Ai de-a face cu Dumnezeu

Puterea lui Dumnezeu

Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu-l voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om.

Osea 11:9

Aşa ne face cunoscut Domnul, cum iartă El în credincioşia Sa. Poate că cineva este urmărit de gândul că L-a supărat pe Dumnezeu şi se simte ameninţat de o grabnică osândă. Ei bine, bazat pe acest cuvânt, să nu dispere. Domnul vă pofteşte acum să cercetaţi căile şi să vă mărturisiţi păcatele. Dacă ar fi un om, de mult v-ar fi omorât dintr-odată. Dar Dumnezeu nu lucrează aşa, căci „cât sunt de departe cerurile de pământ, atât de departe sunt caile sale de căile noastre şi gândurile Sale de gândurile noastre“.

Pe bună dreptate, socotiţi că Dumnezeu este mâniat pe dv., dar „El nu păstrează mânia pentru totdeauna“. Dacă vă întoarceţi de la păcat şi priviţi la Domnul Isus, Dumnezeu Se va întoarce de la mânia Sa. Pentru că Dumnezeu nu este un om, este încă iertare pentru dvs. chiar dacă aţi fi adânciţi până peste cap în fărădelege. Doar aveţi de a face cu Dumnezeu, nu cu un om aspru. Nici o fiinţă omenească nu v-ar mai răbda: aţi fi obosit chiar pe un înger, cum aţi întristat amar pe tatăl dvs.; dar Dumnezeu este încet la mânie şi îndurător.

Puneţi-L la încercare. Mărturisiţi-vă Lui păcatele, părăsiţi-vă căile şi veţi fi mântuit. (Meditație din TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

(16 Februarie)

Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui, fără prihană, fără vină şi în pace”.

2 Petru 3:13-14

Citind acest capitol putem să vedem că în zilele din urmă vor fi timpuri grele, vor veni batjocoritori care vor trăi după poftele lor.Aceştia nu vor să ştie de făgăduinţa revenirii Domnului, nu vorbesc despre aceasta, cu toate că, cugetul lor îi înştiinţează că lumea aceasta a fost nimicită odată prin potop, aşa cum de altfel, ne face cunoscut şi Cuvântul Lui Dumnezeu.Tot astfel va arde totul pentru judecarea oamenilor necredincioşi.Şi pentru că toate acestea vor trece, să ne străduim a trăi o viaţă sfântă, cumpătată, pentru a aştepta şi grăbi ziua revenirii Lui, zi în care cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul cu tot ce este pe el va arde.Cum putem să grăbim, aşteptând? Dacă o mamă pleacă de acasă, copilul ei o aşteaptă şi se uită pe geam când se întoarce.Tot aşa este şi cu aşteptarea revenirii Mântuitorului, privind cu dor la ziua revenirii Lui, bazându-ne pe promisiunile Sale.Potrivit promisiunilor Sale, aşteptăm un pământ şi un cer nou, şi pentru a putea fi acolo, trebuie să fim curaţi şi neprihăniţi.În această stare putem să rămânem numai dacă suntem ascultători de mustrările Duhului Sfânt, după ce am crezut lucrarea de mântuire de la Golgota, că Isus ne-a împăcat cu Tatăl prin moartea trupului Său pământesc pentru a ne prezenta sfinţi şi neprihăniţi Înaintea Lui Dumnezeu.Baza mântuirii noastre este ceea ce Isus a făcut pentru noi.Dacă procedăm astfel, ne grăbim şi graba noastră este o odihnă după promisiunile Lui Dumnezeu. (Meditație de Frit Berger)

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

(16 Februarie)

DOMNUL izbăveşte pe prinşii de război; DOMNUL deschide ochii orbilor; DOMNUL îndreaptă pe cei încovoiaţi; DOMNUL iubeşte pe cei neprihăniţi.

Psalmul 146.7-8

Dumnezeu descoperă harul Său oamenilor lipsiţi de putere. Numai pe un asemenea temei poate fi dezlegat cel legat. Cel legat este fără putere şi nu poate scăpa deoarece lanţurile păcatului sunt deosebit de tari: omul este sub dominaţia Satanei. Nimeni în afară de Domnul Isus nu putea să dezlege pe omul acela stăpânit de duhul cel rău prin care era legat. ISUS, da numai EL poate să-l lege pe cel tare (Satan) şi să-i ia avuţia. Această victorie a cucerit-o pe crucea de pe Golgota; acolo l-a învins pe cel ce avea puterea morţii şi a isprăvit cu păcatul. NUMAI El este în stare să deschidă ochii orbilor. Numai El îi poate îndrepta pe cei încovoiaţi, care sunt istoviţi sub greutatea păcatelor lor. Oamenii care gândesc că ei nu sunt legaţi, nici orbi, rămân în starea tristă în care se află; ei nu pot fi AJUTAŢI. Domnul nu a venit pentru cei neprihăniţi, ci pentru păcătoşi, trudiţi şi împovăraţi, care simt necazul lor şi vor să fie scăpaţi.

Odată, pe când mă plimbam, am întâlnit un fost coleg, un om în vârstă şi serios, dar care nu avea liniştea necesară cu privire la viaţa veşnică. M-a întrebat: „Cu ce începe calea vieţii?” Când a auzit că începutul se face în cămăruţă cu o pocăinţă sinceră în faţa lui Dumnezeu şi cu credinţă adevărată în Domnul Isus, s-a întors şi a plecat. Nu era pregătit să renunţe la părerile bune despre el, şi să creadă mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său.

Vreau să te înştiinţez: Dumnezeu iubeşte pe cei neprihăniţi adică pe aceia care prin credinţă în sângele Domnului Isus şi pe temeiul jertfei Lui au găsit pace cu Dumnezeu.

Inimii omeneşti îi place ceva care să se poată vedea. Îi place ceva care să îi mulţumească simţurile. Îi place ceva care să ridice în slăvi persoana şi lucrarea omului. Fugi de toate acestea şi nu te opri până nu ajungi în locul prezenţei lui Dumnezeu!

*

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

Iată ziua, o, Doamne, ziua Ta! Fă-o să strălucească veşnic în vieţile noastre particulare ca o nestemată.

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-(16 Februarie)

ÎN AŞTEPTAREA SCHIMBĂRII (2)

Aş mai trage nădejde … până mi se va schimba

starea (Iov 14:14)

Înainte să te dai bătut şi să renunţi plin de descurajare, gândeşte-te la procesul îndelungat şi dificil prin care fluturele iese din larvă. Dacă încerci să grăbeşti planul lui Dumnezeu şi procesul Lui de schimbare în viaţa ta, vei produce ceva deformat, ceva ce nu se poate desprinde de pământ ca să zboare. Poate te gândeşti: „Abia aştept să se termine”. E de înţeles. Şi Iov abia a aşteptat. El a spus: „aş mai trage nădejde în tot timpul suferinţelor mele, până mi se va schimba starea în care mă găsesc”. Dar prin harul lui Dumnezeu, el a supravieţuit şi a sfârşit prin a avea de două ori mai mult decât a pierdut. Aşa că rezistă, schimbarea vine şi pentru tine! Dumnezeu nu te va abandona, deci nu-L abandona nici tu! în momentul de faţă, în tine se face o lucrare. Ceva ce trebuie să moară moare, pentru ca ceva mai bun să prindă viaţă. Nu te împotrivi. Şadrac, Meşac şi Abed-Nego i-au spus împăratului: „nu ne vom închina chipului din aur pe care l-ai înălţat!” (Daniel 3:18). Nu te pleca în fata ispitei, manipulării sau îndemnurilor păcătoase. Nu încerca să ţii pasul cu lumea sau să cazi pradă ambiţiei egoiste şi auto-promovării. Nu te pleca în faţa spiritului de teamă şi de nerăbdare. Continuă să mergi prin credinţă şi nu prin vedere, ştiind că Dumnezeu „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20). Se spune că „lucrurile bune li se întâmplă celor ce aşteaptă”. Factorul determinant este Persoana pe care o aştepţi. Dumnezeu spune că există un scop pentru care se întâmplă toate lucrurile (Ecleziastul 3:1). Aşteaptă, Dumnezeu va potrivi lucrurile pentru tine. El nu te va dezamăgi.

*

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

(16 Februarie)

Dimineața

În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.

Filipeni 4:11

Aceste cuvinte ne arată că mulţumirea nu este o înclinaţie naturală a oamenilor. Invidia, nemulţumirea şi plângerile sunt la fel de fireşti pentru om ca buruienele pentru pământ. Nu avem nevoie să semănăm spini şi pălămidă; răsar fără să ne obosim, fiindcă sunt băştinaşe. La fel, nu avem nevoie să învăţăm oamenii să se plângă; se plâng fără să li se spună nimic. Dar lucrurile de preţ trebuie cultivate. Dacă vrem grâu, trebuie să-l semănăm şi să secerăm. Dacă vrem flori, trebuie să le plantăm şi să avem grijă de ele. Mulţumirea este una dintre florile cerului, şi dacă vrem să o avem, trebuie să o cultivăm. Nu creşte în noi de la sine. Numai firea cea nouă o poate produce şi chiar şi atunci trebuie îngrijită şi supravegheată şi cultivată prin harul Domnului care a semănat-o în noi. Pavel spune: „în totul… m-am deprins”. Această declaraţie arată că el nu ştia să fie mulţumit de la început. L-a costat durere să ajungă la marea taină a adevărului. Fără îndoială că uneori, când îşi închipuia că învăţase deja lecţia, a căzut. Şi când, în cele din urmă, o învăţase pe deplin, şi a putut spune „m-am deprins să fiu sătul şi flămând”, era un bătrân cărunt, la marginea mormântului – un biet prizonier închis în temniţa lui Nero din Roma. Trebuie să suferim alături de Pavel şi să împărţim lanţurile cu el dacă vrem să ajungem la poziţia lui. Să nu ne imaginăm că putem fi mulţumiţi fără efort şi fără disciplină. Nu este o putere pe care să o exerciţi natural, ci o ştiinţă pe care o înveţi pe parcurs. Ştim acest lucru din experienţă. Frate, alungă cârtelile şi învaţă în continuare în Şcoala Mulţumirii.

Seara

Duhul Tău cel bun. (Neemia 9:20)

Des întâlnit, prea des întâlnit, este păcatul uitării Duhului Sfânt Această faptă înseamnă nebunie şi nerecunoştinţa. El merită tot ce este mai bun, fiindcă este bun, extraordinar de bun. Ca Dumnezeu, este bun în mod esenţial. El împărtăşeşte întreitul atribut „sfânt, sfânt, sfânt” (Isaia 6:3; Apocalipsa 4:8), care se ridică spre Sfânta Treime. El este puritate, adevăr şi har. Este bun, ne iartă rătăcirile şi se luptă cu dorinţele noastre rebele. Nu ne lasă să pierim în păcat, şi ne îndrumă spre cer ca o mamă iubitoare. Cât de milostiv, iertător şi bun este răbdătorul Duh Sfânt! El are o bunătate activă. Toate lucrările Sale sunt desăvârşite în bunătate. El sugerează gândurile bune, grăbeşte acţiunile bune, descoperă adevărurile bune, împlineşte făgăduinţele bune, ne sprijină în realizările bune şi ne conduce la rezultate bune. Nu este nici un bun spiritual în toată lumea al cărui autor şi susţinător să nu fie El; cerul însuşi îi va datora Lui caracterele bune ale locuitorilor săi. El este bun în mod oficial. Fie că este Mângâietor, învăţător, Călăuzitor, Desăvârşitor, îndrumător sau Mijlocitor, El îşi împlineşte în mod desăvârşit îndatoririle, şi fiecare faptă a Sa are ca scop binele bisericii lui Dumnezeu. Cei care îi ascultă sfaturile devin buni, cei care îi cer călăuzirea lucrează bine şi cei care trăiesc sub stăpânirea Lui primesc numai binecuvântări. Să fim deci recunoscători unei persoane atât de bune. Să-L slăvim şi să-L venerăm pe Cel „care este mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu binecuvântat în veci” (Romani 9:5). Să-i recunoaştem puterea şi să ne recunoaştem nevoia de El chemându-l în toate acţiunile noastre. Să-I căutăm ajutorul şi să nu-L îndurerăm niciodată. Şi să-L slăvim oricând ni se oferă ocazia. Biserica nu va prospera niciodată dacă nu se va încrede mai mult în Duhul Sfânt. El este atât de bun şi blând încât se întristează şi se îndurerează când îl uităm şi îl neglijăm.

*

 IZVOARE IN DEŞERT

(16 Februarie)

Chiar dacă te-am întristat … nu te voi mai întrista.

Naum 1:12

Există o limită pentru întristarea noastră. Dumnezeu o trimite şi apoi o înlătură. Te plângi, spunând: „Când se va sfârşi?“ Fie ca noi să aşteptăm în linişte şi să îndurăm răbdători voia Domnului până va veni El. Tatăl nostru îndepărtează nuiaua când scopul pentru care a folosit-o este pe deplin atins.Dacă întristarea este trimisă ca să ne încerce, astfel încât cuvintele noastre să-L glorifice pe Dumnezeu, ea se va sfârşi odată ce El ne-a făcut să dăm mărturie spre lauda şi cinstea Lui. De fapt, noi nu am vrea ca dificultatea să fie îndepărtată până când Dumnezeu nu va primi de la noi toată onoarea pe care I-o putem da.

Astăzi lucrurile pot deveni „o linişte mare“ (Matei 8:26). Cine ştie cât de curând valurile acestea furioase se vor transforma într-o mare de sticlă cu pescăruşi stând pe liniştitele unduiri?

După o lungă şi grea încercare, unealta de treierat este pusă în cui, şi grâul a fost strâns în hambar. Nu după mult timp putem fi tot atât de fericiţi pe cât suntem de trişti acum.

Nu este greu pentru Domnul să transforme noaptea în zi. El care trimite norii poate tot atât de uşor să însenineze cerul. Haideţi să ne încurajăm – lucrurile stau mai bine jos pe drum. Haideţi să cântăm laudele lui Dumnezeu în aşteptarea lucrurilor care au să vină. Charles H. Spurgeon

Domnul secerişului“ (Luca 10:2) nu ne treieră întotdeauna. Încercările Lui sunt doar pentru un timp şi ploile vor trece curând. „Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia“ (Psalmul 30:5). „Întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă“ (2 Cor. 4:17). Încercările îşi ating scopul.

Chiar faptul că înfruntăm o încercare dovedeşte că există ceva foarte valoros pentru Domnul nostru în noi, altfel El n-ar pierde atât de mult timp şi energie cu noi. Hristos nu ne-ar încerca dacă n-ar vedea metalul preţios al credinţei amestecat cu miezul stâncos al naturii noastre, şi ca să ne rafineze în puritate şi frumuseţe, El ne constrânge să trecem prin încercarea grea de foc.

Ai răbdare, o, tu, cel ce suferi! Rezultatul focului Rafinatorului va compensa mai mult decât îţi închipui încercările noastre, odată ce vom vedea „greutatea veşnică de slavă“. Să aud lauda Lui: „Bine, rob bun şi credincios“ (Matei 25:21); să fii onorat înaintea sfinţilor îngeri; să fii glorificat în Hristos, astfel încât să pot reflecta gloria Lui înapoi spre El – ah! Aceasta va fi o răsplată mai mult decât suficientă pentru toate încercările mele. din Încercat prin foc

Aşa cum greutăţile unui ceas al bunicului sau stabilizatorii de pe o ambarcaţiune sunt necesare pentru ele ca să funcţioneze bine, tot aşa sunt necazurile pentru suflet. Cele mai plăcute parfumuri se obţin numai printr-o presiune foarte mare, cele mai minunate flori cresc pe cele mai izolate şi înzăpezite piscuri, cele mai frumoase pietre preţioase sunt acelea care au suferit cel mai mult pe roata bijutierului, şi cele mai măreţe statui au suportat cele mai multe lovituri de daltă. Toate acestea, însă, se supun legii lui Dumnezeu. Nu se întâmplă nimic fără să fi fost hotărât mai dinainte cu grijă şi prevedere desăvârşită. (din Comentarii devoţionale zilnice)

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

(16 Februarie)

Inspiraţia iniţiativei spirituale

Scoală-te din morţi.

Efeseni 5:14

Nu orice iniţiativă este inspirată divin. Cineva poate-ţi spune: „Curaj, ia-ţi repulsia de gât, arunc-o peste bord şi fă cutare lucru!” Aceasta este iniţiativa umană obişnuită. Dar când vine cu adevărat Duhul lui Dumnezeu şi spune: „Curaj!”, descoperim că această iniţia­tivă este inspirată.

Când suntem tineri, toţi avem multe vise şi aspiraţii, dar mai devreme sau mai târziu, descoperim că nu avem puterea să le facem să devină realitate. Nu putem face lucrurile pe care dorim să le facem, aşa că avem tendinţa să renunţăm la visele şi aspiraţiile noastre ca şi cum am fi morţi. Dar Dumnezeu vine şi ne spune: „Scoală-te din morţi”. Când inspiraţia vine de la Dumnezeu într-adevăr, ea vine cu o asemenea putere miraculoasă, încât putem să înviem din morţi şi să facem lucruri imposibile. Remarcabil în privinţa iniţiativei spirituale este faptul că viaţa şi puterea apar după ce noi ne „îmbărbătăm”. Dumnezeu nu ne dă o viaţă învingătoare. El ne dă viaţa pe măsură ce învingem. Când vine inspiraţia de la Dumnezeu şi El ne spune: „Scoală-te din morţi”, trebuie să ne sculăm noi înşine, nu ne ridică Dumnezeu. Domnul nostru a spus omului cu mâna uscată: „Intinde-ţi mâna” şi imediat ce omul a făcut aşa, mâna lui s-a vindecat. Dar el a trebuit să ia iniţiativa. Dacă vom lua iniţiativa să biruim, vom descoperi că suntem inspiraţi de Dumnezeu, deoarece El ne dă imediat viaţă.

*

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

(16 Februarie)

«Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei.»

Proverbe 4,18

Într-una din călătoriile mele în America am trăit o ex­perienţă minunată legată de puterea luminii. Acolo exis­tă (între timp au apărut şi în Europa) felinare care lumi­nează din ce în ce mai puternic pe măsură ce afară se lasă întunericul. Acest lucru se întâmplă automat. Dacă soare­le nu a apus încă, felinarele luminează slab. În vreme ce întunericul se aşterne peste oraş, lumina lor devine din ce In ce mai puternică. Observând acest fenomen m-am gândit că situaţia noastră ca şi creştini în vremurile din urmă este la fel, mai ales că si contextul social devine tot mai întunecat. Chemarea noastră este: «Voi sunteţi lumina Iumii» (Matei 5,14). Lumina are putere. Dacă în inima ta «lumina puternică a Evangheliei» este aprinsă cu adevărat, atunci, în clipa când începe să se întunece şi noaptea se aşterne, ea va lumina cu o putere tot mai mare. Timpurile în care Biserica era principala autoritate în stat au fost deosebit de periculoase pentru copiii lui Dumnezeu. Lumea a avut parte de o lumină artificială, care era de fapt întunericul păgânătăţii. Oamenii erau «creştinaţi», dar nu şi evanghelizaţi. Noi, ca şi copii ai lui Dumnezeu, avem datoria – mai mult ca oricare generaţie a Bisericii lui Cristos — să lăsăm lumina noastră să strălucească puternic, căci afară e din ce în ce mai întuneric. 

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

(16 Februarie)

“şi Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: “Eu voi fi ca tine, poprul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi. Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: “întreabă întâi Cuvântul Domnului.”

1ÎMPĂRAŢI 22:4,5

Ştim că Iosafat împăratul lui Iuda a fost un împărat evlavios. Ahab, împăratul lui Israel, pe de altă parte, era rău, închinător la idoli, şi fără teamă de Dumnezeu. Alianţa lui Iosafat cu Ahab a fost deci, clar împotriva voii lui Dumnezeu, cu toate că popoarele lor fuseseră altădată o singură naţiune. Pe lângâ aceasta, este clar că Iosafat deja se hotărâse pentru aceasta înainte de a întreba pe Domnul cu privire la intenţiile lui. La ce bun să mai întrebăm pe Domnul când deja ne-am fixat mintea cu privire la o oarecare conduită? Nu numai că aceasta este o nebunie, dar este totodată şi o batjocoră. Un important principiu care este prezentat în acest episod, este că, Cuvântul lui Dumnezeu nu se adaptează niciodată la ideile şi imaginaţiile nebune ale inimii omeneşti ci mai degrabă le demască şi îşi arată totala opoziţie faţă de ele. Din această pricină, inima ignorează Cuvântul lui Dumnezeu şi stăruieşte să acţioneze în independenţă de Dumnezeu. În orice caz, o raţiune oarbă şi o voinţă îndărătnică, chiar când se găseşte în inima unui credincios, cum era împăratul losafat, poate duce numai la ruşine, înfrângere şi nenorocire. O alianţă nu este neapărat numai pentru un scop agresiv, ea poate avea şi scopuri paşnice, pentru că, în fond, ea este “legătura între două sau mai multe grupe în vederea realizării unui scop comun.” Dar ea nu poate fi binecuvântată dacă nu este făcută de Dumnezeu. Cu atât mai mult când este vorba de grupări creştine care, chiar dacă pretind că au acelaşi scop de a sluji şi proslăvi pe Dumnezeu, se deosebesc totuşi nu numai prin practicile lor religioase, dar vai, de multe ori, chiar din punct de vedere al învăţăturii curate şi sănătoase a Cuvântului lui Dumnezeu. De aici, atâtea denominaţiuni religioase false. Cât de multă mizerie, câte dureri ale inimilor şi câte lacrimi ale copiilor lui Dumnezeu ar fi scutite prin alegerea căii de supunere şi de judecare de sine, decât aceea a voinţei personale şi a urmaririi imaginaţiilor şi nechibzuintei inimilor noastre!Ce pildă minunată şi desăvârşită avem în Domnul Isus care tot timpul vieţii Lui pe pământ a trăit într-o deplină ascultare şi dependenţă de Tatăl Sau! “Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate să facă nimic de la sine, ci numai ce vede pe Tatăl facând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.” (loan 5:19).

*

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

(16 Februarie)

Cain a adus un dar Domnului din roadele ogorului. Şi Abel a adus şi el din cele întâi‑născute ale oilor lui şi din grăsimea lor. Şi Domnul a privit la Abel şi la darul său. Iar la Cain şi la darul său n‑a privit.

Geneza 4.3‑5

Câteva jertfe în cartea Geneza (5)

După cădere, Dumnezeu i‑a îmbrăcat pe Adam şi pe Eva cu haine din pielea luată de la jertfele pe care El Însuşi le sacrificase. Geneza prezintă începuturile multor lucruri şi, în acest caz, vedem nevoia omului de a fi îmbrăcat. Totuşi, când Fiul lui Dumnezeu a venit pe acest pământ şi a devenit adevărata Jertfă, luând locul păcătoşilor, a fost dezbrăcat de hainele Sale şi atârnat pe cruce! Jertfa Sa a fost necesară pentru ca noi să putem fi îmbrăcaţi cu hainele glorioase ale Celui înviat şi înălţat.

Dumnezeu îi alungase pe Adam şi pe Eva şi le barase accesul la pomul vieţii. Ca nişte buni părinţi, ei trebuie să le fi spus copiilor lor despre aceasta. Într‑o zi, Cain şi Abel au adus câte o jertfă Domnului. Deşi Dumnezeu blestemase pământul (Geneza 3.17), Cain s‑a gândit că era bine să ia din roadele pământuluiobţinute cu propriul efort, şi să le aducă lui Dumnezeu. Abel însă a adus jertfă din primii născuţi ai turmei sale. El trebuie să fi auzit despre jertfirea animalelor de către Dumnezeu şi despre cum părinţii săi fuseseră îmbrăcaţi cu haine din piele. Dându‑şi seama că Dumnezeu îl putea accepta doar pe baza unei jertfe nevinovate, Abel s‑a apropiat de Dumnezeu prin credinţă (Evrei 11.3) şi a făcut un pas mai înainte decât părinţii săi: a adus ceva lui Dumnezeu – a adus din grăsimea întâilor născuţi.

Evrei numeşte jertfa lui Abel ca fiind „mai bună“ decât cea a lui Cain, care fusese adusă din roadele unui pământ blestemat, fără niciun gând al morţii unui înlocuitor. Dumnezeu nu putea accepta o astfel de jertfă. Cain, caracterizat de eforturile proprii, s‑a mâniat şi, orbit de gelozie, l‑a omorât pe fratele său, Abel, care era caracterizat de credinţă. A. E. Bouter

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

(16 Februarie)

Text: Fapte 17:1-15

Oamenii aceştia care au răscolit lumea, au venit şi aici. Fapte 17:6

CUM SĂ SCHIMBI LUMEA

In primul secol, duşmanii Evangheliei au trebuit să admită că creştinii au avut un impact extraordinar în societate. Vieţile celor ce L-au primit pe Isus au fost atât de radical diferite de ale celorlalţi, încât i-au influenţat pe aceştia în bine. Trezirea din Ţara Galilor (1904-1906) a schimbat totul în acea ţară. Oamenii care s-au pocăit au început să-şi plătească datorii care figurau ca imposibil de colectat. Si-au curăţit vieţile devenind modele de integritate şi hărnicie la locurile de muncă. Efectele au durat multă vreme. Mulţi ani mai târziu, preotul englez W.E. Sangster a făcut o declaraţie publică ce n-a fost contestată niciodată. El a spus că extrem de rar s-a înregistrat o încălcare a legii de către minorii ce frecventau biserica sau şcoala duminicală. Nu s-a auzit ca dintr-o casă creştină să se fi ridicat vreun tânăr bătăuş şi vagabond.
Azi, milioane pretind să fie creştini şi sprijină lucrarea Evangheliei. Dar răscolim noi lumea, aşa cum s-a spus despre primii creştini din primul secol? Poate pentru că nu suntem creştini în atitudini şi în acţiuni aşa cum ar trebui să fim. Poate atunci când ne vom plăti datoriile, vom munci cinstit ziua de lucru la serviciul nostru, alungând distracţiile care promovează violenţa şi imoralitatea, respingând comportamentul imoral şi construind cămine, avându-L pe Cristos ca centru, vom avea un impact în societatea de azi. Atunci duşmanii noştri ne vor spune: „Au răscolit lumea”. H.V.L.

Domnul meu, numele de Creştin
Am să-l port cu cinste pe pământ!
Ajută-mă, Isuse, Salvator divin,
Şi fă-mă să merit Numele-Ţi sfânt.  – Freeman

Lumea judecă creştinismul după ceea ce vede la creştini.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

(16 Februarie)

1 Samuel 4.12-22

Planurile au fost dejucate. Prezenţa chivotului în mijlocul unui popor aflat într-o asemenea stare rea n-a împiedicat dezastrul. Chivotul este luat (vezi Psalmul 78.60, 61). Ce ruşine se aruncă asupra unui regiment când inamicul îi ia drapelul! Cu atât mai mult, ce ruşine a fost pentru poporul Israel când le-a fost luat însuşi tronul lui Dumnezeu! Cum pot celebra ei ziua ispăşirii (Levitic 16.14,15) în absenţa capacului ispăşirii, unde trebuia să fie stropit sângele? Şi, de asemenea, cum pot s-o facă fără urmaşii lui Aaron, care împlineau ceremonialul, când, în acelaşi timp, profeţia luase sfârşit? Hofni şi Fineas fuseseră omorâţi amândoi.

Eli ar fi avut probabil un mijloc de a îndepărta pedeapsa divină aflată asupra lui Israel. Conform Deuteronom 21.18-21, ar fi trebuit să-şi scoată fiii înaintea poporului ca să fie omorâţi cu pietre din cauza purtării lor rele. Dar Eli nu avusese curajul necesar pentru a face aşa. Aşadar, acum nu numai Hofni şi Fineas au murit, ci şi treizeci şi patru de mii de oameni împreună cu ei. Iar chi­votul sfânt, gloria lui Israel, a fost luat de la ei. Această ultimă ştire este cea care îl ucide pe bătrân. Chivotul era mai drag inimii lui decât propria familie şi acelaşi lucru este ade­vărat şi pentru nora lui. Punând copilului numele: I-Cabod («Nu este glorie» sau «Unde este gloria?»), ea pronunţă discursul funerar pentru poporul ei.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

(16 Februarie)

Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră… şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte …“

Matei 6.26

O realitate divină

    Cu prilejul unei expuneri biblice, în sală a venit şi un cunoscut fabricant de postav. Pastorul Richard Wurmbrand vorbea tocmai despre nemărginita grijă a lui Dumnezeu faţă de noi, amintind de păsările cerului pe care Creatorul le cunoaşte şi le poartă de grijă.

   Dintr-o dată, fabricantul de postav a intervenit:

   – Dumnezeul dumneatale, atât de grijuliu, Îşi ţine slujitorii în haine atât de ponosite?

   – Dumnezeul meu, a răspuns fără pic de surprindere pastorul, i-a poruncit de mult timp fabricantului aflat aici de faţă să-mi trimită stofă pentru un rând de haine noi, dar fabricantul nu s-a supus poruncii.

   Cine poate descrie într-un mod potrivit bucuria adâncă de a avea pe Cineva în cer, a cărui inimă este cu noi în încercările şi durerile drumului nostru prin lume? Ce realitate divină! Cel ce deţine toată puterea în cer şi pe pământ este de partea noastră chiar dacă suntem uitaţi de oamenii care ar putea să ne ajute. El pătrunde toate simţi-rile noastre într-un mod în care niciun prie-ten pământesc n-ar putea s-o facă. Putem merge la El cu nevoile şi durerile noastre. El îngrijeşte de păsările cerului, dar îngrijeşte şi de noi.

Advertisements

One thought on “Ai de-a face cu Dumnezeu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s