut prin lecţiile acestea fără a învăţa ceva din ele, cum ne va arăta istoria lui în continuare. Aceasta constituie o dovadă că există posibilitatea ca cineva să se afle „între profeţi”, să ia parte la toate binecuvântările lui Dumnezeu, fără să fie cu adevărat unul dintre ei.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Să ne apropiem, dar, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har.“

Evrei 4.16

Să ne apropiem!

  O doamnă era foarte grav bolnavă. În această stare nu dorea să meargă în pierzarea veşnică, dar nu dorea nici să primească mântuirea prin credinţa în Hristos. La scurt timp a intervenit o ameliorare a bolii, dar şi în această stare nu a dorit să ştie nimic despre starea sufletească. Mai mult, doamna a devenit indiferentă faţă de pocăinţă. După un timp, boala a reapărut mult mai puternică ca înainte. Cu disperare, doamna striga: „Mă aflu deja în foc.“ Era cutremurător să o priveşti cum striga: „Prea târziu! Prea târziu!“ Ce sfârşit îngrozitor!

   Ziua mântuirii sufletului acelei doamne a trecut. Ea nu a acceptat pentru sine multele chemări ale Mântuitorului. Aşa se întâmplă cu mulţi semeni de-ai noştri. Cum poate să le fie sfârşitul? O imagine a disperării! Dar acum este ziua mântuirii pentru orice om. Acum suntem chemaţi să ne apropiem cu încredere de Mântuitorul care doreşte să ne dăruiască salvarea Sa. Ferice de cei care pot spune cu psalmistul: „Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; de la El îmi vine ajutorul“ (Psalm 62.1). Această linişte sufletească poate fi partea ta chiar acum.

————————————–

Sursa: 14 Calendare cu Meditații, primte prin Email, datorate griji simțitoare a unor frați și surori dăruite acestei activități de răspândire a cugetării zi și noapte la Legea Domnului

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s