Iniţiativa împotriva visării

Meditații pentru 20 Februarie

c360b131cd808fedcdb6d022c804c04cSculaţi-vă, haidem să plecăm de aici.”

loan 14:31

A visa la un lucru, pentru a-l putea face cum trebuie, este bine; dar a visa la el, în loc să-l facem, este rău. După ce Domnul nostru le-a spus ucenicilor Săi acele lucruri frumoase, ne-am fi aşteptat ca El să-i îndemne să meargă să mediteze la ele; dar Domnul nostru n-a permis niciodată acest gen de „visare”.

Când scopul nostru este să ajungem în contact cu Dumnezeu şi să descoperim care este voia Lui cu privire la noi, este bine să visăm, să medităm. Dar când suntem înclinaţi să ne petrecem timpul visând la ceea ce ni s-a spus să facem, acesta este un lucru rău şi binecuvântarea lui Dumnezeu nu este niciodată peste el.

Iniţiativa lui Dumnezeu vine întotdeauna ca o lovitură de pumnal împotriva acestui fel de visare, lovitură care ne îndeamnă „să nu stăm jos, nici în picioare, ci să mergem“.

Dacă aşteptăm în tăcere înaintea lui Dumnezeu după ce El ne-a spus: „Vino la o parte”, aceasta înseamnă a cugeta înaintea lui Dumnezeu pentru a înţelege care este voia Lui. Dar fereşte-te întotdeauna să continui să visezi o dată ce Dumnezeu ţi-a spus să faci ceva! Lasă ca El să fie sursa tuturor viselor, bucuriilor şi plăce­rilor tale, dar ai grijă să mergi şi să faci ceea ce a spus El. Când eşti îndrăgostit, nu stai şi visezi tot timpul la persoana pe care o iubeşti, ci mergi să faci ceva pentru ea. Aceasta este ceea ce aşteaptă Isus Cristos de la noi. Dacă visăm după ce Dumnezeu ne-a vorbit, acesta este un indiciu al faptului că nu ne încredem în El. (Meditație de Oswald Chambers)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

20 Februarie

Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul Lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.” Efeseni 2:8,9

Dacă cineva vrea să-I aducă ceva Domnului Dumnezeu, o viaţă dreaptă, sau căinţă, şi crede că Dumnezeu îi datorează numai har, se înşeală. Doar cel care nu poate aduce nimic altceva decât păcatele lui, va avea parte de har. Putem fi părtaşi ai harului numai dacă ne plecăm sub judecata Lui Dumnezeu. Un bărbat care era în penitenciar odată, mi-a scris să depun o cerere de anulare a pedepsei pentru cazul lui. I-am îndeplinit dorinţa, dar am primit răspunsul că nu este posibil, deorece nu şi-a recunoscut vina. Atunci m-am gândit: aşa este şi la Dumnezeu. Trebuie să recunoaştem vina noastră, dacă spunem: eu nu mă văd atât de păcătos cum este scris aici, dar cred că sunt aşa pentru că Dumnezeu îmi face cunoscut cum mă vede EL. Astfel vom experimenta că Isus S-a făcut blestem pentru cei blestemaţi şi că EL a împăcat pe cei fără Dumnezeu, cu trupul cărnii Lui prin moarte, aşezându-i curaţi şi nevinovaţi înaintea Lui Dumnezeu. ”Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.”(Evrei 10:14). Deci, nu trebuie să mai fie adugat nimic. Lucrarea de mântuire este desăvârşită pentru noi, oamneii, care am trăit şi am slujit păcatului, care am fost în întuneric, în umbra morţii, în orbirea inimii. Isus Hristos a plătit totul. Ne-a răscumpărat pentru Dumnezeu şi astfel suntem pe veci ai Lui.

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

şi noi am cunoscut şi am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de noi.

1IOAN 4:16

Creştinismul este nu numai descoperirea legii lui Dumnezeu, sau a voii lui Dumnezeu, ci a lui Dumnezeu însuşi şi a faptului că Dumnezeu este dragoste. Prin urmare, găsim în creştinism desăvârşita revelaţie a dragostei Sale în darul pe care ni l-a făcut în binecuvântatul Său Fiu; astfel încât, sufletul credincios, oricât de slab şi vinovat s-ar simţi, să-L poată cunoaşte pe Dumnezeu ca dragoste şi ca dragoste către el însuşi. Câtă vreme păcatul a fost îndepărtat în mod desăvârşit şi pentru totdeauna pentru cel credincios, el se poate apropia de Dumnezeu fără teamă; pentru că teama nelinişteşte, dar dragostea îndepărtează neliniştea. Totuşi, Dumnezeu nu poate suporta păcatul în prezenţa Sa, după cum nici sufletul născut din nou nu poate de aceea Dumnezeul dragostei l-a îndepărtat prin Domnul Hristos, pentru ca să ne poată admite în prezenţa Sa. Astfel, Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine ca să ne bucurăm de desăvârşita Lui dragoste plină de îndurare. Aceeaşi dragoste ne procură în har tot ce avem nevoie ca să ne menţinem părtăşia cu Dumnezeu în starea noastră de slăbiciune aici pe pământ. Prin har, chiar această slăbiciune a devenit mijlocul de a cunoaşte toată bunătatea Lui şi interesul pe care ni-l poartă, binecuvântându-ne.” Credinţa creştină deci se sprijină pe această dragoste. Desăvârşita îndepărtare a păcatului de către binecuvântatul Mântuitor armonizează desăvârşita dragoste a lui Dumnezeu cu desăvârşita Sa sfinţenie. Şi orice s-ar aşeza între noi şi Dumnezeu sau care ar tinde ca să arate că dragostea Lui nu este atât de desăvârşita şi gratuită, sau care militează împotriva totalei şi desăvârşitei îndepărtări a păcatului, toate invenţiile acestea sunt negări ale descoperirilor care ni s-au făcut cu privire la ceea ce, în realitate, este Dumnezeu faţă de noi. Ele sunt necredincioşie.” J.N.D., Şi ce este această cunoaştere şi credinţă de care se ocupă textul nostru decât tot o ilustrare a dragostei lui Dumnezeu, har prin care am cunoscut că “Dumnezeu este dragoste” şi această dragoste ne-a arătat-o în chipul cel mai desăvârşit în persoana iubită a Domnului şi Mântuitorului noastru Isus Hristos. Şi “cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în El.” (vs.16) Ce siguranţă de nezdruncinat avem!

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

Dumnezeu… mângâie pe cei smeriţi.

Corinteni 7:6

Cine mângâie ca Dumnezeu? Du-te la un copil al Său sărac şi nenorocit şi vorbeşte-i despre făgăduinţele Sale minunate; şopteşte-i la ureche cuvinte de mângâiere. El este ca o viperă surdă; nu ascultă glasul fermecătorului. Bea din fântâna amărăciunii, şi oricât l-ai mângâia, n-o să scoţi de la el decât câteva vaiete resemnate. N-o să auzi nici psalmi de laudă, nici osanale, nici cântări de veselie. Dar lasă-L pe Dumnezeu să vină la copilul Său. Lasă-L să-i ridice faţa, şi să sădească speranţă în ochii înlăcrimaţi. Nu-l auzi cântând

Când eşti cu mine, sunt în paradis
Dar dacă pleci, sunt rătăcit şi trist?

Tu nu l-ai putut înveseli, dar Domnul a putut. El este Dumnerzeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1:3). Nu mai este balsam în Galaad, dar în Dumnezeu este balsam. Nu mai sunt doctori printre oameni, dar Dumnezeu este „Domnul care te vindecă” (Exod 15:26). E minunat cum un singur cuvânt al lui Dumnezeu se transformă într-o cântare pentru creştin. Un cuvânt al lui Dumnezeu este ca un bulgăre de aur, iar creştinul este căutătorul; bulgărele acesta îi ajunge pentru mult timp. Sărmane creştin, nu trebuie deci să te cufunzi în disperare. Du-te la Mângâietor, şi cere-I să-ţi dea alinare. Eşti sec şi lipsit de apă. Ai auzit că se spune că, dacă o pompă este uscată, trebuie să torni întâi apă în ea şi apoi să scoţi. Deci, creştine, dacă eşti uscat, du-te la Dumnezeu. Cere-i să toarne bucuria Sa în inima ta şi apoi vei avea de unde să dai şi la alţii. Nu te duce la Oameni, fiindcă vei descoperi că sunt cu toţii ca prietenii lui Iov; du-te de la început la Dumnezeul tău care „mângâie pe cei smeriţi”, şi vei spune curând: „In noianul gândurilor mele, mângâierea ta îmi aliniă sufletul”.

SEARA

Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de diavolul. Matei 4:1

Un caracter sfânt nu se fereşte de ispitire: Isus a fost ispitit. Când Satana ne ispiteşte, scânteile lui cad peste o grămadă de vreascuri. In cazul lui Christos, însă, au căzut în apă. Totuşi vrăşmaşul şi-a continuat lucrarea diavolească. Şi dacă diavolul a continuat să arunce scântei ştiind că nu se vor aprinde, ne dăm seama ce poate face atunci când ştie cât de inflamabile sunt inimile noastre. Chiar dacă ai fost sfinţit de Duhul Sfânt, aşteaptă-te să mai suporţi încă atacurile celui rău. In compania oamenilor sau în singurătate, nu suntem păziţi de încercări. Isus Christos a fost dus departe de societatea oamenilor, în pustie, şi acolo a fost ispitit de diavolul. Singurătatea are farmecul şi beneficiile ei şi poate să te scape de pofta ochilor şi de mândria vieţii, dar diavolul ne va urma în cel mai tainic ungher. Nu te gândi că numai cei lumeşti au gânduri rele şi ispite blasfematoare, fiindcă şi cei credincioşi îndură aceleaşi lucruri. S-ar putea să fim confruntaţi cu cea mai întunecată ispită în cel mai sfânt loc. Cea mai arzătoare consacrare nu ne va asigura împotriva ispitelor satanice. Christos s-a consacrat iar şi iar. A fost mâncarea şi băutura Lui să facă voia Celui care Îl trimisese, şi totuşi a fost ispitit! S-ar putea ca inima ta să ardă cu flăcări îngereşti de dragostea lui Isus, dar diavolul va încerca totuşi să te facă căldicel ca un Laodicean. Dacă mă vei întreba când îţi este permis să laşi deoparte armura, îţi voi răspunde că o poţi face atunci când Satana va renunţa la ispite. Asemeni cavalerilor de demult, trebuie să dormim cu platoşa şi coiful, fiindcă arhiamăgitorul ne pândeşte ca să-şi ia prada. Fie ca Domnul să ne ţină treji şi să ne dea izbăvirea finală din ghearele ursului şi din fălcile leului.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

CĂLĂUZIRE CONTINUĂ

Domnul te va călăuzi neîncetat.

Isaia 58.11

Ce te îngrijorează? Ţi-ai pierdut drumul? Te-ai rătăcit în vreo pădure întunecoasă, neputând să-ţi mai găseşti cărarea? Opreşte-te şi priveşte scăparea Dumnezeului tău; El cunoaşte drumul şi te va călăuzi dacă strigi către El. Fiecare zi aduce cu sine nedumeririle ei speciale. Ce mângâietor este atunci, să simţi că este neîncetat călăuzirea Sa! Dacă alegem singuri drumul, lepădăm îndrumarea lui Dumnezeu; dar daca renunţăm la propria noastră voie, El va conduce fiecare pas pe drumul nostru, în fiecare oră a zilei noastre, fiecare zi a anului, fiecare an al vieţii noastre. Numai să dorim să ne lăsăm călăuziţi şi vom fi; dacă vrem sa-I încredinţăm drumul nostru, El ne va călăuzi mersul aşa de bine că nu ne vom putea rătăci.

Dar ia seama cui e făcută această făgăduinţă. Uită-te la versetul dinainte. „Dacă-ţi deschizi inima pentru acela care e flămând.” Trebuie să ne fie milă de alţii şi să le dăm nu ceea ce avem mai de lepădat, câteva coji uscate, ci ceea ce am dori sa primim noi înşine. Dacă arătăm o duioasă grijă aproapelui nostru, când se află în nevoie, atunci Domnul Se va îngriji de propriile noastre nevoi şi va fi totdeauna călăuza noastră. Domnul Isus va fi călăuza noastră, nu a celor zgârciţi şi a celor ce apasă pe sărac, ci a celor miloşi şi buni. Astfel de călători nu-şi vor pierde niciodată drumul.

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

0, Doamne, un lucru mă uimeşte, şi anume deficienţa mea aproape totală în a Te lăsa să Te arăţi în frumuseţea Ta în viaţa mea exterioară. Fie ca frumuseţea Domnului, Dumnezeului nostru să fie peste mine astăzi!

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Ştiu unde locuieşti: unde este tronul lui Satan; şi ţii cu tărie Numele Meu şi n‑ai tăgăduitcredinţaMea.   

Apocalipsa 2.13

În scrisoarea către Pergam vedem falimentul mărturisirii creştine care a urmat zilelor de persecuţie. Celor din această perioadă, Domnul Se prezintă ca Cel care are „sabia cu două tăişuri“. Starea solemnă a Adunării este expusă de tăişul Cuvântului. A lega iudaismul de creştinism este încercarea de a adapta creştinismul la această lume, prin adoptarea lucrurilor care fac apel la vedere şi la simţurile omului natural. Această încercare sfârşeşte nu prin a‑i scoate pe oameni din lume, ci prin a conduce mărturisirea creştină înapoi în lume. Prin urmare, Domnul spune: „Ştiu unde locuieşte: unde este tronul lui Satan“. Locul unde locuim este o indicaţie clară a lucrurilor pe care le doreşte inima noastră. A locui acolo unde este tronul lui Satan arată o dorinţă după strălucirea acestei lumi, al cărei prinţ este Satan.

Totuşi, adevărurile de temelie cu privire la Persoana şi la lucrarea lui Hristos erau încă menţinute, căci Domnul poate spune: „Ţii cu tărie Numele Meu şi n‑ai tăgăduit credinţa Mea“. Totuşi, Adunarea a adoptat metodele lumii şi a căzut sub influenţa răului care l‑a caracterizat pe Balaam, în vechime. S‑a ridicat o clasă de oameni care, ca şi Balaam, au schimbat slujirea creştină într‑o afacere profitabilă şi care au pus Adunarea în legătură cu lumea, jefuind‑o de poziţia ei de fecioară curată, logodită cu Hristos. Acest lucru a deschis uşa nicolaitismului, care neglija importanţa unei vieţi practice de evlavie, punând accentul doar pe faptul că cel credincios este îndreptăţit prin credinţă. O astfel de atitudine însemna schimbarea harului lui Dumnezeu în desfrânare.

Biruitorul care refuza căile lumii avea să fie răsplătit cu aprobarea tainică a Domnului. Avea să fie susţinut de Hristos, care este „mana ascunsă“ şi care a fost un străin în această lume. H. Smith

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor, pe care DUMNEZEU şi l-a câştigat.

1 Petru 2.9

Înainte ca Dumnezeu să dea poporului Israel primele porunci prin Moise, le-a dezvăluit ce binecuvântări vor primi dacă vor respecta toate legile Sale. Dumnezeu a spus: „Îmi veţi fi o împărăţie de preoţi şi un neam sfânt” (Exod. 19.5-6). Tot poporul a răspuns: „Vom face tot ce a zis Domnul”. Aşa s-a înţeles Dumnezeu şi poporul, „să meargă împreună” (Amos 3.3). Aceasta a fost temelia legământului dar care în curând a fost întreruptă de popor. Chiar dacă, Core mai târziu se baza pe promisiunile lui Dumnezeu totuşi el a călcat în mod grosolan condiţiile legământului. Dumnezeu a trebuit să pedepsească cu moartea răzvrătirea lui. Poporul nu putea să devină o împărăţie de preoţi.

Şi totuşi acum Dumnezeu şi-a ales un popor ca să fie al Său. Noi suntem „o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu şi L-a câştigat.” Dar pe bună dreptate ne putem întreba care din noi am împlini toate cerinţele lui Dumnezeu? Desigur că absolut nici unul, dar a fost Unul fără cusur, care a luat asupra Lui toate păcatele şi ocara noastră. Deci în ce priveşte sfinţenia lui Dumnezeu, ea este pe deplin satisfăcută şi El putea să facă din noi ceea ce suntem, copii ai lui Dumnezeu, zidiţi pe temelia morţii lui Isus Cristos.

Harul s-a înmulţit şi mai mult decât păcatele noastre. Să nu vestim oare puterea minunată a Aceluia care ne-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată?

Jertfa Domnului Isus este temelia păcii credinciosului şi totodată ea osândeşte o lume vinovată. Acelaşi sânge care curăţeşte cugetul credinciosului şi-i dă o pace desăvârşită, învinovăţeşte păcatul mânjit şi păcatul ajuns la culme. Aceeaşi lucrare a Fiului lui Dumnezeu, care dezbracă lumea de haina ei şi o lasă fără nici o dezvinovăţire, îmbracă Adunarea într-o haină slăvită de neprihănire şi-i umple gura de laude veşnice.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-FEBRUARIE 2015

ÎNVĂŢĂTORUL (2)

Duhul… vă va descoperi”

(Ioan 16:15)

Duhul Sfânt, care este Învăţătorul tău:

1) Doreşte să cercetezi Cuvântul lui Dumnezeu pentru a primi răspunsuri si călăuzire. El nu doreşte să fii pasiv şi să accepţi pur şi simplu tot ce vine în viaţa ta. El doreşte să te întorci la Cuvântul Lui pentru profunzime; să găseşti soluţii divine la problemele omeneşti cu care te confrunţi zi după zi. El doreşte să te bazezi pe Cuvântul Lui în loc să stai şi să spui: „Păi aşa cred că trebuie să fie”. Biblia este harta care nu te va duce niciodată pe un drum greşit. E o sabie cu care poţi să te lupţi şi să câştigi de fiecare dată. „Cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale” (Iosua 1:8).

2) Doreşte să creşti urmând paşii lui Isus. Cuvântul „ucenic” e traducerea noastră pentru cuvântul grecesc „mathetes”, care înseamnă „învăţăcel sau elev”. În vremea Domnului Isus, ucenicii nu numai că învăţau din cuvântările învăţătorului, dar şi din observarea şi experimentarea tuturor aspectelor din viaţa Învăţătorului. Aşa i-a instruit Domnul Isus pe cei doisprezece ucenici. Şi în cele din urmă a venit vremea când le-a putut spune: „va face şi el lucrările pe care le fac Eu” (Ioan 14:12). Petru, Iacov şi Ioan, „cercul din interior,” au avut o relaţie mai intimă cu Hristos. Asta nu pentru că i-a iubit mai mult, ci pentru că a avut un plan special pentru ei. Care e planul lui Dumnezeu pentru tine? Pentru asta se dă lupta din viaţa ta. Satana va face tot ce-i stă în putinţă pentru a te îndepărta de Dumnezeu. Nu-l lăsa!

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu mai chemi Sarai pe nevasta ta Sarai, ci numele ei să fie Sara. Eu o voi binecuvânta şi îţi voi da un fiu din ea; da, o voi binecuvânta şi ea va fi mama unor neamuri întregi. Chiar împăraţi de noroade vor ieşi din ea.”»

Geneza 17,15-16

După ce Domnul Îi dă lui Avram un nume nou, face acelaşi lucru şi cu soţia lui. Cu alte cuvinte: Avraam, tu şt Soţia ta sunteţi una! Numele ei — Sarai — avea o semnificaţie frumoasă — «doamna mea». «Sara», pe de altă par­te înseamnă: «mama fertilă a popoarelor». Ceea ce e minunat e faptul că Avraam şi Sara au crezut promisiunea lui Dumnezeu făra a vedea, făra dovezi, făra semne palpabile sau certitudini. Aceasta e credinţa de care avem nevoie în vremurile noastre. Nu vedem prea multe, însă Cuvântul lui Dumnezeu şi promisiunile Sale ar trebui să ne ajungă: „Da, Doamne, cred!” Pentru că Avraam şi Sara au crezut, Dumnezeu i-a binecuvântat în aşa fel încât au devenit părinţii multor popoare. Domnul vrea să facă la fel şi în viaţa ta La ce-ţi foloseşte frumosul nume «creştin» dacă nu vrei să duci crucea Domnului Isus? Trebuie să crezi Cuvântul Său. Fii serios în umblarea ta pe drumul credinţei şi doar atunci vei fi roditor, iar viaţa ta şi a altora se va îmbogăţi. 

IZVOARE IN DEŞERT

Nimic nu v-ar fi cu neputinţă.

(Matei 17:20)

Este posibil pentru cei credincioşi care doresc foarte mult să se încreadă în puterea Domnului pentru păstrarea lor în siguranţă şi pentru biruinţa lor să ducă o viaţă în care să ia cu bucurie promisiunile Lui exact aşa cum sunt şi să vadă că sunt adevărate.

Este posibil ca zilnic să „[aruncăm] asupra Lui toate îngrijorările [noastre]“ (1 Petru 5:7) şi să experimentăm pacea profundă când trecem prin ele.

Este posibil să avem gândurile noastre şi dorinţele inimii noastre curăţite în cel mai adânc sens al cuvântului.

Este posibil să vedem voia lui Dumnezeu în orice împrejurare şi s-o acceptăm cântând în loc să o facem plângând.

Este posibil să devenim cu adevărat puternici, dacă ne vom refugia deplin în puterea lui Dumnezeu şi dacă vom realiza că cele mai mari slăbiciuni ale noastre şi lucrurile care tulbură hotărârea noastră de a fi răbdători, curaţi şi smeriţi oferă o oportunitate de a face păcatul fără putere asupra noastră. Această oportunitate vine prin El care ne iubeşte şi care lucrează ca să ne aducă în acord cu voia Sa, şi prin aceasta dă un sens binecuvântat prezenţei Lui şi puterii Lui.

Toate acestea sunt POSIBILITĂŢI DIVINE. Pentru că ele sunt lucrate de El, experimentarea lor efectivă ne va face întotdeauna să ne smerim, determinându-ne să ne plecăm la picioarele Lui şi învăţându-ne să fim înfometaţi şi însetaţi după mai mult.

Niciodată nu vom fi mulţumiţi cu mai puţin – în fiecare zi, în fiecare ceas şi în fiecare clipă în Hristos, prin puterea Duhului Sfânt – decât UMBLAREA CU DUMNEZEU. H. C. G. Moule

Suntem capabili să avem din Dumnezeu atât cât vrem. Hristos pune cheia de la cufărul comorii Sale în mâinile noastre şi ne invită să luăm tot ce dorim. Dacă cineva este lăsat în subsolul unei bănci, i se spune să ia câţi bani doreşte şi el pleacă fără un cent, a cui este vina că rămâne sărac? Şi a cui este vina că de obicei creştinii iau porţii atât de mici din bogăţiile fără plată ale lui Dumnezeu. (Alexander Maclaren)

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: losua 10:6-15

Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. 

Eclesiastul 3:1

O ZI LUNGĂ

Auzim adeseori spunându-se: „Dacă ar fi câteva ore în plus în zi!” Cu toate acestea, Dumnezeu face ca pământul să se rotească la fiecare 24 de ore, timp suficient ca să facem tot ce ne cere El în fiecare zi. O problemă poate fi şi faptul că nu punem lucrurile de pe primul loc, pe primul loc şi că încercăm să le facem pe toate.

Intr-un articol publicat de revista „Decision”, Maxine Hancock îşi aduce aminte că după ce prima ei carte a fost tipărită, a întâlnit o femeie care era soră medicală la o maternitate. Cu o grămadă de micuţi trăgând de ea, ea s-a uitat cercetătoare la Maxine: „Doamnă! Trebuie să fiţi foarte ocupată!” a spus ea. „Nu cred să fiu mai ocupată ca dumneavoastră”, a răspuns Maxine. „Cum aveţi timp să le faceţi pe toate?” a întrebat femeia. „Simplu. Nu le fac pe toate. Fac prima dată ceea ce cred că este cel mai important.” In textul de azi, losua porunceşte soarelui şi lunii să stea, astfel ca orele de lumină să se prelungească. Nu e mirare că Dumnezeu a răspuns prompt rugăciunii lui, deoarece losua a văzut că ziua zboară. Uimitoarea minune sugerează că există întotdeauna timp suficient ca să facem ceea ce ne cere Dumnezeu. O, El nu va adăuga în mod supranatural ore la ziua noastră, dar prin Cuvântul Său şi prin Duhul Lui cel Sfânt, ne va arăta ce să facem şi ne va da putere

s-o facem.

Presiunile vieţii ne ţin mereu în alergare? Poate că ar trebui să ne concentrăm din nou asupra priorităţilor. Poate că încercăm să realizăm prea multe şi să ne repartizăm energiile unor scopuri greşite. Când căutăm priorităţile lui Dumnezeu, zilele pe care ni le dă El sunt suficient de lungi.  – D.J.D.

Orice zi ce vine de la Domnul
E destul-a face tot ce El ne cere.
Şi dacă în El ne vom încrede
Vom primi în trup şi-n inimă putere.       – D.J.D.

Descoperirea că nu trebuie să le faci pe toate poate fi una din cele mai mari eliberări ale vieţii.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 7.2-8

A trecut mult timp, douăzeci de ani” (v. 2). Pentru cine este lung timpul acesta? Nu pentru poporul ce pare să nu sufere deloc! Nici pentru Abinadab şi ai săi, fără îndoială fericiţi că au chivotul în casa lor! Însă Dumne­zeu, care aşteaptă, i-a socotit ca douăzeci de ani lungi.

În cele din urmă se produce o lucrare de conştiinţă: poporul îşi plânge purtarea. Samuel le vorbeşte din partea Domnului. Ei trebuie să se întoarcă de la idolii lor pentru a-I sluji Dumnezeului celui viu şi adevărat (1 Tes. 1.9). Israel ascultă şi atunci Samuel poate să vorbească Domnului în favoarea lor.Dar strângerea poporului lui Dumnezeu nu poate conveni vrăjmaşului, care consideră aceasta o provo­care. Filistenii se apropie … şi Domnul îi oferă lui Israel victoria. Acesta este răspunsul Său la smerirea unui popor care se pocăise şi la serviciul adus de un mijlocitor credincios. Eben-Ezer – o Piatră de ajutor: „Până aici Dom­nul ne-a ajutat” (v. 12). Poate spune fiecare dintre noi cu convingere lucrul acesta? Ar trebui să ne reamintim acele experienţe fericite care glorifică harul divin.Samuel va fi ultimul dintre judecători (Fapte 13.20). El şi-a îndeplinit serviciul faţă de popor şi în acelaşi timp a rămas, prin altarul lui, în comuniune cu Domnul, Celui căruia încă de foarte tânăr învăţase să I se închine (cap. 1.28).

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune…“   Eclesiastul 1.8

Fiul (1)

    Un tânăr a fost în războiul din Vietnam timp de trei ani. Într-o zi se hotărî să dea un telefon acasă:

   – Mamă, tată, mă întorc acasă, dar vreau să vă cer o favoare. Am un prieten cu mine.

   – Ne-ar face plăcere să-l cunoaştem, ziseră părinţii.

   – Dar trebuie să ştiţi că el în timpul războiului a fost rănit foarte grav şi a rămas fără o mână şi un picior. Nu are unde să se ducă şi vrea să stea la noi.

   – Ne pare rău să auzim aşa ceva, fiule. Poate rezolvăm cumva să găsim unde să stea. Poate la vreun cămin de handicapaţi sau ceva de felul acesta.

   – Nu, vreau să stea împreună cu noi acasă.

   – Fiule, îi răspunse tatăl, nu-ţi dai seama ce vorbeşti. Ce putem face cu un om handic-pat în casă? Avem şi noi vieţile noastre de trăit. Ce sens are să ne încărcăm cu o aşa greutate? O să-şi găsească el unde să stea.

   Fiul a fost refuzat. În acel moment, fiul a închis brusc telefonul. Părinţii n-au mai auzit nimic de fiul lor până într-o zi când poliţia i-a anunţat să meargă la morgă. Acolo au aflat că fiul lor s-a sinucis. Dar au mai constatat cu amărăciune că fiul lor avea doar o mână şi un picior. Era prea târziu pentru acei părinţi să mai facă ceva pentru fiul lor. (Meditații primite prin Email)

Advertisements

One thought on “Iniţiativa împotriva visării

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s